Cum să scrii o povestire plină de suspans

Vizitează pagina noastră Patreon: https://www.patreon.com/teded

Vizionează lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-to-make-your-writing-suspenseful-victoria-smith

Cum se scrie o poveste de groază interesantă? Monștrii hidoși și șiroaiele de sânge par o idee bună pentru început, însă, după cum afirma și autorul de povestiri de groază H.P. Lovecraft, ,,cel mai vechi și puternic tip de frică este frica de necunoscut”. Scriitorii ne revelează acea frică prin crearea unei stări de suspans. Victoria Smith ne prezintă câteva trucuri pentru a crea o stare de suspans în scrierile noastre.

Lescție de Victoria Smith, regizat de Silvia Prietov.

Mulțumim sponsorilor pentru sprijin! Fără voi, acest video nu ar fi fost posibil.
Carlos Castillo, Sage Curie, Ana Maria, Vignan Velivela, Ibel Wong, Ahmad Hyari, A Hundred Years, Eden Sher, Rikke Borgaard, IamJo , Travis Wehrman, Minh Tran, Louisa Lee, Kiara Taylor, KFerg, Hoang Viet, Nathan A. Wright, Joren Schiks, Аркадий Скайуокер, Milad Mostafavi.

Ce face ca o poveste de groază
să fie reușită?

Desigur, putem include
niște monștri hidoși,

șiroaie de sânge,

creaturi care sar de după fiecare colț,

însă, după cum afirma
autorul clasic H.P. Lovecraft:

,,cel mai vechi și puternic tip de frică
este frica de necunoscut.”

Scriitorii exploatează această frică,
nu atât prin revelarea groazei,

cât prin faptul că își lasă auditoriul
să stea ca pe ace în așteptarea acesteia.

Adică, în suspans.

Exemplele relevante sunt în filmele
de groază și în romanele polițiste

Ce se întâmplă în conacul bântuit?

Care dintre oaspeți este criminalul?

Dar suspansul există
și dincolo de aceste genuri.

Oare eroul va salva situația?

Îndrăgostiții vor fi împreună
într-un final?

Care e secretul sumbru
care-l chinuie pe protagonist?

Cheia suspansului derivă din faptul
că el generează o întrebare sau mai multe

la care auditoriul speră
să găsească un răspuns,

și amână răspunsul
în timp ce îi ține în tensiune.

Care sunt tehnicile pe care le putem
folosi în procesul de scriere?

Limitarea punctului de vedere.

În locul unui narator omniscient,
care vede și relatează totul,

depănați povestirea
din perspectiva personajelor.

La început, ele știu
la fel de puțin ca auditoriul,

iar pe măsură ce află mai multe,
aflăm și noi.

Romane clasice ca și ,,Dracula”
sunt narate prin scrisori și jurnale,

în care personajele relatează
experiențele lor

și temerile care-i frământă.

Apoi, alegeți decorul
și imaginile potrivite.

Conace și castele vechi cu holuri
șerpuitoare și cu tuneluri secrete

sugerează că acolo se ascund
secrete terifiante.

Noaptea, ceața, și furtunile
limitează vizibilitatea

și îngreunează mișcarea
personajelor.

De aceea și Londra Victoriană
e un decor așa de popular.

Chiar și locurile și obiectele obișnuite
pot fi sinistre,

la fel ca în romanul gotic ,,Rebecca”,
de exemplu,

unde florile din casa nouă a protagonistei
sunt descrise ca fiind roșii ca sângele.

Trei: jucați-vă cu stilul și forma.

Puteți construi suspans prin atenție
deosebită nu doar la ce se întâmplă,

ci prin modul cum sunt prezentate
întâmplările.

În ,,Inima care-și spune taina”, E. A. Poe
transmite starea mentală a naratorului

prin propoziții fragmentate
care se termină brusc.

Alte scurte propoziții declarative
din poveste

creează un amestec de viteză sacadată
și pauze grele.

Pe marele ecran, cinematografia
lui Alfred Hitchcock

este cunoscută pentru folosirea tăcerii
prelungite și a imaginilor cu scări

pentru a crea o stare de disconfort.

Patru: folosiți ironia dramatică.

Nu-i putem ține pe cititori
în întuneric pentru totdeauna.

Uneori, suspansul este
cel mai bine prezentat

prin dezvăluirea marilor secrete
audienței și nu personajelor.

Aceasta este o tehnică denumită
ironia dramatică,

unde misterul constă
nu în ceea ce se va întâmpla,

ci în momentul și modul
în care personajele vor afla asta.

În piesa clasică ,,Oedip Rege”,

personajul principal nu știe
că și-a ucis tatăl

și s-a căsătorit cu propria sa mamă.

Însă auditoriul știe, și urmărindu-l
pe Oedip cum află treptat adevărul

conferă povestirii
un punct culminant agonizant.

Și, în final, situația periculoasă.

Aveți grijă să nu abuzați de aceasta.

Unii consideră că este un truc ușor și
ieftin, dar e greu să îi contești efectul.

Un capitol, un episod, un volum,
sau sezon

se termină exact înainte ca ceva crucial
să fie revelat

sau exact în mijlocul unei situații
periculoase cu puține șanse de reușită,

Așteptarea, fie că durează
momente sau ani,

ne face să ne imaginăm
ce s-ar putea întâmpla în continuare,

creând o stare de suspans suplimentar.

Lucrul îngrozitor este
aproape întotdeauna evitat,

creând o stare de împăcare
și de descărcare emoțională.

Dar asta nu ne oprește să ne îngrijorăm
și să ne întrebăm și data următoare

când protagoniștii se lovesc
de un dezastru aproape iminent.