They Drive by Night: Starring Emlyn Williams and Ernest Thesiger (1938 Movie)

http://thefilmarchive.org

They Drive by Night is a 1938 British black-and-white, crime thriller, directed by Arthur B. Woods starring Ronald Shiner as Charlie, the café proprietor. It was produced by Warner Brothers - First National Productions. The film is based on the novel of the same name by James Curtis. The picture is sometimes confused with the 1940 American film, They Drive by Night, based on the novel The Long Haul by A. I. Bezzerides and featuring George Raft and Humphrey Bogart.

"Shorty" Matthews (Emlyn Williams) having recently been released from prison visits his girlfriend in London only to discover her murdered. Fearing he will be wrongly accused of being the culprit he disappears amongst the long-distance lorry driving community. Meanwhile, the real killer, unassuming ex-schoolteacher Walter Hoover (Ernest Thesiger), continues to prey on London women. As Shorty had feared he has become the main suspect. He returns to London with old flame Molly to prove his innocence.

Cast

* Emlyn Williams as Shorty Matthews
* Ernest Thesiger as Walter Hoover
* Anna Konstam as Molly O'Neill
* Allan Jeayes as Wally Mason
* Anthony Holles as Murray
* Ronald Shiner as Charlie, the café proprietor
* William Hartnell as Bus Conductor

James Curtis adapted his own novel, They Drive by Night to provide the screenplay for the film. The female victims of the book were prostitutes and to prevent censorship this aspect was watered down. Additionally, the book featured scenes of police brutality that were excised altogether. The film was made by Warner Brothers at the recently purchased Teddington Studios as a quota film under the "Cinematograph Films Act 1927."

William Hartnell has a small role as the Bus Conductor and is credited as "Billy Hartnell". He would later go on to be the first Doctor Who in 1963.

On release in the UK it was well received critically with author Graham Greene being a notable fan. Of the film he cited how close it came to French cinema with its realism and lack of romanticism. While it gained a certificate to be released in the US the studio cited an inability to get a negative out of the UK. As such it did not receive a US theatrical release.

It is often confused with the American film noir starring George Raft and Ida Lupino, director Raoul Walsh's They Drive by Night, based on the novel The Long Haul by A. I. Bezzerides. Since both were Warner Brothers films it is possible the identical titles contributed to the British version's obscurity.

Leslie Halliwell's 1977 edition of The Filmgoer's Companion cites the picture as the director Arthur B. Woods' most notable film and also a film of note for Ernest Thesiger.

The film is currently unavailable on DVD. However, the novel was reissued by London Books with an introduction by Jonathan Meades in 2008.

* DRUMUL SPRE FRISCO *

Traducerea şi adaptarea
Claudia75

- Cum merge, Joe?
- Bine. Fă-i plinul.

- Ce transportaţi?
- Mere.

- Ce face fratele tău, Paul?
- Doarme.

De fiecare dată când veniţi aici,
el doarme iar tu conduci.

- Ce, este în perioada de creştere?
- Conduce la fel de mult ca mine.

Tu îţi gestionezi staţia,
noi avem grijă de camionul nostru.

Întrebam şi eu.

Asta e cam tot ce poate semăna
cu o baie în două săptămâni.

Da, am observat.

270 de litri de benzină,

trei sferturi de ulei
în carterul motorului...

- Voi putea să-ţi plătesc la întoarcere.
- Cinci sferturi în...

Ce ai spus?

Nu pot plăti până nu livrez
încărcătura asta.

- De ce n-ai spus aşa?
- Nu mai mi-ai fi dat benzină.

Să fii sigur de asta. Mă pricep
să evacuez benzina prin sifonare.

Ştii că nu vând benzină pe datorie.

Calmează-te. Nu ţi-aş trage clapa.
Sunt om cinstit.

Ştiu că eşti. Voi, camionagiii,
sunteţi cinstiţi dar mereu lefteri.

Societatea finanţatoare vine, vă scoate
din afacere şi nu mai pup eu paralele.

Nu-mi duce tu mie grija.
Mai întâi trebuie să mă prindă.

Asta n-o să fie aşa greu.
Doar nu conduci vreo rachetă. Semnează.

- 12 dolari şi 90 de cenţi.
- Vezi să nu-ţi dea rezervorul pe din afară.

Pe gratis.
Ce zici de asta?

- Îţi dau banii când mă-ntorc.
- N-ai plătit nici ce ţi-am dat acum.

Pune-o pe nota de plată.

- Unde suntem?
- Nu departe de Lansdale.

- Ar fi trebuit să mă trezeşti.
- E în regulă.

O să bem câte-o cafea la Barney's.
Apoi poţi conduce tu până la Los Angeles.

Ce-ai zice dacă m-aş întinde la mine
acasă vreo două zile? Sunt frânt.

Mi-ar surâde să stau
în pat şi o săptămână,

să nu mă trezesc nici ca să mănânc.

Şi mie mi-ar plăcea.

Dar nu ăsta e drumul care
ne stă-n faţă.

Trebuie să mă gândesc şi la Pearl.
N-am mai dat pe-acasă de două săptămâni.

Ar putea fi foarte bine măritată
cu un explorator.

Atenţie, Joe!

Maniac mizerabil al vitezei ce eşti!

- Ar fi trebuit să intri de-a dreptul în el.
- Şi ce-am fi obţinut?

Acum ce facem?

Tu supraveghează încărcătura.

Eu o să mă duc până la cafeneaua
lui Barney să-l sun pe Williams.

Şi vezi să ne trimită şi partea
de bani pe care ne-o datorează.

Mulţam.

Salut, Harry.

Salutare, Joe. Unde ţi-e camionul?

- Mai jos, pe drum. Am o roată spartă.
- Oh, ce necaz. Pot să te ajut?

O să-i telefonez lui Williams
să-mi trimită banii ce mi-i datorează.

Sper să-i obţii. Eu am renunţat
să mai lucrez pentru escrocul ăla.

M-a muncit ca pe hoţii de cai
dar n-am văzut un ban de la el.

O să-mi plătească acum, altfel
n-o să-i duc merele în L.A. la timp.

Îl ai la mână cu asta.
E altă situaţie. Poate o să-i primeşti.

- Hai. Mergem.
- Da, are dreptate.

Nu poţi face bani bând cafea.

Noroc, băiete.

- La fel şi ţie.
- Mulţumesc.

Oh, Harry! Scrie-i soţiei tale.
Am auzit că îşi face griji pentru tine.

Bine, aşa o să fac. Mulţumesc.

- Salut, Joe.
- Salut, Jake. Cum merg lucrurile?

- Dă-mi o carte de telefon Frisco.
- Poftim.

Vezi să o înapoiezi întreagă.

Deci îţi spun, vezi...

Iată-mă aici cu aceste două
superbe dame. Ce echipament.

Se agăţau de gâtul meu,
implorându-mă să nu plec.

Le spun, "Uitaţi ce e, fetelor,
am o treabă de făcut. "

Le îndepărtez şi plec.

La urma urmelor, un tip ca mine
care are sute de femei...

Plec de-aici. Vino, Shorty.
Mie mi-a ajuns.

Îmi pierd îndemânarea.
Dă-mi câţiva cenţi, Barney.

Joe! Pe unde umbli, omule?

Ai avut parte de transporturi
mai profitabile?

Câteva.
Ţie cum îţi merge, lrish?

Încă îmi primesc cecul în fiecare
sâmbătă.

Dar ţi se ordonă ce să faci
în fiecare zi. Nu e pentru mine.

Hei, roşcato, friptura asta e tare.

N-o mai poţi returna.
Ai început-o.

Mă voi întoarce tot pe-aici
diseară, roşcato.

Mulţumesc pentru avertisment.

Vrei să-mi dai telefonul?

- Ce, îl ţii într-un seif?
- Nu suna la New York.

O altă ceaşcă de cafea.

- Văd că-ţi place cafeaua noastră.
- E oribilă.

Asta-i a şaptea ceaşcă pe care-o bei.

Îmi place zahărul. De ce tu şi fratele tău
nu renunţaţi la cărăuşia asta riscantă?

Ca angajaţi ai unei companii legitime,
aţi avea nişte slujbe grozave.

De ce nu acţionezi inteligent ca mine
şi nu lucrezi pentru Ed Carlsen?

- Aş dori o convorbire interurbană.
- Hei!

Stai liniştit, îl dau cu taxă inversă.

Există un singur tip pentru care
aş prefera să lucrez.

- Pentru cine?
- Pentru mine.

Tu nu lucrezi pentru tine,
lucrezi pentru asociaţia finanţatoare.

Imediat ce îţi achiţi camionul,
vei avea nevoie de altul.

Alo? Aş dori să vorbesc cu Mike Williams.
Standard 7-2961, San Francisco.

Cu taxă inversă.
Joe Fabrini la telefon.

Nu-ţi face griji pentru mine.

Într-o bună zi, voi, drumarii,
veţi spune:

"Joe Fabrini e un tip
pentru care e bine să lucrezi. "

- Şi aşa va fi.
- Nicio îndoială în privinţa asta, puştiule.

Dar îmi iau salariul
şi las grija asta în seama altcuiva.

Asta-i calea cea uşoară.
Dă-mi o ceaşcă de cafea.

- Altceva?
- Ce mai ai care să nu fie otrăvitor?

Nu ştiu.
Nu mănânc niciodată aici.

- Ce-ai spune să-mi preiei comanda, roşcato?
- Ce-ai spune să mai aştepţi?

Frumos şi nou accesoriu, Barney.

Da. Un accesoriu de minune.

Nu e rău de ştiut.
Frumos trup, nu, Joe?

De primă mână.

Da, şi-mi aparţine.
Nu datorez nimic pentru el.

Ţi l-aş finanţa cu plăcere, iubito.

Pe cine duci?
Nu-ţi poţi plăti nici farurile.

Ce? Nu vrea să accepte
cu taxă inversă?

Stai puţin. Hei, lrish.

Împrumută-mi un dolar.
Vreau să plătesc apelul telefonic.

Fiţi atenţi la marele
transportator de mărfuri.

Tot pentru un salariu votez.

Bine. O să plătesc
la sfârşit de săptămână.

Aici 2212.

Altceva?

Da, dar nu e în meniu.

Şi nici n-o să fie.
Mai bine ai lua un hamburger.

Bine. Cu ceapă.

Alo, Mike Williams?

De ce n-ai acceptat convorbirea
cu taxă inversă?

Nu accept niciodată astfel
de apeluri. Unde eşti?

La Cafeneaua lui Barney,
nord de Lansdale, 99.

Ai o roată spartă?

Uite ce e, Fabrini. Merele
trebuie livrate pe piaţă în seara asta.

- Doar nu transporţi lemne.
- Bine, o să le livrez.

Dar trimite-mi câţiva din cei 300
de dolari pe care mi-i datorezi

ca să-mi pot lua o roată nouă.

Da, trimite-mi-i chiar aici.

Ei bine, nu prea am bani lichizi
în momentul ăsta, Joe.

Bine, bine, nu te enerva.
O să văd ce pot face.

La urma urmelor,
cine se cred tipii ăştia Fabrini?

Pe ruta lor am pierdut
mai multă marfă

decât oricare alt
agent transportator din oraş...

- ...şi n-o să le trimit niciun ban.
- Merele nu vor ajunge la L. A.

Vor ajunge dacă le duce altcineva.
Cine e mai sus, lângă Lansdale?

Hank Dawson. Trebuie să sosească
acolo şi nu-i datorăm mulţi bani.

Dă-i un telefon şi spune-i
să preia marfa lui Fabrini.

Aceşti Fabrini sunt nişte tipi duri.
N-or să cedeze aşa uşor.

Doar se cred duri.

Spune, Farnsworth e încă afară?

Cu un minut în urmă era.

Spune-i rechinului ăla
al împrumuturilor că vreau să-l văd.

Voi, oameni buni, nu înţelegeţi.
Tot ce fac este în limita legii.

Iar tot ce pot să spun este
că ne trebuie o mulţime de legi noi.

Hei, Farnsworth,
şeful vrea să-ţi vorbească.

Scuzaţi-mă, d-lor.

Adio, hrăpăreţule.
Ce-i în neregulă cu omul ăsta?

Spune-mi, Farnsworth. Fraţii Fabrini
îţi datorează bani pentru camionul ăla?

Încerc să iau legătura cu ei
de vreo două luni.

Au rămas în urmă cu trei rate,
plus dobânda mea.

Ştiu totul despre dobânda ta.
Vrei să-ţi iei camionul înapoi?

- Da, sigur.
- Uite şansa ta.

Au rămas în pană
din cauza unei roţi sparte

lângă 'Cafeneaua lui Barney',
pe autostrada 99.

- Ia o remorcă şi remorchează camionul.
- Mersi. O să-ţi reîntorc favoarea cândva.

Doar să nu-mi împrumuţi bani.
Asta-i tot ce-ţi cer.

Ştii ce s-a întâmplat?
Tipul avea un harpon...

- Ce cauţi aici?
- Am făcut băşici aşteptând...

Aşa că am făcut autostopul spre Lansdale
ca să-mi iau o roată la mâna a doua.

I-am spus tipului că voi primi
bani curând ca să-i plătesc.

- Şi marfa?
- Am pus un puşti s-o supravegheze.

- Tu ce-ai făcut cu Williams?
- Încă aştept paralele.

De ce rămânem în afacerea
asta de doi bani?

N-o să câştigăm nici cât
să ne cumpăram nişte sicrie decente.

Nu te mai plânge.
Şi-aşa am destule griji.

Mai bine ţi-ar intra în cap.
Trebuie să începem să facem profit.

Bine. Suficient cu examinarea
cu raze x.

Nu trage concluzii greşite, surioară.

Mă faci să mă gândesc doar la cât
de mult mi-ar plăcea să fiu cu soţia mea.

E prima dată când o aud pe-asta.

- Eu nu sunt însurat.
- Nu e greu de înţeles de ce.

Cei care deţin camionul de afară,
să se facă nevăzuţi.

Farnsworth la orizont.

- Unde e Fabrini?
- Cu Byrd, la Polul Sud.

Pescuieşte împreună cu preşedintele.

Am auzit că juca extremă dreapta
pentru Notre Dame.

N-am nimic personal cu el.

A cumpărat un camion
şi trebuie să-l plătească.

De ce?

Pentru că totul la grămada aia de fiare
scoate zgomot, mai puţin claxonul.

Mă prevalez de drepturile mele legale!
Trebuie să trăiesc şi eu.

- De ce?
- Pentru că aşa spune legea.

N-am de gând să mă cert cu voi, fraţilor.
D-şoară, l-ai văzut, cumva, pe Joe Fabrini?

Ştiu că a fost pe-aici.

- A plecat cu mai mult de-o oră în urmă.
- Da? A cui e roata aia de-afară?

E a mea.

- Vrei să faci ceva cu ea?
- Acum, fără supărare.

Ascultă, piticule, nu prea ne place
să te vedem pe-aici.

- Aruncă-l afară, băiete!
- Te avertizez!

Uite-l cum se duce!

Da! A înscris un eseu!

Mulţam, scumpo.
O să-ţi fac şi eu un serviciu.

E în regulă, nici mie nu-mi plac.
Mi-au confiscat o haină mai demult.

- Cât datorăm pentru consumaţie?
- 36.

- Poftim. Păstrează restul.
- Mulţumesc.

E în regulă. A plecat.

- Mulţam', băieţi. Ne mai vedem.
- Pe curând, Joe.

- Las-o mai moale, Joe.
- Hai, puştiule.

- Unde e roata?
- Chiar aici.

Dacă avem noroc,
poate ne ia şi pe noi cineva.

Cine-i ăsta?

Salut, Dawson.

- Salut. Ce mai faci, Joe?
- Salut. Ne iei şi pe noi?

- Am avut nişte necazuri.
- Mi-a spus Williams.

- Williams?
- Da.

El m-a trimis aici să vă preiau marfa.

Ce nesuferit mizerabil.

O transportăm atâta drum
şi nu primim un cent.

- Să zicem că nu ţi-o dăm.
- Faceţi ce vreţi.

Dar dacă n-o livraţi,
veţi răspunde pentru toată marfa.

- Da, doar să încerce să ne sune.
- Tacă-ţi gura.

Sigur că o să ne sune şi o să ne
plătească banii pe care ni-i datorează.

Eşti un om bun, Dawson.

- De ce tolerezi situaţia asta?
- Nu e vina mea, Joe.

Am soţie, un copil şi altul
e pe drum.

Trebuie să fac ce spune Williams,
altfel nu mai primesc marfă.

Nu vă descărcaţi nervii pe mine.

Mi-ar plăcea să-i scot dinţii
trişorului ăla.

Aşa n-o să obţii nimic. Şi, în plus,
Hank n-are niciun interes în asta.

Hai. S-o urcăm în maşină.

- Vrei să ne ajuţi?
- Da, sigur.

- Gata?
- Da.

Asta e.

Camionul nostru e cam la vreo
3 km în josul drumului.

Şi de acolo încotro ne-ndreptăm?

Mai bine ne întoarcem la Frisco
să ne întâlnim cu Williams.

Când o să ajung acasă,
la nevastă-mea,

o să fiu atât de obosit
că nu voi putea să sting nici lumina.

Hai, Williams ar trebui să fie
deja la birou.

Şi dacă nu înţelege?

Tu ce crezi?

Bună, Joe.

Cum merg lucrurile?
Cum vă merge cuva aia spartă?

Tot nu sunt transporturi.
Mai staţi pe-aici.

Ce crezi că facem de trei zile?

Spune-i lui Williams că vrem
să-l vedem.

Tot voi sunteţi? M-aţi auzit când
am spus că nu mai sunt transporturi.

Cine a spus că vrem aşa ceva?
Şi-aşa nu suntem plătiţi pentru ele.

Oh, salutare, băieţi.
Cum v-aţi întors?

Ce importanţă are?
Suntem aici.

Ar trebui să te înfăşurăm
într-un cric.

Avem o bănuială că tu ni l-ai pus
pe Farnsworth pe urme.

De ce aş vrea eu ca voi
să pierdeţi camionul?

Mă gândesc la nişte transporturi de bere
pentru voi. E ceva ce va apărea în curând.

Livraţi berea,
vă întoarceţi cu camionul gol.

Trei transporturi pe săptămână.
Ce ziceţi?

Am face-o cu plăcere
dacă am fi şi plătiţi.

Ne-ai luat destul drept proşti.

Ar trebui să-ţi rupem gâtul ăla sfrijit
pentru că ne-ai lăsat în drum...

...şi-apoi ne-ai luat marfa.

Dar ce vreţi să fac?
Să scot bani din buzunar

de câte ori vă cade o roată
sau vă explodează un cauciuc?

- Sunt la fel de lefter ca voi.
- Ăştia ce sunt, bani?

Hei, hei, hei.
Unde vă sunt manierele?

Să umblaţi aşa prin hârtiile cuiva...

Ne datorezi 300 de dolari
şi o să ni-i plăteşti acum!

- Dacă nu...
- În regulă! Nu vă înfierbântaţi.

Vă dau un cec.

Ce să facem cu un cec?
Să ne peticim cauciucul cu el?

Ne servim singuri. Bani lichizi.

Dă-i drumul, Paul, şi scrie o chitanţă.

Ştiţi că există o lege pentru cei
care le fură oamenilor banii.

Dacă ar fi fost aşa, te-ar fi băgat
la zdup cu mulţi ani în urmă.

Ştiam că o să vezi lucrurile
prin ochii noştri.

Fiţi atenţi la ce vă spun.
O să regretaţi asta, băieţi.

Ne-am săturat ca noi să ne asumăm
riscurile şi să-ţi lăsăm ţie banii.

Ăsta e cel mai rău lucru
din partea voastră, nepricepuţilor!

Mereu vă întindeţi mai mult
cât vă e plapuma!

Dar nu mă deranjează
să vă spun un lucru.

Asta e ultima încărcătură
pe care-o mai primiţi de-aici.

În acest caz, n-avem nimic
de pierdut, nu-i aşa?

Uite-ţi şi chitanţa.

Vezi că în faţă e o curbă periculoasă.

Numai noroi peste tot.
Ai grijă.

Vrei să te culci?
Acum conduc eu.

Doar îţi împrospătam memoria.

Dacă cădem în vreo prăpastie,
să mă trezeşti.

Calcă frâna.

Dacă oprim şi luăm pe oricine
face autostopul,

o să ajungem la destinaţie
tocmai săptămâna viitoare.

E o femeie. N-o să suferim
vreo pagubă dacă o luăm din ploaie.

Păcat ca n-a vrut s-o ia vreun
mare şef cu maşina lui pompoasă.

Hai, urcă.

Mulţumesc. Începusem să mă întreb
dacă mă va lua şi pe mine cineva.

Păi, acum te-am luat noi,
aşa că relaxează-te.

Tu eşti ospătăriţa de la
'Cafeneaua lui Barney'.

- Eu sunt.
- Ei bine, ce s-a întâmplat?

Barney avea vreo 12 mâini,
şi nu mi-a plăcut niciuna din ele.

Barney e băiat bun.

Nu tu eşti nevoit să treci
pe lângă el de 100 de ori pe zi.

- Parcă m-aş fi încâlcit într-o caracatiţă.
- Unde mergi?

- Unde mergeţi voi?
- Noi mergem la Los Angeles.

Îmi convine.

Pot găsi foarte bine o slujbă
oriunde.

Stai puţin. Mai bine...

...te-aş înveli cu ceva.

- Cum te cheamă, roşcato?
- Cassie Hartley.

Cunoşti pe cineva în L. A.?

Ce-o să faci acolo?

O să-mi iau o cameră,
o să-mi caut o slujbă.

Slujbele nu prea cresc în pomi
în vremurile astea.

- Câţi bani ai?
- Destui până-mi găsesc ceva nou.

O să rămâi fără dinţi
dacă nu bei ceva fierbinte.

Opreşte la Mandel's, Paul.
Avem un avans bun.

Pearl mă aşteaptă.

Trebuia să stau o oră cu ea.

Vei sta doar o jumătate de oră.
Oh, priveşte.

Se înseninează.
O să ajungem la timp.

Nu opriţi pentru mine.

Trebuie să oprim. Putem
foarte bine s-o facem la Mandel's.

Nu e ca acasă.

Pearl nu ştie să facă o friptură
cum o face Billy Mandel.

De fripturi îmi arde mie?

Cum se face că eşti aici?
Nu eşti în urma orarului?

Salut, Joe. Am avut noroc cu carul.
Am câştigat 48 de jocuri gratuite.

Am încercat să le nimeresc şi am tot
câştigat. Mai joc doar trei şi apoi plec.

Şi va trebui apoi să fac pe dracu-n patru
să mă încadrez în program.

Cu ce vă servesc, băieţi?

O friptură de vită, în sânge,
preparată ca lumea de data asta.

Ultima pe care-am comandat-o aş fi
putut-o folosi drept capac de canal.

Va fi atât de fragidă încât
ţi se va topi în gură.

- Şi tu la fel?
- Da.

Eu vreau doar o cafea.

- Adu-i o friptură.
- Vrei s-o îngraşi, nu?

- Mai doreşti altceva, drăguţă?
- Da. Domoleşte-ţi imaginaţia.

Hei, McNamara.
Încotro?

- Ce-ţi pasă?
- Haide. Să mergem.

Care-i problema?
Nu mă cunoşti?

- Salut, Joe.
- Vino. Stai jos, Harry.

- Ce faceţi aici, băieţi?
- Tu ce crezi că facem?

- Vrei o ceaşcă de cafea?
- Am băut cinci.

N-au niciun efect.
Tot mi-e somn.

- Haide. Plecăm.
- Da, are dreptate.

Nu mi-am văzut soţia de atâta timp.

Imediat ce livrez încărcătura asta,
mă îndrept glonţ spre casă.

Pariez că atunci când voi intra,
copiii vor întreba: "Cine-i bărbatul ăsta?"

Ar fi trebuit să-i scrii, Harry.
Ştiu câte griji îşi face Pearl.

Acum nu mai are niciun rost.

Mâine seară voi fi acasă
şi-i voi face o surpriză.

Am auzit că ţi-a mers binişor.

Da. Mi s-a plătit toată marfa.
Nu datorez niciun cent.

Hai. Să mergem.

Băieţi, mâine când veţi fi
pe drum,

gândiţi-vă la mine dormind
în patul meu alb şi confortabil.

Pe curând, băieţi.

Pe curând, Harry.

Păi, trebuie să ai creierul încins
ca să fii şofer de camion.

Nu e neapărat nevoie, dar ajută.

Iată, băieţi, ultimul joc.
Apoi pot porni la drum.

Nu ştiu de ce mă încurc
cu aparatele astea.

Erau să mă coste slujba
în trei rânduri.

lrish, îţi aminteşti de Cassie.

Sigur. Bună, Cassie.
Ai renunţat să mai lucrezi pentru Barney?

Da. Încerca mereu
să-mi facă fundiţe la şorţ.

- Nu e nimic rău în asta.
- Nu este dacă nu îl porţi tu.

58 de jocuri gratuite!
Nu mai ies niciodată de-aici.

- De ce faci asta?
- Trebuie să-l depăşesc.

Dacă drumul e liber,
îmi va face cu ochiul.

E ciudat.
Mie mi se pare liber. Hei, Paul.

Da? Ce este?

Nu e cumva camionul lui McNamara
în faţa noastră?

Ce-mi pasă mie al cui camion e?

Da, pare a fi al lui.

Chiar e al lui.

Ce-i cu el?
Ocupă toată şoseaua.

- Cred că a aţipit.
- Claxonează-l.

Decât dacă e nevoie.

S-ar putea trezi brusc
şi şi-ar mâna camionul direct în şanţ.

- Trebuie să încercăm să-i tăiem calea.
- Vezi să nu intre el în noi.

Apropie-te. O să încerc să-i lovesc
capota cu asta ca să-l trezesc.

Trage-l mai aproape
ca să încerc să sar în maşină!

Atenţie!

Ia stingătorul!

- Câţi erau înăuntru?
- Doi.

Oh, Paul, ai întârziat.

Ce spui, intri să bei o cafea, Joe?

Oh, ea este Cassie Hartley.

Ea este Pearl, soţia lui Paul.

- Bună.
- Îmi pare bine să te cunosc.

Hai, Joe. Intraţi. E frig aici afară.

Nu pot opri.
Mă îndrept spre piaţă acum.

- Ce-i cu Paul?
- N-are nimic.

Are nevoie doar de un somn bun.

Spune-i că o să-i telegrafiez din L. A.
ora la care o să vin să-l iau.

O să-i spun. La revedere.

La revedere.

Nu te înţeleg.

Dacă îţi pasă şi de camion
cât îţi pasă de tine,

s-ar dezmembra în două săptămâni.

E mai rezistent decât orice camion
ce pleacă de pe linia de asamblat.

Pariez că şi amicul tău,
Harry McNamara, gândea la fel.

Vrei să nu-l amesteci pe Harry?

Probabil că era atât de obosit încât
totul i s-a părut a fi un vis.

Câţi bani ai?

Hai, spune, câţi?

- Un dolar şi 12 cenţi.
- Exact ce gândeam eu.

Nu ajunge nici să închiriezi
o cameră.

- Mă descurc.
- Cum?

Cu ce-o să câştig pe marfa asta,
îţi fac rost de-o cameră.

Nu-i nevoie. Îţi sunt recunoscătoare
că m-ai adus până aici.

Ai fost amabil.

Dacă te las să pleci aşa, îmi voi face griji
gândindu-mă ce ţi se întâmpla.

Şi am şi aşa destule pe cap.

Mă gândesc că aş fi o toantă
dacă te-aş refuza.

Poate chiar sunt.

În privinţa asta,
o să te lămureşti mai târziu.

CAMERE DE ÎNCHIRIAT
NON-STOP

Nu am obiceiul de a primi
vizitatori la 4:30 dimineaţa.

Niciodată nu e prea târziu
să-ţi schimbi obiceiul.

Cei mai buni oameni se cazează la 4:30.

Nu ştiu dacă e aşa.
N-am întâlnit niciodată unul.

Ei bine, ai unde dormi timp
de o săptămână.

Da. Asta îmi va da timpul necesar
pentru a-mi găsi de lucru.

- O să mă revanşez faţă de tine.
- Asta chiar mă îngrijorează.

O să fac plângere la poliţie
dacă n-o s-o faci.

De ce plângi?

Nu ştiu. Aşa mi-a venit.

Dacă te-ai vedea cum arăţi,
te-ai opri.

Arăţi de parcă tocmai ai trecut
printr-un sistem de stropitori.

Oh, voi, femeile, sunteţi,
cu siguranţă, duse cu capul.

Soţia lui Paul are acelaşi obicei.

Ce obicei?

În clipa asta e bine,
în clipa următoare, e numai lacrimi.

Niciodată nu ştie să spună de ce.

Problema ei e că îşi doreşte un copil.

Paul spune că nu se poate.
N-ar avea cu ce să-l crească.

Nu mă înţelege greşit.
Nu din cauza asta plâng.

Mi-ai căzut cu tronc.

În drumul meu, am luat multe fete
în maşină, dar niciuna n-a fost ca tine.

Vino încoace.

Hai, n-o să te muşc.

Nu de asta mi-e teamă.

Întotdeauna mi-au plăcut roşcatele.

N-ar trebui. 'Roşu' înseamnă stop.

Sunt daltonist.

Cred că mai bine
mi-aş despacheta lucrurile.

Joe, nu crezi că e mai bine
să pleci?

Care-i graba? Avem de vorbit
despre atâtea lucruri.

Putem vorbi altă dată.

Acum e un moment plăcut.

Când sunt relaxat,
gândurile îmi sunt limpezi.

Da, le pot citi de aici.

Ştii ceva, roşcato?
Îmi place de tine.

Îmi place felul în care îţi vin
hainele.

Îmi place totul la tine.

Eşti bucuroasă că m-ai cunoscut?

Da. Eşti băiat bun.

Dar trebuie să nu uiţi că băieţii buni
pleacă atunci când doamnele le-o cer.

Frumos. Eu nu fac asta.

D-le, mă îngrijorezi.

Oh, Cassie?

Eşti tare frumoasă.

Joe, ai nevoie de somn şi eu la fel.

Vrei să-mi faci o favoare
şi să pleci?

Joe?

Joe.

Îmi pare rău că te-am trezit.

Încercam să închid fereastra
ca să ai linişte.

Nu-i nimic.

Trebuie să plec.

Dar ştiu că ai dormit, nu glumă.

E prima dată când dorm într-un pat
în săptămâni de zile. A fost minunat.

- Tu unde ai dormit?
- Pe scaun.

Oh, îmi pare rău. N-am avut intenţia
să te gonesc din patul tău.

N-ai avut nicio intenţie.
Ai picat ca un buştean.

Ar trebui să-ţi faci rost
de o slujbă normală.

Ce vezi la afacerea asta cu camioane?

Sunt pe cont propriu.

Dacă un tip schimbă două sau trei camioane,
în afacerea asta înseamnă o avere.

Tu chiar crezi asta, nu-i aşa?

Sigur, cred cu tărie.
Dacă n-aş crede, aş fi de partea lui Paul.

Aş renunţa chiar acum,
l-aş lăsa pe Farnsworth să ia camionul

şi m-aş apuca de săpat şanţuri.

După ce-am văzut noaptea trecută,
să sapi şanţuri mi se pare ceva onorabil.

Nu-i niciun viitor în asta.

Mi-ar prinde bine să mă rad,
dar acum n-am timp.

Trebuie să mă duc în piaţă
şi să preiau o încărcătură.

- Când te întorci?
- Depinde. Poate peste vreo două zile.

- Bun. Îmi găsesc o slujbă până atunci.
- Aşa vreau să te aud.

Între timp, trebuie să mănânci ceva.

Ăştia n-or să-ţi ofere o masă
pe Cocoanut Grove,

dar o să-ţi fie de ajuns
până mă întorc.

Cred că eşti nebun.
S-ar putea să nu mă mai vezi niciodată.

Nu-ţi face griji.
Pe curând.

Joe.

Să nu adormi la volan.

N-o să adorm.
Nu după un astfel de tonic.

Şi nu-l mai exersa şi cu altcineva.

Păstrează-l pentru mine.

- Salutare, grăsanule.
- Ce mai faci, Joe?

Oh, mănânc.
Tu unde te duci?

Mă duc să iau nişte pepeni.

- Cine ţi-a dat marfa?
- Eu.

Poţi să faci băşici dacă stai
să aştepţi o încărcătură...

aşa că mă duc la lmperial
să-mi cumpăr chiar eu.

Când se deschide piaţa,
o să fac un profit gras.

Ştii, nu mai găseşti niciun pepene
în tot oraşul.

Aşa se procedează.
Păi, îţi urez noroc, băiete.

Mulţam. Asemenea.

Ce crezi că faci cu rabla asta?

O parchez. De ce?

Scoate-o sau îţi parchez eu una
în barbă. Eu am fost primul aici.

Nu prea sunt de acord.

Loveşte-l în bărbie, băiete.
O directă în bărbie. Haide! Haide!

Ce se petrece?

Păi, nu vinde nimeni banane.
E o bătaie! Uite!

Aşa!
Nu vă opriţi, nu vă opriţi!

Ed, nu mai ţipa de la fereastră.
Nu mai eşti şofer de camion.

Ce să fac dacă mă ia valul?

Când ne-am căsătorit,
ai promis c-o să te porţi ca un domn.

E dezgustător să vezi cum
şeful unei companii importante

face mai mult zgomot
decât angajaţii lui.

Unul din tipii ăia seamănă
cu Joe Fabrini.

E chiar Joe!

Ţi-l aminteşti pe Joe, nu-i aşa?

Da.

Iar Joe n-ar trebui să se bată
în stradă cu bădăranul acela.

Vei avea nevoie de celălalt ochi
pentru drum.

Şi asta n-o să ne aducă vreun ban
niciunuia din noi.

Atenţie, Joe.

Hei, Joe Fabrini!
Campionule!

Hei, Joe!
Joe Fabrini!

Urcă încoace şi vezi ce poţi
face cu un om bun.

Şi eu loveam aşa.
Şi eram lovit la fel.

- Oh, Doamne.
- Vine sus?

Da. E un tip grozav.

Lana, ce faci tu cu toţi banii ăştia?

Sunt 200 de dolari săptămâna asta.

Vrei să-ţi dau un cont specificat?

Penny cu penny?

Oh, nu, iubito.
Cheltuieşte cât vrei.

Dacă vrei să arăţi ca un milionar,
trebuie să cheltuieşti milioane, nu?

Tocmai m-am machiat. Chiar e nevoie
să devii romantic la ora prânzului?

Când e vorba de tine,
nu stau cu ochii pe ceas.

Aş vrea s-o faci.

Ai un musafir.
Mai bine ţi-ai pune haina.

Dacă nu vorbeşti ca un director,
ai putea încerca să dai impresia unuia.

Mai durează până o să faci
un gentleman din mine.

Mă îndoiesc
că o să reuşesc vreodată.

Ce este? Ce este?

Da? Ce...? Oh, aş vrea să nu se
mai inventeze atâtea chestii.

Joe Fabrini doreşte să vă vadă.

Ce?
Oh, păi, pofteşte-l înăuntru.

Salutare, Joe.
Asta da surpriză.

Cine te crezi, Jack Dempsey?

Ce-i asta, o glumă?

Lana crede că mă face
să arăt demn.

- Cum e friptura de vită pe-acolo?
- Oh, nu cine ştie ce.

- Bună ziua, d-nă. Carlsen.
- Bună.

Unde te-ai ascuns? Mare mirare că nu
mai treci şi pe la mine din când în când.

Am fost destul de ocupat.

Probabil că un şoarece
şi-au băgat coada în asta.

N-a fost şoarece.
A fost un şobolan.

Foarte nostim.
Foarte nostim, iubito!

Tipic pentru Lana.
E la post de fiecare dată.

Ei bine, tu şi cu mine vom închina
un păhărel în cinstea libertăţii.

- Ştii că nu beau niciodată.
- Nu-i nimic.

Voi bea eu câte-un păhărel
pentru amândoi.

Ei bine...

Probabil că ficatul tău arată
ca şi cum l-ar fi lovit o bombă.

Ei bine, ştii ce spun eu.
Trăieşti şi lasă şi ficatul să trăiască.

Sau, sau...
Ficat, fă-mi loc, te rog.

E uşor să improvizezi chestii
din astea

când eşti însurat de şapte ani
cu o femeie inteligentă.

Hai, Joe, stai jos.

Oh, mulţam.
Ascultă, Joe...

De ce nu renunţi să alergi
după cai verzi pe pereţi

şi nu lucrezi pentru mine?

- Tu ai dat lovitura, nu-i aşa?
- Păi, da.

Dar să ştii că rişti mult.
Dacă lucrezi pentru mine...

...sau pentru orice altă companie serioasă
de transport, poţi conduce doar 8 ore

şi îţi asiguri şi un somn odihnitor
şi o plată bunicică.

- Ştii ce-o să fac, Ed?
- Nu.

Paul şi cu mine o să începem
să ne cumpăram propria marfă.

Mai târziu, profiturile vor fi ale
noastre în locul altor 16 tipi.

Tocmai am achiziţionat cinci
camioane cu motor Diesel nou-nouţe.

Cu siguranţă mi-ar plăcea să te văd
pe tine şi pe Paul conducând una din ele.

Mulţumesc, Ed, dar tot îmi place
să-mi fiu propriul şef.

Ar trebui să-l asculţi pe Ed.
O dată în viaţă, vorbeşte şi el înţelept.

Oh, nu mă înţelege greşit,
d-nă. Carlsen.

Probabil dau impresia
că nu preţuiesc oferta lui Ed.

O apreciez sincer.

Dar aş vrea să încerc
să fac lucrurile în felul meu.

Doar câteva şanse şi, poate,
voi reuşi mai bine ca Ed.

Da, iar Ed va transporta marfă
pentru tine. Ce zici?

- Ştii de unde se poate cumpăra marfă?
- Nu, încă nu m-am interesat.

Cunosc persoana care-ţi trebuie.
Ştie toate aspectele.

Şi de vreme ce voi lucra
pentru tine într-o zi,

aş putea începe să-ţi măgulesc
orgoliul încă de pe acum.

Iar tu ai face bine să mă imiţi.

- Sunt mereu generoasă cu prietenii tăi.
- O auzi? Mă omoară, nu alta!

Mă întorc imediat.

- Unde ai fost joia trecută?
- Pe drum, cred.

Minţi. Ai fost aici, în oraş.
Te-a văzut unul din băieţi.

Atunci am fost în oraş.

Am aşteptat atâta timp
în faţa restaurantului

încât au crezut oamenii că sunt jalon.

Nu vii niciodată la o întâlnire?

Eu n-am fixat nicio întâlnire.

Tu ai făcut-o.

Ţi-am spus că nu voi veni.

Şi îţi spun şi acum...

- Nu voi veni niciodată.
- Ce e în neregulă cu mine?

Nimic...

...cu excepţia faptului că ai un soţ,
d-nă. Carlsen.

Care, din întâmplare, îmi e cel
mai bun prieten. Înţelegi?

Oh, ai plecat urechea la spusele
unora cu mintea îngustă.

Exact. Ce-ar avea ei de spus
despre asta?

Ştii ce-o să păţeşti într-una
din zilele astea?

Într-una din zilele astea,
Ed o să te prindă.

Şi când se va întâmpla asta,
n-o să fie deloc blând cu tine.

Oricum, mă întreb ce naiba
văd la tine.

Eşti grosolan.
Eşti needucat.

N-ai purtat niciodată pantaloni
cu dungă.

Şi, în ciuda a toate astea,
nu te-am putut refuza.

Nu-ţi face griji în privinţa asta.

Nici nu-ţi cer.

Mai bine ai lua două valize.

Bourbon!

- Joe.
- Da.

Du-te aici, la 'Depozitele United'
din Pomona.

Întreabă de Oscar Drake. Are o încărcătură
de lămâi de care abia aşteaptă să scape.

Nu e rău deloc. Din cauza
epidemiei de gripă din nord,

lămâile sunt la mare căutare.

Tipul stă cu lămâile în depozit de
ceva timp, aşa că îl scapi de-o grijă.

- Bani ai?
- Suficienţi pentru un transport.

- Mulţam, Ed. N-o să uit gestul ăsta.
- Ştiu.

La revedere, d-nă. Carlsen.

La revedere.
Mi-a făcut plăcere să te revăd, Joe.

Nu uita să nu te abaţi de la
linia aceea albă.

Să fii sigură.
Şi o să fiu atentă şi la curbe.

Un băiat remarcabil.

Dacă e cineva în lume care poate da
lovitura în branşa asta, el e acela.

E amuzant cum toate femeile
îşi pierd capul după el.

Nu înţeleg.

Nici eu. Sigur, numai chelneriţe
şi altele asemenea lor.

Niciuna din ele nu e o femeie
rafinată...O femeie frumoasă ca tine.

Oh, te rog, Ed.
Dacă intră cineva?

În cazul ăsta ar trebui
să ne recăsătorim, nu-i aşa?

Da, mulţumesc.

- Cine era?
- O telegramă din partea lui Joe.

Va veni să te ia cam într-o
jumătate de oră.

Paul.

Cred că e mai bine dacă l-ai lăsa
tot pe Joe să conducă. N-ai dormit deloc.

Păi, cum aş fi putut?

De câte ori închid ochii,
îi văd pe băieţii ăia arzând.

Ei bine, sunt recunoscătoare
că n-ai fost tu.

În fiecare clipă, aştept să-mi bată cineva
în uşă şi să-mi spună că am rămas văduvă.

Te rog, rămâi şi dormi puţin
în seara asta.

Nu pot.

Am fost destul de nedrept aseară
să-l las pe Joe aşa cum l-am lăsat.

Cred că aş încerca orice
ca să te mai ţin acasă o zi.

Stau atâta timp singură încât
am ajuns să vorbesc cu mine însămi.

Paul.

De ce nu am avea un copil?

Poate atunci nu aş mai fi...
atât de singură.

Iată-te fredonând din nou
acelaşi vechi refren.

Ştii că nu ne putem permite.

Iar tu fredonezi refrenul tău
dintotdeauna.

Cât crezi că o să mai dureze
tinereţea mea?

Fostele mele colege de şcoală
au câte doi, trei copii.

Colegele tale au fost destul de înţelepte
să se mărite cu bărbaţi cu slujbe adevărate.

Paul, nu te învinovăţesc.
Vina este a amândurora.

Avem dreptul la o viaţă mai bună
decât asta. Ţi-ai putea găsi o slujbă.

Şi, deşi n-ai câştiga mulţi bani,

i-ai primi săptămânal,
iar serile ai fi acasă.

- Da, spune-i asta lui Joe.
- Eşti însurat cu Joe sau cu mine?

Nu-l pot lăsa fără sprijin câtă vreme
el crede că avem o şansă în afacerea asta.

El este. Cred că a făcut praf
cauciucurile camionului ăla.

Ne vedem peste câteva zile.

- Paul, ai grijă.
- Nu te teme, scumpo.

Totul va fi bine.

O să avem atâţia copii că n-o
să mai ştim cum să-i botezăm.

Salut, Fabrini.

- Oh, salut.
- Ai camionul aici?

Da. L-am parcat sub chiuveta
din bucătărie.

N-are rost să faci pe deşteptul.
Acţionez în baza drepturilor mele legale.

Eşti cu trei rate în urmă.
Ori plăteşti, ori ţi-l iau!

- Tu şi cu mai cine?
- Cu mine.

Şi termină cu aerele astea de dur,
amice. Unde-i camionul?

- Nu ştiu.
- Va apărea curând.

- Bate drumurile împreună cu fratele lui.
- Nu mai fac asta.

S-ar putea să nu mai apară
pe-aici câteva săptămâni.

Nicio problemă.
O să aşteptăm.

Dacă vi se face sete,
intraţi să vă dau câte-un tonic.

O să plec prin spate şi o să-i ies
în faţă lui Joe, pe autostradă.

Dacă n-ai făcut nimic rău,
ai putea ieşi din afacerea asta.

Ţi-ai lua o slujbă cu salariu regulat
iar nopţile ai fi acasă.

- Asta ne dorim amândoi.
- Da, asta vreau şi eu.

Dar nu vreau să-l trădez pe Joe.

Dacă pot salva camionul,
trebuie s-o fac.

Nu opri. Farnsworth e în faţa casei
cu un agent de poliţie.

Ei bine, n-a pus mâna pe noi
de data asta.

Ce importanţă are?
O să ne prindă data viitoare.

- Ce transportăm?
- Lămâi.

- Pentru cine?
- Pentru noi.

Ce vrei să spui?

Am cumpărat marfa cu banii
primiţi de la Williams.

- De toţi banii?
- De toţi banii.

Exceptând 2 dolari pentru benzină.

- Am cumpărat-o cu 80 de cenţi cutia.
- Eşti nebun?

Vrei să te calmezi? Când o vom vinde,
vom câştiga dublu investiţia făcută.

Adică, dacă noi vindem marfa.

Hei, părerea mea
nu contează în asocierea asta?

Eu ce sunt, o simplă marionetă?

Jumătate din banii ăia erau ai mei.
Ai mei şi ai lui Pearl.

Mie nu mi se cere niciodată
părerea în legătură cu nimic?

Ca să ţi se ceară părerea,
ar trebui să fii prin preajmă.

Da, îmi pare rău.
N-ar fi trebuit să te părăsesc aşa, Joe.

Nu-i nimic.

Chiar şi eu am fost pe punctul
să renunţ.

Ia spune, te-ai întâlnit cu vreuna
din vechile tale iubite în L.A.?

Nu.
N-am avut timp.

Ce vorbeşti?

Joe Fabrini n-a avut timp
nici măcar pentru o damă?

M-ai auzit.

Exact ce spuneam eu.
Afacerea asta ne distruge cu totul.

- Noroc, băieţi. Ce aveţi?
- Lămâi. Vrei să le vezi?

Chiar nu vreau să le văd,
dar cred că nu strică să arunc o privire.

O privire poţi să arunci.

- Cum se prezintă piaţa?
- Oh, destul de cinstită.

Las-o aici.

- Am auzit că te-ai însurat.
- Oh, fă-te că nu ştii.

- Marfă de calitate, eh?
- Asta nu e lămâie, e lămâiţă.

Nu încerca să ne păcăleşti.

- Cunoaştem marfa adevărată când o vedem.
- Urăsc lămâile, chiar dacă sunt bune.

Termină cu pretextele, George.
Ce spui de marfă?

Depinde cât cereţi pe ea, băieţi.

Păi, te lăsăm pe tine
să stabileşti preţul.

De vreme ce aţi venit
mai întâi la mine...

- ...vă ofer $3.50 pe cutie.
- Oh, nu. Nu e nicio afacere.

Haide, ajută-mă, Paul.

Staţi o clipă, băieţi.

Ştiţi că mă port echitabil.
Fixaţi voi preţul.

Am transportat marfa asta
un drum respectabil

şi am plătit pe ea un preţ frumuşel.

- Spunem că merită 5 dolari cutia.
- Cred că mă confundaţi cu Moş Crăciun.

În regulă.
Fără resentimente.

Hai să mergem, Paul.
O să le ducem la Riley's.

El ne-ar putea oferi
chiar 6 dolari de cutie.

Vă spun ce-o să fac, băieţi.

Vă ofer 4 dolari pe cutie,
dacă mai adăugaţi şi ceva în plus.

Am achiziţionat 145 de cutii
şi atâtea vindem.

Bine, tâlharule.
145 de cutii...

...la $4 fiecare fac 580 dolari.
Asta-i tot ce-o să primiţi.

Ştiu şi eu, George, eu...

Bine, ne-am înţeles.

Hei, Junior, Harvey!
Descărcaţi marfa.

- Vă aduc banii.
- Bine, George.

Poftim, mereu ţi-au plăcut merele.

Sper să nu mai am parte vreodată
de alte 5 minute ca astea.

Afacerea ne-a adus un profit
de 500 de dolari.

Ar trebui să mai avem o sumedenie
de astfel de 5 minute.

- În sfârşit, suntem pe cai.
- Aşa se pare. Acum ce facem?

Cumpărăm altă încărcătură.
După aceea altele.

Apoi vom cumpăra alt camion.
Şi altele câteva.

Stai o clipă. Ar fi mai bine să-l plătim
mai întâi pe ăsta pe care-l avem.

Nicio grijă. Îi trimitem banii
lui Farnsworth mâine.

Unu, doi, trei, patru, cinci...

...20, 40, 60, 80.

- 580.
- Mulţam'.

Dacă mai faceţi rost de marfă ca asta,
nu uitaţi că v-am tratat cum se cuvine.

Direct la tine vom veni.

Hai, vreau să dau un telefon.

- Dă-mi nişte mărunţiş, Leo.
- Pe cine suni?

- Pe Cassie.
- Cassie? Cine e?

Frumoasa aceea pe care-am luat-o
de pe stradă.

Vreau doar să ştiu ce face.

Credeam că nu s-a întâmplat
nimic între tine şi fata aia.

Aşa este.

Dar nu spun că nu se va întâmpla.

O convorbire interurbană.

Alo. Alo, Joe? Ai păţit ceva?
Sper că n-ai avut vreun...?

Nu, nimic de genul ăsta.
În orice caz, nimic rău.

M-am speriat când mi s-a spus
că sunt sunată din San Francisco.

- Am ştiut că eşti tu.
- De unde ai ştiut?

Oh, am ştiut, pur şi simplu.
E totul în regulă?

Totul e perfect. Am câştigat mai mulţi
bani decât am văzut vreodată.

Spune...

...ţi se pare o oră plăcută
să suni o fată?

Oh, nu mă deranjează. Mă bucur
că ai sunat. Îmi făceam griji pentru tine.

Oh, Cassie...

Crezi în dragoste la prima vedere?

Păi, consider că economiseşti timp.

- Când te întorci?
- Cred că mă întorc să te văd

-...imediat ce vom putea cumpăra marfă nouă.
- Ai grijă şi nu conduce prea repede.

Vreau să te văd cât mai curând,
dar întreg.

Cele trei minute ale dvs. au expirat.

Introduceţi 50 de cenţi
pentru încă un minut.

Nu mai cheltui nimic.

Când te întorci, o să vorbim
cât vrei şi n-o să te coste un...

Alo?

Alo?

Dă-mi o ceaşcă de cafea, Leo.

Grozavă conversaţie.

Pearl şi cu mine vorbeam la fel
înainte de căsătorie.

Cine a spus ceva de căsătorie?

Nimeni, dar pe mine nu mă duci.
Cunosc morbul când îl văd.

Totul depinde de înţelepciunea
femeii.

Oh, frânele tale nu-s bune
de nimic. Eu...

Camionul nostru o ia la vale!

- Hei, unde crezi că te duci?
- Coboară din camion!

- Dar...
- Tu, coboară pe partea cealaltă!

Hei, fraţilor, acţionez strict
în baza drepturilor mele legale.

Ai arăta tare stupid cu o cheie
franceză în ţeastă.

- Dacă mă atingi, chem poliţia!
- Dacă te ating eu, o să chemi ambulanţa.

- Cât îţi datorăm?
- $300 plus $50 dobânda.

- Sigur nu umfli nota?
- Unde este contractul de împrumut?

Chiar aici.

Scrie pe el, cu majuscule:
"Achitat complet",

...pentru că exact asta vei primi.
Lichizi.

1, 2, 3, 20, 40, 60.
Poftim. Dă-mi una de 10.

Înţelegeţi că nu e nimic personal.

Da, înţelegem. Şi noi te iubim.
Acum pleacă de aici.

- Nu trebuie să fiţi răutăcioşi.
- Nu trebuie să fim, dar e mai distractiv.

Ce spui să-l punem pe maimuţoiul
ăsta să facă o tumbă peste camion?

Păi, iubire, eşti tot al nostru.

Nu m-am gândit niciodată
c-o să văd ziua asta.

Şi o să trăieşti să vezi
şi zile mai bune.

Hai. Ne-au rămas destui bani
să cumpărăm altă încărcătură.

Salutare, Fabrini.
Ai banii ăia pe care mi-i datorezi?

- Da. O să-ţi plătesc tot.
- Mă felicit.

- Ce transportaţi?
- Pere.

Oh, fă-i plinul cu benzină.

Văd că Paul doarme iar,
ca de obicei.

Ce te interesează pe tine
faptul că fratele meu doarme?

Mereu îţi bagi nasul
în treburile altora.

- Hai, umple-l.
- Bine.

Dacă aş fi în locul tău...

...aş mai trage şi eu,
din când în când, un pui de somn

şi l-aş mai lăsa şi pe el la volan.

Paul?

- Paul!
- Da.

Da, ce... Ce este?

Nimic, dar ai face mai bine
să mai conduci şi tu o vreme.

Sunt frânt.

Unde suntem, la Haig's?

Ce spui dacă am opri aici
şi am fura şi noi câteva ore de somn?

Eşti o figură! Pentru prima dată în viaţă,
ne merge şi nouă bine în afacere...

- ...şi tu vrei să oprim ca să dormim.
- Sigur că vreau să dorm.

Toată lumea mai doarme din când
în când, îţi aminteşti?

Parcă am zis cine ştie ce
ieşit din comun.

ZONĂ PERICULOASĂ
ALUNECĂRI DE TEREN

- Eşti bine?
- Da.

N-am păţit nimic.

Dar fratele meu e în camion!

Orientează farurile acolo jos.

Haide. Haide.
Opreşte.

Paul!

- Paul!
- Mă duc după ajutor.

Paul!

Joe, cum se simte?

E rănit, dar se va face bine.

La început, au crezut că are
fractură craniană, dar nu e aşa.

- Unde este?
- Aici.

A fost numai vina mea.
Vroia să oprească şi să doarmă...

-...iar eu l-am pus să conducă.
- Nu te învinovăţi, Joe.

Aşa a fost să fie.
Mă bucur că e în viaţă.

- Camionul e terminat, presupun.
- Complet distrus.

Marfa făcută praf...N-am asigurat nimic.
Şi tocmai începuse să ne meargă bine.

Mereu se întâmplă aşa, nu?

Tu şi Paul veţi achiziţiona alt camion
şi veţi fi înapoi pe drum.

- Aşteaptă, Pearl. Înainte să intri...
- Da?

Se pare că Paul nu va putea
munci o vreme.

Şi nu vreau să-ţi faci griji.

Cât va dura recuperarea lui,
mă voi ocupa eu de tot.

Ce încerci să faci, Joe?
Să mă pregăteşti sufleteşte?

- Cât de grav este?
- Oh, e bine.

Câteva tăieturi pe 'ici, pe 'colo.
Cu excepţia braţului drept.

Doctorii au fost de părere...

Ei bine, au trebuit s-o facă.

Ce-ţi voi spune o să te surprindă.
O să te surprindă mult de tot.

Aproape mă bucur că s-a întâmplat!

- Ce spui?
- M-ai auzit. Aproape mă bucur.

Acum nu mai poate conduce.
Acum va sta nopţile acasă.

Acum nu voi mai fi singură mereu,
făcându-mi griji.

Poate pentru asta e nevoie
să pierzi un braţ drept, Joe.

Poate merită să-l pierzi.

- Bună, scumpo.
- Tu nu baţi niciodată la uşă?

Oh, nu-i nimic. Suntem căsătoriţi.
Nu-ţi aminteşti?

Da, cum aş putea uita?

Ei bine, acum ce-o să faci?
O să deschizi un magazin?

Unde-i soclul pentru asta?

Oh, ca să vezi cum se schimbă
lucrurile în afacerea asta...

Ştii ce s-a întâmplat?

Aseară, fraţii Fabrini au făcut praf
camionul, cu tot cu marfa din el.

- Joe a fost rănit?
- Nu. Are doar câteva zgârieturi.

Dar fratele lui şi-a pierdut o mână.

- Ce vor face?
- Joe va conduce un camion pentru mine.

E un om bun şi nu-mi place
că a acceptat în asemenea circumstanţe.

Dacă e un om bun,
de ce îl trimiţi pe drum să se irosească?

Ce alt post să-i ofer?

Oricine cu o statură mai solidă
poate conduce un camion.

De ce nu-i oferi ceva la garaj?

La garaj?
Ce să facă acolo?

Nu ştiu. Trebuie să fie o sumedenie
de lucruri de făcut.

Mereu te plângi de cât de obosit eşti.

Poate dacă ai avea pe cineva
să te ajute,

n-ai mai pica mort de somn
după cină.

Ştii, scumpo,
ideea asta a ta nu-i deloc rea.

- Mereu te gândeşti la bătrânul de mine.
- Sigur că mă gândesc, Ed.

Dar niciodată nu apreciezi asta.

JOE FABRINI
MANAGER DE TRAFIC

- Frânele? Frâna de mână?
- Verificat. Verificat.

- Cauciucuri? Cauciucuri de rezervă?
- Verificat. Verificat.

- Totul e bine?
- Bine.

- În regulă, Sweeney, dă-i drumul.
- Bine, Joe.

Joe!

- Ed e gata?
- Nu ştiu, d-nă. Carlsen.

- Mă duc să văd.
- Nu contează. O să coboare.

Ai un chibrit?

N-ai nici măcar o brichetă
în maşina asta?

Nu funcţionează.

Ţi-a spus Ed de petrecerea noastră
de aniversare de mâine seară?

- Îmi pare rău, nu pot veni.
- Dar Ed conta pe prezenţa ta!

- Nu-i aşa, Ed?
- Sigur.

Sigur. Ce este şi cât costă?

Joe spune că nu poate
veni la petrecerea noastră.

Sigur că poţi. E noua noastră casă.
Vreau s-o vezi.

I-am dăruit-o Lanei ca surpriză,
după ce ea însăşi a ales-o.

Pentru mâine, eu şi Paul
ne făcusem nişte planuri.

Ştii ce? Eu sunt şeful.
Este un ordin regal.

Mâine seară să fii prezent la noua
mea casă. Eu îţi plătesc salariul, nu Paul.

În regulă, o să vin,
dar trebuie să plec devreme.

Ştiam că Ed o să te facă să vii.
Probabil are mai mult farmec decât mine.

E grozavă.

Dacă deschizi gura, ţi-o închide imediat.

Iată că avem de lucru.
Bună seara, d-nă. Carlsen.

Ne vedem mâine, Ed.

Exact la ţanc, lrish. Probabil
au scos aparatele de pinball.

Devin şi mai duri.
Au adus unul nou. Dacă ieşi câştigător,

îţi prepară o băutură şi te pune şi în pat.
Dar nimeni nu câştigă vreodată.

- Salut, lrish!
- Salut, Ed.

Ciudat. Niciodată nu venea
noaptea să-l ia pe Ed acasă

până n-ai început să lucrezi aici.

- Sau vorbesc aiurea?
- Hai, du-te şi fă un duş.

- Mergem la Paul, la cină.
- Iar?

Are moralul mai ridicat
de când s-a mutat în oraş.

Da. Pearl găteşte friptură.

Straşnic! N-am mai mâncat
friptură de la prânz.

Oh, Doamne, mor de foame!

Mă întreb ce desert ne va oferi.

Pentru tine, probabil,
tocăniţă de pinball.

- Bună, iubito.
- Bună, Joe.

- Ce frumos.
- Cum ai ajuns acasă aşa devreme?

M-a adus una din fete.

- Ce mai faci, lrish?
- Mi-e foame.

- Salut, băieţi.
- Salut, Paul.

Bună, Paul.
Vreun noroc astăzi?

Da, dar nu pentru mine. Toţi cei în vârstă
se angajează ca supraveghetori.

Iar acesta e cam singurul lucru
pe care-l pot face eu.

Poţi presta multe alte slujbe.

Hei, Pearl, friptura mea
să fie uşor perpelită...

...şi nu vreau prea mult unt
pe cartofi.

Vrei şi vreun aranjament special
al bucatelor pe farfurie?

- Hai, luaţi loc cu toţii.
- Nu-i nevoie să spui de două ori.

Când conduceam camionul, mă gândeam
că niciodată nu apuc să stau şi eu acasă.

Suficient.

Linişteşte-te!
O să găseşti tu ceva de făcut.

Sigur. Pot învăţa să tricotez,
iar Ripley îmi va face o poză.

Serveşte-te din friptură, Cassie,
şi apoi dă mai departe.

- Cum merg lucrurile la magazin?
- Bine. Doar că obosesc...

-...pentru că stau în picioare toată ziua.
- Acelaşi necaz îl am şi eu.

Singura diferenţă e că eu stau jos
şi conduc toată ziua.

- Vrei o bere, lrish?
- Mai întrebi, scumpo?

Sunt cel mai bun băutor de bere
la două mâini din America.

Uneori mi-e atât de sete
încât mi-aş dori să am trei mâini.

Termină.

Nu-i nimic, Joe.
N-a spus-o cu rea-intenţie.

Are dreptate. Trei mâini sunt mai
bune decât două, nu-i aşa?

Aşa cum două mâini
sunt mai bune decât una.

- Mai uşor, amice.
- Mai uşor?

Da, elegant spus. Poate crezi
că este uşor să fiu neajutorat,

să aştept ca Pearl să mă îmbrace
şi să mă hrănească...

să stau degeaba toată ziua, întrebându-mă
la ce-o fi bun un tip fără braţul drept.

De ce naiba m-ai scos dintre fiarele alea?

În felul ăsta, ai privat-o şi de
asigurarea de viaţă ce i se cuvenea.

- Nu-ţi face bine să te enervezi.
- Ţi-e uşor să vorbeşti. Tu eşti sănătos.

Nu trebuie să accepţi caritatea nimănui
aşa cum o accept eu pe a ta.

Bănuiesc că s-a săturat de dat
cu mopul prin casă.

După ce mâncăm, hai să ieşim în oraş
şi ne bucurăm puţin de viaţa de noapte.

Poate asta îi va mai ridica
moralul puţin, nu?

- N-am mai dansat de-un veac.
- Nici eu. Şi chiar îmi plăcea.

E cel mai bun mod de a te distra
fără să fie nevoie să râzi.

E cam greu să mă faci
pe mine să râd.

Ce spui să ne căsătorim?

Mi-ar plăcea, dar în acest moment
ai destule responsabilităţi...

...plata cheltuielilor de spitalizare
şi faptul că Paul nu mai lucrează.

Da, aş vrea să-i găsesc ceva
de lucru.

De ce nu-l rogi pe Ed Carlsen?

Mi-ar plăcea s-o fac, dar nu pot.

Paul nu e încă în măsură
să lucreze o zi întreagă la garaj.

Şi aşa Ed m-a ajutat enorm.

- Cred că nu putem decât să sperăm.
- Joe, vrei să-mi faci o favoare?

Hai să mergem din nou la dans
mâine seară

când amândoi vom fi mai bine dispuşi.

S-a făcut.

Oh, nu pot. Trebuie să merg
la o petrecere acasă la şeful meu.

Nu spune "oh" ca şi cum ai crede
că te părăsesc.

- Nu vreau să mă duc.
- N-am spus că o s-o faci.

Hai să ne aşezăm.
Dacă stăm aici, o să ne certăm.

Îmi pare rău, iubito.
Cred că în seara asta sunt cam nervos.

- Unde e lrish?
- Pe-aici, pe undeva.

Da, s-a dus la vânătoare.

Se pare că a prins ceva special.

Salutare, prieteni.
Este...

- Cum te numeşti?
- D-şoara Sue Carter.

- Sue Carter.
- Orice prieten al lui e şi al meu.

- Tu cum te numeşti?
- Are vreo importanţă?

Ia loc şi bea ceva.
Băutura te face frumoasă.

- Nu beau.
- Ştiu, dar eu da.

Lasă-l pe lrish să găsească dragostea.

Nu-i aşa că arată de milioane?

Dar sunt la fel de greu de obţinut.

- Vrei să intri puţin?
- Nu cred. Nu în seara asta.

- O să-ţi fac o cafea.
- Nu vreau. Mă ţine treaz.

Tot îţi faci griji pentru Paul?

Da.

Eşti prea îngrijorat ca să mă săruţi?

Deloc.

- Ce este? Nu mă mai iubeşti?
- Nu, dragul meu, dar trebuie să şi respir.

Cassie, eşti singura fată din lumea
asta după care sunt nebun.

Eşti singurul tip din lumea asta care
mă poate face să cred o astfel de minciună.

Hai. Urcă să bei o ceaşcă
de cafea.

Nu, nu cafea.

Da, d-le! Asta spun întotdeauna
şoferilor mei.

Niciun stâlp de telefon
n-a lovit vreodată un camion

decât dacă s-a aflat în legitimă apărare.

Probabil că tipul care a sigilat asta
face baloţi de fân.

Aşa.

Uitaţi-vă acum...
Aşteptaţi.

Ed.

Avem servitori care să deschidă vinul.

Unde mai e plăcerea de a bea o şampanie
dacă nu pocneşti dopul chiar tu?

Hai, lrish, asta nu e bere,
aşa că nu începe s-o dai pe gât.

Iar tu şi camionagii tăi nu mai
beţi aşa de mult.

Asta e singura a opta aniversare
de care vom avea parte.

Hai, trebuie să sărbătorim.

- Bună seara, d-nă. Carlsen.
- Ai întârziat.

- Oh, am avut treabă la birou.
- Îmi pare rău.

- Am uitat să-ţi spun că noi eram gata deja.
- N-am câştigat încă acest privilegiu.

- Salut, Joe!
- Salut, Ed.

- Un pahar de şampanie?
- Nu, mulţumesc.

- Ştii că Joe nu bea niciodată.
- Ştiu.

Seamănă cu mine. Nici eu nu beau.
Asta dacă am un pahar în fiecare mână.

Nu ai niciun fel de viciu,
nu-i aşa, Joe?

Niciunul pe care să nu mi-l pot
controla, d-nă. Carlsen.

Joe, ce spui de casă?

- Cred că e superbă.
- Vrei să-ţi spun ceva?

Lana a decorat-o cu mânuţele ei.

Un raion de solduri
în stilul american timpuriu.

N-ai văzut aşa ceva.
N-ai văzut nici tu, lrish.

- Hai, eu o să...
- Un moment, Ed.

Nu crezi că Joe ar trebui
să fie prezentat şi celorlalţi invitaţi?

La ce bun?
Le va uita numele imediat.

- Culpepper, mi-e sete.
- Da, d-le.

Charles, vrei să-i aduci
d-lui. Carlsen puţină apă?

Da, d-nă.

Am spus că sunt însetat,
nu murdar.

Dacă pici lat, să nu te aştepţi
să te duc eu în pat.

Nu-mi duce mie grijă.
Dacă pic, voi pica la etaj.

Vino cu mine, Joe.

Uite, Joe, am îndepărtat
toate plasele de protecţie...

...care erau fixe pentru ca
muştele să nu poată intra.

- Hei, să ştii că m-ai lăsat mută.
- Bun. Aşa să rămâi.

Ei bine, iată.
Piscină şi tot tacâmul.

Apă fierbinte, apă rece. Bănuiesc
că va trebui să învăţ să înot.

Ei bine, pe aici.

Cu siguranţă, ţi-ai aranjat
un cuibuşor plăcut aici, Ed.

Într-o zi vei avea şi tu unul la fel.
Şi o soţie la fel de elegantă ca Lana.

- Da, ar fi tare frumos.
- Da, d-le...

Iar aici avem un teren de badminton.

Frumos joc. Doi tipi urmăresc
un fluturaş cu plase pentru muşte...

...iar cel care-l prinde, câştigă!

Vino încoace.

Şi, Joe, mai e un lucru pe care
chiar vreau să-l vezi.

Într-un loc ca acesta, nu prea ştii
ce copaci şi tufişuri să plantezi.

Aşa că am pus arbori de avocado,
masculin şi feminin.

- Cum îţi dai seama care e care?
- Oh, e uşor.

Cel sfios e fata.

Şi acum, minunea.

Ştiţi cum e. Intri pe alee după
care trebuie să cobori din maşină

ca să deschizi uşile garajului?

Pentru mine nu mai merge aşa.
Ia fiţi atenţi la asta.

- Ce să spun? Am rămas fără cuvinte.
- Acum intervenim noi.

Tot ce trebuie să faci e să treci
cu maşina sau să mergi printre stâlpi,

să întrerupi raza şi uşile
încep să se dea la o parte.

Vrei să vezi cum le închid?

Ce crezi că or să mai inventeze?

Am înţeles că se lucrează
la un cadran solar.

Oh, lrish, nu mai vorbi prostii.
Cine-ar vrea să pună soarele în ramă?

- Noapte bună, Ed. M-am simţit grozav.
- Pleci aşa repede?

Trebuie să fiu mâine dimineaţă,
la 6:30, la birou. Noapte bună tuturor.

- Noapte bună.
- Ne vedem mâine dimineaţă.

- Noapte bună, Joe.
- Noapte bună.

- Noapte bună.
- Pentru mine sigur este.

- Joe, doar nu vrei să pleci.
- Ba da, ţi-am spus că plec devreme.

Ei bine, o să fac şi eu câţiva
paşi cu tine. Vreau să iau puţin aer.

E răcoare. Nu crezi
că ar fi mai bine să intri?

Nu, e bine.

- M-am simţit bine, d-nă. Carlsen.
- Chiar trebuie să-mi spui 'd-nă. Carlsen'?

Să ştii că am şi un nume mic.

Când mă adresez cu 'd-na. Carlsen',
asta mă face să ştiu care mi-e locul.

Oare nu încerci să mă eviţi astfel
doar pentru a şti eu care mi-e locul?

- Nu asta am spus.
- Pot citi printre rânduri.

- Joe, ce este? Ce nu e în regulă?
- Nu-i nimic în neregulă din câte ştiu eu.

Atunci de ce continui să te porţi aşa?

De ce continui să pretinzi
că nici măcar nu mă observi?

Pe cine crezi că păcăleşti?

Nu păcălesc pe nimeni.
Şi asta ne include şi pe noi doi.

Ascultă, Joe, te rog.

Ţi-am spus nu o dată, ci de 50 de ori,
că mă descurc foarte bine la birou...

...şi nu mă încurc cu soţia şefului.

Ed s-a purtat întotdeauna bine cu mine
şi niciodată n-o să-i înşel încrederea.

Ce mişcător.

Angajatul credincios.
Prietenul devotat.

Ăsta-s eu.

Noapte bună, d-nă. Carlsen.

D-nă. Carlsen...

D-nă.

D-nă.

Ascultaţi. Ascultaţi-mă. Ascultaţi.
O să vă spun câteva cuvinte tuturor.

- Doar un mic toast.
- Un toast.

Omul care se trezeşte
şi se culcă devreme

e sănătos dar socialmente mort.

Acum vă invit pe toţi
la Tango Club.

Tango Club! Tango Club.

Oh, ascultă, iubito, vrei
să te grăbeşti să pui pe tine

blana de hermină
din punga aceea de iută?

- O să dansăm o rumba.
- Ce este, nu mai aveţi băutură?

Poate ai vrea să pui
şi un distilator în pivniţă.

Întotdeauna rămân în pană de cuvinte
şi nu-i mai pot da replica.

Suntem căsătoriţi de opt ani,
şi ea tot mă face să mor de râs.

Taci, Ed.

Nu vrei să dansezi?
Văd că nu-i arde de dans.

Întotdeauna am o parteneră.

Oh, atunci dansez cu tine.

- Ed, achită nota.
- Nu, e un lucru pe care n-o să-l fac.

Băutura nu e bună.
Nu te poţi îmbăta din ea.

Probabil te-a lovit cineva în cap
cu un ciocan de lemn.

- Păstrează restul.
- Mulţumesc, d-nă.

Să mă ajute cineva să-l scot
de aici. Îl duc eu acasă.

- Ai noroc că eu am rămas treaz.
- Sigur că da.

Haide. Haide.

- Acum nu vreau să dansez.
- Foarte bine.

- Hai, Ed. Aerul o să-ţi facă bine.
- Oh, ştiu şi eu...Care-i problema?

Cine...? Ce se petrece aici?

Oh, păcat că un băiat bun ca şeful

se face de ruşine în public.

Da.

Haide.
Ridică-te, porc beat ce eşti.

Hai să mergem în birou
şi să tragem un pui de somn.

Hai, ridică-te şi mergi.
Sau trebuie să te car eu?

Nu, doar o să aţipesc puţin.

PROCUROR DISTRICTUAL

Nu-i nevoie să vă mai spun,
d-nă. Carlsen,

cât regret că trebuie să treceţi
prin această formalitate.

Era atât de beat.

Mereu îi spuneam că se va întâmpla
ceva îngrozitor dacă continuă să bea aşa.

Fireşte, n-am putut scoate din maşină
un bărbat atât de solid.

Înainte rămânea să doarmă
în garaj.

Dar venea mereu în casă
când se trezea din beţie.

- De data asta, a...
- Nu vă mai chinuiţi, d-nă. Carlsen.

Nu vă grăbiţi.
Povestiţi-ne pe îndelete.

De data asta, era, probabil, încă beat
când s-a trezit din somn şi a pornit maşina.

Oh, e îngrozitor.
Iubea atât de mult viaţa.

Avea atâtea lucruri
pentru care să trăiască.

Vă mulţumesc, d-nă. Carlsen.

Regret că a trebuit să vă interoghez.
N-o să vă mai deranjez.

- Sunteţi foarte amabil.
- Vă asigur de sincera mea simpatie.

Mulţumesc.

Cauza morţii a fost accidentală.
Intoxicare cu monoxid de carbon.

Închidem cazul.

- Nu te mai furişa aşa prin casă.
- Nu mă furişam. Jur.

- Nu vreau să-ţi vâri nasul peste tot.
- Nu făceam aşa ceva.

Am intrat să văd dacă doriţi cafea.

Am băut patru ceşti.
Nu mai vreau, auzi?

- Ei bine, ai auzit ce-am spus?!
- Da.

Acum dispari din faţa mea,
şi încetează să te mai furişezi aşa!

Nu vreau să mă spionezi!

Parcă trebuia să fii aici la 10:00.

Unul din şoferii noştri a intrat
într-o grămadă de ţevi...

- Nu-mi pasă.
- Nici şoferului. E mort.

Oh, îmi pare rău, Joe. Mi se face
frică, singură în casa asta mare.

- Vrei să bei ceva?
- Nu, mulţumesc.

Oh, aşa e. Uitasem.

Ia loc, Joe.

Despre ce afacere doreai
să-mi vorbeşti?

Uite ce e, Joe. Eu nu ştiu nimic
despre companie.

Am încercat să înţeleg, iar avocaţii
mi-au explicat cam cum stau lucrurile.

Cu cât vorbesc mai mult,
cu atât înţeleg mai puţin.

Nu pot administra singură
o afacere de transport.

Am nevoie de ajutorul cuiva.

- Te referi la mine?
- Da. Ed avea deplină încredere în tine.

Spunea că ai nişte idei minunate.
Ştiu că ar fi vrut să-mi fii asociat.

- Asociat?
- Da, asociat. 50-50.

Am toate actele pregătite.
Tot ce ai de făcut e...

Ce este? Nu vrei să deţii jumătate
din afacerea de transport cu camioane?

Cu oricine altcineva, cred că
ar fi fost o înţelegere de minune,

dar cu tine...

- Nu ştiu.
- De ce nu, Joe?

Ar fi bine pentru mine pentru că, dacă
nu mă ajută cineva, voi pierde afacerea.

Ar fi bine pentru tine pentru că
nu te vei mai întâlni cu o şansă ca asta.

- Fără niciun amestec din partea ta?
- Absolut. Îţi promit, Joe.

Nu ştiu nimic despre camioane.
Cum m-aş putea amesteca?

- Nu mă refeream la camioane.
- Oh, trebuie să mă ajuţi, Joe.

Nu cunosc pe nimeni altcineva
la care să apelez.

Ei bine, ce va fi?

Dacă va fi aşa cum spui tu,
poţi conta pe mine.

Oh, sunt atât de bucuroasă, Joe.
Niciunul din noi nu va regreta.

Acum ce spui de un păhărel
pentru a sărbători? Doar de data asta.

- Bine. Unul mic.
- Totul o să fie bine, Joe.

Ştiu. Şi Ed şi-ar fi dorit asta.

Poate ai dreptate.

Ei bine...

...în cinstea parteneriatului nostru.
Să fie unul profitabil şi de durată.

S-ar putea aranja de minune.

O să-ţi spun
ce-o să facem.

Vom inaugura noi linii,
vom achiziţiona camioane noi.

Ne vom angrena în afaceri
la care nici nu visam.

Vom ajunge departe.

Da, aşa va fi.

Hei, Joe, cine a adus
camioanele astea aici?

Am achiziţionat frigidere.

Inaugurăm o afacere
cu produse lactate.

N-am idee unde o să găsesc
20 de şoferi de camion pentru ele.

- Ştii dacă Bill McGowan e şofer bun?
- Nu vreau să-l vorbesc de rău...

...dar când drumul coteşte
odată cu el, e doar o coincidenţă.

Da, aşa mă gândeam şi eu.

- Care-i necazul?
- Trebuie să curăţ şi să fixez garniturile.

- Cât o să dureze?
- Cam 15 minute.

Bună, Joe.

Ce mai faci?

- Acestea sunt noile camioane?
- Da. Văd că ţi-ai luat maşină nouă.

- Spulberi toate profiturile?
- Profiturile frumuşele se cer spulberate.

De ce nu?

Trebuie să recunosc că eşti
foarte elegantă.

Îţi place?
Nu credeam că o să remarci.

Nu e prea devreme să renunţ
la doliu, nu?

- Nu, nu cred.
- Aşa am simţit.

Uită-te bine. N-o să mă vezi
de două ori îmbrăcată la fel.

Scuză-mă.

Bună, Cassie.

Vino, vreau să o cunoşti
pe d-na. Carlsen.

Ţi-o prezint pe d-na. Carlsen.
Ea este Cassie Hartley.

Îmi pare bine de cunoştinţă.

- Dacă discutaţi afaceri, o să aştept.
- Oh, nu.

- Cassie şi cu mine mergem să cinăm.
- Vrei să ne însoţeşti?

Nu.

- Nu, mulţumesc.
- Joe.

Care-i problema?

Adu puţină apă.

- Hai să o ducem la doctor.
- Du-mă acasă.

- Nu crezi că...?
- Am spus să mă duci acasă!

Urcă, Cassie.

- O să-ţi parchez maşina în garaj.
- Nu, opreşte. Opreşte, n-auzi?

Ce-i cu tine?

Te rog, lasă-mă să cobor.
Te rog, lasă-mă să cobor!

- Vrei să intru şi eu cu tine?
- Lasă-mă în pace.

Salutare, şefu'.

Acesta e contractul federal de gaz.
Mie mi se pare în ordine.

Bine, George.
O să mă uit peste el.

Joe, d-na. Carlsen a trecut pe-aici
cât ai fost plecat la cină.

Nu ştiu,
s-ar putea să fie încă aici.

Bine.

- Bună, Joe.
- Oh, bună.

S-ar putea să obţinem
contractul federal de gaz.

E grozav.

- Cum te simţi în seara asta?
- Oh, mult mai bine.

Oh, asta-i bine.

Îmi pare rău pentru ce-am spus ieri, Joe.
Cred că mi-au cedat nervii.

Ar fi bine să pleci undeva
pentru o vreme, să mai schimbi atmosfera.

Stai prea mult în timp închisă
în casa aia.

Poate o s-o fac.

Prietena ta, d-şoara. Hartley,
e foarte amabilă.

- O cunoşti de mult timp?
- De ceva vreme.

Aţi petrecut clipe plăcute
după ce-am plecat?

A fost plăcut.

Trebuie să-i prezinţi scuzele mele
d-şoarei. Hartley.

Oh, nu i s-a părut nimic
nelalocul lui.

- Vrei să cinezi, Joe?
- Eu am cinat deja.

Ai putea să bei un păhărel şi cu mine.
Am putea dansa puţin.

Mi-ar plăcea, dar trebuie să fac
nişte estimări, legat de noile camioane.

Ştiu, dar poţi face toate astea
mâine dimineaţă.

Am o sumedenie de alte lucruri de făcut
dimineaţă, iar ăsta este foarte important.

Doar acum le pot face.

Îmi pare rău, Joe.

Ce mai parteneră de afaceri îţi sunt
dacă încerc să te sustrag de la muncă.

Familia lui Frank Conners
dă o petrecere vineri seară.

Mi-au cerut să te aduc şi pe tine.

Scuze, nu pot veni.

"Nu pot veni. Nu pot veni."
E tot ce aud din partea ta.

Sau ce auzeam pentru că soţul meu
îţi era prieten. Ei bine, a murit.

A murit acum şase luni.
Acum ce e în neregulă cu mine?

De ce nu poţi veni la petrecere?

Vineri mă însor.
Ţi se pare un motiv întemeiat?

Te însori? Cu roşcata aceea?

Cu roşcata aceea.

Ce te-a determinat să iei decizia
de a te însura cu ea?

M-am gândit că e o idee bună.
Ai vreo obiecţie?

Ba bine că nu. Ce te face să crezi
că mă poţi lua drept fraieră?

- Ai face mai bine să te calmezi.
- Nu-mi spune tu să mă calmez, nătângule.

Dacă nu eram eu, conduceai
şi acum camioane în sus pe coastă.

Eu i-am spus lui Ed să nu te
mai lase să conduci camioane.

Datorită mie, porţi gulerul ăla curat
în jurul gâtului tău mizerabil.

Datorită mie, porţi pantaloni cu dungă.
Datorită mie, ai banii ăia în buzunar.

Ce te face să crezi că mă
poţi lăsa baltă?

Am devenit asociat în interes de afaceri
şi ţi-am administrat afacerile excelent.

Nu vorbi ca un prost.

Ţi-am aranjat intrarea într-o companie
care era deja stabilă şi recunoscută.

Ţi-am dat banii din asigurarea
lui Ed ca să cumperi camioane noi.

Aş fi putut alege orice
necunoscut de pe stradă

şi s-ar fi descurcat la fel de bine.

Oricând nu-ţi mai convine aranjamentul,
îmi pot face ieşirea din schemă.

Nu pleci nicăieri.

Eşti legat de mine,
şi aşa vei rămâne.

Dacă nu-ţi place situaţia,
o să te adaptezi.

N-o să te duci să te însori
cu roşcata aia ieftină.

Mă însor cu Cassie,
şi nu am nevoie de părerea nimănui.

Asta incluzându-te şi pe tine.

Nu are niciun drept asupra ta.
Eşti al meu şi nu renunţ aşa uşor la tine.

Am comis o crimă ca să fii al meu.

Înţelegi? Crimă.

- Ce-ai făcut?
- Sigur. L-am ucis pe Ed.

L-am ucis ca să fii al meu
pentru că mereu îmi scoteai ochii

că sunt măritată cu el.

"Da, d-nă. Carlsen. Nu, d-nă. Carlsen.

Nu, d-nă. Carlsen.
Noapte bună, d-nă. Carlsen. "

Tu m-ai împins s-o fac.
Tu, înţelegi?

N-am vrut să omor pe nimeni,

dar tu m-ai făcut să-l omor
pe Ed, prietenul tău.

Joe! Joe, unde te duci?

Plec de-aici.
Iar tu să stai departe de mine.

Oh, Joe, nu pleca. Uită ce-am spus.
N-am vorbit serios.

Din cauza geloziei,
n-am ştiut ce vorbesc.

- Nu l-am ucis pe Ed. A fost un accident.
- Spune asta altcuiva.

- S-ar putea să ai nevoie.
- Oh, ascultă, Joe. N-o să te mai hărţuiesc.

Însoară-te cu ea. Sper să te facă
fericit dar, te rog, nu mă părăsi.

Te rog, vino înapoi.

N-am vrut să omor pe nimeni.
N-am vrut.

N-am vrut să omor pe nimeni.

El m-a obligat s-o fac.

Da.

El m-a silit să-l omor.

El m-a silit s-o fac.
A spus că, dacă refuz, o să-l omoare el.

N-am vrut s-o fac,
dar mi-a fost frică de el.

Am fost obligată.
Joe vroia banii de asigurare.

Vroia ca totul să fie al lui.
El m-a silit s-o fac.

O clipă.

Vreau să-l arestaţi pe Joe Fabrini

de la Compania de Transport 'Carlsen'.
Iar tu vino încoace.

Vreţi să spuneţi că, atunci
când eraţi în acest birou,

în dimineaţa imediat
următoare morţii soţului dvs,

declaraţia dvs. a fost o minciună.

Da, dar n-am vrut să mint.
Atunci mi-a fost frică să spun adevărul.

- Acum nu-mi mai este frică.
- Înţeleg.

Şi adevărul este că aţi fost constrânsă
de Fabrini să vă ucideţi soţul.

Da, da, aşa este.

Aşa este.

- El m-a silit să-l ucid.
- Stai jos.

Voi consemna acum, sub semnătura dvs.,
mărturisirea pe care tocmai aţi făcut-o.

Corectaţi-mă dacă greşesc.
"Eu, Lana Carlsen..."

ŞOFER DE CAMION ŞI VĂDUVĂ
ARESTAŢI PENTRU CRIMĂ PASIONALĂ

SOŢIA ÎL ACUZĂ PE FABRINI
DE COMPLICITATE LA CRIMĂ

Nici nu-i trece prin minte
că am acceptat să o văd.

Pariez că a fost surprinsă când
i-au spus că o primesc.

O să dau eu ochii cu ea chiar acum.
Trebuie să-i spun câteva lucruri.

În regulă, spune-i ei, nu mie.

Stai doar să-mi apară-n faţă.
Stai să vezi.

- Ce-i cu tine?
- Uşa aceea...

...s-a deschis.

Sigur că s-a deschis.
Am trecut prin dreptul razei.

E o uşă cu senzori. Hai.

Nu, nu vreau să intru pe uşa aia.
Îţi spun că nu vreau să intru.

- Nu vreau.
- Încetează.

Nu, nu vreau. Nu, te rog.
Te rog, nu mă sili.

Mă gândeam că o să vii.

Acum că eşti aici, ce doreşti?

Vreau să spui adevărul.

Care crezi că este adevărul?

Joe n-are niciun amestec în moartea
soţului tău şi nici nimic de-a face cu tine.

Chiar aşa?

Dar ce crezi că făcea în nopţile
acelea în care, chipurile, lucra în garaj?

Chiar crezi că era în garaj?

De ce crezi că l-am acceptat
în afacere?

De ce crezi că i-am dat banii
de asigurare ai soţului meu?

Sau pentru că are un chip nevinovat?

Poţi să spui ce vrei,
dar n-o să mă faci niciodată să cred

că Joe s-a uitat vreodată
la una ca tine.

- Ce te face să fii aşa sigură?
- Îl iubesc. De aceea ştiu.

Îl iubeşti.

Tu nu ştii să iubeşti un bărbat.
Însă eu da.

Şi îl voi trage după mine
oriunde m-aş duce.

Eşti mai rea decât credeam
că poate fi cineva.

De ce nu le spui ce s-a întâmplat
în realitate?

Joe n-a vrut să aibă de-a face
cu tine.

Ţi-ai ucis soţul pentru că l-ai
considerat o piedică.

Ai tot flirtat cu Joe,
dar n-a vrut să-ţi dea atenţie...

...pentru că a ştiut de la început
cu ce gen are de-a face.

Spune-le că aflasei că urma
să se însoare cu mine

şi ai hotărât să opreşti asta,

chiar dacă a însemnat
să te trădezi pe tine însăţi.

Văd că ai înţeles totul.

Dar ai înţeles pe dos.
Complet pe dos.

Pentru că eu sunt cea care...

Opreşte uşa aia.

T-am spus s-o opreşti.
Opreşte uşa aia odată!

- Opreşte-o! Opreşte-o!
- Vino. Hai, timpul a expirat.

Nu, nu ies pe uşa aia!
Nu vreau! Nu mă poţi obliga!

Haide, haide.

Nu vreau! Nu, nu vreau!
Nu vreau, îţi spun!

Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau!

- De ce femeia asta tot loveşte uşa C?
- Poate nu îi place serviciul de aici.

Nu ştiu de ce chestiile astea
fac figuri numai la vremea prânzului.

Asta-i în regulă. Închide-o.

Deci, d-le. judecător,
d-nelor şi d-lor juraţi.

Acuzarea va dovedi că Joe Fabrini...

...prin constrângere şi ameninţări,
s-a folosit de soţia victimei...

cu aceeaşi cruzime cu care un om...

...foloseşte un pumnal sau un pistol,
ca să comită, în scopuri oneroase...

...o crimă premeditată,
cu sânge rece şi în mod brutal.

Cu permisiunea domniilor voastre,
voi chema primul martor, d-şoara Sue Carter.

E adevărat că aţi fost
la o petrecere la reşedinţa Carlsen

în noaptea morţii d-lui. Carlsen?

Da, d-le. judecător.

Judecătorul este singura persoană
din această sală de tribunal

căruia vă adresaţi cu 'D-le judecător. "

- Îmi pare bine.
- La această petrecere din cursul serii,

aţi surprins o conversaţie privată
între d-ul. Fabrini şi d-na. Carlsen?

- Da, d-le. judecător.
- D-şoară, eu vă pun întrebările.

Unde a avut loc această conversaţie?

Păi, mă aflam, din întâmplare,
în toaleta pentru doamne...

...ca să-mi pudrez nasul, desigur,
şi m-am uitat pe fereastră.

Atunci i-am văzut
pe d-ul. Fabrini şi d-na. Carlsen

certându-se lângă maşina lui.

- Aţi auzit ce spuneau?
- Nu pot spune că am auzit.

N-am încercat să ascult, mă înţelegeţi,
dar mi s-a părut că unul din ei

dorea ca celălalt să facă ceva,

dar n-aş putea spune cu exactitate
cine, ce şi cui dorea.

Când fratele dvs. a devenit directorul
Companiei de Transport 'Carlsen',

aţi primit postul de manager
de trafic în cadrul companiei?

- Da, dar...
- Obiectez. Întrebarea sugerează răspunsul.

- Obiecţia se acceptă.
- Asta-i tot.

D-şoară. Hartley,
spuneţi că dvs. şi d-ul. Fabrini

vă iubiţi şi plănuiţi să vă căsătoriţi.

- Aşa este.
- Îmi puteţi spune...

...de ce nu v-aţi căsătorit până acum?

- Nu ne-am putut permite.
- Fabrini lucra intens seara?

- Da.
- Puteţi să juraţi că d-ul. Fabrini...

...a lucrat, de fapt, în biroul lui,
în acele seri?

- Nu, dar eu...
- Nu e posibil ca d-ul. Fabrini...

...să nu se fi însurat cu dvs. pentru că
vedea mariajul ca pe un inconvenient...

- ...în relaţia lui cu d-na. Carlsen?
- Obiectez.

Obiecţia se acceptă.

Martorul nu e obligat să răspundă
la această întrebare.

Nu e adevărat că d-ul. Fabrini
s-a căznit să vă ţină departe una de alta...

până într-o seară când
a inversat întâlnirile...

...şi inevitabilul s-a produs?

- Joe niciodată n-a...
- Obiectez!

- Obiecţia se respinge.
- Nu e adevărat că d-na. Carlsen...

...a fost atât de tulburată
încât a leşinat?

Era bolnavă.

Sigur că era bolnavă.
Mai bine spus, şocată.

Şocată să-l găsească pe bărbatul
pe care-l iubea

şi pentru care îşi ucisese soţul,
cu altă femeie.

Nu e adevărat.
Joe n-a fost complice la nicio crimă.

N-a avut nicio legătură cu asta.
Dacă s-a gândit...

Asta-i tot.

I-aţi spus ceva d-lui. Fabrini
despre d-na. Carlsen?

Nu-mi amintesc.

Aţi remarcat că după ce Fabrini
a venit să lucreze pentru familia Carlsen,

numărul vizitelor d-nei. Carlsen
la garaj s-a înmulţit?

- Nu-mi amintesc.
- Nu vă amintiţi nimic?

- De ce nu vă amintiţi?
- Poate pentru că am o memorie slabă.

D-le. judecător şi onorat juriu...

O chem acum în boxa martorilor
pe d-na. Lana Carlsen.

Ridicaţi-vă, vă rog.

Juraţi să spuneţi adevărul
şi numai adevărul?

Jur.

Luaţi loc.

Spuneţi-vă numele.

- Lana Carlsen.
- Vorbiţi mai tare, vă rog.

În momentul morţii lui Edward Carlsen,
eraţi soţia lui?

Da.

De cât timp îl cunoşteaţi pe Joe Fabrini
înainte de moartea lui Carlsen?

De doi ani.

Unde l-aţi cunoscut?

D-nă. Carlsen, v-am întrebat
unde l-aţi cunoscut pe Fabrini.

Vă rog să răspundeţi la întrebare.

Râdea.

Da, el... Râdea.

Mă săruta când era beat.

Da, mă săruta când era beat.

Aşa că mi-am luat maşină nouă.

Da, mi-am luat maşină nouă.

Mi-am cumpărat haine noi.

Da, erau frumoase.

Iar el făcea nişte glume îngrozitoare.

De care tot el râdea.

Mereu râdea.

Şi apoi l-am văzut întins acolo...

...beat.

Am auzit motorul mergând.

Şi am văzut uşile.

Am auzit motorul.

Am văzut uşile.

Uşile m-au silit s-o fac.

Da.

Uşile m-au silit s-o fac.

Uşile m-au silit s-o fac.

Uşile m-au silit s-o fac!

- Intendent, scoate martorul din sală.
- Ele m-au silit s-o fac!

Ele m-au silit s-o fac!

Uşile!
Ele m-au silit s-o fac!

Uşile!
Ele m-au silit s-o fac!

D-le. judecător,
solicităm respingerea acestui caz...

...pe baza faptului
că martorul-cheie al crimei

şi-a pierdut, fără îndoială, minţile.

Şedinţa se suspendă pentru examinarea
de către psihiatru a stării d-nei. Carlsen.

Toată lumea în picioare.

CAMERA PRESEI

- Redacţia. Şi repede.
- Fă-mi legătura cu redacţia.

Salutare, Ed. Fii atent.
Toţi doctorii au declarat-o nebună.

Da, a înnebunit. Au fost nevoiţi
s-o ia de acolo în cămaşa de forţă.

Da, exact. Cazul a fost respins
de curte. Fabrini e liber.

Ştiu că pare straniu
dar nu mă pot abţine

să nu-mi pară rău
pentru femeia aceea.

Într-un fel, şi mie îmi pare rău.

- Dar afacerea, Joe?
- Ce-i cu ea? Fac aşa cum ţi-am spus.

Le dau băieţilor partea mea.

După tot ce s-a întâmplat,
am nevoie de o schimbare de decor.

Şi în ce ne priveşte?

Ne căsătorim aşa cum am plănuit.

O să-mi fac rost de un nou camion
şi o s-o pornesc din nou la drum.

Voi fi în vârf cât ai clipi.
Nu pot pierde...

Doar n-o să-mi spui
că nu procedez bine, nu-i aşa?

Nu, Joe. Desigur, nu suport
ideea de a te vedea din nou pe drum.

Dar dacă aceasta e calea
pe care vrei s-o urmezi,

sunt alături de tine
la fiecare cotitură.

Ei bine, hotărârea mea e luată.

Doamne, am promis că telefonez
la magazin. Vrei să opreşti puţin?

Bine.

Va dura doar un minut.

- Bună, lrish. Cassie la telefon.
- Bună, Cassie. Ce doreşti?

Joe vine să vă anunţe
că renunţă la afacere.

Pune-i pe băieţi să-l facă să tacă,
eu o să fac restul.

Bine, fetiţo.
Lasă totul în seama mea.

Şi decizia mea e luată.

Deci, aşa cum v-am spus, băieţi.

Nu simt că am dreptul
să rămân aici...

...aşa că vă cedez vouă partea mea
iar eu mă retrag.

Nu!

- Vreţi să încetaţi?
- Eşti pe o stradă cu un singur sens, Joe.

Aşa e, Joe. Băieţii ăştia nu vor
o parte din puterea executivă.

Paul poate gestiona situaţia
la fel de bine ca oricine.

Oh, nu, nu eu.
Am prea multe probleme.

- Vom avea un copil.
- Felicitări. Pearl ştie?

- Astea da veşti bine, Paul.
- Ne poţi da şi tu o veste bună.

Spune că o să rămâi în fruntea
companiei.

Băieţi, sigur îmi face plăcere
că simţiţi aşa, dar...

Ei bine, eu...

- Tu ce crezi, Cassie?
- Ai luat deja decizia, Joe.

Dar sunt o mulţime de aspecte aici.

Cineva trebuie să administreze
conturile astea.

Aş putea obţine contractul
acela de benzină.

Nu vreau să te influenţez...

...şi nici pe băieţi, Joe,
dar maniera ta de a vorbi...

Poate e mai bine să rămâi.

În regulă, băieţi.
Rămân alături de voi.

Traducerea şi adaptarea:
Claudia75