Frank Warren: O jumătate de milion de secrete

"Secretele pot lua multe forme -- pot fi şocante, ridicole sau profund emoţionale." Frank Warren, fondatorul PostSecret.com, împărtăşeşte câteva dintre jumătatea de milion de secrete pe care străini i le-au transmis pe cărţi poştale.

Bună, numele meu este Frank

şi colecţionez secrete.

Totul a început cu o idee nebunească

în Noiembrie 2004.

Am tipărit 3.000 de cărţi poştale adresate mie,

precum aceasta.

Erau goale pe o parte,

şi pe cealaltă parte

am oferit câteva instrucţiuni simple.

Am cerut oamenilor să împărtăşească anonim un secret păstrat cu grijă

şi pe care nu l-au spus nimănui înainte.

Şi am oferit aceste cărţi poştale în mod aleatoriu

pe străzile din Washington, D.C.,

fără să ştiu la ce să mă aştept.

Dar în curând ideea a început să se răspândească foarte rapid.

Oamenii începuseră să îşi cumpere propriile cărţi poştale

sau să îşi facă propriile cărţi poştale.

Am început să primesc secrete în căsuţa mea poştală de acasă,

nu numai din Washington D.C.,

ci din Texas, California,

Vancouver, Noua Zeelandă, Irak.

În curând, ideea mea nebunească nu mai părea aşa de nebunească.

PostSecret.com

este cel mai vizitat blog fără reclame.

Aceasta este colecţia mea de cărţi poştale.

Aici puteţi să o vedeţi pe soţia mea

străduindu-se să aşeze o grămadă de cărţi poştale

într-o piramidă de mai mult de jumătate de milion de secrete.

Ce aş vrea să fac acum

este să împărtăşesc cu voi o serie de secrete foarte deosebite

din această colecţie,

începând cu aceasta.

"Am găsit aceste timbre când eram copil

şi am aşteptat toată viaţa să găsesc

pe cineva căruia să le trimit.

Nu am avut pe nimeni până acum."

Secretele pot lua multe forme.

Pot fi şocante,

ridicole sau profund emoţionale.

Pot să se conecteze cu umanitatea noastră cea mai profundă

sau cu oameni pe care nu îi vei întâlni niciodată.

(Râsete)

Poate unul dintre voi l-a trimis pe acesta.

Nu ştiu.

Aceasta demonstrează

creativitatea pe care oamenii o au

când creează şi îmi trimit o carte poştală.

Aceasta a fost în mod evident făcută dintr-o jumătate de pahar Starbucks

cu un timbru şi adresa mea pe cealaltă parte.

"Dragă mamă naturală, am părinţi grozavi.

Am găsit dragostea. Sunt fericit."

Secretele ne pot reaminti de nenumăratele drame umane,

de vulenrabilitate şi eroism,

jucânt un rol tăcut

în vieţile oamenilor din jurul nostru

chiar acum.

"Toată lumea care mă cunoştea înainte de 11 Septembrie

crede acum că sunt mort."

"Obişnuiam să lucrez cu câţiva oameni religioşi stricţi,

aşa că uneori nu purtam lenjerie intimă,

şi zâmbeam sau râdeam în sinea mea."

(Râsete)

Următoarea necesită nişte explicaţii înainte să v-o arăt.

Îmi place să vorbesc în campusuri universitare

şi să împărtăşesc secrete şi poveşti cu studenţii.

Şi câteodată rămân mai mult

semnând cărţi şi făcând poze cu studenţii.

Această carte poştală a fost facută

din una dintre aceste poze.

Şi aş vrea să menţionez că, la fel ca şi acum,

la acel eveniment PostSecret,

foloseam un microfon wireless.

"Microfonul tău nu a fost închis în timpul verificării sunetului.

Te-am auzit cu toţii în timp ce făceai pipi."

(Râsete)

A fost foarte jenant când s-a întâmplat,

până când mi-am dat seama că ar fi putut să fie mult mai rău.

Mda... Ştiţi ce vreau să spun.

(Râsete)

"În interiorul acestui plic

sunt resturile

unei bilet de sinucidere pe care nu l-am folosit.

Simt că sunt cea mai fericită persoană din lume (acum)."

"Unul dintre aceşti bărbaţi este tatăl fiului meu.

Mă plăteşte mult să ţin secretul."

(Râsete)

"În acea sâmbătă când te întrebai unde fusesem,

mă dusesem să îţi cumpăr un inel.

Este în buzunarul meu."

Am postat aceasta carte poştală pe blogul PostSecret

acum doi ani de Ziua Îndrăgostiţilor.

Era chiar în josul paginii, ultimul secret din întreaga coloană.

Şi era onlie de doar câteva ore

când am primit un email exuberant

de la tipul care îmi trimisese această carte poştală.

Şi a zis, "Frank, trebuie să împărtăşesc cu tine

această poveste care a avut loc în viaţa mea."

A zis, "Încă îmi tremură genunchii."

Zice, "De trei ani, prietena mea şi cu mine

am avut acest ritual ca în fiecare dimineaţă

să vizităm blogul PostSecret împreună

şi să citim secretele cu voce tare.

Eu îi citesc câteva, ea îmi citeşte câteva.

Asta ne-a apropiat foarte mult

de-a lungul anilor.

Aşadar atunci când am descoperit

că ai postat

cererea mea în căsătorie către prietena mea în josul paginii,

am fost copleşit de bucurie.

Am încercat să fiu calm, să nu mă dau de gol.

Şi după cum facem în fiecare sâmbătă,

am început să citim secretele unuia altuia.

Dar de data asta părea că durează la nesfârşit

să treaca prin fiecare."

Dar până la urmă a trecut prin toate.

A ajuns la ultimul secret, cererea în căsătorie.

Şi zice, "A citit o dată, apoi încă o dată."

Şi s-a întors la el şi a zis,

"Asta este pisica noastră?"

(Râsete)

Şi când l-a văzut,

era în genunchi şi scosese inelul.

A cerut-o în căsătorie, ea a acceptat. A fost un deznodământ fericit.

Aşa că i-am răspuns

şi i-am zis, "Te rog împărtăşeşte cu mine o imagine, orice lucru

pe care să îl pot arăta comunităţii PostSecret,

astfel încât toată lumea să afle povestea."

Şi mi-a trimis această imagine.

(Râsete)

"Am găsit camera ta foto în Lollapalooza vara asta.

În sfârşit am scos imaginile de la developat

şi mi-ar plăcea să ţi le dau."

Această poză nu a fost returnată niciodată

persoanelor care au pierdut-o,

dar acest secret a avut o consecinţă în multe vieţi,

începând cu un student din Canada

cu numele de Matty.

Matt a fost inspirat de acest secret

şi a început propriul website,

un website care se numeşte IFoundYourCamera (Ţi-am găsit camera foto).

Matty invită oameni

să le trimită camere digitale pe care le-au găsit,

stick-uri de memorie care au fost pierdute

cu poze orfane.

Şi Matty ia pozele din aceste camere foto

şi le postează în fiecare săptămână pe site-ul lui.

Iar oamenii îl vizitează

pentru a vedea dacă nu pot identifica o poză pe care au pierdut-o

sau pentru a ajuta pe cineva să îşi recupereze pozele

pe care le caută cu disperare.

Asta este una dintre preferatele mele.

(Râsete)

Matty a găsit un mod ingenios

de a canaliza bunătatea străinilor.

Şi ar putea părea o idee simplă, chiar este,

dar influenţa ei asupra vieţilor oamenilor poate fi uriaşă.

Matty a împărtăşit cu mine

un mail emoţional pe care l-a primit

de la mama din acea imagine.

"Aici sunt eu, soţul meu şi fiul meu.

Celelalte poze sunt cu bunica mea foarte bolnavă.

Îţi mulţumesc pentru că ai făcut acest site.

Aceste poze au o valoare mai mare pentru mine decât îţi poţi imagina.

Naşterea fiului meu este pe această cameră foto.

Mâine face patru ani."

Fiecare poză pe care o vedeţi aici

şi alte mii de poze

au fost returnate persoanelor care le-au pierdut --

câteodată trecând oceane,

câteodată depăşind bariere de limbă.

Aceasta este ultima carte poştală pe care vreau să o împărtăşesc cu voi astăzi.

"Când oamenii pe care îi iubesc

lasă mesaje vocale pe telefonul meu,

întotdeauna le păstrez în cazul în care vor muri mâine

şi nu voi avea alt mod

de a le mai auzi vocea.

Când am postat acest secret,

zeci de oameni

au trimis mesaje vocale de la telefoanele lor,

câteodată unele pe care le păstraseră de ani de zile,

mesaje de la prieteni sau membri ai familiei

care au murit.

Au spus că prin păstrarea acestor voci

şi prin împărtăşirea lor

au putut să păstreze spiritul celor dragi care au murit.

O fetiţă

a postat ultimul mesaj

pe care l-a primit de la bunica ei.

Secretele pot lua multe forme.

Pot fi şocante sau ridicole sau

profund emoţionale.

Pot forma o legătură cu umanitatea noastră cea mai profundă

sau cu oameni pe care nu îi vom mai întâlni niciodată.

Înregistrare: Primul mesaj vocal înregistrat.

Bunica: ♫ Astăzi este ziua cuiva de naştere ♫

♫ Ziua cuiva de naştere ♫

♫ Lumânările sunt aprinse ♫

♫ pe tortul cuiva ♫

♫ Şi suntem cu toţii invitaţi ♫

♫ de dragul cuiva ♫

Ai împlinit 21 de ani astăzi.

La mulţi ani şi te iubesc.

Papa, pentru moment.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

June Cohen: Frank, a fost ceva frumos,

atât de emoţionant.

Ai trimis şi tu vreodată vreo carte poştală?

Ai trimis vreodată un secret la PostSecret?

Am câteva dintre propriile mele secrete în fiecare carte.

Cred că într-un fel, motivul pentru care am început proiectul,

chiar dacă nu mi-am dat seama atunci,

este pentru că mă luptam cu propriile mele secrete.

Şi prin contribuţia mulţimii,

prin bunătatea pe care străinii mi-o arătau

am putut să dezvălui

părţi din trecutul meu care mă chinuiau.

Şi a descoperit vreodată cineva

care este secretul tău din carte?

A fost în stare cineva din viaţa ta să îşi dea seama?

Câteodată dezvălui informaţia, da.

(Râsete)

(Aplauze)