Viitorul psihoterapiei cu psihedelice

Ar putea drogurile psihedelice să ne ajute să ne vindecăm de traume și boli psihice? Cercetătorul Rick Doblin a petrecut ultimele trei decenii investigând această întrebare, iar rezultatele sunt promițătoare. În această fascinantă incursiune în știința psihedelicelor, acesta explică felul în care droguri precum LSD, psilocibina și MDMA afectează creierul, și ne arată cum, împreună cu psihoterapia, ar putea schimba modul în care tratăm sindromul de stres post-traumatic, depresia, abuzul de substanțe și multe altele.

Pregătirea pentru acest discurs
a fost mai înfricoșătoare

decât cea pentru terapia cu LSD.

(Râsete)

„Psihedelicele sunt pentru studiul minţii

ceea ce microscopul este pentru biologie,

şi telescopul pentru astronomie."

Asta a spus doctorul Stanislav Grof.

El e unul dintre cercetătorii de vârf
din lume în studiului psihedelicelor,

şi, de asemenea, mi-a fost mentor.

Astăzi, aş vrea să vă spun
cum psihedelicele, folosite cu grijă,

au puterea de a ne ajuta să ne vindecăm,

de a ne inspira,

şi probabil chiar şi de a ne salva.

În anii '50 și '60,

cercetarea psihedelicelor
a înflorit în toată lumea,

promițând multe în domeniul psihiatriei,

psihologiei şi psihoterapiei,

neuroștiinței și în studiile
experiențelor mistice.

Dar psihedelicele s-au răspândit
în afara mediului de cercetare

şi au început să fie
folosite de nonconformişti

şi de adepţii mişcării
împotriva războiului din Vietnam.

Aceea a fost o întrebuinţare greşită.

Aşa că au existat repercusiuni.

Iar în 1970, guvernul Statelor Unite
a interzis folosirea psihedelicelor

și a început să oprească
și cercetarea acestora.

Această interdicție s-a răspândit
în lume și a durat zeci de ani.

Şi a fost tragic.

Pentru că psihedelicele
sunt doar niște unelte,

iar efectele lor pot fi
benefice sau nocive,

în funcţie de cum sunt folosite.

Psihedelic înseamnă
„manifestare a minții”,

și se referă la droguri
precum LSD, psilocibina, mescalina,

iboga și altele.

Când aveam 18 ani,

eram student în primul an,

și am încercat LSD și mescalină,

iar aceste experiențe
m-au pus în legătură cu emoțiile mele.

Și m-au ajutat să creez
conexiunea spirituală

pe care, din păcate, Bar Mițva nu o crea.

(Râsete)

Când voiam să-mi sâcâi părinții,

obișnuiam să le spun
că ei m-au împins spre psihedelice

pentru că Bar Mițva nu a reușit
să mă transforme într-un bărbat.

(Râsete)

Dar, și mai important,

psihedelicele mi-au dat sentimentul
unei umanități comune,

uniunii noastre cu tot ce e viu.

Și alți oameni au spus la fel.

Iar eu simțeam că aceste experiențe
aveau potențialul

de a fi un antidot

pentru tribalism, fundamentalism, genocid
și distrugerea mediului înconjurător.

Și astfel am decis să mă concentrez

pe schimbarea legilor

și să devin psihoterapeut psihedelic.

(Aplauze)

Acum, jumătate de secol după interdicție,

suntem în mijlocul unei renașteri globale
a cercetării psihedelicelor.

Psihoterapia cu psihedelice
are un potențial imens

pentru tratarea tulburărilor de stres
post-traumatic sau TSPT,

depresiei, anxietății sociale,
abuzului de substanțe, alcoolismului

și sinuciderii.

Psihoterapia cu psihedelice e o încercare
de a combate cauzele principale

ale problemelor

cu doar câteva administrări,

în contrast cu cele mai multe
medicamente psihiatrice folosite astăzi

care reduc, în principal, doar simptomele

și care trebuie luate zilnic.

Psihedelicele sunt acum folosite
ca instrumente în neuroștiință,

în studierea creierului

și a misterului conștiinței umane.

Iar psihedelicele și experiențele mistice
produse de acestea

sunt studiate pentru conexiunea creată
între meditație și trăirea conștientă,

inclusiv într-un articol recent publicat

despre meditatori zen care iau psilocibină

în timpul retragerii de meditație,

prezentând beneficii de lungă durată
și schimbări la nivelul creierului.

Cum funcționează aceste droguri?

Cercetările moderne din neuroștiință
au demonstrat

că psihedelicele reduc activitatea

în ceea ce numim
rețeaua neuronală implicită.

Aici e locul unde creăm imaginea de sine.

Este echivalentul ego-ului

și filtrează toate informațiile primite,

în funcție de nevoile personale
și prioritățile noastre.

Când activitatea e redusă
în rețeaua neuronală implicită,

ego-ul nostru se mută
din prim-plan în fundal,

și realizăm că reprezintă doar o parte
dintr-o sferă mai mare de conștiință.

E similară cu schimbarea

pe care Copernicus și Galileo
au reușit să o producă în lume

folosind telescopul,

pentru a arăta că Pământul
nu e centrul universului,

ci, de fapt, se învârte în jurul Soarelui,

ceva mai mare decât el.

Pentru unii oameni,
această schimbare în conștiință

este foarte importantă

și printre cele mai importante
experiențe din viața lor.

Ei se simt conectați
la o lume mai mare decât ei înșiși.

Se simt mai altruiști

și le dispare o parte din frica de moarte.

Nu toate drogurile funcționează așa.

MDMA, cunoscut și ca Ecstasy sau Molly,

are efecte complet diferite.

Și o să vă spun povestea Marcelei,

care a suferit de tulburare
de stres post-traumatic

în urma unei agresiuni sexuale violente.

Eu și Marcela ne-am cunoscut în 1984,

când MDMA era încă legal,

dar începuse să se răspândească
și în afara cercurilor terapeutice.

Marcela încercase MDMA
într-un cadru recreațional,

și în timpul acela, trauma din trecut
i-a invadat conștiința,

intensificându-i gândurile suicidale.

În timpul primei noastre discuții,

i-am spus că, atunci când MDMA
este luat în scop terapeutic,

poate reduce frica
față de emoții puternice.

și ar putea să o ajute să treacă
peste trauma din trecut.

Am rugat-o să promită că nu se va sinucide

dacă vom lucra împreună.

Ea a fost de acord.

În timpul sesiunilor terapeutice,

Marcela a fost capabilă să proceseze
trauma cu mai multă ușurință.

Și totuși, și-a dat seama

că violatorul îi zisese că,
dacă va povesti cuiva,

o va omorî,

și asta, a realizat ea, o făcea
prizonieră în propria minte.

Deci, faptul că a reușit
să-și spună povestea

și să se confrunte cu sentimentele
și gândurile din mintea sa,

a eliberat-o,

și a putut decide

că își dorește să-și continue viața.

În acel moment,

am realizat că MDMA poate fi
foarte eficient în tratarea TSPT-ului.

Acum, 35 de ani mai târziu,
după tratamentul Marcelei,

ea este terapeută,

pregătind alți terapeuți să vindece
oamenii cu TSPT cu ajutorul MDMA.

Și cum funcționează MDMA?

Cum a ajutat-o MDMA pe Marcela?

Oamenii cu TSPT au creierele diferite

de cei care nu suferă de TSPT.

Aceștia au o amigdală hiperactivă,
locul unde e resimțită frica.

Au o activitatea redusă
în cortexul prefrontal,

care controlează gândirea logică.

Și o activitatea redusă în hipocamp,

locul unde amintirile sunt stocate
în memoria de lungă durată.

MDMA schimbă creierul în sens invers.

MDMA reduce activitatea în amigdală,

intensifică activitatea
în cortexul prefrontal

și consolidează legătura
dintre amigdală și hipocamp

pentru a împiedica trauma
să se stocheze în memoria de lungă durată.

Recent, cercetătorii de la Johns Hopkins
au publicat un articol în „Nature”,

în care demonstrează
că MDMA eliberează oxitocină,

hormonul iubirii și al grijii.

Aceiași cercetători
au făcut studii și pe caracatițe,

care, în general, sunt asociale,
în afara sezonului de împerechere.

Dar ia te uită, le dai MDMA,

și devin sociabile.

(Râsete)

Câteva luni după ce
am lucrat împreună cu Marcela,

Departamentul de Combatere a Drogurilor
a trecut la interzicerea ecstasy-ului,

neștiind de întrebuințarea sa terapeutică.

Așa că am plecat la Washington,

și am mers la sediul
Departamentului de Combatere a Drogurilor,

unde am pornit un proces cerând o audiere,

în cadrul căreia
psihiatri și psihoterapeuți

să prezinte informații
despre utilizarea terapeutică a MDMA,

în încercarea de a-l menține legal.

Și în toiul audierii,
cei din departament s-au panicat,

au declarat situație de urgență

și au interzis orice folosire a MDMA.

Astfel, singura modalitate
posibilă de a o aduce înapoi

era prin intermediul științei,
prin medicină,

prin procesul dezvoltării
medicamentelor FDA.

Astfel, în 1986, am înființat MAPS,

o companie farmaceutică
non-profit de psihedelice.

Ne-a luat 30 de ani, până în 2016,

să strângem informațiile necesare
pentru a le prezenta FDA-ului,

pentru a cere permisiunea de a muta
la scară largă studiile de faza 3,

necesare pentru a demonstra
siguranța și eficacitatea

înainte de a primi aprobarea
de a le prescrie.

Tony e veteran și a luat parte
în unul dintre studiile noastre pilot.

Potrivit Administrației Veteranilor,

există, în prezent, peste un milion
de veterani ce suferă de TSPT.

Și cel puțin 20 dintre ei
se sinucid zilnic,

mulți din cauza TSPT.

Tratamentul pe care Tony îl primea
a durat trei luni și jumătate.

Dar în această perioadă

a primit MDMA doar de trei ori,

separate de 12 ședințe a câte 90 de minute
de psihoterapie fără droguri,

trei pregătire pentru
prima sesiune de MDMA

și câte trei pentru integrare
după fiecare sesiune de MDMA.

Noi denumim abordarea noastră
„terapie concentrată pe interior”,

în sensul că ne sprijinim pacientul
să confrunte orice iese la iveală

în interiorul minții și trupului său.

Chiar și cu MDMA, este foarte greu.

Și mulți dintre subiecții noștri au zis:

„Nu știu de ce numesc asta Ecstasy.”

(Râsete)

În timpul primei sesiuni cu MDMA,

Tony se întinsese pe canapea,
cu ochii acoperiți,

ascultând muzică,

și le vorbea terapeuților,

o echipă formată
dintr-un bărbat și o femeie,

oricând simțea nevoia.

După câteva ore,

într-un moment de calm și claritate,

Tony a recunoscut că a realizat

faptul că TSPT-ul era modul său
de a se conecta cu prietenii lui.

Era un mod de a onora amintirea
prietenilor lui care muriseră.

Dar a reușit să-și schimbe perspectiva
și să se vadă prin ochii lor.

Și și-a dat seama că
ei nu și-ar dori ca el să sufere,

să-și irosească viața.

Și-ar dori să trăiască din plin,

lucru pe care ei nu-l puteau face.

Astfel el a realizat că există
un alt mod de a le onora amintirea,

trăind cât mai intens posibil.

A realizat de asemenea
că își crea singur o poveste,

cum că ar lua opiacee pentru durere.

De fapt, le lua pentru a evada.

Așa că a decis
că nu mai avea nevoie de ele,

nu mai avea nevoie nici de MDMA,

și se retrăgea din studiu.

Asta a fost acum șapte ani.

Acum Tony nu mai suferă de TSPT,

nu a mai luat niciodată opiacee

și îi ajută pe cei mai puțin norocoși
decât el din Cambodgia.

(Aplauze)

Datele pe care le-am prezentat FDA-ului

de la cei 107 oameni din studiile pilot,
la care a luat parte și Tony,

au arătat ca 23% din cei
care au primit terapie fără MDMA activ

nu mai sufereau de TSPT
la sfârșitul tratamentului.

E un rezultat destul de bun
pentru acest tip de pacienți.

Cu toate acestea, când adaugi MDMA,

rezultatele se dublează,
ajungând la 56% pacienți tratați de TSPT.

(Aplauze)

Dar, cel mai important,

odată ce oamenii învață că nu trebuie
să-și suprime trauma,

ci să o proceseze,

ajung, pe cont propriu,
să se simtă mai bine.

Așa că la un an după ultima
sesiune de tratament,

două treimi nu mai aveau TSPT.

Și dintre cei care mai aveau,

mulți prezentau reduceri semnificative
ale simptomelor.

(Aplauze)

Pe baza datelor,

FDA a declarat psihoterapia
pe bază de MDMA pentru TSPT

o inovație în terapie.

De asemenea, FDA a declarat
și psilocibina o terapie inovatoare

pentru depresia rezistentă la tratament

și doar de curând a aprobat
folosirea esketaminei pentru depresie.

Sunt mândru să pot spune că am inițiat
propriile noastre studii de fază 3.

Și dacă rezultatele sunt cele dorite,

și dacă sunt similare celor de fază 2,

până la sfârșitul lui 2021, FDA va aproba
psihoterapia pe bază de MDMA pentru TSPT.

Odată aprobată,

singurii terapeuți care vor putea
să administreze direct MDMA pacienților

vor fi cei care au urmat
programul nostru de pregătire

și vor putea administra MDMA

doar sub directă supraveghere
în cadrul clinicilor.

Anticipăm că în următoarele decenii,

mii de clinici psihedelice
vor fi înființate,

unde terapeuții vor putea administra MDMA,

psilocibină, ketamină și alte psihedelice

probabil unor milioane de pacienți.

Aceste clinici pot deveni centre
în care oamenii pot veni

pentru psihoterapie psihedelică,
pentru dezvoltare personală,

pentru terapie de cuplu

sau pentru experiențe
spirituale și mistice.

Umanitatea se află acum la răscrucea
dintre catastrofă și conștiință.

Renașterea psihedelicelor este aici
pentru a ajuta conștiința să câștige.

Și acum, dacă vă uitați
sub scaunele voastre...

Glumesc!

(Râsete)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

(Râsete)

(Aplauze)

Vă mulțumesc!

(Aplauze)

Corey Hajim: Mai rămâi încă puțin.

Mulțumesc foarte mult, Rick!

Bănuiesc că este un public încurajator.

Rick Doblin: Da, foarte.

Mulți dintre ei au fost și la Burning Man.

(Râsete)

CH: Există ceva sinergie.

RD: (Râde)

CH: Deci, în discurs ai vorbit
despre utilizarea acestor droguri

pentru a trata traume destul de serioase.

Și cum rămâne cu unele
boli psihice mai comune

cum ar fi anxietatea și depresia,

va fi folosită microdozarea
pentru aceste lucruri?

RD: Microdozarea
poate fi benefică pentru depresie,

știu pe cineva care a folosit asta.

Dar, în general, în scopuri terapeutice,

preferăm macrodozarea
în favoarea microdozării,

pentru a ajuta oamenii
să elimine principalele cauze.

Microdozarea este mai bună
pentru creativitate,

pentru inspirație artistică,

pentru concentrare...

Și are și efect de ridicare a moralului.

Dar în cazul bolilor serioase,

e mai bine să nu lăsăm oamenii
să creadă că au nevoie zilnic de drog,

și în schimb să lucrăm
în profunzime, mai intens.

CH: Și ce se întâmplă în afara
Statelor Unite și Americii de Nord,

se face și acolo cercetare?

RD: Da, are loc o globalizare.

Studiile noastre de fază 3
sunt făcute de fapt

în Israel, Canada și în Statele Unite.

Odată cu aprobarea de la FDA,

va fi aprobată și în Israel și Canada.

În Europa, cercetarea abia începe.

Și vom instrui și câțiva terapeuți
din China.

CH: Asta e minunat.

Aveam de gând să întrebăm publicul

să vedem dacă oamenii cred
că e o idee bună

ca această cercetare să continue,

dar cred că știu deja răspunsul, deci...

Mulțumesc mult, Rick!

RD: Vă mulțumesc, tuturor!

(Aplauze)