What Vegans See | A Video For Non Vegans [NOT Graphic]

De ce suntem noi veganii atât de sensibili? De ce nu putem fi toleranți cu alții și nu le putem accepta

deciziile alimentare? De ce ne supărăm atât de ușor? Nu putem să ne relaxăm și să o lăsăm baltă?

Ce e așa mare lucru oricum?

Salut, sunt Emily de la Bite Size Vegan și bine ai venit la un nou episod. Acest video este adresat

tuturor non-veganilor care vor să ne înțeleagă pe noi veganii și de ce suntem așa.

În primul rând, vreau să vă anunț că în acest video nu vor exista imagini grafice.

și de altfel nu vor exista imagini de niciun fel. În al doilea rând acest video nu își impune să caracterizeze non-veganii

ca fiind oameni răi. Încerc să vă ajut să faceți legatura pe care o facem noi

și să vă arăt motivele din spatele aparentei noastre sensibilități și, uneori, a frustrării

neînfrânate și de neînțeles asupra felului în care decurg lucrurile.

Bineînțeles, este imposibil să punem toți veganii în aceeași oala- fiecare este un individ diferit care

reacționează în felul lui. Când spun că suntem sensibili, nu înseamnă că suntem slabi sau excesiv de emoționali-

ci vorbesc despre felul în care suntem văzuți din afară, unde suntem des portretizați exact așa.

Așa că vreau să știți că nu pot să vorbesc în numele tuturor veganilor și nici nu aș încerca vreodată să fac asta. Dar pot

cel puțin să vă spun ce vedem eu și mulți alți vegani etici. Și sper

că asta te poate ajuta să înțelegi mai bine motivele pentru care putem avea dificultăți în a lua masa cu tine sau pentru care ne putem

supăra dintr-o cauză care pentru tine poate părea nesemnificativă.

Vezi tu, atunci când devii vegan, îți dai jos ochelarii de cal și începi să folosești ceea ce mie îmi place să numesc vedere cu raze X.

Începi să vezi ceea ce se petrece cu adevărat dedesubtul minciunilor idilice pe care le-ai crezut fără să îți pui vreun semn de întrebare.

Mie personal mi se pare dificil să fiu de față atunci când se consumă animale sau produsele lor secundare.

Este ceva alături de care mi-am trăit întreaga viață

dar care nu a devenit mai ușor.

Acum este momentul în care poți să presupui că te judec sau sunt supărată din obiceiurilor tale alimentare.

Dar sursa reală a discomfortului meu nu are nimic de-a face cu tine per-se, ci cu faptul că

ceea ce se află la tine în farfurie a fost odată o viață. Dacă ești non-vegan, te rog ascultă-mi explicația până la capăt.

Din nou, scopul meu nu este să te fac să te simți o persoană rea. Încerc doar

să îți transmit ce anume vedem noi veganii și de ce ne este greu să fim în preajma produselor de origine animală.

Atunci când văd o bucată de brânză, pot să îmi dea lacrimile- și asta pare absurd pentru unii. Dar eu nu văd

doar o bucată de brânzâ. Văd o mamă a cărui copil a fost smuls de lângă ea la doar câteva momente

după naștere. Văd un copil care a ajuns în industria cărnii de vită și care va fi trimis la abator

înainte să împlinească 4 luni. Văd o mamă a cărui trup urmează să cedeze

cu 20 de ani înainte de vârsta fiziologică din cauză că a fost violată și impregnată

de atâtea ori- și care din cauză că i s-au furat un număr atât de mare de copii încât probabil

că renunțat. ASTA este ceea ce văd eu atunci când mă uit la o bucată de brânză.

Așa că din afară poate părea lipsit de considerație sau nepoliticos faptul că noi veganii simțim un discomfort în preajma

mâncării non-vegane. Dar gândește-te la asta, dacă poți, fără capcanele îndoctrinării sociale.

Carnea reprezintă efectiv un cadavru pe o farfurie- o viață, un individ, o ființă conștientă care nu a vrut

să moară pentru o masă. Lactatele reprezintă produsul unor suferințe imense, doliului matern, masacrului

infantil și a morții premature.

Ouăle sunt produsul supraaglomerării, a unor condiții îngrozitoare, a sufocării sau măcinării în masă a

puilor de sex masculin cât acesția sunt încă în viață și a morții premature a găinilor de ouă.

Aceasta este realitatea. Și asta este ceea ce noi veganii vedem la fiecare îmbucătură. Și da, putem

deveni nervoși, frustrați, mânioși deoarece este atât de îngrozitor de dureros.

Și nu reușim să înțelegem de ce nu vedeți și voi asta.

Nu este nimic plăcut în a vedea oamenii pe care îi iubești consumând cadavrele unor ființe inocente.

Pentru toți non-veganii de acolo, sunt convinsă că sună la limita absurdului și cel mai probabil

exagerat, dar vă rog mai rezistați puțin.

Imaginează-ți că vezi o persoană pe care o iubești făcând rău unui copil sau abuzând un câine sau o pisică îndrăgită.

Sau poate, doamne ferește, mâncând animalul de companie al familiei. Și imaginează-ți dacă poți că acest tip de violență

ar fi acceptat social. Că tu ai fi singurul căruia i s-ar părea că ceva nu e în regulă.

Și mai mult, imaginează-ți că persoana iubită care comite aceste acte oribile

devine defensivă și plină de resentimente față de tine pentru că ai o problemă cu ceea ce face.

Din nou aceasta poate părea o comparație absurdă. Dar nu este distincția pe care o facem între

animalele de companie și cele “de consum” absurdă? Cu siguranță este arbitrară.

Vezi tu veganii simt aceeași dragoste și compasiune față de animalele “de consum” pe care o simți și tu

față de animalele de companie. Și oare cât de confortabil te-ai simții dacă animalul tău de companie ar lua locul

vacii, porcului sau găinii din farfuria ta? Cum se face că suntem oripilați de culturile care consumă

câini în timp ce noi continuăm să consumăm ființe la fel de valoroase și chiar mai inteligente?

Noi veganii nu mai vedem aceasta distincție arbitrară. Noi considerăm că toate aceste vieți au o valoare egală.

Așa că văzând această sclavie continuă, abuzurile, torturile și crimele este de multe ori prea mult

de îndurat. În timp ce toate acestea sunt convenabil ascunse vederii iar tot ceea ce vezi este reprezentat de brânză

lapte, hamburgeri, carne de porc- și ce mai vrei- noi nu putem sa uităm ce știam sau ceea ce am văzut.

Așa că, alimentul tău, aparent inofensiv, este pentru noi produsul final al unei orori reale.

Noi vedem baia de sânge, lupta, auzim plânsetele, le simțim frica și simțim

teroarea. Exact așa cum ai simți și tu în cazul în care animalul tău de casă îndrăgit ar fi supus unui tratament atât de oribil.

Și chiar mai mult ai reacționa la fel în cazul unui copil supus unor astfel de atrocități.

Diferența este că: noi nu închidem ochii.

Sper că această explicație a fost folositoare. Dacă a părut greu de digerat este doar din cauză că

totul este prea real și se întâmplă prea des. Dacă ești capabil pentru un moment să te pui

în locul nostru și să îți imaginezi că vezi ceea ce vedem noi- chiar dacă tu personal nu crezi-

poate te-ar ajuta sa înțelegi de ce noi veganii suntem atât de sensibili și înfocați.

Și de ce nu putem sta pasivi.

Dacă acest video a avut vreun efect asupra ta, te rog dă Like și Share ca să deschidem cât mai mulți ochi.

Ca să susții Bite Size Vegan în a continua misiunea de a vorbi pentru animale și pentru a deschide

minți și suflete, te rog accesează link-urile suplimentare din descrierea acestui video sau pentru beneficii

și recompense pentru susținere, dă click pe icoana cu Nugget Army de acolo sau în link-ul din

sidebar-ul iCard. Dacă ești nou apasă butonul mare și roșu de Suscribe pentru mai mult

conținut vegan în fiecare luni, miercuri și uneori vinerea. Acum du-te și trăiește vegan,

deschide-ți ochii și pe curând!

Și acum, să ne relaxăm după acel... episod foarte intens...

Chestia asta.

Dacă ai dificultăți în a te conecta cu animalele ”de consum”, imaginează-ți-le

făcând fața asta. Cum ai putea să rănești pe cineva cu fața asta?

Trebuie să le arăți fața ta draguță.
Trebuie să le arăți fața ta draguță.

Ești un bun susținător al veganismului.