Cel mai fericit om de pe pământ: la 99 de ani, un supraviețuitor al Holocaustului își împărtășește povestea | Eddie Jaku | TEDxSydney

În această frumoasă și emoționantă prezentare, cel care se autointitulează „cel mai fericit om de pe pământ”, Eddie Jaku, împărtășește povestea sa despre dragoste și supraviețuire. Eddie Jaku e evreu și locuia în Germania când a izbucnit al Doilea Război Mondial. Povestea sa de supraviețuire se întinde pe durata a 12 ani, de la venirea la putere a lui Hitler, în 1933, până la eliberarea din 1945. În timpul războiului, a văzut moartea în fiecare zi și a făcut un legământ cu sine că, datorită faptului că a supraviețuit, va zâmbi în fiecare zi.

Această prezentare a avut loc la un eveniment TEDx, folosind formatul conferinței TED, dar organizată independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la: https://www.ted.com/tedx

Dragii mei prieteni noi,

(Râsete)

Numele meu este Eddie Jaku

și am venit astăzi aici

ca supraviețuitor al Holocaustului

și ca martor al celor mai tragice momente

din istoria omenirii.

Eram un tânăr german mândru.

Credeam că e cea mai bună civilizație

care putea fi oferită unui tânăr ca mine.

Cât de mult m-am înșelat...

Pe 9 noiembrie 1938,

mă întorceam de la internat,

unde locuisem cinci ani sub un nume fals,

pentru că eram evreu.

Am trăit ca un orfan,
departe de familia mea,

mergând la școală

sub frica și presiunea enormă
că cineva ar fi descoperit

că nu eram Walter Shleiss,
cum pretindeam că sunt.

Eram în mare pericol.

În noaptea aceea fatidică, am ajuns acasă,

dar familia mea se ascunsese,

așa că eram singur.

M-am dus la culcare cu câinele meu.

La 5 dimineața, pe 10 noiembrie 1938,

zece naziști au spart ușa casei.

Mi-e rușine să vă spun ce mi-au făcut.

A fost atât de cumplit, că mi-am spus:
„Eddie, ai să mori astăzi."

Apoi m-au forțat să asist la demolarea
casei noastre vechi de 200 de ani

și la uciderea câinelui meu iubit, Lulu,

care încerca să mă apere,

totul petrecându-se în fața ochilor mei.

Mi-am pierdut demnitatea, libertatea

și încrederea în umanitate.

Am pierdut tot ce-mi era drag.

Am fost redus de la a fi bărbat
la a fi un nimeni.

Ce s-a întâmplat cu țara
în care m-am născut,

patria strămoșilor mei,

țara care i-a dat pe Schiller,
Goethe, Beethoven și Mozart?

Ce se întâmplase cu prietenii mei germani

care se transformaseră în criminali?

Niciunul dintre noi nu înțelegea atunci

că „Kristallnacht”,
„Noaptea geamurilor sparte”

când toate fațadele magazinelor
deținute de evrei au fost distruse

și magazinele vandalizate,

iar casele și sinagogile incendiate,

a fost doar începutul unui coșmar
ce avea să devină mult mai groaznic.

În acea zi, am fost dus
în primul meu lagăr de concentrare,

Buchenwald,

unde am fost închis
împreună cu alți 11.000 de evrei

timp de aproape cinci luni.

Am fost eliberat pe 2 mai 1939.

M-a așteptat tata și m-a dus la Aachen.

După zece ore de condus,
am aranjat cu un traficant

să ne ducă în Belgia.

Am petrecut două săptămâni acolo
într-un apartament cu tata,

până am fost arestat de poliția belgiană
că eram german, nu evreu,

și am fost internat într-un lagăr
cu alți 4.000 de germani.

Pe 10 mai 1940, lagărul a fost lichidat.

Ne-am despărțit în Dunkirk
și mi-am continuat drumul spre Lyon.

Acolo am fost arestat de poliția franceză

și trimis la Gurs, un lagăr oribil
cu 6.000 de germani.

După detențiile din aceste lagăre,

am fost dus în locul ce a însemnat
iadul meu pe pământ:

Auschwitz.

Părinții și sora mea fuseseră
și ei aduși la Auschwitz,

dar nu mi-am mai văzut niciodată părinții.

N-am putut să-mi iau rămas bun
de la iubita mea mamă

și i-am simțit lipsa
în fiecare zi a vieții mele.

Dacă aveți ocazia astăzi,

mergeți acasă și spuneți-i mamei
cât de mult o iubiți.

Faceți asta pentru noul
vostru prieten, Eddie.

Am fost destul de norocos,

am reușit să scap de ceea ce s-a numit
marșul morții,

ascunzându-mă câteva luni
într-o pădure, singur,

unde m-a găsit armata americană.

Sunt astăzi aici, un om fericit,

care iubește viața alături de o soție
minunată și o familie frumoasă.

Nu urăsc pe nimeni.

Ura este o boală

care îți poate distruge dușmanul,

dar te distruge și pe tine
în acest proces.

(Aplauze)

Fac tot ce pot

pentru a face această lume
un loc mai bun pentru fiecare

și vă implor și pe voi
să faceți tot ce puteți.

Să ne asigurăm că tragedia asta oribilă,
cea mai cumplită din istorie,

nu se va repeta niciodată

și nici nu va fi uitată.

După mulți ani de greutăți și ascunzători,

pe 7 septembrie 1945,

după o lungă călătorie cu trenul,

m-am întors în Belgia fără niciun act.

La puțin timp după aceea, am cunoscut-o
și m-am căsătorit cu soția mea, Flore,

cu care sunt împreună de 73 de ani.

(Ovații) (Aplauze)

Vă mulțumesc!

Pe atunci nu eram un om fericit.

(Râsete)

(Chicoteli)

Nu-mi făcea plăcere să fiu printre oameni.

Asta a durat până s-a născut
primul nostru copil, Michael.

În acel moment, inima mea s-a vindecat
și fericirea a revenit din plin.

Am făcut promisiunea că din acea zi
și până la sfârșitul vieții mele

să fiu fericit, să zâmbesc,

să fiu politicos, să ajut, să fiu bun.

Am promis și că n-o să mai pun niciodată
piciorul pe pământ german.

Sunt astăzi în fața voastră,

ca un om care și-a onorat
toate aceste promisiuni.

Fericirea mea cea mai mare
vine de la familia mea,

soția mea, cei doi copii,
Michael și Andre,

mulți nepoți și strănepoți,

care îmi aduc atât de multă bucurie.

Astăzi învăț și împart fericirea
cu toți pe care îi întâlnesc.

Fericirea nu cade din cer;

este în mâinile tale.

Dacă ești sănătos și fericit,
ești milionar.

(Chicoteli)

Fericirea aduce cu ea o sănătate bună
pentru corp și pentru minte

și datorez cei 99 de ani de sănătate

în cea mai mare parte
atitudinii mele pozitive și vesele.

(Aplauze)

O floare este grădina mea;
un prieten bun este lumea mea.

Tinerii de azi uită să se oprească.

Sunt într-o alergare continuă

și nu știu înspre ce aleargă.

(Râsete)

Trebuie să-ți faci timp să fii fericit
și să te bucuri de viață.

Există un timp să râzi
și un timp să plângi.

Caut lucrurile bune în viață.

Invită un prieten sau o rudă la masă.

Ieși la plimbare.

O să vină și mâine,

dar întâi bucură-te de ziua de azi!

(Aplauze)

Mă întreb cum pot trăi oamenii
fără prietenie,

fără cineva cu care să împartă
secretele, aspirațiile și visurile,

bucuriile și pierderile suferite.

În dulceața prieteniei

să fie râsete și bucurii împărtășite,

clipele frumoase să fie mai frumoase
și cele rele să fie uitate,

datorită farmecului prieteniei.

Eu sunt fericit când mă trezesc

pentru că e o nouă zi de care să mă bucur.

Când mă gândesc

că puteam să am o moarte groaznică,

însă sunt încă în viață

și pot să-i ajut pe cei căzuți.

Am fost și eu pe fundul prăpastiei.

Și dacă pot face un om trist să zâmbească,

sunt fericit.

(Aplauze)

Aduceți-vă aminte aceste cuvinte:

Te rog să nu mergi înaintea mea,

s-ar putea să nu pot să te urmez.

Te rog să nu mergi în spatele meu,

s-ar putea să nu aleg drumul bun.

Mergi alături de mine

și fii prietenul meu.

(Aplauze)

Voi încheia cu o dorință
din inima mea către inimile voastre.

S-aveți dragoste de dat,

sănătate la păstrat,

și de prieteni bucurat.

Vă mulțumesc că mi-ați oferit
onoarea de a vă vorbi astăzi.

Vă mulțumesc!

(Aplauze) (Ovații)