RCW, lemnul mărunțit, o lecție învățată de la natură - Jacky Dupéty - TEDxParis 2011

Jacky Dupéty prezintă aplicația sa la agricultura mecanismelor naturale ale padurii la TEDxParis 2011.
Pentru a afla mai multe: http://www.tedxparis.com/

(Aplauze)

Bună ziua!

Aș vrea să vă fac să „bateți în lemn”,

dacă cunoașteți această expresie,

„a bate în lemn.”

Deci, cel mai simplu,

e când vorbim de 2003

și de canicula, pe care am suportat-o,

bine, poate mai mult la țară

în ceea ce privește producțiile agricole.

Iată, 2003: asta e la mine acasă,

e ce a crescut

și ce n-am recoltat.

Când treci prin așa o încercare,

când ai ales să te muți la țară

și să devii agricultor,

ești îndreptățit să-ți pui întrebări despre viitor,

și deci, de asta v-am adus --

și voi distribui câteva,

pentru că dacă atingi lemnul, aduce numai bine.

Calmează. Și în plus,

este agreabil și miroase bine.

Vă voi da câte un ram fiecăruia.

Vă rog dați mai departe.

Sunt ramuri de cireș, imaginați-vă.

De cireș și de prun.

Nu sunt prea multe în Paris.

Luați, dați mai departe,

apoi vom face un experiment simplu

pentru a vă arăta că

în aceste ramuri,

stă viitorul agriculturii.

Pare complet delirant ce vă spun,

viitorul agriculturii, auzim vorbindu-se,

sunt multe filme despre agricultura

în primejdie... Și e adevărat că

dacă stăm să ne gândim puțin,

agricultura este la marginea prăpastiei.

Și noi suntem la marginea prăpastiei.

Deci vă cer să faceți același experiment ca mine:

luați această creangă și faceți asta.

Faceți asta, putem face un cerc

foarte ușor.

Ceea ce mi s-a întâmplat în 2003,

în 2004, nu s-a mai repetat.

Pentru că flexibilitatea acestor crenguțe

care sunt produse în fiecare an și care cresc în fiecare zi,

cresc în pădure.

Cel mai bun model pe care-l avem

pentru agricultură, este pădurea.

Pentru că pădurea nu are nevoie de intervenția omului.

Agricultura s-a îndreptat către

dependența de ajutor, către tehnologie.

I-a împiedicat pe țăran să înțeleagă solul,

și ei au uitat că

cel mai bun model, mod de viață, pragmatismul vieții,

ne invită să vedem cum procedează natura.

Pădurea e cel mai bun exemplu de organism viu.

Niciun fel de intervenție a omului, fără irigații,

bineînțeles, fără îngrășăminte, pesticide, fungicide!

Practic, funcționează singură.

Când am descoperit că prin aceste ramuri, prin flexibilitatea lor

mi-am pus totuși întrebarea:

de ce aceste ramuri sunt...

Luați o creangă mai groasă,

se rupe imediat!

Cu creanga asta putem face un cerc,

dacă vreți, reprezintă cercul virtuos

de arbori care vor produce ramuri în fiecare an,

în cantități enorme.

Pe internet găsim explicații

despre modul de funcționare al pădurii și solului forestier.

Aflăm că pe aceste ramuri sunt prinse frunzele

și contrar a ceea ce se crede,

frunzele, nu cad pentru că s-au săturat

să stea agățate de crengi,

ci pentru că, fiziologic asta reprezintă inteligența organismului viu,

frunzele vor înapoia 50-60% din conținutul lor, crengilor.

În aceste crengi pe care le țineți în mână --

și vă arăt din nou, pentru că

totul se întâmplă acolo, în aceste ramuri,

se găsesc toate nutrimentele care vor permite în câteva luni

ca mugurii aceștia să se transforme din nou în ramuri.

Și în aceste noi ramuri,

se află ramurile de anul viitor.

Arborii încep din nou să crească

și asta numai prin conținutul acestei crengi.

În crengile groase

nu există aceste nutrimente.

Când am citit asta, ne-am zis că e posibil

să facem ceva deja individual,

și deci am încercat să transmitem asta prietenilor.

Ne-am zis: vom tăia ramuri,

vom tăia crengi și cu cât suntem mai mulți,

cu cât ne asociem trăim mai bine.

Și am tăiat crengi,

le-am adunat, am făcut grămezi,

și le-am introdus într-o mașină de tocat lemnul.

Vorbim aici de o operațiune tehnică,

însă nu de una indispensabilă.

În Africa se face cu o macetă.

Împrăștiem pe sol, într-un strat de 3-5 cm,

nu mai mult, deci aici ne dăm seama ...

când ai o grădină, nu e ceva imposibil,

un astfel de amestec de 3 cm în sac.

Nu l-am deschis încă dar vă voi arăta.

Și apoi, când e împrăștiat pe sol,

iarna, primăvara, se încorporează.

Veți zice: Are vreo legătură cu anotimpul?

Da, depinde de anotimp.

Când vine iarna, crengile înmagazinează toate substanțele nutritive.

Adică, nu se duc în altă parte

decât în crengi.

Asta se face doar în această perioadă.

Când natura revine la viață, primăvara,

toate aceste elemente nutritive sunt puse în circulație

și sunt împrăștiate peste tot.

Se efectuează așa-numita încorporare.

Când se încheie această operațiune,

câteva săptămâni mai târziu, observăm

că solul agricol pe care-l cultivam --

acesta e sol agricol, solul pe care l-ați văzut la început

cu pietre, s-a transformat în asta!

La 60-90 de zile după aplicarea acelui strat de 3 cm.

Asta este la suprafață

și asta e dedesubt.

Ce vedeți sunt micelii, adevăratele ciuperci.

Aceste micelii, aceste ciuperci

devin colaboratorii noștri

pentru a face un lucru pe care natura nu știe să-l facă altfel

decât cu ajutorul ciupercilor, pentru a introduce în lanțul alimentar

ceva ce e relativ complex

care poartă numele de moleculă de lignină

și această moleculă de lignină este

ceva foarte energic, care va intra

în lanțul alimentar complex al solului

și care va permite solului agricol pe care-l cultivăm

să devină un sol forestier.

Facem copy-paste sol forestier, sol agricol.

Funcționează uimitor, astfel încât,

în acest sol pietros peste care au fost împrăștiate îngrășăminte RCW

să crească grâu, iar randamentul să fie

mult mai mare decât de obicei

și surpriza, este evident,

pentru că acolo cresc și pomii,

și legumele.

Aici vedeți Causses du Quercy,

vă invit pe la mine!

V-am adus pomi de la mine de acasă,

dar acolo e la mine acasă:

vedeți dovleceii care cresc

în plin soare, fără să fie udați,

doar am însămânțat, am pus semințele

în pământ și am așteptat să crească.

În acel an, din 12 cuiburi,

am adunat 190 kg de dovlecei

fără să ud,

fără să aplic tratamente fitosanitare,

fără să plivesc. E tot ce am făcut.

Poate că seamănă cu grădina Raiului,

să pun semințele și să recoltez.

Iată, astea sunt producțiile în Causse.

Pare irealizabil.

E ceva de neconceput:

dacă zici că vei cultiva morcovi în Causse,

sincer, toată lumea, agronomii,

dar și oameni simpli care fac acest lucru.

îți vor spune: „Dar ai 30-40% pietriș în sol,

ai sol de 30 cm, e un pariu pe care-l vei pierde!”

Nu va merge.

Și totuși fără apă, fără îngrășăminte,

fără tratament, randamentul este 160-170%,

conținutul de materie uscată este cu aproximativ

30% mai ridicat. Adică pur și simplu

plantele care n-au fost îmbibate de apă

au calități gustative mult superioare,

se comportă bine la gătit, asta pentru gastronomie,

pentru gătit,

și rezistă mult mai mult.

Deci, aromele, evident de neegalat,

fără urme de maladii, cauzate fie de pesticide,

afide sau alți dăunători.

Veți spune:

Toate astea par magice, nu?

Fără intervenția omului,

aici ne regăsim în fața pădurii unde, la fel,

nu există niciun fel de intervenție umană.

Unde ne aflăm? Vorbim încă de agricultură?

Oare vorbim despre un nou concept în care,

chiar în Mali, Burkina Faso sau în Togo,

acțiunile sunt aceleași, rezultatele la fel,

astfel încât dacă măcinăm crenguțe,

le împrăștiem pe sol în strat subțire,

asistăm la același fenomen:

ciupercile dintr-o anumită familie

vor pune stăpânire pe elementele nutritive

din interior

și vor declanșa un mare lanț alimentar

prin care solul va fi revigorat.

Este un fel de invitație

acest lucru al cărui nume nu l-am pronunțat

dar vi-l voi spune, este RCW -

Ramial chipped wood (n.t. îngrășământ RCW)

ceea ce unii dintre voi aveți în mână

adică o parte specială din pom,

cea care poartă frunzele unde se realizează fotosinteza.

Adică energia solară

transformată de frunze e înmagazinată în ramuri.

E un concept care deranjează enorm agronomia,

deranjează enorm meseria de agricultor,

pentru că trebuie reinventată meseria de agricultor,

cu un astfel de lucru!

Vă imaginați că o fermă unde 20-30% din suprafață

e consacrată pădurii sau lemnului,

poate fi productivă fără niciun adaos,

cu o economie de apă de minim 50%

și cu o productivitate de 160-170%.

E ceva ce se face o dată la 4-5 ani,

e durabil, sustenabil,

această tehnică nouă

are mulți adepți,

dar se regăsește cu greu în cercetări.

Acest pachet, de altfel, cred că în gențile voastre

aveți o punguță de plastic.

Celor interesați le voi distribui asta

pentru că e foarte bun pentru grădină,

și e foarte bun și pentru plantele în ghiveci.

În ghiveciul în care aveți lămâiul

sau planta care vă place,

presărați un strat de 3-5 cm

și va funcționa!

Veți avea fructe mai frumoase,

veți avea nevoie de

mult mai puțină apă,

și în plus, e frumos, miroase bine.

Cei ce vor să miroase și să ia acasă --

acest amestec are un miros specific de pădure.

Vă invit să ne bucurăm de această delectare împreună cu solul.

(Aplauze)