Special Olympics m-a lăsat să fiu eu însumi -- un campion

Ce știți despre dizabilitățile intelectuale? Campion și ambasador al Special Olympics, Matthew Williams e dovada că competițiile sportive și camaraderia pe care le întrețin ele pot transforma vieți atât pe teren, cât și în afara acestuia. Împreună cu tovarășii lui de sport, vă invită să fiți alături de el la următoarea întâlnire, provocându-vă să încercați să plecați de acolo cu sufletul neschimbat.

Bună.

Mă numesc Matthew Williams

și sunt un campion.

Am câștigat medalii
la trei sporturi diferite

și la campionatele naționale ale Canadei,

am jucat baschet la nivel internațional

și am fost mândru să reprezint Canada

la nivel mondial.

(Aplauze)

Mă antrenez cinci zile pe săptămână
la baschet și patinaj viteză,

lucrez cu antrenori de vârf

și consultanți de performanță mentală

pentru a da ce-i mai bun în sport.

Apropo, toate acestea
se întâmplă prin Special Olympics.

Schimbă asta cu ceva
modul în care vă gândiți

la mine și la realizările mele?

Lumea nu-i vede pe toți cei ca mine
ca pe niște campioni.

Nu cu mult timp în urmă, cei ca mine
erau marginalizați și ascunși.

Multe s-au schimbat începând cu 1968,
când a fost primul Special Olympics,

dar de prea multe ori

cei cu dizabilități intelectuale

sunt invizibili
pentru populația largă.

Lumea folosește cuvântul cu r
cu mine de față, ei cred că nu contează.

E cuvântul „retard” sau „retardat”

folosit cu conotații negative.

Lumea nu se gândește
cât de mult ne rănește,

pe mine și pe prietenii mei.

N-aș vrea să credeți că-s aici
cu un caz de caritate.

Sunt aici pentru că
încă e o mare problemă

cu modul de percepție
a celor cu dizabilități intelectuale

sau, prea des,

cum nu sunt ei văzuți deloc.

Știați că anul acesta au fost
Campionatele Mondiale?

Au fost peste 6500 de sportivi
cu dizabilități intelectuale,

din 165 de țări care s-au întrecut la LA.

La ceremonia de deschidere
au fost peste 62.000 de spectatori

și aceasta a fost transmisă
în direct pe TSN și ESPN.

Ați auzit măcar de aceasta?

La ce vă gândiți
când vedeți pe cineva ca mine?

Sunt aici ca să vă provoc

să ne priviți ca pe niște egali.

Special Olympics transformă
identitatea sportivilor

cu dizabilități intelectuale

și percepția tuturor celor care îi văd.

Pentru cei care nu știu,

Special Olympics e pentru sportivi
cu dizabilități intelectuale.

Special Olympics se ține separat
de Jocurile Paralimpice și Olimpice.

Oferim programe sportive
de înaltă calitate, tot timpul anului,

pentru persoane
cu dizabilități intelectuale,

asta schimbă vieți și percepții.

Această mișcare mi-a schimbat viața,

a mea și a multor altora.

Și a schimbat modul

în care lumea percepe persoanele
cu dizabilități intelectuale.

M-am născut cu epilepsie
și o dizabilitate intelectuală.

În copilărie am jucat hockey
până la 12 ani.

Pe măsură ce creșteam, vedeam

că mi-e tot mai greu
să țin pasul cu ceilalți

și eram nervos și frustrat.

Un timp nu am făcut niciun sport,

nu prea aveam prieteni,

mă simțeam lăsat pe dinafară
și eram trist.

A fost o vreme când cei
cu dizabilități intelectuale

erau ascunși de societate.

Nimeni nu credea că pot participa
la întreceri sportive,

să nu mai vorbim de faptul
de a fi un membru valoros al societății.

În anii '60, dr. Frank Hayden,

un cercetător de la
Universitatea din Toronto,

a studiat efectele sportului regulat

asupra sănătății fizice
a copiilor cu dizabilități intelectuale.

Folosind procedee științifice riguroase,

dr. Hayden și alți cercetători

au ajuns la concluzia

că simpla lipsă
a oportunităților de participare

a cauzat deteriorarea
sănătății lor fizice.

Multă lume avea dubii
că cei cu dizabilități intelectuale

ar putea beneficia de programe de fitness

și de oportunități de competiții sportive.

Dar pionieri ca dr. Hayden
și Eunice Kennedy Shriver,

fondatorul Special Olympics,

au mers mai departe

și sportivii de la Special Olympics
au dovedit că au avut dreptate

de 4,5 milioane de ori repetat.

(Aplauze)

Înainte de a intra în Special Olympics

eram agitat

pentru că eram tânăr, timid,
nu aveam încredere de sine

și nici prea mulți prieteni.

Când m-am alăturat mișcării,
toată lumea mă încuraja,

mă sprijinea și mă lăsa să fiu eu însumi

fără să mă judece.

Acum fac baschet și patinaj viteză,

concurând la jocuri
regionale și naționale,

iar anul acesta am reușit să ajung
la Jocurile Olimpice de Vară din LA,

ca membru al primei
echipe de baschet canadiene

ce a participat la Jocurile Olimpice.

(Aplauze)

Sunt unul dintre cei 4,5 milioane
de sportivi din lumea întreagă

și am auzit foarte multe
povești de viață similare.

A fi sportiv la Special Olympics

îți readuce demnitatea și mândria.

Special Olympics vizează
și probleme critice de sănătate.

Studiile arată că, în medie,

bărbații cu dizabilități intelectuale

mor cu 13 ani înainte de
bărbații fără acestea,

iar femeile cu dizabilități intelectuale,

cu 20 de ani înainte de
femeile fără acestea.

Special Olympics ne întreține sănătatea,

făcându-ne activi,

făcând sport.

De-asemenea, antrenorii ne învață
despre nutriție și sănătate.

Special Olympics oferă
și consultații medicale gratuite

pentru sportivii ce au dificultăți
în comunicarea cu doctorii

sau în accesarea serviciilor medicale.

La Jocurile de Vară din 2015,

eu și echipa Canadei am jucat
cu echipa de baschet a Nigeriei.

În ziua dinaintea meciului,

echipa Nigeriei a mers la
Comisia pentru Sănătatea Sportivilor,

unde șapte din 10 membri

au primit gratuit aparate auditive

și au putut auzi clar pentru prima dată.

(Aplauze)

Schimbarea a fost uimitoare.

Au fost mai entuziasmați,
mai fericiți, mai încrezători

pentru că antrenorul putea
comunica cu ei prin voce.

Erau emoționați

pentru că puteau auzi
sunetele mingii de baschet,

fluierul arbitrului

și ovațiile fanilor din tribune --

sunete pe care noi le avem ca și date.

Special Olympics transformă nu doar
sportivul ce practică un anumit sport.

Special Olympics transformă
și viețile acestora din afara terenului.

Anul acesta, cercetătorii au arătat

că aproape jumătate din adulții din SUA

nu cunosc nici măcar o singură
persoană cu dizabilități intelectuale

și că 44% dintre americanii

care nu au contact personal
cu dizabilitățile intelectuale

acceptă semnificativ mai puțin și
sunt semnificativ mai puțin pozitivi.

Apoi mai e cuvântul cu r,

ceea ce dovedește că cei
cu dizabilități intelectuale

încă sunt invizibili

pentru mult prea multă lume.

Lumea îl folosește
ca termen ocazional sau ca insultă.

A fost postat pe Tweeter de peste
nouă milioane de ori anul trecut

și e extrem de dureros

pentru mine și cei 4,5 milioane
de sportivi din toată lumea.

Lumea nu crede că ne insultă,

dar așa este.

Așa cum a scris John Franklin Stephens,
un tovarăș sportiv și mesager,

într-o scrisoare deschisă
adresată unui analist politic

care a folosit cuvântul cu r ca o insultă:

„Veniți alături de noi într-o zi,
la Special Olympics

și vedeți de puteți pleca
cu același suflet.”

(Aplauze)

Anul acesta, la Jocurile de Vară din 2015

lumea a stat la coadă ore-n șir

ca să vadă seara finala de powerlifting.

Mai erau locuri doar în picioare
când colegul meu Jackie Barrett,

Elanul din Newfoundland,

a ridicat 297 kg la îndreptări

și 277 kg la genoflexiuni...

(Aplauze)

...două mari recorduri
de Special Olympics.

Jackie deține recordul la powerlifting
în Newfoundland

nu doar la Special Olympics,
recordul absolut.

Jackie a fost un mare star in LA,

ESPN a transmis în direct
proba și stabilirea recordului

și lumea era siderată de performanța sa.

Acum 50 de ani, puțini își imaginau
că persoanele cu dizabilități intelectuale

sunt în stare de așa ceva.

Anul acesta, 60.000 de spectatori
au umplut faimosul LA Memorial Coliseum

pentru a vedea ceremonia de deschidere
a Jocurilor Mondiale,

salutând sportivi din 165 de țări

din toată lumea.

Departe de a fi ținuți în umbră,

am fost aclamați și sărbătoriți.

Special Olympics îi face pe sportivi

să fie încrezători și mândri de sine.

Special Olympics spune lumii

că cei cu dizabilități intelectuale

merită respect și incluziune.

(Aplauze)

Acum am vise și realizări sportive,

antrenori foarte buni,

respect și demnitate,

sănătate mai bună

și urmez o carieră de antrenor personal.

(Aplauze)

Nu mai sunt ascuns, batjocorit

și sunt aici, ținând un discurs TED.

(Aplauze)

Special Olympics a schimbat lumea,

dar se poate și mai mult.

Așa că data viitoare când vedeți
pe cineva cu dizabilități intelectuale,

sper să îi vedeți abilitatea.

Data viitoare când auziți pe cineva
că folosește cuvântul cu r,

sper să-i spuneți cât de mult doare.

Sper să vă gândiți să vă implicați
în Special Olympics.

(Aplauze)

Aș vrea să închei cu un gând final.

Nelson Mandela a spus:

„Sportul are forța de a schimba lumea.”

Special Olympics schimbă lumea

transformând cele 4,5 milioane de sportivi

și dându-ne un spațiu
în care putem fi încrezători,

putem întâlni prieteni,

nu suntem judecați

și ne face să ne simțim
și să fim campioni.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)