Teoria celulară | Structura unei celule | Biologie | Khan Academy

Noi, oamenii moderni, avem tendința să
considerăm de la sine înțeles existența celulelor

și ideea că toate lucrurile vii
sunt alcătuite din celule,

că noi, ca ființe umane, ca organisme vii,
suntem formați din foarte multe celule.

Estimăm numărul celulelor corpului uman
este de ordinul a 37 de trilioane!

Dacă ar fi să derulăm înapoi, cu
400 de ani în urmă, prin anii 1600

asta nu era chiar atât de evident

căci nu existau instrumentele

pentru a observa direct celulele.
Ei nu știau că aceste celule sunt în jur.

Ei nu știau nici că existau
organismele unicelulare.

Dar, schimbarea a început
cu Robert Hooke.

Robert Hooke a fost capabil
să folosească un microscop primitiv.

Aceasta este o poză cu microscopul său

și când vezi asta, apreciezi

cel puțin relativ la ceea ce avem astăzi,
cât de primitiv a fost.

Avea lentile aici, care puteau
oferi o oarecare mărire,

dar a trebuit să folosească -- aceasta -- o flacără
iar el a canalizat acea lumină

astfel încât să se reflecte
asupra a ceea ce observa el.

În 1665, a publicat ”Micrographia”.

Probabil că nu pronunț corect.

La momentul 1665,
Robert Hooke publică asta:

descrie și desenează multe

dintre observațiile sale,
folosindu-și microscopul.

Are câteva desene fascinante.
A fost un artist destul de bun,

dacă a reușit să deseneze imagini

ale observațiilor lui,
despre lucruri precum păduchii și puricii.

Nu a observat doar păduchi și purici.

De fapt, se uită la niște dopuri de plută
sau la ceea ce vede el drept „plută”.

Spune, ”Uite, aceste pătrate mici, și acestea par să fie cumva unitatea de bază a plutei,

ei bine, ele îmi amintesc de aceste camere mici
ale călugărilor, pe care noi le numim celule.”

Deci el le numește celule.

De aici provine cuvântul.

Îi numește celule, în ”Micrographia”.

Aceasta este o celulă.

Acum, din păcate pentru noi,
deși a fost un artist grozav

și a fost foarte bun la a desena lucruri,

a desenat mult în ”Micrographia”,
nu mai avem nicio poză cu Robert Hooke.

Este o poveste fascinantă.
Majoritatea teoriilor spun că

Isaac Newton a ars singurul
tablou original cu Robert Hooke.

Este o altă poveste intrigantă,
despre care putem vorbi altădată.

Robert Hooke a inventat aceste „celule” –
se uita la țesutul mort și, de fapt,

se uita la resturile de celule. Ceea ce a văzut
au fost de fapt doar rămășițele peretelui celular.

El nu a putut să observe, direct, ”celule vii”.
Nu a avut destule pentru a gândi:

”Hei, poate, acesta este un element de bază al întregii vieți și poate celulele înseși se reproduc.”

”Toate celule provin din alte celule.”
Ideea nu s-a dezvoltat până mai târziu în istorie.

Câțiva ani mai târziu,
ajungem la Antonie von Leeuwenhoek.

Știu că probabil nu pronunț corect.

Dar era un producător olandez
de lentile, inspirat de munca lui Hooke.

A spus: ”Hei, pot produce lentile!
Poate vor folosi pentru microscoape și observații mai bune.”

Și a fost capabil să facă asta.
A reușit să observe direct

celule vii și organisme unicelulare vii.

Deci, a putut observa direct sperma.

A spus, ”Hei, acest lucru pare a fi viu!”

A fost capabil să observe direct protiste
-- deci aceste unicelulare, eucariote...

... ele au pereți celulari, acestea care
arată ca niște animale unicelulare.

Și le-a numit, de fapt, ”animalcule” .

”- Hei, uite, astea arată ca
niște mini-animale care vin aici.”

Și așa a început să spună:
"Poate este o formă de bază a vieții sau

la această mică scară, ai de fapt viață."

Dar, o teorie completă, modernă a celulei,
începe abia după alți 100-150 de ani.

Ajungem la începutul anilor 1800.

Avansăm rapid, până în anii 1830. Intră în scenă
doi domni: Matthias Schleiden și Theodor Schwann.

Ei sunt cei care încep să pună bazele

a ceea ce noi numim
”teoria celulară modernă”.

Deci, teoria celulară modernă,

folosindu-se de
observațiile și deducțiile lor,

spun ei: ”Poate că toate vietățile

sunt compuse din
una sau mai multe celule.”

Astăzi luăm asta de la sine înțeles,
dar nu a fost evident.

Nu era evident ca piesă de bază a vieții,
una sau mai multe celule.

Iar apoi, urmând ca dacă toată este compusă din una sau mai multe celule,

de asemenea poți spune, că o celulă, este unitatea de bază a vieții.

Celula este unitatea de bază a vieții

Iar acestea sunt afirmații puternice, că toată viața, dacă ar fi să cobori destul de jos,

vei ajunge la celule, celule vii,
care alcătuiesc acea viață.

Acum, aceasta nu este teoria noastră completă și acești domni, știau că celulele pot proveni din alte celule.

Au putut observa celulele
care se reproduc, dar, încă

a fost o întrebare deschisă, ”Hei, poate câteva celule provin din alte celule? În timp ce altele, poate cumva sunt create spontan ....

... dacă ai elementele potrivite și cantitatea de condiții adecvată.
Poate cumva ies din nimic. "

Și, nu a fost până la acest tip de al treilea principiu al teoriei celulare moderne, abia la mijlocul anilor 1800 vom obține al treilea principiu al teoriei celulare moderne care se stabilește.

Și aceasta este ideea că toate celulele
provin din alte celule.

Toate celulele din alte celule

Iar tatăl adevărat al acestei idei,
cel care a stabilit de fapt asta,

este acest domn, de aici, Robert Remak.

Acum, câteodată, meritul pentru asta merge la, Rudolph Virchow, chiar aici, dar reiese că

a plagiat munca lui Remak, deci este chiar Remak cel care merită multitudinea de credite

pentru acest proprietar,
că toate celulele provin din alte celule.

Și încă o dată, nu a fost prima persoană care a spus, ”Hei, poate, vom observa că unele celule..

.. provin din alte celule.” Dar a spus, ”Acesta este un lucru fundamental, toate celulele, așa apar ele de fapt, nu apar doar așa, spontan.”

Acum, oricând,
chiar și în zilele de azi, oamenii

văd acest ultim lucru,
toate celulele provin din alte celule,

„Ei bine, trebuie să fi existat o primă celulă
sau un set inițial de „proto-celule?”.

Iar, oamenii nu sunt 100% siguri, dar când

ne uităm în urmă, la evoluția omenirii pe Pământ, credem că primele celule au apărut acum aproximativ trei miliarde și jumătate de ani.

Și nu suntem 100% siguri despre cum au apărut,
dar aici sunt câteva teorii.

De exemplu, avem videoclipuri, fosfolipide,

și reiese că, fosfolipidele,
formează natural straturi duble

și de fapt pot forma, membrane sferice,
care au straturi duble fosfolipidice.

Deci, asta îți oferă un fel de start,
astfel încât se pot forma spontan.

Și, există, de asemenea,
teorii care poate în informație, mașina celulelor

poate strămoșii lor, dacă ar fi să mergem acum
trei miliarde și jumătate de ani sau mai mult,

că ar fi fost molecule de ARN auto-replicate
sau poate că ar fi fost, cumva, proteine ​​auto-replicate

care de-a lungul timpului,
pe scări de timp foarte mari,

au putut, să înceapă să se reproducă,
să aibă sisteme mai sofisticate,

cei care aveau sau se apropiau de celulele noastre moderne,
au putut să se reproducă mai mult,

au putut profita de mai multă energie,
de resursele dintr-un mediu.

Deci, în cele din urmă ajungem la celulele noastre moderne. Dar, aceasta este o întrebare fascinantă și este încă un domeniu de cercetare.