Ce i-au învățat câinii pe oameni despre diabetul zaharat?- Duncan C. Ferguson

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/what-did-dogs-teach-humans-about-diabetes-duncan-c-ferguson

Istoria diabetului datează din vremea Greciei Antice. Cu toate acestea, tratamentul este mai recent și inițial a fost posibil cu ajutorul celui mai bun prieten al omului. Datorită unor trăsături fiziologice pe care le au în comun cu oamenii, câinii au salvat nenumărate vieți prin descoperirea insulinei. Duncan C. Ferguson ne împărtășește povestea măreței contribuții a câinelui față de om și cum putem „culege” beneficiile medicale.

Lecție de Duncan C. Ferguson, animație de Augenblick Studios.

Diabetul zaharat e o nenorocire
a lumii dezvoltate,

estimându-se că 400.000.000 de oameni
din lume suferă de boala aceasta

și 50% mai multe cazuri sunt așteptate
în următorii douăzeci de ani.

Primele simptome,

care includ senzație crescută de sete
și o cantitate mare de urină,

au fost descoperite
în Egipt încă din 1500 î.Hr.

Termenul „diabet”,
ce înseamnă „a trece prin”,

a fost folosit prima dată în 250 î.Hr.

de către medicul grec
Apollonius din Memphis,

Diabetul de tip 1 și 2,

asociate cu tinerețea
și respectiv cu obezitatea,

au fost identificate
ca afecțiuni distincte

de către medicii indieni
cândva în sec. al V-lea e.n.

Dar în ciuda faptului
că boala era cunoscută,

diagnosticarea cu diabet a unei persoane

echivala cu o condamnare la moarte

până la începutul secolului XX,
deoarece cauzele bolii erau necunoscute.

Ce a schimbat această
situație îngrozitoare

a fost ajutorul vechiului prieten
animal al omului:

canis lupus familiaris,

domesticit din lupii cenușii
cu mii de ani în urmă.

În 1890, oamenii de știință nemți
Von Mering și Minkowski

au demonstrat că scoaterea
pancreasul unui câine

cauzează dezvoltarea
tuturor semnelor de diabet,

stabilindu-se astfel rolul central
al acestui organ în această boală.

Dar mecanismul exact
prin care apărea boala

a rămas un mister până în anul 1920,

când un tânăr chirurg canadian
pe nume Frederick Banting

și studentul său, Charles Best,

au continuat cercetările
colegilor lor nemți.

Lucrând cu profesorul Macleod
la Universitatea din Toronto,

au confirmat că pancreasul era
responsabil de reglarea glucozei sanguine,

tratând cu succes câinii diabetici
prin injectarea unui extract

pe care l-au preparat
din țesut pancreatic.

Până în 1922, cercetătorii care lucrau
cu biochimistul James Collip

au putut dezvolta un extract similar
din pancreasul de vită

pentru a trata un băiat
diabetic de 14 ani,

apoi alți șase pacienți.

Procesul de fabricație
pentru extract, cunoscut acum ca insulină,

a fost în cele din urmă cedat
unei companii farmaceutice

care a făcut diferite tipuri de insulină
injectabilă până în ziua de azi.

Banting și Macleod au primit

Premiul Nobel pentru Medicină
în 1923 pentru descoperirea lor.

Dar Banting a ales să împartă
premiul cu Charles Best,

pentru cercetările sale timpurii
asupra câinilor.

Însă în timp ce experimentele medicale
pe animale rămân controversate,

cel puțin în acest caz,

nu era vorba doar de exploatarea
câinilor pentru nevoile umane.

Doi câini din 1.000 fac diabet,

aproape la fel ca la oamenii
sub 20 de ani.

Majoritatea cazurilor canine
sunt diabet de tip 1,

asemănătoare tipului
pe care îl dezvoltă copiii mici,

după distrugerea pancreasului
de către sistemul imunitar.

Iar studiile genetice au arătat

că boala câinelui are multe
caracteristici similare cu cea a omului.

Asta le-a permis veterinarilor
să schimbe situația

și să folosească cu succes insulina
pentru a trata diabetul

celui mai bun prieten al omului
timp de peste 60 de ani.

Mulți stăpâni reușesc
să gestioneze diabetul câinilor lor

cu insulină injectată de două ori pe zi,
alimentație strictă

și teste periodice de sânge,

folosind aceleași teste de monitorizare
a glucozei ca și în cazul oamenilor.

Și dacă insulina de porc folosită
frecvent pentru câini

nu funcționează la un anumit câine,

veterinarul poate chiar prescrie
o formulă de insulină umană,

încheind astfel cercul.

După tot ce au făcut câinii
pentru noi de-a lungul secolelor,

inclusiv rolul lor
într-o descoperire medicală

care a salvat nenumărate vieți,

putem cel puțin să-i ajutăm
folosind aceleași cunoștințe.