The Secret History of the Moon - 4K

În colaborare cu

MAGAZINUL SPACEFOX
Haine pentru spațiul cosmic

Multe nopți solemne
Lună sângerie, stăm și ne minunăm...

Dormind mai departe după-amiezile noastre.
MATSUNAGA TEITOKU

Pe măsură ce omul primitiv
s-a uitat la lună pe cerul înstelat,

a început să devină
ținta curiozității lui.

În legendă el spune
povestea unui om bătrân,

care în timp ce săpa descoperă
un obiect mic strălucitor.

În timp ce îl ținea în mână,
acesta a crescut și a tot crescut

și în final a evadat
spre cer ca să devină

o lună.

Aceasta este Luna care a văzut cum viața
începe pe Pământ cu milioane de ani în urmă.

Luna are un secret.

Scrisă în rocile sale este
povestea unui trecut spectacular.

De unde a venit?

Ce rol a jucat în povestea vieții?

De generații ne-am uitat în sus și ne-am întrebat.

Numai acum adevărul este dezvăluit.

Uită ce știi.

E timpul să privești
Luna într-o lumină nouă.

ISTORIA SECRETĂ A LUNII

Rocile de pe Lună sunt ca paginile
unei cărți străvechi de istorie.

Acum 50 de ani, mostrele de rocă de pe Apollo
ne-au oferit o primă imagine asupra istoriei Lunei.

Pietre venite dincolo de noapte.

Făcându-ne pe noi foarte mici,

poate că atunci o să putem să
vedem ce au văzut aceste roci,

și să ne amintim acele miliarde de ani.

De decenii, geochimiștii au măsurat
mostrele de pe Lună și cele de pe Pământ,

și au descoperit că semnăturile chimice ale
celor două sunt identice într-un mod deosebit.

Prin faptul că izotopii elementelor
celor două sunt identici.

Am aflat de asemenea că elementele
volatile au fost cumva vaporizate.

Aceste indicii par să sugereaze
că Pământul și Luna

împărtășesc o proveniență comună - una violentă.

Ce poveste se potrivește cu probele?

Multe idei au fost propuse.
Dar o singură teorie a dominat suprem timp de decenii.

Multe idei au fost propuse.

Dar o singură teorie a dominat
suprem timp de decenii.

IPOTEZA UNUI IMPACT GIGANTIC

Acum 4,5 miliarde de ani, sistemul
nostru solar a fost un loc aglomerat.

20 de protoplanete stâncoase încercuiau
Soarele, fiecare concurând pentru dominație.

Pe măsură ce aceste protoplanete s-au ciocnit și au fuzionat, planete mai mari au luat forma, printre ele și Pământul fără Lună.

Pe măsură ce aceste protoplanete
s-au ciocnit și au fuzionat,

planete mai mari au luat formă,
printre ele și Pământul fără Lună.

80 de milioane după ce s-a format, Pământul
a avut în așteptare o lovitură enormă.

Iat-o pe Theia:

O mică planetă rivală aflată
pe un traseu fatal de coliziune.

Pentru orice observator aflat pe Pământ, priveliștea ar fi fost una terifiantă.

În urma impactului, Theia
este obliterată complet,

distrugând straturile exterioare ale Pământului, transformându-l într-o minge incandescentă.

Pământul este cuprins de o atmosferă
densă de rocă vaporizată.

În decursul a aprox. 100 de ani, discul de resturi care orbitează se răcește și se condensează într-o Lună tânără, incandescentă.

În decursul a aprox. 100 de ani, discul
de resturi care orbitează, se răcește

și se condensează într-o
Lună tânără, incandescentă.

Teoria poate explica atât de multe lucruri
despre Lună dar are un defect major -

prezice faptul că Luna este alcătuită în cea
mai mare parte din planeta de talia lui Marte.

Faptul că Pământul și Luna sunt
făcute din materiale diferite.

Dar asta nu este
ceea ce vedem.

Pământul și Luna sunt de
fapt ca doi gemeni identici.

Codul genetic al planetelor este
înscris în izotopii elementelor.

Pământul și Luna au aceiași izotopi,

asta înseamnă că Pământul și Luna
sunt făcute din aceleași materiale.

Ar putea ca teoria suverană
de atâta timp să fie greșită?

Pentru a reconcilia dovezile, cercetătorii
au propus niște idei uimitoare.

IPOTEZA GEOREACTORULUI

Devreme în istoria Pământului,
elementele radioactive precum uraniul

ar fi fost mult mai
abundente în interiorul lui.

Aceste elemente ar devenit mult mai concentrate sub suprafața Pământului datorită forței centrifuge.

Aceste elemente ar fi devenit
mult mai concentrate

sub suprafața Pământului
datorită forței centrifuge.

Rezultatul: o uriașă explozie nucleară subterană.

Conform acestei teorii, materialele aruncate din această explozie s-au coagulat încet în Luma pe care o știm astăzi.

Conform acestei teorii, materialele
aruncate din această explozie

s-au coagulat încet în
Luna pe care o știm astăzi.

Aceasta ar explica foarte ușor
asemănările dintre Pământ și Lună.

Oricât de dramatică ar fi,
teoria își are complicațiile sale.

Unii se îndoiesc de faptul că uraniul ar fi fost destul de concentrat ca să o astfel de erupție puternică.

Unii se îndoiesc de faptul
că uraniul ar fi fost

destul de concentrat ca să producă
o astfel de erupție puternică.

Poate că ar trebuii să
ne schimbăm perspectiva.

Ce faci când te
confrunți cu necunoscutul?

Pui la îndoială totul.

După re-examinarea ideii impactului uriaș,
o nouă teorie fascinantă începe să apară.

IPOTEZA SYNESTIA

Noi am făcut greșeala

să gândim că o planetă
va arăta mereu ca o planetă.

Impactul uriaș a făcut ceva complet nou.

În această teorie nouă,
Pământul a fost lovit atât de puternic

încât a fost pulverizat într-un
tor de rocă lichidă: o "synestia".

Energia impactului vaporizează
suprafața, apa, atmosfera

și amestecă toate gazele
împreună în doar câteva ore.

Pământul ar fi fost ca Jupiter,
nu ar fi fost nimic pe care să stai.

O synestia ne oferă o nouă posibilitate
de a rezolva originea Lunii.

Luna a crescut din ploaia de magmă
care s-a condensat din vaporii de rocă.

Luna ar fi putut să orbiteze în interiorul
synestiei de ani de zile, ascunsă privirii.

Dezvăluită de răcirea și micșorarea
synestiei în interiorul orbitei ei.

Synestia se transformă în planeta Pământ
numai după ce se răcește după sute de ani.

Conexiunea specială a Lunii cu Pământul
există deoarece Luna s-a format

în interiorul Pământului, atunci
când Pământul era o synestia.

Synestiile s-au format în întreg Universul.

Noi ne-am dat seama de aceasta
prin găsirea lor în imaginația noastră.

Teoria synestiei este încă nedovedită.
Dar ne aduce

mai aproape ca niciodată la
aflarea secretului originii Lunii.

Luna își ține secretele aproape.
Ce altceva ar putea să ascundă?

Ce altceva îmi scapă?

Ce este ascuns privirii mele
prin presunerile mele?

Pe parcursul său în transformarea sa în
roca pustie pe care o cunoaștem astăzi,

poate că a avut apă cândva
și poate chiar viață.

De două ori în istoria sa,
vulcanismul lunar a adus uriașe

cantități de vapori de apă din
interiorul Lunii spre suprafață.

Aceste degazări masive ar fi
putut conduce la apariția apei

de suprafață și o atmosferă lunară,
acum 4 - 3,5 miliarde de ani în urmă.

Aceste degazări masive ar fi putut conduce la apariția apei de suprafață și o atmosferă lunară, acum 4 - 3,5 miliarde de ani în urmă.

Imaginează-ți înotând într-o piscină
cu apă lunară, uitându-te în sus

la Pământul timpuriu pe
măsură ce viața evolua.

În teorie, microorganisme de pe
Pământ ar fi putut să aterizeze

și să se stabilească în aceste ape
printr-un impact cu un asteroid.

Dar dacă a fost vreodată
viață pe Lună, nu a rezistat.

În timp, orice apă de suprafață ar fi secat și

aproape toată atmosfera sa
a fost pierdută în spațiu.

Dar Luna a avut un impact asupra vieții
într-un mod diferit, mult mai profund.

Ar putea chiar să fie motivul
pentru care noi existăm defel.

Pe măsură ce Pământul a evoluat,
gravitația Lunii și-a stabilizat

înclinația, protejând viața de
schimbările extreme ale climei.

Viața pe Pământ ar fi fost foarte diferită
sau chiar inexistentă, fără Luna noastră.

Să îi cunoaștem istoria înseamnă să o cunoaștem pe a noastră. Originile noastre sunt conectate.

Am învățat multe lucruri.
Dar misterele încâ rămân.

Ca să îi cunoaștem întreaga poveste,
trebuie să ne ducem înapoi.

Multe pagini din istoria Lunii ne așteaptă.

Dacă ne întoarcem sau nu depinde de noi.

O să ne aștepte așa cum a făcut-o întotdeauna.

REALIZAT DE MELODYSHEEP

Traducerea: SkyGuardian