Bună.
Mă numesc Matthew Williams
și sunt un campion.
Am câștigat medalii
la trei sporturi diferite
și la campionatele naționale ale Canadei,
am jucat baschet la nivel internațional
și am fost mândru să reprezint Canada
la nivel mondial.
(Aplauze)
Mă antrenez cinci zile pe săptămână
la baschet și patinaj viteză,
lucrez cu antrenori de vârf
și consultanți de performanță mentală
pentru a da ce-i mai bun în sport.
Apropo, toate acestea
se întâmplă prin Special Olympics.
Schimbă asta cu ceva
modul în care vă gândiți
la mine și la realizările mele?
Lumea nu-i vede pe toți cei ca mine
ca pe niște campioni.
Nu cu mult timp în urmă, cei ca mine
erau marginalizați și ascunși.
Multe s-au schimbat începând cu 1968,
când a fost primul Special Olympics,
dar de prea multe ori
cei cu dizabilități intelectuale
sunt invizibili
pentru populația largă.
Lumea folosește cuvântul cu r
cu mine de față, ei cred că nu contează.
E cuvântul „retard” sau „retardat”
folosit cu conotații negative.
Lumea nu se gândește
cât de mult ne rănește,
pe mine și pe prietenii mei.
N-aș vrea să credeți că-s aici
cu un caz de caritate.
Sunt aici pentru că
încă e o mare problemă
cu modul de percepție
a celor cu dizabilități intelectuale
sau, prea des,
cum nu sunt ei văzuți deloc.
Știați că anul acesta au fost
Campionatele Mondiale?
Au fost peste 6500 de sportivi
cu dizabilități intelectuale,
din 165 de țări care s-au întrecut la LA.
La ceremonia de deschidere
au fost peste 62.000 de spectatori
și aceasta a fost transmisă
în direct pe TSN și ESPN.
Ați auzit măcar de aceasta?
La ce vă gândiți
când vedeți pe cineva ca mine?
Sunt aici ca să vă provoc
să ne priviți ca pe niște egali.
Special Olympics transformă
identitatea sportivilor
cu dizabilități intelectuale
și percepția tuturor celor care îi văd.
Pentru cei care nu știu,
Special Olympics e pentru sportivi
cu dizabilități intelectuale.
Special Olympics se ține separat
de Jocurile Paralimpice și Olimpice.
Oferim programe sportive
de înaltă calitate, tot timpul anului,
pentru persoane
cu dizabilități intelectuale,
asta schimbă vieți și percepții.
Această mișcare mi-a schimbat viața,
a mea și a multor altora.
Și a schimbat modul
în care lumea percepe persoanele
cu dizabilități intelectuale.
M-am născut cu epilepsie
și o dizabilitate intelectuală.
În copilărie am jucat hockey
până la 12 ani.
Pe măsură ce creșteam, vedeam
că mi-e tot mai greu
să țin pasul cu ceilalți
și eram nervos și frustrat.
Un timp nu am făcut niciun sport,
nu prea aveam prieteni,
mă simțeam lăsat pe dinafară
și eram trist.
A fost o vreme când cei
cu dizabilități intelectuale
erau ascunși de societate.
Nimeni nu credea că pot participa
la întreceri sportive,
să nu mai vorbim de faptul
de a fi un membru valoros al societății.
În anii '60, dr. Frank Hayden,
un cercetător de la
Universitatea din Toronto,
a studiat efectele sportului regulat
asupra sănătății fizice
a copiilor cu dizabilități intelectuale.
Folosind procedee științifice riguroase,
dr. Hayden și alți cercetători
au ajuns la concluzia
că simpla lipsă
a oportunităților de participare
a cauzat deteriorarea
sănătății lor fizice.
Multă lume avea dubii
că cei cu dizabilități intelectuale
ar putea beneficia de programe de fitness
și de oportunități de competiții sportive.
Dar pionieri ca dr. Hayden
și Eunice Kennedy Shriver,
fondatorul Special Olympics,
au mers mai departe
și sportivii de la Special Olympics
au dovedit că au avut dreptate
de 4,5 milioane de ori repetat.
(Aplauze)
Înainte de a intra în Special Olympics
eram agitat
pentru că eram tânăr, timid,
nu aveam încredere de sine
și nici prea mulți prieteni.
Când m-am alăturat mișcării,
toată lumea mă încuraja,
mă sprijinea și mă lăsa să fiu eu însumi
fără să mă judece.
Acum fac baschet și patinaj viteză,
concurând la jocuri
regionale și naționale,
iar anul acesta am reușit să ajung
la Jocurile Olimpice de Vară din LA,
ca membru al primei
echipe de baschet canadiene
ce a participat la Jocurile Olimpice.
(Aplauze)
Sunt unul dintre cei 4,5 milioane
de sportivi din lumea întreagă
și am auzit foarte multe
povești de viață similare.
A fi sportiv la Special Olympics
îți readuce demnitatea și mândria.
Special Olympics vizează
și probleme critice de sănătate.
Studiile arată că, în medie,
bărbații cu dizabilități intelectuale
mor cu 13 ani înainte de
bărbații fără acestea,
iar femeile cu dizabilități intelectuale,
cu 20 de ani înainte de
femeile fără acestea.
Special Olympics ne întreține sănătatea,
făcându-ne activi,
făcând sport.
De-asemenea, antrenorii ne învață
despre nutriție și sănătate.
Special Olympics oferă
și consultații medicale gratuite
pentru sportivii ce au dificultăți
în comunicarea cu doctorii
sau în accesarea serviciilor medicale.
La Jocurile de Vară din 2015,
eu și echipa Canadei am jucat
cu echipa de baschet a Nigeriei.
În ziua dinaintea meciului,
echipa Nigeriei a mers la
Comisia pentru Sănătatea Sportivilor,
unde șapte din 10 membri
au primit gratuit aparate auditive
și au putut auzi clar pentru prima dată.
(Aplauze)
Schimbarea a fost uimitoare.
Au fost mai entuziasmați,
mai fericiți, mai încrezători
pentru că antrenorul putea
comunica cu ei prin voce.
Erau emoționați
pentru că puteau auzi
sunetele mingii de baschet,
fluierul arbitrului
și ovațiile fanilor din tribune --
sunete pe care noi le avem ca și date.
Special Olympics transformă nu doar
sportivul ce practică un anumit sport.
Special Olympics transformă
și viețile acestora din afara terenului.
Anul acesta, cercetătorii au arătat
că aproape jumătate din adulții din SUA
nu cunosc nici măcar o singură
persoană cu dizabilități intelectuale
și că 44% dintre americanii
care nu au contact personal
cu dizabilitățile intelectuale
acceptă semnificativ mai puțin și
sunt semnificativ mai puțin pozitivi.
Apoi mai e cuvântul cu r,
ceea ce dovedește că cei
cu dizabilități intelectuale
încă sunt invizibili
pentru mult prea multă lume.
Lumea îl folosește
ca termen ocazional sau ca insultă.
A fost postat pe Tweeter de peste
nouă milioane de ori anul trecut
și e extrem de dureros
pentru mine și cei 4,5 milioane
de sportivi din toată lumea.
Lumea nu crede că ne insultă,
dar așa este.
Așa cum a scris John Franklin Stephens,
un tovarăș sportiv și mesager,
într-o scrisoare deschisă
adresată unui analist politic
care a folosit cuvântul cu r ca o insultă:
„Veniți alături de noi într-o zi,
la Special Olympics
și vedeți de puteți pleca
cu același suflet.”
(Aplauze)
Anul acesta, la Jocurile de Vară din 2015
lumea a stat la coadă ore-n șir
ca să vadă seara finala de powerlifting.
Mai erau locuri doar în picioare
când colegul meu Jackie Barrett,
Elanul din Newfoundland,
a ridicat 297 kg la îndreptări
și 277 kg la genoflexiuni...
(Aplauze)
...două mari recorduri
de Special Olympics.
Jackie deține recordul la powerlifting
în Newfoundland
nu doar la Special Olympics,
recordul absolut.
Jackie a fost un mare star in LA,
ESPN a transmis în direct
proba și stabilirea recordului
și lumea era siderată de performanța sa.
Acum 50 de ani, puțini își imaginau
că persoanele cu dizabilități intelectuale
sunt în stare de așa ceva.
Anul acesta, 60.000 de spectatori
au umplut faimosul LA Memorial Coliseum
pentru a vedea ceremonia de deschidere
a Jocurilor Mondiale,
salutând sportivi din 165 de țări
din toată lumea.
Departe de a fi ținuți în umbră,
am fost aclamați și sărbătoriți.
Special Olympics îi face pe sportivi
să fie încrezători și mândri de sine.
Special Olympics spune lumii
că cei cu dizabilități intelectuale
merită respect și incluziune.
(Aplauze)
Acum am vise și realizări sportive,
antrenori foarte buni,
respect și demnitate,
sănătate mai bună
și urmez o carieră de antrenor personal.
(Aplauze)
Nu mai sunt ascuns, batjocorit
și sunt aici, ținând un discurs TED.
(Aplauze)
Special Olympics a schimbat lumea,
dar se poate și mai mult.
Așa că data viitoare când vedeți
pe cineva cu dizabilități intelectuale,
sper să îi vedeți abilitatea.
Data viitoare când auziți pe cineva
că folosește cuvântul cu r,
sper să-i spuneți cât de mult doare.
Sper să vă gândiți să vă implicați
în Special Olympics.
(Aplauze)
Aș vrea să închei cu un gând final.
Nelson Mandela a spus:
„Sportul are forța de a schimba lumea.”
Special Olympics schimbă lumea
transformând cele 4,5 milioane de sportivi
și dându-ne un spațiu
în care putem fi încrezători,
putem întâlni prieteni,
nu suntem judecați
și ne face să ne simțim
și să fim campioni.
Vă mulțumesc foarte mult.
(Aplauze)