Iată uimitoarele aparate de zbor ale viitorului

Când auziţi cuvântul „dronă”, vă gândiţi probabil ori la ceva foarte folositor ori la ceva foarte înspăimântător. Dar pot oare ele să aibă valoare estetică? Expertul în sisteme autonome Raffaello D'Andrea crează aparate zburătoare, iar cele mai noi proiecte ale sale forţează limitele zborului autonom - de la o aripă zburătoare ce poate pluti şi se redresează în urma perturbaţiilor până la un aparat cu opt elice, care se orientează ambivalent, la un roi de micro-quadcoptere coordonate. Pregătiţi-vă să fiţi uimiţi de o matrice de maşini zburătoare uimitoare, care se învârtesc şi dansează deasupra scenei TED.

Ce începuse ca un hobby al unora,

e gata să devină o industrie
de miliarde de dolari.

Inspectarea, monitorizarea mediului,
fotografia și filmul, jurnalismul,

sunt câteva aplicații potențiale
ale dronelor comerciale,

devenite fezabile datorită
dezvoltării capacităţilor lor

în centre de cercetare
din întreaga lume.

De exemplu, înainte ca livrarea
aeriană a coletelor

să intre în conștiința noastră socială,

o flotă autonomă de aparate zburătoare
a construit un turn înalt de 6 m

compus din 1.500 de cărămizi,

în faţa spectatorilor
de la centrul FRAC din Franța,

iar cu ceva ani în urmă,
au început zborul cu funii.

Cu dronele care țes,

se pot atinge viteze şi
acceleraţii mari în spaţii foarte înguste.

De asemenea, ele pot construi
autonom structuri elastice.

Au învățat să transporte încărcături,

să facă față perturbaţiilor

și, în general, cum să interacţioneze
cu lumea reală.

Azi vrem să vă arătăm
câteva proiecte noi la care lucrăm.

Scopul lor e să forțeze limitele
a ce se poate realiza prin zborul autonom.

Pentru ca un sistem
să funcționeze autonom,

trebuie ca ansamblul să ştie poziția
în spațiu a obiectelor sale mobile.

La ETH, laboratorul nostru din Zurich,

folosim des camere video
ca să localizăm obiecte,

ceea ce ne permite apoi
să ne concentrăm

pe crearea rapidă
a sarcinilor foarte dinamice.

Totuși, pentru prezentarea de azi,

vom folosi tehnologia nouă de localizare
dezvoltată de Verity Studios,

subsidiara laboratorului nostru.

Nu au camere video externe.

Fiecare aparat de zbor are senzori
cu care-și determină localizarea în spațiu

și procesoare care-i
determină acțiunile.

Singurele comenzi externe
sunt de nivel înalt,

ca: „decolează" și „aterizează".

Ăsta e un tail-sitter
(stă în coadă - n.tr)

E o aeronavă ce incearcă
să împace și capra și varza.

Ca orice aeronavă cu aripi fixe,
e eficient când zboară înainte,

mult mai eficient decât aparatele
de genul elicopterelor.

În plus față de mai toate
aeronavele cu aripă fixă,

el poate staționa în aer,

cu avantaje imense
la decolare, aterizare și adaptabilitate.

Din păcate, există și un preț.

O limitare a tail-sitter-elor

e că sunt senisbile la perturbări
de genul rafalele de vânt.

Dezvoltăm noi arhitecturi
și algoritmi de control

pentru remedierea problemei.

Ideea e ca aeronava să-și revină

indiferent de poziția în care se găsește

și prin antrenament, în timp
să-și îmbunătăţească performanța.

(Aplauze)

OK.

În timpul cercetării,

ne punem des întrebări
fundamentale, abstracte,

ca să ajungem
la miezul unei probleme.

De exemplu, o astfel de întrebare ar fi:

care e numarul minim de componente mobile
necesare zborului controlat?

Există motive practice

pentru care ai vrea să afli
răspunsul la asta.

Elicopterele, de exemplu,

sunt cunoscute ca aparate
cu o mie de părți mobile,

toate conspirând să te rănească.

În urmă cu decenii,

piloți pricepuți puteau manevra
aeronave telecomandate

care aveau doar 2 părți mobile:

o elice și un profundor.

Am descoperit recent că se poate
și cu o singură piesă mobilă.

Acesta e un monospinner,

aparatul de zbor cu
cea mai simplă mecanică din lume,

inventat cu doar câteva luni în urmă.

Are doar o parte mobilă: elicea.

Nu are flapsuri, balamale, eleroane,

actuatoare sau alte suprafețe de control,

doar o simplă elice.

Deși e simplu din punct de vedere mecanic,

se petrec multe lucruri
în creierașul său electronic

ca să-i permită un zbor stabil
și să se miște oriunde în spațiu.

Cu toate acestea, nu are

algoritmii sofisticați
ai tail-sitter-ului,

de aceea, pentru
a-l face să zboare,

trebuie să-l lansez perfect.

Pentru că probabilitatea ca eu
să-l lansez perfect e foarte mică,

având în vedere că mă priviți toți,

vom face altceva:

o să vă arătăm un clip filmat aseară.

(Râsete)

(Aplauze)

Dacă monospinner-ul
e un exercițiu de austeritate,

acest parat, omnicopterul.
cu cele opt elice ale sale,

e un exercițiu al excesului.

Ce poți face cu tot acest surplus?

Trebuie remarcată
înalta sa simetrie.

Datorită ei, e ambivalent
în privința orientării.

Asta îi conferă o calitate extraordinară.

Se poate mișca oriunde dorește în spațiu

indiferent cum e orientat

și chiar de modul în care se rotește.

Are și unele probleme,

în special legate de
interacțiunile curenților de aer

generați de cele 8 elice.

Unele pot fi rezolvate din proiect,
iar celelalte pot fi învățate din zbor.

Să aruncăm o privire.

(Aplauze)

Dacă aparatele de zbor vor intra
în viața noastră cotidiană,

vor trebui să devină
extrem de sigure și fiabile.

Acest aparat

e compus de fapt din două
aeronave separate, cu câte două elice.

Acesta vrea să se-nvârtă
într-un sens,

iar acesta vrea să se-nvârtă invers.

Când le cuplăm,

se comportă ca un
quadrocopter foarte performant.

Totuși, dacă ceva nu merge bine -

cedează motorul, elicea,
părțile elctronice sau chiar bateria -

aparatul tot poate zbura,
deși într-un mod alterat.

Vom demonstra acest lucru acum,
dezactivând una din jumătățile sale.

(Aplauze)

Această ultimă demonstrație

e explorare a roiurilor sintetice.

Numărul mare de entități
autonome, coordonate,

oferă noi mijloace
exprimării estetice.

Am folosit micro quadcoptere
disponibile pe piață,

fiecare cântărind mai puțin
decât o felie de pâine,

le-am înzestrat cu
tehnologia noastră de localizare

și cu algoritmi personalizați.

Pentru că fiecare își știe
poziția spațiu

și se auto-coordonează,

în roi, numărul lor
poate fi oricât de mare.

(Aplauze)

(Aplauze)

(Aplauze)

Să sperăm că aceste demonstrații
vă vor motiva să vă imaginați

noi roluri revoluționare,
pentru aparatele de zbor.

Acest model ultrastabil, de exemplu,

aspiră să devină
un abajur zburător pe Broadway.

(Râsete)

Realitatea e că e greu să prezici

impactul tehnologiei abia născute.

Pentru unii ca noi, adevărata recompensă
e călătoria și actul creației.

E un memento continuu

despre cât de minunat și magic
e universul în care trăim,

care permite ființelor
creative, inteligente

să-l modeleze în moduri
atât de spectaculoase.

Faptul că această tehnologie

are un potențial economic
și comercial atât de mare,

e doar cireașa de pe tort.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)