< Return to Video

Faceţi cunoştinţă cu inventatorul foii de calcul electronice

  • 0:01 - 0:04
    Câţi dintre voi aţi folosit
    un program de calcul tabelar
  • 0:04 - 0:05
    cum este Microsoft Excel?
  • 0:06 - 0:07
    Foarte bine.
  • 0:08 - 0:12
    Câţi dintre voi aţi ţinut evidenţa
    unei afaceri manual,
  • 0:12 - 0:16
    aşa cum făcea tatăl meu pentru
    mica lui tipografie din Philadelphia?
  • 0:16 - 0:17
    Mult mai puţini.
  • 0:18 - 0:21
    Ei bine, aşa s-a făcut
    timp de sute de ani.
  • 0:21 - 0:24
    La începutul anului 1978,
    am început să lucrez la o idee
  • 0:25 - 0:27
    care a devenit în cele din urmă VisiCalc.
  • 0:27 - 0:29
    Şi anul următor a început să funcţioneze
  • 0:29 - 0:32
    pe ceva nou numit
    computer personal Apple II.
  • 0:33 - 0:37
    Progresul a fost clar şase ani mai târziu,
  • 0:37 - 0:39
    când Wall Street Journal a publicat
    un editorial
  • 0:40 - 0:44
    în care se presupunea că cititorii ştiu
    ce e VisiCalc şi poate-l şi folosesc.
  • 0:44 - 0:47
    În 1990 Steve Jobs a spus
  • 0:47 - 0:50
    că „foile de calcul
    au propulsat industria".
  • 0:51 - 0:55
    „VisiCalc a determinat succesul Apple
    mai mult decât orice altceva."
  • 0:55 - 0:57
    Într-o notă mai personală,
  • 0:57 - 1:01
    Steve a spus: „Dacă VisiCalc
    ar fi fost făcut pentru un alt calculator,
  • 1:01 - 1:03
    acum aţi lua interviu altcuiva."
  • 1:03 - 1:10
    Deci VisiCalc a fost util în a introduce
    computerele în birourile afaceriştilor.
  • 1:10 - 1:11
    Dar cum a apărut el?
  • 1:12 - 1:15
    Ce era? Prin ce am trecut ca să îl creez?
  • 1:16 - 1:21
    Ei bine, am început să învăţ programare
    în 1966, când aveam 15 ani,
  • 1:21 - 1:24
    la doar câteva luni după ce a fost făcută
    această fotografie.
  • 1:24 - 1:27
    Puţini liceeni aveau acces la calculatoare
    în acele zile.
  • 1:28 - 1:31
    Dar cu noroc şi foarte multă perseverenţă,
  • 1:31 - 1:33
    am reuşit să mă apropii de calculator.
  • 1:34 - 1:39
    După ce am dormit în noroi la Woodstock,
    am plecat la MIT ca să intru la facultate,
  • 1:40 - 1:43
    unde am lucrat la proiectul Multics
    ca să câştig bani.
  • 1:43 - 1:48
    Multics era un sistem interactiv
    de partajare a timpului.
  • 1:48 - 1:52
    Aţi auzit de sistemele de operare
    Unix şi Linux?
  • 1:52 - 1:53
    Ele s-au dezvoltat din Multics.
  • 1:53 - 1:56
    Eu am lucrat la versiunile Multics
  • 1:56 - 1:59
    pentru ceea ce este cunoscut drept
    limbaje de interpretare,
  • 1:59 - 2:02
    care sunt folosite de oameni
    din domenii non-IT
  • 2:02 - 2:05
    pentru a-şi face calculele
    de la terminalul unui calculator.
  • 2:06 - 2:08
    După ce am absolvit MIT,
  • 2:08 - 2:11
    am lucrat
    pentru Digital Equipment Corporation.
  • 2:11 - 2:14
    La DEC am lucrat la software
  • 2:15 - 2:17
    pentru noua zonă
    de typesetting computerizat.
  • 2:18 - 2:22
    Am ajutat ziarele să înlocuiască
    maşinile de scris ale reporterilor
  • 2:22 - 2:24
    cu terminalele de la calculator.
  • 2:24 - 2:25
    Scriam software
  • 2:25 - 2:29
    şi apoi mă duceam pe teren
    în locuri precum Kansas City Star,
  • 2:29 - 2:31
    unde instruiam utilizatorii
    şi primeam feedback.
  • 2:31 - 2:33
    Era o experienţă în lumea reală
  • 2:33 - 2:36
    care era destul de diferită
    de cea văzută în laborator la MIT.
  • 2:38 - 2:40
    După asta, am fost conducător
    de proiect software
  • 2:41 - 2:45
    pentru primul procesor de text DEC,
    tot un domeniu nou.
  • 2:46 - 2:51
    Ca şi la maşinile de scris, important era
    să construieşti o interfaţă de utilizator
  • 2:51 - 2:55
    care era şi simplă şi eficientă
    pentru oamenii din domenii non-IT.
  • 2:56 - 3:00
    După DEC, am lucrat
    pentru o companie mică,
  • 3:00 - 3:06
    care a realizat registrele de casă
    electronice bazate pe microprocesoare
  • 3:06 - 3:07
    pentru industria fast-food.
  • 3:07 - 3:11
    Dar mereu mi-am dorit să încep o afacere
    cu prietenul meu Bob Frankston,
  • 3:11 - 3:13
    pe care l-am întâlnit
    în proiectul Multics la MIT.
  • 3:13 - 3:17
    Aşa că am decis să merg înapoi la şcoală
    ca să-nvăţ cât pot de mult despre afaceri.
  • 3:17 - 3:20
    Iar în toamna lui 1977,
  • 3:20 - 3:23
    am intrat în programul MBA
    la Harvard Business School.
  • 3:24 - 3:26
    Eram unul din cele câteva procente
    de studenţi
  • 3:26 - 3:29
    care aveau experienţă în programare.
  • 3:30 - 3:33
    Uitaţi o poză cu mine din albumul anului,
    stăteam în faţă.
  • 3:33 - 3:34
    (Râsete)
  • 3:34 - 3:37
    La Harvard învăţam prin metoda cazurilor.
  • 3:37 - 3:39
    Rezolvam cam trei cazuri pe zi.
  • 3:39 - 3:45
    Cazurile constau în duzini de pagini
    ce descriau situaţii specifice de afaceri.
  • 3:46 - 3:50
    Adesea au prezentări cu cuvinte şi cifre
  • 3:50 - 3:53
    aranjate în moduri care au sens
    în acele cazuri specifice.
  • 3:54 - 3:56
    În principiu toate diferă.
  • 3:56 - 3:57
    Iată tema mea.
  • 3:57 - 4:00
    Din nou numere şi cuvinte
    aranjate în moduri care au sens.
  • 4:00 - 4:04
    Multe calcule - am devenit buni prieteni
    cu calculatoarele.
  • 4:05 - 4:07
    De fapt, iată calculatorul meu.
  • 4:08 - 4:11
    De Halloween m-am costumat în calculator.
  • 4:11 - 4:12
    (Râsete)
  • 4:14 - 4:17
    La începutul fiecărei ore,
    profesorul chema pe cineva
  • 4:17 - 4:18
    să prezinte cazul.
  • 4:19 - 4:22
    Persoana explica ce se petrecea
  • 4:22 - 4:26
    și apoi dicta informaţiile
    pe care profesorul
  • 4:26 - 4:29
    le scria pe multele table motorizate
    din faţa clasei,
  • 4:29 - 4:30
    iar apoi discutam.
  • 4:30 - 4:35
    Unul dintre lucrurile foarte frustrante
    era când îţi făceai tema
  • 4:35 - 4:38
    şi veneai a doua zi
    doar ca să constaţi că ai făcut o eroare
  • 4:38 - 4:40
    şi toate celelalte calcule sunt greşite.
  • 4:40 - 4:42
    Şi nu puteai nici să participi.
  • 4:42 - 4:44
    Eram notaţi
    în funcţie de participarea la ore.
  • 4:45 - 4:50
    Aşa că, stând acolo cu alţi 87 de colegi
    în clasă, am ajuns să visez la multe.
  • 4:51 - 4:55
    Majoritatea programatorilor
    lucrau atunci pe mainframes
  • 4:55 - 5:01
    construind sisteme de inventariere,
    de plată a salariilor şi a facturilor.
  • 5:02 - 5:04
    Dar eu lucrasem la procesare de text
    interactivă
  • 5:04 - 5:06
    şi calcule personalizate.
  • 5:06 - 5:10
    În loc să mă gândesc la hârtii imprimate
    şi cartele perforate,
  • 5:11 - 5:14
    eu îmi imaginam o tablă magică
  • 5:14 - 5:17
    pe care dacă ai şterge un număr
    şi ai scrie altul în loc,
  • 5:17 - 5:20
    toate celelalte numere
    s-ar schimba automat,
  • 5:20 - 5:22
    ca o procesare de text cu numere.
  • 5:23 - 5:27
    Mi-am închipuit că aveam un calculator
    cu hardware sub el şi display deasupra,
  • 5:27 - 5:30
    ca la avioanele de luptă.
  • 5:31 - 5:35
    Şi puteam tasta nişte numere,
    le puteam selecta şi apăsa butonul „sumă".
  • 5:35 - 5:39
    Şi chiar fiind în mijlocul unei negocieri
    aş fi fost capabil să fac asta.
  • 5:39 - 5:42
    Trebuia doar să iau acest vis
    şi să-l fac să devină realitate.
  • 5:43 - 5:45
    Tatăl meu m-a învăţat să fac prototipuri.
  • 5:46 - 5:47
    El mi-a arătat machete
  • 5:47 - 5:51
    pe care le-a făcut el ca să-şi dea seama
    cum va fi aşezarea în pagină
  • 5:51 - 5:53
    pentru broşurile pe care le imprima el.
  • 5:53 - 5:56
    Şi le folosea pentru a primi feedback
    de la clienţi
  • 5:56 - 6:00
    şi aprobarea înainte de a trimite lucrarea
    mai departe către prese.
  • 6:00 - 6:06
    Faptul că faci o variantă simplă
    pentru ceea ce încerci să construieşti
  • 6:06 - 6:08
    te face să descoperi probleme cheie.
  • 6:09 - 6:13
    Şi te ajută să găseşti mult mai ieftin
    soluţii la acele probleme.
  • 6:14 - 6:16
    Aşa că am decis
    să construiesc un prototip.
  • 6:17 - 6:21
    Am mers la un terminal video
    conectat la sistemul comun Harvard
  • 6:21 - 6:23
    şi m-am apucat de treabă.
  • 6:23 - 6:26
    Una din primele probleme
    de care m-am lovit a fost:
  • 6:26 - 6:29
    Cum reprezinţi valorile în formule?
  • 6:29 - 6:32
    Să vă arăt ce vreau să spun.
  • 6:32 - 6:34
    Eu credeam că dacă dai parametrii,
  • 6:34 - 6:37
    scrii câteva cuvinte,
    apoi scrii câteva în altă parte,
  • 6:37 - 6:41
    apoi pui nişte numere şi alte numere,
    indici unde vrei răspunsul,
  • 6:41 - 6:44
    apoi indici pe primul, apeşi pe minus,
    indici pe al doilea,
  • 6:44 - 6:46
    şi obţii rezultatul.
  • 6:46 - 6:50
    Problema era: ce să scriu în formulă?
  • 6:50 - 6:52
    Trebuia să fie ceva
    ce calculatorul să poată recunoaşte.
  • 6:52 - 6:54
    Şi dacă te uitai la formulă,
  • 6:54 - 6:57
    trebuia să ştii
    la ce punct de pe ecran se referă.
  • 6:58 - 7:01
    M-am gândit mai întâi la modul
    cum procedează programatorii.
  • 7:01 - 7:03
    Prima dată când indici un punct,
  • 7:03 - 7:05
    computerul îţi cere să îl denumeşti.
  • 7:07 - 7:11
    Mi-am dat seama repede
    că ar fi prea complicat.
  • 7:11 - 7:14
    Calculatorul trebuie să creeze singur
    numele şi să-l pună în formulă.
  • 7:15 - 7:19
    Aşa că m-am gândit să folosesc
    ordinea în care sunt create.
  • 7:19 - 7:22
    Am încercat aşa. Valoarea 1, valoarea 2.
  • 7:22 - 7:25
    Mi-am dat seama repede
    că dacă ai avea mai multe valori,
  • 7:25 - 7:28
    nu ţi-ai aminti niciodată
    unde se află fiecare pe ecran.
  • 7:28 - 7:33
    Şi atunci mi-am spus,
    în loc să-ţi permit să pui valori oriunde,
  • 7:33 - 7:35
    de ce să nu te restricţionez la o grilă?
  • 7:35 - 7:37
    Apoi, când indici o celulă,
  • 7:37 - 7:40
    calculatorul poate folosi
    rândul şi coloana ca pe un nume.
  • 7:41 - 7:47
    Şi dacă aş face un tabel
    şi aş pune ABC sus şi numere pe o parte,
  • 7:47 - 7:50
    dacă ai vedea B7 într-o formulă,
  • 7:50 - 7:52
    ai şti exact unde să te uiţi pe ecran.
  • 7:53 - 7:57
    Şi dacă ar trebui să pui formula singur,
    ai şti ce trebuie să faci.
  • 7:57 - 8:01
    Restricţionarea la un tabel
    m-a ajutat să-mi rezolv problema.
  • 8:01 - 8:07
    De asemenea, a deschis capabilităţi noi,
    precum aceea de a avea şiruri de celule.
  • 8:07 - 8:09
    Dar nu era prea restrictivă -
  • 8:09 - 8:13
    puteai pune orice valoare,
    orice formulă în orice celulă.
  • 8:14 - 8:18
    Şi aşa lucrăm chiar şi astăzi,
    40 de ani mai târziu.
  • 8:19 - 8:23
    Prietenul meu Bob şi cu mine am decis
    să construim acest produs împreună.
  • 8:23 - 8:27
    Eu am lucrat mai mult ca să-mi dau seama
    cum trebuie să se comporte programul.
  • 8:27 - 8:30
    Am scris o fişă ca documentaţie.
  • 8:31 - 8:35
    Ea m-a ajutat să mă asigur
    că interfaţa pe care o defineam
  • 8:35 - 8:39
    putea fi explicată clar şi concis
    oamenilor obişnuiţi.
  • 8:40 - 8:45
    Bob lucra în podul apartamentului pe care
    îl închiriase în Arlington, Masachussets.
  • 8:45 - 8:47
    Acesta este interiorul podului.
  • 8:48 - 8:51
    Bob s-a ocupat de MIT Multics system
  • 8:51 - 8:54
    să scrie codul programului
    pe un terminal ca acesta.
  • 8:54 - 8:58
    Şi apoi a descărcat versiuni de test
    pe un Apple II împrumutat
  • 8:58 - 9:01
    printr-o linie telefonică,
    folosind un convertor acustic,
  • 9:01 - 9:02
    şi apoi am făcut teste.
  • 9:03 - 9:08
    Am pregătit unul dintre aceste teste
    pentru cazul Pepsi Challenge.
  • 9:09 - 9:12
    Print nu funcţiona încă,
    așa că a trebuit să copiez totul.
  • 9:12 - 9:15
    Save nu funcţiona, aşa că
    atunci când programul se bloca,
  • 9:15 - 9:18
    trebuia să introduc din nou
    toate formulele, iar şi iar.
  • 9:18 - 9:22
    A doua zi am ridicat mâna, am fost chemat
    şi am prezentat cazul în clasă.
  • 9:22 - 9:26
    Am făcut estimări pe 5 ani.
    Am făcut tot felul de scenarii.
  • 9:26 - 9:30
    Am rezolvat cazul cu brio.
    VisiCalc era deja util.
  • 9:30 - 9:33
    Profesorul m-a întrebat: „Cum ai făcut?"
  • 9:33 - 9:36
    Ei bine, nu am vrut să-i spun
    de programul nostru secret.
  • 9:36 - 9:38
    (Râsete)
  • 9:38 - 9:40
    Aşa că i-am spus:
    „Am luat asta, am adăugat asta
  • 9:40 - 9:42
    şi am înmulţit cu asta şi am scăzut asta."
  • 9:42 - 9:44
    M-a întrebat:
    „De ce n-ai folosit o fracţie?"
  • 9:44 - 9:47
    Am spus:
    „A! O fracţie - n-ar fi dat aşa de exact!"
  • 9:47 - 9:50
    Ce nu am spus era:
    „Împărţirea nu merge încă!"
  • 9:50 - 9:53
    (Râsete)
  • 9:53 - 9:57
    Până la urmă,
    am terminat destul din VisiCalc
  • 9:57 - 9:59
    pentru a-l putea prezenta publicului.
  • 9:59 - 10:01
    Tata a imprimat o mostră
    de fişă de referinţă
  • 10:01 - 10:04
    pe care o puteam folosi
    ca material de marketing.
  • 10:04 - 10:10
    În iunie 1979, editorul nostru
    a prezentat lumii VisiCalc,
  • 10:10 - 10:14
    într-o cabină mică, la National Computer
    Conference din New York.
  • 10:15 - 10:19
    New York Times
    a prezentat ironic conferinţa.
  • 10:19 - 10:22
    „Maşinile realizează
    ceea ce par a fi ritualuri religioase...
  • 10:22 - 10:24
    În timp ce credincioşii se adună,
  • 10:24 - 10:26
    pictorii din camera de înscrieri Coliseum
    adaugă la Panteon,
  • 10:26 - 10:30
    pictând cu grijă VISICALC
    cu litere negre uriaşe pe fond galben.
  • 10:30 - 10:31
    Uraţi-i bun venit lui VisiCalc!"
  • 10:32 - 10:35
    New York Times:
    „Uraţi-i bun venit lui VisiCalc!"
  • 10:35 - 10:37
    (Râsete)
  • 10:37 - 10:41
    Aceasta a fost ultima menţionare
    a foii de calcul electronice
  • 10:41 - 10:45
    în presa de business populară
    pentru aproximativ doi ani.
  • 10:45 - 10:47
    Majoritatea oamenilor
    încă nu înţeleseseră.
  • 10:47 - 10:48
    Dar unii da.
  • 10:49 - 10:53
    În octombrie 1979 am expediat VisiCalc.
  • 10:54 - 10:57
    Era ambalat aşa.
  • 10:57 - 10:59
    Şi arăta aşa pe un Apple II.
  • 11:00 - 11:02
    Şi restul, cum se spune, este istorie.
  • 11:02 - 11:04
    Mai sunt multe de spus
    despre această poveste,
  • 11:04 - 11:07
    dar vom vorbi despre ele cu altă ocazie.
  • 11:07 - 11:09
    Un lucru totuşi, amintiri de la Harvard.
  • 11:09 - 11:11
    Iată acea clasă.
  • 11:11 - 11:15
    Au pus o placă comemorativă.
  • 11:16 - 11:18
    (Aplauze)
  • 11:24 - 11:27
    Ea serveşte totuşi ca o amintire
  • 11:27 - 11:33
    că şi voi ar trebui să vă folosiţi
    experienţa unică, abilităţile şi nevoile
  • 11:33 - 11:38
    să construiţi prototipuri, să descoperiți
    şi să rezolvați probleme cheie,
  • 11:38 - 11:40
    şi prin asta să schimbaţi lumea.
  • 11:41 - 11:42
    Mulţumesc!
  • 11:42 - 11:47
    (Aplauze)
Title:
Faceţi cunoştinţă cu inventatorul foii de calcul electronice
Speaker:
Dan Bricklin
Description:

Dan Bricklin a schimbat lumea pentru totdeauna când a codezvoltat VisiCalc, prima foaie de calcul electronică şi a iniţiat programele pe care le folosiţi probabil astăzi, precum Microsoft Excel şi Google Sheets. Alăturaţi-vă inginerului software şi legendă a calculatoarelor în timp ce prezintă primele joburi, visele şi problemele din teme care au condus la invenţia sa revoluţionară.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
12:00

Romanian subtitles

Revisions