Lo Sfidante - integral, subtitrat in limba romana

http://misa-yoga.blogspot.com/

Tatãlui meu, care din Infinit
a conspirat sã mã aducã pe Pãmânt.

Lui John Michael Abelar,
care de pe Pãmânt

a conspirat sã mã aducã
iarãşi cãtre Infinit.

SFIDÃTORUL

Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã.

Phobos îi însoţeşte ceaţa
este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului.

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta.

Anticii credeau cã a fost
o vreme în care omul

era o fiinţã completã, cu o
minunatã viziune interioarã

şi o Conştiinţã care
azi ne par doar legende.

Apoi, toate acestea
s-au sfârşit

iar azi omul este
o creaturã slãbitã.

Carlos Castaneda

Unele corpuri de suferinţã
sunt neplãcute dar inofensive,

de exemplu, ca un copil care
nu se opreşte din plâns.

Altele sunt monştri rãi
şi distructivi, adevãraţi demoni.

Când credeţi cã cunoaşteţi
o persoanã şi brusc vã gãsiţi

pentru prima oarã în faţa acestei
creaturi strãine şi rãuvoitoare,

Veţi suferi un şoc.
Eckhart Tolle

Iluminarea este sfârşitul suferinţei
Buddha

Ar putea fi nevoie de ani
ca sã te conving sã te transformi

Şi apoi ar putea fi nevoie de ani
pentru a acţiona în consecinţã.

Sper doar sã-ţi rãmânã
timp suficient.

John Michael Abelar

Ţi-ai vãzut vreodatã
Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã.

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta.

- Ţi-ai vãzut vreodatã
Adversarul?

Miliarde de fiinţe umane trãiesc astãzi
pe uimitorul nostru Pãmânt.

Infinitul a oferit fiecãruia dintre noi
un instrument foarte puternic.

Un instrument subevaluat aproape
întotdeauna sau,

în cel mai rãu caz,
neluat deloc în seamã.

Un instrument care a permis şi permite
fiinţelor umane sã creeze

mai mult sau mai puţin conştienţi,
orice lucru pe care îl doresc.

MINTEA

Un instrument foarte puternic,
aşa de puternic

încât necesitã atenţie
şi conştientizare pentru folosire

Pentru cã aşa cum poate fi folosit

pentru a crea capodopere
de frumuseţe şi armonie

el poate fi folosit şi
pentru a crea monştri

de dizarmonie şi suferinţã.

Mintea fiinţelor umane,
mintea noastrã

e un instrument
extraordinar de puternic

deşi foarte simplu
ca funcţionare de bazã

Însã, enorma sa putere,
împreunã cu simplitatea

cu care poate fi gestionatã
şi cu o anumitã inconştienţã

a potenţialitãţilor sale, poate
sã dea formã şi sã alimenteze

chiar şi ce nu intrã
în planurile noastre.

Ceva ce, în loc sã ne susţinã,
ne suge de energie

Ceva ce în acest moment
stãpâneşte

asupra majoritãţii oamenilor
de pe aceastã planetã.

Situaţia aparent normalã a minţii
la majoritatea fiinţelor umane

în ceea ce priveşte procesul educativ
realizat de proprii noştri predecesori

înţeles ca un instantaneu
al activitãţii sale

într-un anumit moment,
este aceasta…

Practic, noi toţi, indiferent
de ţarã, sex, vârstã

culturã manifestãm
aceste caracteristici.

Cu toţii.

Intensitatea sa poate varia în funcţie
de anumiţi factori culturali

precum, educaţia primitã
sau valorile morale

ale societãţii în care
ne-am nãscut.

În fapt, existã culturi
şi societãţi

care nu dezvoltã automat
aceste caracteristici.

Mai mult, ea poate fi mai mult
sau mai puţin accentuatã

în funcţie de caracteristicile
personale.

Însã, dupã un anumit moment,
de obicei, dupã prima copilãrie

activitatea mentalã
consideratã normalã

a unei fiinţe umane
devine aşa ceva...

Aceasta este starea consideratã
normalã a minţii unei fiinţe umane,

pentru cã este trãitã de miliarde
de alte fiinţe de pe Terra

şi din acest motiv este
consideratã normalã.

Este posibil sã gândim
cu luciditate

în mijlocul acestui marasm?

Este posibil sã reuşim sã vedem
lucrurile cu atenţie şi claritate

dacã interior rãmânem
în aceastã stare mentalã?

Am reuşi sã ascultãm cu
atenţie ceva sau pe cineva

dacã în realitatea exterioarã
v-aţi gãsi într-un loc

în care ar fi constant
un astfel de zgomot de fond?

Nu e ciudat cã aceastã
confuzie apare în mintea

oricãrei fiinţe umane
de pe acest Pãmânt?

latã prima urmã lãsatã
pe malurile Conştiinţei

de ceva amãgitor şi evaziv

care acţioneazã asupra oricãrei
fiinţe umane în acelaşi mod.

Confuzie.

Incapacitate de concentrare.

Inconstanţã.

Nu mai bine aştepţi?
Trebuie s-o fac?

Du-te acolo, e cel mai bine!
Sau e mai bine acolo?

Sã mã duc sau nu?
O, Doamne, chiar şi de aici...

A nu fi capabil sã opreşti fluxul
gândurilor este o suferinţã teribilã,

însã nu ne dãm seama de asta
pentru cã aproape toţi o avem.

Şi de aceea o considerãm normalã.
Eckhart Tolle

Normalitate?

Sigur cã existã şi o altã
faţetã a medaliei

Existã fiinţe pe acest
Pãmânt minunat

a cãror minte are ca
stare naturalã aşa ceva:

Un imens spaţiu în care ei percep
şi sãrbãtoresc în pace şi bucurie

orice lucru care existã

care le permite sã gândeascã
lucid, sã vadã cu claritate

sã asculte cu atenţie şi, astfel,
sã realizeze lucruri minunate

de o vibrantã frumuseţe
şi armonie.

Aceasta se petrece pentru cã
au învins ceva înlãuntrul lor

care nu le permitea sã fie ceea
ce sunt cu adevãrat.

Vechii şamani o numeau
Liniştea Interioarã

pentru cã e o stare în care
percepţia nu mai depinde de simţuri

ci de o altã facultate a fiinţei
umane, care îl transformã

într-o creaturã magicã care
a fost purificatã,

nu de fiinţa umanã în sine
ci de orice influenţe strãine.

Carlos Castaneda

Cum au ajuns aceste
fiinţe la acest rezultat?

De ce şi-au dorit sã ajungã?

Ce le împiedica sã ajungã?

Dacã vreţi sã realizaţi Trezirea,

trebuie sã o practicaţi
neîntârziat aici şi acum.

Dogen Zenji

A doua urmã ce lunecã
pe malurile Conştiinţei

este simpla constatare.

Sunteţi capabili sã vã întrerupeţi
la voinţã aceastã activitate mentalã

inutilã şi neîncetatã care vã ocupã
constant întreaga minte?

Nu sunteţi capabili sã vã întrerupeţi
acest inutil mãcinat al minţii

decât pentru 2 sau 3
secunde şi cu ceva efort.

Sigur, aţi putea gândi
cã este un lucru normal

şi lucrul amuzant este cã
"gândiţi" asta cu adevãrat.

Mintea care articuleazã gânduri,
prin intermediul unui gând

"gândeşte" cã nu poate fi
întreruptã din mãcinatul ei,

Şi cum ar putea fi altcumva ?

Poate mintea sã gândeascã
cã poate sã nu gândeascã?

Totuşi, acest argument
simplu vã pune

în faţa unei serii de
fapte incontestabile.

1. Mintea voastrã nu se aflã
sub controlul vostru

deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-şi
întrerupã activitatea mentalã inutilã

la voinţã pentru cât timp ar vrea,
nu doar pentru 2, 3 secunde.

2. Aţi încercat sã vã întrerupeţi

activitatea mentalã,
dar nu aţi reuşit.

Rezultã de aici cã "ceva" din
voi a încercat sã întrerupã

activitatea voastrã mentalã,
constantã

reuşind pentru câteva clipe.

Aşadar, acest "ceva" a fost
capabil sã observe şi sã controleze

un fenomen dincolo de mintea
care gândeşte.

Dacã lucrurile stau astfel,
acest "ceva" din voi

nu e mintea voastrã,
cea care gândeşte.

Sau, mai bine zis, acest "ceva"
din voi nu este mintea

care articuleazã neîncetat
gânduri confuze, inutile.

Dar dacã în voi existã ceva ce
nu este mintea care gândeşte

gânduri de acest fel,
atunci cine sunteţi voi?

Şi de ce mintea voastrã
cea care gândeşte

se aflã dincolo de
controlul vostru?

Dacã mintea voastrã care gândeşte
este dincolo de controlul vostru

iar voi nu sunteţi aceastã
minte

care este sursa acţiunilor voastre?

Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta.

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã

În interiorul fiinţelor umane
acţioneazã 2 tipuri de minte.

În realitate, "mintea" este un cuvânt
care nu se potriveşte perfect

cu definiţia mecanismelor umane
care acţioneazã în noi

pentru a ne permite evaluarea
şi interpretarea realitãţii.

Totuşi, în acest context, îl
vom folosi din comoditate.

În termeni de profunzime,
primul dintre acestea

e cea care se întâlneşte
imediat, mai evident

şi care utilizeazã dialogul interior

ca element de autoafirmare
şi autoperpetuare.

Vom numi acest tip de minte,
Mintea superficialã.

Caracteristicile sale sunt simple:

Mintea superficialã dialogheazã
constant cu ea însãşi

e complet focalizatã
pe trecut sau viitor

analizeazã totul în termeni
de profit şi pierdere

pentru cel care reuşeşte sã
interpreteze realitatea.

Şi ia decizii doar pe baza
experienţelor trecute.

Îşi schimbã ideile şi direcţia
la câteva minute odatã.

Proiecteazã tot ceea
ce e de proiectat.

Şi calculeazã tot ceea
ce e de calculat.

Este incapabilã de concentrare

şi starea sa naturalã
este aceasta:

Dialog interior necontenit
Atenţie constantã pe trecut şi viitor

Cât pot sã câştig?
Dar dacã pierd?

Mereu a fost aşa, aşadar
mereu va fi aşa

Calea mea este aceasta!
Chiar aceasta!

Voi merge acolo, voi face
asta, voi spune aia

Incapacitate de atenţie
totalã pe Aici şi Acum

Ne vorbim neîncetat
de lumea noastrã,

şi tocmai prin acest dialog
interior noi o pãstrãm

o reînnoim, şi îi asigurãm
viaţa şi energia.

În timp ce ne vorbim,
nouã înşine, ne alegem cãile

şi astfel ne repetãm alegerile
şi cãile pânã în ziua morţii

pentru cã pânã în acea zi
vom repeta aceleaşi lucruri.

John Michael Abelar

Sub Mintea de Suprafaţã

existã o minte
mult mai tãcutã,

care percepe realitatea
fãrã interpretarea gândirii

Ştie care este calea
cea mai bunã pentru noi

şi ne-o comunicã prin
senzaţii şi sentimente.

Funcţionarea sa nefiind bazatã
pe gândire şi dialogul interior,

ci pe evaluarea energeticã
a momentului prezent,

ea ne indicã o cale fãrã a calcula
procentul de câştig sau pierdere

şi nu se aşteaptã la
un anume rezultat.

Aceastã minte nu are
deloc nevoie sã facã planuri

sau proiecte cu termen de
finalizare prestabilit

deoarece nu foloseşte viitorul
ca pe o modalitate de evadare

şi nu ia decizii
bazându-se exclusiv

pe baza de date creatã de
evenimentele trecute,

deoarece nu foloseşte trecutul
ca model imuabil pentru prezent.

O vom numi de acum
încolo Mintea Profundã.

Interacţiunea cu Realitatea
prin Senzaţii

Acţiune dincolo de
aşteptãrile raţionale

Trecutul şi Viitorul
se topesc în Prezent

A fost într-un fel dar
Acum poate fi altfel.

Atenţie totalã pe Aici şi Acum

Deocamdatã este suficient
sã-ţi repet

ceea ce ţi-am spus referitor
la cele douã tipuri de minte.

Una este mintea
noastrã adevãratã

produsul experienţelor
noastre de viaţã,

cea care ne vorbeşte
rar pentru cã a fost

învinsã şi aruncatã în întuneric.

Cealaltã, cea pe care
o folosim în fiecare zi

pentru activitãţile
noastre cotidiene

este o manifestare strãinã.
John Michael Abelar

Cele douã modalitãţi prin care
interacţionãm cu existenţa

şi interpretãm realitatea sunt,
aşadar, dialogul interior

legat de Mintea superficialã

şi senzaţiile, legate de
Mintea Profundã.

Însã, atenţie! Ceea ce
noi numim senzaţie

nu se referã la emoţii,

deoarece cele douã aspecte sunt
foarte diferite între ele.

Emoţia este în mod obişnuit
o reacţie a corpului

la o anumitã experienţã, imagine,
sau chiar la un dialog interior

pe care Mintea superficialã îl asociazã
cu condiţiile care l-au provocat.

Aceastã asociere sfârşeşte
rapid prin a declanşa

în mod mecanic aceeaşi
reacţie a corpului

adicã aceeaşi emoţie

ori de câte ori se manifestã
aceleaşi condiţii exterioare.

Chiar dacã aceste condiţii

nu ar necesita
vreo nevoie emoţionalã.

Un exemplu imaginar:

Cineva se poartã urât cu dv. şi
unul din lucrurile care vã şocheazã

la acea persoanã este
pãlãria de pe cap.

Din acel moment,
în mod inconştient

Mintea superficialã asociazã un aspect
ce ţine de proasta educaţie

cu o anumitã pãlãrie.

Astfel, ori de câte ori veţi întâlni
o persoanã cu o pãlãrie similarã

veţi percepe interior un
disconfort, o emoţie neplãcutã

care vã va face sã
vã retrageţi

sau sã fiţi chiar nepoliticos
fãrã motiv,

chiar dacã persoana având
pãlãria respectivã

e cea mai educatã pe care
aţi întâlnit-o vreodatã.

Aceastã reacţie este o emoţie:

corpul a declanşat o emoţie
automatã, mecanicã, asociativã,

în ultimã instanţã, complet
irealã.

emoţie =lat. EMOTIONEM
de la EMOTUS

p. p de la EMOVERE a duce
afarã, a muta, a scoate

Şi de la: care adaugã
forţã acţiunii exprimate

de cuvântul cu care e unitã,
şi MOVERE a agita, a mişca

Preluat din dicţionarul etimologic
on line www. etimo. it

Mintea superficialã şi emoţiile
cãlãtoresc strâns legate

Vom vedea mai târziu în
detaliu ce înseamnã aceasta

deoarece mecanismul
dialog interior-emoţie

este un element fundamental
care trebuie

înţeles cât mai bine posibil.

În schimb, o senzaţie
este ceva indefinibil

ca un fundal interior
tandru şi delicat

care ne comunicã
instantaneu informaţii

despre cum sã interacţionãm
mai bine cu energia,

şi, prin urmare, cu
realitatea care ne înconjoarã.

Acest fundal indefinibil este
aproape întotdeauna sufocat

de cãtre Mintea superficialã însã, în
timp, poate deveni puternic şi clar

dacã i se permite sã
acţioneze fãrã oprelişti;

Şi dacã se recunoaşte în el adevãrata
noastrã voce interioarã

care ştie ce e
mai bine pentru noi

şi ştie cum sã ne
transmitã asta.

Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut
sã se simtã cumva împãrţit

între un impuls interior hrãnit de
o senzaţie sau un sentiment

şi direcţionat cãtre o experienţã

şi o serie de gânduri raţionale

care tind sã ne descurajeze

şi inoculeazã în noi acele dubii
care ne taie orice entuziasm.

În aproape toate cazurile

practic întotdeauna, dacã
e vorba despre fiinţe

nefamiliarizate cu expansiunea
Conştiinţei,

gândul raţional are întâietate

iar senzaţia sau sentimentul sunt
respinse pânã ce dispar cu totul.

Percepem un impuls interior
faţã de o nouã experienţã?

latã cum se naşte un dialog
interior alcãtuit din îndoieli,

frãmântãri şi temeri.

latã cum se nasc sentimentele
de fricã şi confuzie,

cauzate asociativ de
acelaşi dialog interior.

latã cum experienţa cea nouã
este amânatã sau respinsã

dincolo de posibilitatea
ei de manifestare

deoarece nimãnui nu-i place
sã descopere emoţii neplãcute

iar frica, frãmântãrile pot
fi foarte neplãcute

dacã noi devenim
aceste emoţii.

De aceea, în general, ne retragem
pentru a le face sã disparã.

Aceasta se petrece deoarece
Mintea superficialã tinde mereu

sã ţinã sub tãcere sau sã
contracareze Mintea Profundã

şi, de obicei, reuşeşte
pentru cã noi îi dãm acceptul

ca şi Câmp al Conştiinţei

şi pentru cã nu ştim cã
e posibil sã observãm

emoţiile fãrã sã ne identificãm cu ele.

Focalizaţi-vã atenţia
pe emoţiile din voi.

Acceptaţi-le existenţa.

Nu le gândiţi, nu lãsaţi ca
emoţia sã devinã gând.

Nu judecaţi sau analizaţi;
observaţi doar.

Deveniţi conştienţi de
senzaţiile legate de emoţii

dar şi de cel care observã,
Observatorul Tãcut.

Eckhart Tolle

Acesta este motivul pentru
care Mintea superficialã

ne ţine câmpul interior
în confuzie în mod constant.

Pentru a ne împiedica sã ascultãm
susurul blând al Minţii Profunde.

O ascultare care ar putea sã ducã

la sfârşitul dominaţiei
sale asupra noastrã.

Şi acesta este motivul pentru care
comportamentul Minţii superficiale

e o altã urmã fugitivã
pe malurile Conştiinţei.

Un comportament care în realitate este
una dintre armele cele mai puternice

ale arsenalului care ne ţine
în şah ca fiinţe umane.

Un ceva care ne ţine închişi într-o
cuşcã care nu are gratii materiale

cu lanţuri care nu se vãd.

Un ceva care pare
normal doar pentru cã

miliarde de indivizi sunt
sub controlul sãu.

Un ceva care acţioneazã
din umbrã,

deoarece Lumina Conştiinţei
l-ar scoate la ivealã

şi ar deveni, astfel, ineficient.

Este lumea care ţi-a fost
trasã peste ochi

ca sã te orbeascã şi
sã nu vezi adevãrul.

Care adevãr?

Cã eşti un sclav, Neo.

Ca şi toţi ceilalţi,
te-ai nãscut în lanţuri.

Te-ai nãscut într-o închisoare

pe care nu o poţi vedea,
gusta sau atinge.

O închisoare pentru mintea ta.

Fragment din filmul Matrix

Un ceva pe care de acum
încolo îl vom numi SFIDÃTORUL.

SFIDÃTORUL Conştiinţei noastre.

Potrivit toltecilor, mintea
oamenilor este invadatã de ceva

care o controleazã şi care, deci,
controleazã visul lor personal.

Libertatea pe care o cautã toltecii

este aceea de a se întoarce
pentru a folosi mintea şi trupul

în acord cu ceea ce
sunt cu adevãrat,

sã-şi trãiascã viaţa
mai degrabã decât

sã facã ceea ce acest ceva ne impune
pentru scopurile sale personale.

Don Miguel Ruiz

Ce înţelegem, deci, prin
cuvântul SFIDÃTORUL?

Ce reprezintã SFIDÃTORUL

în existenţa noastrã, în
viaţa noastrã de zi cu zi?

Cuvântul SFIDÃTOR indicã
un complex de forţe

care acţioneazã
în câmpul conştiinţei umane

cu scopul de a o slãbi şi de a o
menţine într-o stare inconştientã

şi identificatã cu
construcţii mentale ireale.

Acest complex de forţe acţioneazã
în noi ca un element conservator

ca o forţã opusã şi contrarã
impulsului nostru

cãtre evoluţia şi
expansiunea Conştiinţei.

Acţiunea contrarã a SFIDÃTORULUI

este direcţionatã, sã ne împiedice
sã-i conştientizãm existenţa

şi, astfel, sã o transcendem

şi sã o transformãm
într-o forţã aliatã nouã.

Recunoaşterea în profunzime a acţiunii
SFIDÃTORULUI în viaţa noastrã

demascarea acţiunii sale
şi transcenderea sa

este o sarcinã care
poate pãrea dificilã

durã, generatoare de
îndoieli şi suferinţe

care, în ultimã instanţã, este
încercarea sa de a rãmâne în viaţã.

Este o sarcinã care
poate pãrea dureroasã

pentru cã noi toţi pornim
din acelaşi punct:

noi credem cã suntem el.

Totuşi, recunoaşterea şi scoaterea
la luminã a propriului SFIDÃTOR

este una dintre sarcinile
cele mai importante

pe care este chematã sã o
îndeplineascã o fiinţã umanã

deoarece SFIDÃTORULl este
Pãzitorul Pragului

ceaţa de strãbãtut pentru
a intra pe pãmânturile nesfârşite

care ne aparţin de drept
ca fiinţe umane magice

într-un univers minunat.

Unul din principalele
scopuri ale SFIDÃTORULUI

aşa cum ne indicã
şi numele sãu,

este acela de a ne sfida: a ne
pune la încercare capacitãţile,

voinţa de a urma calea cãtre
expansiunea Conştiinţei,

în mod neabãtut.

Ne sfideazã, cu scopul
de a pune la încercare

şi, apoi, de a face liberã
intenţia noastrã

de a pãşi cãtre acele
realizãri maiestuoase

care stau în puterea noastrã

şi care sunt specifice nouã,

ca fiinţe umane magice
şi minunate.

Atunci când vocile din tine
îţi vorbesc despre sfârşit

atunci când mintea îţi
spune cã ai pierdut

atunci când crezi cã este
imposibil, şi totuşi continui.

Te ridici în propria spadã
şi mai faci un pas

Acolo unde se terminã Omul,
acolo începe Dumnezeu.

Acest concept al
unei forţe opuse

care provoacã impulsul
nostru cãtre conştiinţã

poate pãrea aparent bizar,

dacã nu chiar la limita
credibilului,

şi totuşi, acest concept
este bine argumentat,

descris şi studiat în
amãnunt

în foarte multe tradiţii
spirituale de pe acest pãmânt.

De exemplu, într-una
din cãrţile sacre

ale tradiţiei esoterice
ebraice, Tora,

şi în învãţãturile înţelepte
cuprinse în Cabala

existã descrieri
complexe ale scopului

şi a armelor
aflate la dispoziţia

unei entitãţi energetice
a cãrui nume a devenit sinonim

cu forţele rãului
în biserica catolicã:

Satana.

Satana, a cãrei semnificaţie
nu este alta decât Adversarul

este acea entitate energeticã
care, în calitatea sa de adversar

ne împiedicã sã ajungem
la Luminã.

Scopul sãu principal,
potrivit tradiţiei ebraice,

este acela de a crea
forţa opusã

celei care ne trage
cãtre luminã,

cu scopul de a permite
eliberarea forţei schimbãrii

deoarece fãrã o opoziţie
n-ar mai exista tensiunea

care sã ne direcţioneze
cãtre Conştiinţã

şi cãtre cãutarea luminii.

Acest concept ar merita
o mai mare aprofundare,

care, nu reprezintã scopul
prezentului documentar.

Ceea ce este important
de subliniat aici

este rolul pe care Vrãjmaşul
prin excelenţã din tradiţia ebraicã,

Satana, îl joacã în
expansiunea Conştiinţei.

Vrãjmaşul: O entitate
energeticã

care urmãreşte prin orice
mijloace sã ne împiedice

în direcţionarea noastrã
cãtre lumina conştiinţei.

Dupã cum bine se ştie,

Satana este cunoscut
şi ca Diavolul.

Însã puţini ştiu cã
termenul diavol

derivã din latinescul Diábolus

şi din termenul din greaca
veche Diabolos,

adicã "Cel care separã".

Ce separã?

Ceea ce nu are
nici un sens sã fie separat.

Ceea ce este stãpânit
doar dacã este separat.

Divide et Impera
Strategie având ca scop obţinerea

unei poziţii privilegiate,
divizând şi fragmentând

forţa de opoziţie
în aşa fel încât aceasta

sã nu se poatã uni contra
unui obiectiv comun.

Totuşi, tradiţiile cãutãrii
interioare din toatã lumea

par sã recunoascã în
SFIDÃTOR alte scopuri, mai concrete,

dincolo de cel mai mult abstract
despre care am vorbit.

Una dintre responsabilitãţile
noastre, ca fiinţe umane

este de a cuprinde
şi de a realiza cu ochii

şi cu Conştiinţa noastrã
cât din aceasta este real

şi cât o alegorie cu o
semnificaţie mult mai vastã.

Dar e bine de ştiut în ce fel
învãţãceii pe calea Conştiinţei

aparţinând de diferite tradiţii
au fost puşi în gardã

de prima confruntare adevãratã
pe care trebuie sã o aibã:

cea cu proiecţia iluzorie a lor.

Cea cu SFIDÃTORUL.

Don Miguel Ruiz e un şaman

din tradiţia toltecã din
America Centralã.

Nãscut şi crescut într-o
familie mexicanã de vindecãtori

mama, currandera şi
bunicul, nagual...

poartã mai departe şi
rãspândeşte în lume

cunoaşterea ezotericã toltecã
a strãmoşilor sãi.

Don Miguel indicã SFIDÃTORUL
cu numele de Parazitul.

latã cum, prin cuvintele sale,

ne descrie formaţia şi scopul sãu

în Câmpul Conştiinţei umane.

În minte creãm Judecãtorul,

o parte din noi care
judecã continuu

tot ceea ce facem şi
nu facem,

toate emoţiile pe care
le trãim sau nu.

În mod normal Judecãtorul
ne gãseşte vinovaţi

şi noi ne gândim cã trebuie
sã fim pedepsiţi:

partea din minte
care primeşte judecata

şi simte nevoia de
pedeapsã este Victima.

Victima este acea parte
din noi care spune

"Vai de mine, nu sunt destul de
bun, de puternic, de inteligent.

Ce mã fac? Cum pot mãcar
sã experimentez?"

Judecãtorul şi Victima
îşi duc existenţa

pe sistemul nostru de credinţe,

adicã pe ceea ce credem
şi ce nu credem,

un sistem care s-a insinuat în
mintea noastrã din copilãrie,

când credem tot ceea
ce ne spuneau adulţii.

Toltecii numesc acest
mecanism Judecãtor-Victimã-

Sistem de credinţe
cu numele de Parazitul.

Mintea umanã este bolnavã
din cauza unui parazit

care îi furã energia
vitalã şi bucuria.

Parazitul se transmite ca
un virus de la bunic la fii

şi apoi la noi, care o
transmitem copiilor noştri

şi hrana lui constã din emoţiile
negative care provin din fricã.

Parazitul este o creaturã alcãtuitã
din energie emoţionalã

şi este vorba de o fiinţã vie.

Supravieţuieşte cu emoţiile
negative

şi se hrãneşte cu suferinţã.

Don Miguel Ruiz din cãrţile
"Cele patru legãminte" şi

"Stãpânirea iubirii" editate de
"Edizioni il Punto d'Incontro".

Parazitul:
O entitate energeticã

care trãieşte şi se alimenteazã
pe cheltuiala alteia

fãrã sã dea nimic în schimb.

Carlos Castaneda este un
antropolog care a aprofundat

o altã linie toltecã
a cunoaşterii esoterice:

cea a lui Don Juan Matus.

Don Juan Matus a fost
şamanul-ghid, adicã nagualul,

al unei linii toltece similare cu
cea a lui Don Miguel Ruiz,

având probabil aceeaşi sursã

dar diferitã de aceasta
prin multe elemente

cum ar fi, de exemplu,
accentul pus pe calea luptãtorului

ca modalitate de realizare
personalã.

Carlos Castaneda a transcris şi
a publicat, în cãrţile sale

învãţãturile primite
de la Don Juan;

şi în ceea ce priveşte existenţa sa

el a decis sã transcrie încã
ceva care îl priveşte

mult mai îndeaproape
pe SFIDÃTOR.

latã mai exact ce, într-o sintezã
a cuvintelor sale.

Şamanii din vechiul Mexic

au descoperit
ceva transcendental.

Au descoperit cã avem
un tovarãş

care rãmâne cu noi
toatã viaţa.

Un prãdãtor care iese
din adâncurile cosmosului

şi care pune stãpânire
pe viaţa noastrã

iar noi suntem prizonierii lui.

Dacã protestãm, ne sufocã
protestele.

Dacã intenţionãm sã
acţionãm independent

nu ne permite.

Prãdãtorul are avantaj
asupra noastrã

pentru cã noi suntem hrana
lui, sursa lui de existenţã.

Prãdãtorul e cel care a infiltrat
în noi sistemele de credinţe

conceptul de bine şi
de rãu, obiceiurile sociale.

El este cel ce ne-a definit
speranţele şi aşteptãrile

atât visurile de succes
cât şi parametrii falimentului.

El ne-a dat aviditatea,

dorinţa fãrã limitã şi laşitatea.

Ne-a fãcut sã fim fixişti,
focalizaţi pe ego

şi înclinaţi spre
autocomplacere.

Folosindu-se de egoismul
nostru,

unicul aspect conştient
care ne-a mai rãmas

prãdãtorul creazã flãcãri
de conştiinţã

pe care trece apoi sã le
consume fãrã scrupule.

Prãdãtorul ne creazã
probleme inutile

pentru a forţa apariţia
acestor flãcãri

şi astfel el supravieţuieşte

continuând sã sa hrãneascã
din energia vie

a pseudo-preocupãrilor
noastre.

Vechii şamani vedeau
prãdãtorul.

Îl numeau Volador,
cel ce zboarã

deoarece se mişcã în
salturi prin aer.

Nu este un spectacol frumos.

Este o umbrã neagrã
de o obscuritate

impenetrabilã care
saltã prin aer

şi apoi coboarã pe pãmânt.

Carlos Castaneda
"Latura activã a Infinitãţii".

Volador: O entitate energeticã
care trãieşte şi se hrãneşte

pe socoteala alteia fãrã
a da nimic în schimb.

Eckhart Tolle este un
om contemporan cu noi

nãscut şi crescut în Europa

care a trecut printr-o experienţã de
trezire neaşteptatã şi totalã.

De fapt, într-o clipã,
el a fãcut acea manevrã

care pentru mulţi dintre noi
necesitã ani de practicã şi disciplinã

înainte de a putea
fi înfruntatã:

s-a dezidentificat complet
de proiecţia iluzorie

a realitãţii create de
Mintea sa superficialã

şi a atins starea de
Conştiinţã purã

care este expresia
a ceea ce este el cu adevãrat.

Acest proces, care ar
putea fi numit o Iluminare

dar care nu poate
fi descris în cuvinte,

i-a permis, printre altele,
sã reobserve existenţa

fãrã numeroasele
şi inutilele filtre mentale

plasate în fiinţã de cãtre
Mintea superficialã.

În aceastã stare de observare,

el a vãzut ceva foarte
interesant,

ceva ce are mult de
a face cu SFIDÃTORUL

ceva ce vom prezenta
cu propriile lui cuvinte.

Durerea acumulatã în
corpul vostru

este un câmp de energie
negativã

care vã ocupã trupul
şi mintea.

Dacã o consideraţi o entitate
invizibilã de-sine-stãtãtoare

vã apropiaţi mult de adevãr.

Este vorba despre corpul
de suferinţã emoţionalã.

Fiţi în gardã pentru a descoperi
eventualele semne de nefericire

din voi, sub orice formã:

poate fi corpul de suferinţã
care se trezeşte.

Poate lua forma unei iritãri,
nerãbdãri,

melancolii, dorinţe de
a jigni, mânii,

furii, depresii, necesitãţi
de a avea

o dramã în raporturile
personale etc.

Corpul de suferinţã vrea sã
supravieţuiascã

ca şi orice altã
entitate existentã

şi poate supravieţui
doar dacã

vã face sã vã identificaţi
inconştient cu el.

Atunci poate pune
stãpânire pe voi

poate deveni voi, şi
poate trãi prin voi.

Trebuie sã se hrãneascã
prin voi.

şi o va face cu orice experienţã
care intrã în rezonanţã

cu tipul sãu specific
de energie,

cu orice lucru care poate
da naştere la o suferinţã

mânie, capacitate distructivã,
urã, tristeţe,

drama emoţionalã,
violenţã, chiar boalã.

Durerea se poate hrãni
doar cu durere,

şi odatã ce corpul de suferinţã
a pus stãpânire pe voi

aveţi nevoie de altã durere

şi deveniţi victime sau
persecutori.

Supravieţuirea sa depinde
de identificarea

voastrã inconştientã cu el,
precum şi de frica voastrã

inconştientã de a înfrunta
frica ce trãieşte în voi.

Eckhart Tolle
"Puterea prezentului"

Corpul de suferinţã:
o entitate energeticã

care trãieşte şi se hrãneşte
pe socoteala alteia

fãrã sã dea nimic în schimb.

Reluãm spunând cã tradiţiile cãutãrii
interioare din toatã lumea

din care am prezentat un mic
dar semnificativ eşantion

par sã indice existenţa SFIDÃTORULUI.

În interiorul câmpului uman
de conştiinţã

poate apãrea, exista, creşte şi
acţiona o entitate energeticã

ce ne priveazã de energie

şi care, deci, ne menţine
într-o stare de inconştienţã.

Scopul sãu este acela de
a continua sã se hrãneascã

cu un anumit tip din energia noastrã

şi, în acelaşi timp, sã ne împiedice sã
ne expansionãm Conştiinţa

pentru a nu putea sã-i i
conştientizãm existenţa.

Evident, a deveni conştienţi
de existenţa

şi acţiunea acestei entitãţi
energetice

este primul şi cel mai
important pas.

apoi, va deveni o
consecinţã naturalã,

încetarea imediatã de a crea
hrãnire şi susţinere pentru ea.

Ne mai hrãnind-o, ea va deveni
din ce în ce mai slabã

pânã când va fi
complet reabsorbitã

şi transformatã de Conştiinţa
noastrã.

Stãpânirea propriei minţi
rebele, capricioase,

vagabonde este Calea
cãtre Fericire.

Înţeleptul îşi observã
continuu propriile gânduri,

care sunt smãrunte,
înşelãtoare şi instabile.

Aceasta este Calea
cãtre Fericire.

Dhammapada

Atunci când se petrece
aceastã transformare

fiinţa umanã înceteazã sã-i
permitã vocii din capul sãu

care tot dialogheazã cu ea însãşi
despre tot felul de prostii iluzorii

sã fie stãpâna existenţei sale

deoarece înţelege cã
acea voce

nu este ceea ce este
el în realitate.

Când are loc aceastã
transformare,

fiinţa umanã înceteazã sã
asculte o minte care îi pune piedici

o limiteazã şi o
înlãnţuie în orice mod,

în loc sã o susţinã
şi sã o încurajeze,

deoarece fiinţa înţelege
cã acea minte

nu este cine este
ea în realitate.

Atunci când se petrece
aceastã transformare,

fiinţa umanã devine
liberã.

Cã se numeşte Parazit,
Volador

Corpul de suferinţã
sau Vrãjmaş

nu este ceea ce este ea în realitate

deoarece nu este de mare folos sã
ştim aceasta la un nivel intelectual.

Ceea ce este cu adevãrat
folositor

este sã înţelegem şi sã vedem
cum acţioneazã, ce arme foloseşte

care sunt efectele acţiunii
sale în viaţa noastrã.

Sã înţelegem cã noi suntem,
dupã toate probabilitãţile,

prãzi energetice inconştiente.

Şi, mai ales, sã înţelegem cã noi,
ca fiinţe cu conştiinţã

suntem fiinţe magice
şi puternice

care au toate instrumentele
la dispoziţie

pentru a-l demasca şi
a-l transforma în aliatul nostru.

Ne ia din fericirea noastrã.

Ne ia din bunãstarea noastrã.

Ne ia din pacea noastrã.

Toate stãrile fiinţei care
ne sunt mai apropiate

ca aerul pe care îl respirãm

şi care ne sunt
cu totul accesibile.

De aceea, SFIDÃTORUL trebuie
sã fie înfruntat şi transcens.

Nu pentru ceea ce este,

ci pentru faptul cã
ne limiteazã existenţa.

Aceasta este unica şi
adevãrata provocare

pe care trebuie sã o
înfruntãm în viaţã

înainte de a intra
şi a trãi în lumea realã

şi de a fi ceea ce suntem
cu adevãrat.

Totuşi, SFIDÃTORUL se
va folosi de orice armã

pentru a ne împiedica,
pentru cã aceasta e în firea sa

şi pentru cã Infinitul
aşa a vrut sã fie.

De aceea, este nevoie
de conştiinţã,

claritate şi o hotãrâre
de nezdruncinat

pentru a înfrunta
aceastã provocare.

De aceea, în toate tradiţiile
spirituale de pe Pãmânt

cei care acceptã aceastã
provocare sunt numiţi Rãzboinici.

Putem sã ne rãzvrãtim
şi sã spunem NU!

Declarând rãzboi Parazitului,
un rãzboi de independenţã,

un rãzboi pentru dreptul de a
ne folosi mintea şi creierul.

De aceea, în toate tradiţiile
şamanice americane,

adepţii se numesc rãzboinici.

Sunt în rãzboi împotriva
Parazitului cuibãrit în mintea lor.

Aceasta înseamnã cu adevãrat
sã fii un Rãzboinic.

Rãzboinicul este cel care luptã
împotriva invaziei Parazitului.

Putem învinge sau pierde,
dar nu am cedat fãrã luptã.

Don Miguel Ruiz

Ţi-ai vãzut vreodatã
Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã.

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Sã înţelegem cine
sau ce este SFIDÃTORUL

este o realizare care ne va trezi
conştiinţa într-o zi.

Acum, sã ne concentrãm pe
consecinţele acţiunilor sale

deoarece aceste consecinţe

sunt urma cea mai vizibilã
a acţiunii sale în lume.

Amprentã care nu
se poate şterge.

Efectele acţiunilor
sale care tulburã.

În ce mod se manifestã în viaţa
noastrã acţiunea SFIDÃTORULUI?

Dialogul interior continuu, confuz

fãcut de o mulţime de voci,
muzici, orientat în general

cãtre gânduri negative, distructive,
frãmântãri şi preocupãri,

în cea mai mare parte ireale.

Obicei de a judeca şi
de a calcula orice lucru

revolta faţã de orice lucru
şi mai ales faţã de noi înşine.

Judecata este de obicei
una de inadaptare

culpabilitate, condamnare, dispreţ.

Fuga de intensitatea
şi disciplina conştientã

îndreptatã cãtre acţiuni
constructive, cu o proiecţie constantã

cãtre un viitor incert,
de obicei, mâine sau luni

a ceva ce am putea sau
ar trebui sã facem acum.

O fugã care sã nu ne
tulbure comoditãţile.

Tendinţa unei derive inerţiale
faţã de obiceiuri

care în majoritatea cazurilor
sunt construite ca o perpetuare

sau fugã de condiţii
generatoare de suferinţe

şi, în consecinţã, un ataşament
emoţional faţã de ele.

Autosabotarea oricãrei inspiraţii care
ne dãruie bucurie şi entuziasm

cu tot felul de îndoieli
şi frici ireale,

generate de dialogul interior
şi deci de Mintea superficialã,

care ne fac mai degrabã
sã gândim decât sã acţionãm

pânã când, în cele din urmã, am
vorbit aşa demult cu noi înşine

încât orice inspiraţie
s-a pierdut.

Fuga de responsabilitatea personalã
şi totalã a propriei existenţe

prin transferul sãu
sistematic în exteriorul nostru,

având drept rezultat
gânduri de culpabilitate.

E vina lui. E vina
acestei situaţii.

E vina acestei structuri.

Marea majoritate
a oamenilor din

societatea modernã
de model occidental,

care, în fapt, s-a propagat
pe tot pãmântul,

vede în semenii sãi toate
aceste caracteristici.

Nu doar o parte, ci toate.

Normal, care este rezultatul
combinat, efectul,

tuturor acestor caracteristici?

Unul singur:

FRICA

Trãim într-o stare de fricã
continuã, autoindusã şi irealã.

Frica de a pierde lucruri
ireale şi inexistente.

Aprobarea.
Reputaţia.

Premiul pentru presupusele
noastre merite

şi indulgenţã pentru
lipsurile noastre.

Siguranţa.

Aceasta este urma cel mai
incredibil de evidentã şi

totodatã, de ascunsã,
a acţiunii SFIDÃTORULUI.

Avem cu toţii aceleaşi
caracteristici,

efectul lor este întotdeauna
nefericirea

frica şi o slãbiciune
fãrã nume

şi asta nu ne face deloc
bãnuitori.

Perfecţiunea unui astfel
de scenariu

unei asemenea strategii,
constã tocmai din faptul

cã nu bãnuim cã împãrtãşim cu
toţii aceleaşi caracteristici

pânã când nu întâlnim pe
cineva care nu le are;

şi în ultimii 1500 ani
sau chiar 3000 ani

tocmai aceasta s-a petrecut.

Fiinţe care se elibereazã
au existat

şi vor exista întotdeauna.

Multe dintre ele au urmãrit
sã împãrtãşeascã

altor fiinţe umane ceea
ce au descoperit;

totuşi, foarte adesea, mesajul
a suferit o filtrare

care l-a alterat aşa de mult
sau chiar l-a pervertit.

Şi cine a fost autorul?

Dacã efectele acţiunii
SFIDÃTORULUI

în viaţa noastrã sunt frica,
nefericirea şi suferinţa

practic toţi, conştient
sau nu, vom fi de acord

cã aceste efecte nu sunt
pozitive pentru noi

şi ar trebui modificate.

Însã, atunci de ce fiinţele
umane le acceptã oricum

în ciuda faptului cã ele le poartã
cãtre nefericire şi suferinţã?

De ce mesajul transmis
în toate epocile

nu a fost ascultat niciodatã
de cei mulţi

ci din contra, a fost mereu
combãtut şi denigrat?

Pentru cã,de obicei,
nu-şi amintesc

cã modelele de nefericire şi suferinţã
care perpetueazã în viaţa lor

au fost trãite chiar de ei

printr-o condiţionare care începe chiar
de când s-au nãscut

mai mult, nu au auzit
de modele diferite

sau, dacã le întâlnesc,
nu le cred.

Însã motivul cel mai important pentru
care persistãm în nefericire,

capodopera acţiunii SFIDÃTORULUI,

constã în modul în care noi,
fiinţele umane

interacţionãm cu Realitatea.

Fiinţele umane filtreazã
toatã realitatea

prin câmpul lor mental
şi emoţional

iar acest filtru le creazã o
imagine interioarã a realitãţii

la care apoi se conformeazã,
pentru a le confirma percepţiile.

Ce a fãcut, deci, SFIDÃTORUL?

A intervenit pentru a
manipula în avantajul sãu

acea parte a minţii pe care am
pus-o sã controleze acea activitate.

SFIDÃTORUL şi-a asumat
controlul Minţii superficiale.

Nu este posibil sã schimbi pânã

unde Mintea superficialã
ne guverneazã viaţa,

deoarece aceasta nu este
expresia aceea ce suntem de fapt

ci "portavocea" SFIDÃTORULUI.

De aceea, dialogul interior este obsesiv
orientat cãtre "castrarea" noastrã

în loc sã fie cãtre împlinirea
noastrã.

De aceea, orice ajunge în câmpul
nostru de conştiinţã

este filtrat inconştient
de Mintea superficialã

este eliminat sau nehrãnit pânã
la completa sa dispariţie

dacã are o cât de micã legãturã
cu o Trezire interioarã.

De aceea, toate documentele,
asemenea acestuia de faţã

cãrţile despre cãutarea interioarã,

întâlnirea cu o fiinţã conştientã,

vor fi ţinute întotdeauna
cât mai la distanţã

cu dubii, critici şi indiferenţã
din partea celor care nu sunt pregãtiţi.

Mintea superficialã va
filtra realitatea lor

printr-un dialog interior
condiţionat

iar oamenii vor dialoga
cu ei înşişi

spunând cã sunt toate prostii,

fapte inexistente fãrã nici
un fundament ştiinţific

zvonuri ridicole etc,

pânã ce-ţi vor da dreptate
în dialogul lor interior.

Voladore sunt eficienţi
şi organizaţi.

Pentru a ne menţine supuşi,
slabi şi docili,

s-au implicat într-o
operaţiune uimitoare.

Ne-au dat mintea lor.

Vezi, mintea unui Volador
nu are rivali.

Când îşi propune ceva, nu poate decât
sã fie în acord cu ea însãşi

şi sã creadã
cã a fãcut ceva merituos.

Mintea unui Volador îţi va
spune cã tot ce îţi spun eu

nu sunt decât prostii şi,
de aceea,

ea va coincide cu afirmaţia sa,
"sigur cã sunt prostii".

În felul acesta ne învinge.
Carlos Castaneda

Astfel, realitatea nu va face altceva
decât sã se conformeze credinţei lor,

pentru cã aceasta este una dintre
legile uimitorului nostru univers.

Pe când intra lisus în Capernaum

s-a apropiat de el un sutaş
care-L ruga şi-I zicea

"Doamne, robul meu zace în casã
slãbãnog şi se chinuie cumplit".

lisus i-a spus: "Am sã vin
şi sã-l tãmãduiesc".

"Doamne", a rãspuns sutaşul

"nu sunt vrednic sã intri
sub acoperemântul meu;

ci zi numai un cuvânt şi
robul meu va fi tãmãduit.

Cãci şi eu sunt om supt stãpânire;
am supt mine ostaşi, şi zic unuia

"Du-te!" şi se duce; altuia:
"Vino!" şi vine;

şi robului meu: "Fã cutare
lucru!" şi-l face.

Când a auzit lisus aceste
vorbe S-a mirat,

şi a zis celor ce veneau dupã El:

"Adevãrat vã spun cã nici în Israel
n-am gãsit o credinţã aşa de mare. "

Apoi a zis sutaşului: "Du-te şi
facã-ţi-se dupã credinţa ta".

Şi robul lui s-a tãmãduit
chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-13

Dar atunci, cum e posibil
sã te transformi?

Cine nu înceteazã sau nu a încetat
sã alimenteze şi doar una dintre

caracteristicile acestea şi este mai
mult sau mai puţin conştient,

se elibereazã deja din
încleştarea SFIDÃTORULUI.

Dar înainte de a continua,
este momentul sã demascãm

una dintre armele
cele mai puternice

de care dispune pentru a ne
menţine sub controlul sãu.

Este momentul sã demascãm
modul de filtrare a realitãţii

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta

de care se foloseşte
pentru a rãmâne la comandã.

Ţi-ai vãzut vreodatã
Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã.

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Ce este Realitatea?

Mulţi dintre noi, practic,
aproape toţi,

am rãspunde cã realitatea este
ceea ce putem vedea şi atinge,

experimenta, într-o manierã
independentã de fiinţa umanã

care interacţioneazã cu ea.

Un scaun este un scaun
pentru toţi

şi el existã independent
de cine îl observã.

Acesta este modul în care fiinţa
umanã concepe realitatea:

unicã, stabilã, împãrtãşitã
de toţi în acelaşi fel,

externã ei, independentã
de evaluãrile sale

neinfluenţabilã decât
printr-o acţiune

care implicã o modificare concretã

deci, perceptibilã, a ordinii
sau a organizãrii

elementelor din care este constituitã.

Ceea ce poate fi experimentat
în orice moment

de oricine în acelaşi fel,
prin intermediul celor 5 simţuri

este Realitatea.

Tot restul nu existã.

Acesta este exact modul
în care închisoarea iluzorie

a fiinţelor umane este
construitã şi susţinutã

pânã când devine o carcerã
aparent de nescãpat.

Nu intrãm în detalii vizavi
de aceastã afirmaţie,

pentru cã ar trece dincolo de limitele
prezentului documentar.

Vom vorbi, în schimb,
de mecanismele de creare

a modelului de realitate
împãrtãşit de majoritatea dintre noi.

Şi cum SFIDÃTORUL, printr-o
capodoperã de strategie

se foloseşte de el în
avantajul sãu.

Creierul nostru, dar,
în general, tot corpul

este lovit constant de un flux de
informaţii venind din exterior

indiferent ce înseamnã?
acest "exterior".

Potrivit modelului nostru obişnuit
de percepere a Realitãţii

model învãţat şi practicat
de mulţi ani cu atâta insistenţã

încât l-am transformat
într-un proces automat,

aceastã percepţie este filtratã
şi elaboratã

în timp real de cele 5 simţuri,

într-o magnificã şi armonioasã
simfonie,

iar rezultatul este recompus
în creierul nostru şi

interpretat de Mintea superficialã

astfel încât sã construiascã
imaginea Realitãţii

pe care noi o folosim pentru
a interacţiona cu ea.

Inconvenientul este faptul cã nu
Mintea superficialã ar trebui

sã facã aceastã
interpretare, ci cea Profundã

având-o pe cea superficialã
ca ajutor.

Deoarece unul din scopurile minţii
profunde este chiar acesta:

interpretarea Realitãţii
printr-un punct de vedere fluid

şi armonios cu energia care a
lovit câmpul nostru de Conştiinţã.

Mintea superficialã este
un dar minunat:

are scopul de a ajuta şi de
a susţine Mintea Profundã,

fãcându-i, de exemplu,
accesibile informaţii

legate de experienţele
trecute cu scopul de a ne proteja

sau traducând intuiţii
şi gânduri provenite

din planurile superioare ale conştiinţei
în construcţii verbale

în planuri şi proiecte
precise, chiar şi prin scris

calcule şi analize matematice,

care sunt instrumentele adecvate
aflate la dispoziţia sa.

Concepte pe care le gãsim
exprimate de exemplu

şi în învãţãturile
din Cabala ebraicã.

Ce se petrece, în schimb?

Mintea superficialã se interpune
şi îndeplineşte o sarcinã

care nu-i aparţine şi pe care
nici nu o poate îndeplini

interpretarea percepţiei
asupra Realitãţii.

Aşadar, cum este
asamblatã Realitatea?

Prin Mintea superficialã, sigur,

dar mai ales prin instrumentul
folosit în mod obişnuit

de Mintea superficialã
atunci când nu se aflã la comandã:

dialogul interior condiţionat.

Îndatã ce dialogul interior
condiţionat

cu o vitezã impresionantã,

interpreteazã Realitatea, o transformã
dupã o schemã foarte simplã.

Dacã ceea ce asambleazã este o
repetiţie a unei experienţe trecute

cautã o experienţã similarã
în baza sa de date,

şi când o gãseşte, îi ataşeazã
eticheta corespunzãtoare.

Un scaun. Ah, da, un scaun
ca alte milioane de scune

pe care le-am mai vãzut.

Un bãrbat cu pãiãrie? Ah, da, un
bãrbat rãu şi grosolan.

Dacã ceea ce asambleazã nu este
o repetiţie a unei experienţe trecute,

cãile posibile sunt douã:

dacã este interpretatã ca
o ameninţare puternicã

la stabilitatea structurilor interioare
de interpretare

şi construire a ceea
ce este cunoscut sau

dacã iese din limitele a ceea
ce este considerat posibil,

este îndepãrtat, suspendat
sau anulat.

Dacã nu este interpretat ca o
ameninţare sau ca ceva imposibil,

este modificat pentru a se potrivi
cu un model similar din trecut.

Partea cea mai dificilã pe calea
strãbãtutã de un Rãzboinic

este sã înţeleagã cã
Lumea este o senzaţie.

John Michael Abelar

Vã pricepeţi la culori?!
Priviţi atunci figura urmãtoare…

Culorile din pãtratele "A"
şi "B" sunt identice?

Nuu?!?!
Priviţi din nou mai bine...

Un scaun nu e doar un scaun.

Orice scaun e un miracol, un
dans molecular de luminã,

însã Mintea superficialã nu va
putea niciodatã sã vadã aceasta,

pentru cã, pur şi simplu,
nu e fãcutã pentru asta.

Un scaun devine doar un scaun
atunci când Mintea superficialã

l-a interpretat
şi l-a catalogat drept "scaun",

obiect cunoscut
şi neameninţãtor

cel puţin pânã când cineva nu
se hotãrãşte sã-i dea cu el în cap.

Dar cine a pus Mintea superficialã
într-un rol care nu-i aparţinea.

Noi, bineînţeles, deoarece întotdeauna
noi suntem cei care decidem.

Doar cã am decis
într-o manierã forţatã

şi fãrã o evaluare justã şi
conştientã.

Am luat aceastã decizie
prin presiunea

la care suntem supuşi
încã de la naştere.

Astfel este fãcutã
interpretarea Realitãţii

de cãtre Mintea superficialã

prin intermediul dialogului
interior

şi aici intrã în acţiune
SFIDÃTORUL.

În general, dialogul interior
este neîncetat activ

şi focalizat pe prostiile asociative
care îl menţin în funcţiune,

ca pe un radio:

trebuie sã-mi gãsesc
mãtuşa din Nebraska;

ah, munţii din Nebraska;
frumoasã mai e zãpada;

oricum, ar trebui sã organizez
urmãtoarea sãptãmânã albã

deoarece e timpul;
trebuie sã cumpãr schiuri noi;

ah, da, magazinul acela
din centru...

şi tot aşa, din prostie în prostie,
toatã existenţa noastrã.

Acest flux neinteligibil,
fãcut din multe voci

care vorbesc una cu alta
şi chiar se ceartã

este chiar unul dintre
instrumentele principale de control

al conştiinţei noastre folosit
de cãtre SFIDÃTOR.

Acest flux neinteligibil de cuvinte

interioare reprezintã
vocea SFIDÃTORULUI.

Toatã mintea noastrã e o ceaţã
pe care toltecii o numesc Mitote.

Mintea este un vis în care mii
de oameni vorbesc în acelaşi timp

şi niciunul nu înţelege
ceea ce spun ceilalţi.

Aceasta este condiţia
minţii umane:

un mare mitote, în care e imposibil
sã vezi cine suntem cu adevãrat.

In India, mitote se numeşte
Maya, care înseamnã iluzie.

Este vorba de faptul cã personalitatea
are conştiinţa propriei sale existenţe.

Tot ceea ce credeţi despre
voi înşivã şi despre Lume,

toate conceptele şi programele
pe care le aveţi în minte

alcãtuiesc Mitote.

Nu putem sã vedem ceea
ce suntem cu adevãrat.

Nu reuşim sã vedem cã
nu suntem liberi.

Don Miguel Ruiz

Cu alte cuvinte, aceste multe voci
care par sã aibã o viaţã proprie

şi care alterneazã pe tãrâmul
interpretãrii noastre asupra Realitãţii

acest conglomerat de stimuli,
voci, pulsiuni,

preferinţe, aversiuni,
reprezintã SFIDÃTORUL

în aspectul sãu cel mai evident.

Un moment,şi o voce ne împinge
într-o anumitã direcţie.

Dupã 5 secunde trecem
la altã idee.

Dupã 10 secunde vedem
un prieten şi suntem fericiţi.

Dupã 15 secunde abia
aşteptãm sã ne despãrţim.

Interpretarea fãrã motiv
a Realitãţii tãcute

doar pentru a urma capriciile
unui vârtej de voci din cap

în loc sã ne centrãm
din ce în ce mai mult

în nucleul interior care
ne aparţine cu adevãrat

îngrijindu-l şi fãcându-l sã creascã
din ce în ce în putere şi autoritate

continuãm sã rãtãcim de
la o interpretare la alta,

crezând cã suntem
fericiţi sau trişti sau liberi,

doar pentru cã o voce
din capul nostru spune

când fericire,
când, tristeţe, când libertate

şi noi o credem, ca nişte pãpuşi
trase de fire invizibile.

Divide et Impera -
Strategie având ca scop

obţinerea unei poziţii privilegiate

divizând şi fragmentând
forţa de opoziţie

în aşa fel încât aceasta
sã nu se poatã uni

contra unui obiectiv comun.

latã de ce putem spune
cã SFIDÃTORUL

a luat controlul asupra
Minţii Superficiale

şi o foloseşte în
propriul sãu avantaj.

O suprasolicitã şi o împiedicã
sã se linişteascã,

astfel încât sã-şi asigure controlul
asupra fiinţei umane inconştiente

care este victima sa datoritã
miilor de voci din care e alcãtuitã

Mintea superficialã nu este mai
puternicã decât Mintea Profundã;

e ca şi cum a-i spune cã mâna
dreaptã e mai puternicã decât stânga.

Pur şi simplu, noi folosim Mintea
Superficialã într-un mod neadecvat

iar Mintea Profundã este, astfel,
sufocatã de mecanismele zgomotoase

şi necontrolate ale unei Minţii
Superficiale suprafolositã.

Totuşi, este bine sã
clarificãm un lucru.

SFIDÃTORUL nu poate face
nimic în faţa Conştiinţei.

El reuşeşte în intenţia
sa de a pune stãpânire

pe Mintea Superficialã
a unei fiinţe umane

deoarece aceasta
nu ştie ce se petrece

şi, deci, nu-l poate împiedica.

In practicã, SFIDÃTORUL ia controlul
asupra Minţii Superficiale

de obicei în primii ani
ai existenţei sale

şi cu timpul fiinţa umanã
respectivã ajunge rapid sã creadã

cã ea este ceea ce Mintea
Superficialã îi spune sã fie

adicã, ea crede cã
este SFIDÃTORUL.

Cum este posibil, aşadar, sã te
eliberezi de ceva ce nu ştii cã ai?

Cum e posibil sã te eliberezi
de ceva ce crezi cã eşti?

Mulţi oameni sunt astfel
prizonierii propriei lor minţii

încât frumuseţea Naturii
chiar nu existã pentru ei.

Ar putea spune:
"Ce floare frumoasã!",

dar este vorba doar de o
etichetã mentalã automatã.

Pentru cã nu sunt liniştiţi,
nu sunt prezenţi,

nu vãd cu adevãrat floarea,

nu îi percep esenţa,
sacralitatea,

tot aşa cum nu se
cunosc pe ei înşişi,

nu-şi percep propria esenţã,
propria sacralitate.

Eckhart Tolle

Un scenariu care poate
fi teribil de înşelãtor,

acela de a fi crezut ani de zile cã
suntem ce nu suntem, de fapt;

aceastã conştientizare
coincide adesea cu intrarea

în cea ce mulţi cercetãtori numesc
Noaptea Sufletului.

Fulgere de groazã ne
zguduie câmpul interior,

atunci când structurile pe
care am ridicat realitatea,

şi pe care le credeam aşa de stabile,
intangibile şi nemuritoare

se cutremurã ameninţãtor
sub rafalele Adevãrului.

Totuşi, nu e nimic de
care chiar sã ne temem.

Conştientizarea faptului
cã instrumentul

cu care interpretãm în
general realitatea,

adicã Mintea Superficialã, nu
acţioneazã sub controlul nostru

conştient este folositoare,
fãrã îndoialã, însã mai este şi un altul.

Existã un alt instrument, corelat cu
acest mod de a interpreta Realitatea

pe care îl foloseşte SFIDÃTORUL
pentru a-şi perpetua prezenţa în noi;

un instrument care este
esenţial sã fie cunoscut

deoarece este şi
instrumentul care, dezactivat

declanşeazã şi accelereazã
scãderea influenţei SFIDÃTORULUI

ca forţã de contrapunere

şi transformarea lui într-o
forã aliatã nouã.

Multe tradiţii spirituale
ne aratã cã acesta

este instrumentul principal
cu ajutorul cãruia Sfidãtorul

se hrãneşte cu energia
noastrã, ca un Parazit.

şi dacã aceasta este modul
principal prin care se hrãneşte

ce se va petrece dacã
îl dezactivãm?

Vorbim despre un automatism
foarte simplu

creat de corp in uniune
cu mintea care îl conduce

cercul vicios şi autohrãnitor

care se declanşeazã între
dialogul interior şi emoţii.

Când mintea se opune Vieţii,
se ivesc gândurile.

Când ceva începe sã fie în conflict
cu o pãrere a ego-ului,

se declanşeazã tumultul
emoţiilor.

Dan Millman

Ţi-ai vãzut vreodatã Adversarul?

Veşminte negre şi din ceaţã
care se tem de luminã.

Phobos îl însoţeşte
ceaţa este peste puterea ta

Deimos este sãgeata sa
scântei în noaptea Sufletului

Adversarul are faţa acoperitã.
A ta.

Emoţiile sunt o componentã
foarte importantã

a mecanismului de rãspuns
al câmpului energetic uman

la stimulii şi la percepţiile
pe care le primeşte

din mediul înconjurãtor.

O emoţie, dupã cum putem
mãrturisi şi testa fiecare din noi

produce efecte imediate
în corpul nostru fizic

şi ea este capabilã sã modifice
aproape instantaneu

rãspunsul
nostru comportamental

care se adapteazã rapid cãtre
direcţia cea mai cunoscutã

şi experimentatã
capabilã sã ne readucã în echilibru

întregul nostru sistem
energetic.

Dar cum se naşte o emoţie?

O emoţie este în esenţã o modificare
a echilibrului corporal

care se produce prin crearea
şi eliberarea de hormoni

şi neurotransmiţãtori în diferitele sisteme
de legãturã ale corpului nostru.

Aceastã modificare,
aceastã stimulare,

este imediat depistatã de mecanismele
noastre de percepţie

şi este apoi
interpretatã ca un rãspuns

la o situaţie
externã specificã

care a provocat în
noi o astfel de reacţie.

emoţie = lat. EMOTIONEM
de la EMOTUS

p. p de la EMOVERE a duce
afarã, a muta, a scoate

şi de la: care adaugã
forţã acţiunii

exprimate de cuvântul
cu care e unitã,

şi MOVERE a agita, a mişca

De exemplu, percepţia
unui tigru în libertate

a unui tigru la câţiva
metri de noi

va provoca în noi eliberarea
unui hormon binecunoscut de toţi:

adrenalina;

aceastã eliberare va determina
urmãtoarea interpretare

din partea mecanismului
nostru de percepţie

care va asocia
senzaţia respectivã

cu o schemã foarte
precisã care se numeşte Fricã.

Frica este un mare vârtej.

Face ca frigul sã fie mai frig,
întunericul mai întuneric.

Însã las-o sã se ridice
şi va dispãrea.

Obi-Wan Kenobi

O emoţie nu este, deci, altceva
decât o senzaţie în corp

pe care noi o
percepem ca rãspuns

la un eveniment care a lovit
Câmpul Conştiinţei noastre.

Modificarea echilibrului
chimic din corpul nostru

produce instantaneu o senzaţie

pe care noi o numim emoţie.

Agitaţie.

Ce intervine pentru a
da o semnificaţie,

pentru a interpreta emoţia
pe care o simţim?

Evident, modelele care
au fost inserate în mintea

cãreia i-am dat sarcina de
a interpreta Realitatea

adicã, în marea majoritate
a cazurilor, Mintea superficialã.

Dacã noi nu am da un
nume la ceea ce simţim

emoţia ar rãmâne doar o
senzaţie perceputã în corp

care ar apãrea, ar avea un vârf

şi apoi s-ar diminua pânã
la completa dispariţie.

Sã fie frica cea care vã împiedicã
sã faceţi o acţiune?

In aceastã situaţie trebuie
sã recunoaşteţi frica,

sã o observaţi, sã-i acordaţi atenţie,
sã fiţi cu totul prezenţi în faţa ei.

Fãcând astfel, veţi rupe legãtura
dintre fricã şi gândul vostru.

Nu lãsaţi ca frica
sã ţâşneascã din mintea voastrã.

Eckhart Tolle

Elementul-cheie, simplu dar, în acelaşi
timp, extrem de important

al acestui mecanism constã
în faptul cã mecanismul

de creare a emoţiilor
este bidirecţional.

Emoţiile pot fi create şi în absenţa
unui stimul extern real

folosindu-ne de
capacitatea noastrã imaginativã

şi atenţia asupra a ceva
ce are rol de catalizator.

Dacã activãm o imagine interioarã
cu rol de catalizator

şi o menţinem suficient de mult,

corpul fizic va fi cuprins de
emoţia asociatã cu ea

ca şi cum chiar s-ar petrece ceea
ce este în aceastã imagine.

Dacã ascultãm muzicã relaxantã

şi ne imaginãm cã suntem
întinşi relaxaţi pe o pajişte,

corpul va începe sã producã
hormoni şi neurotransmiţãtori

care sunt
reacţie la acest scenariu

chiar dacã stãm pe un scaun
incomod, într-un subsol.

Oricine înţelege şi ştie
cu certitudine

cã acest mecanism funcţioneazã,

deoarece sigur l-a practicat
nu o datã în viaţã

în cele mai diferite situaţii.

In acest comportament uman
normal,automat, simplu

se aflã una dintre
capodoperele tactice ale SFIDÃTORULUI

prin care el se perpetueazã pe
el şi controlul lui asupra noastrã.

Într-un mod pe care, poate,
deja începeţi sã-l intuiţi.

Aşa cum am vãzut, cea mai
mare parte a oamenilor

foloseşte Mintea
Superficialã ca element

de interpretare a
percepţiilor sale,

într-o manierã înnãscutã,
automatã şi inconştientã.

Mecanismul de control al generãrii şi
controlului emoţiilor

este, deci, administrat
de Mintea Superficialã

deoarece e a fost
pusã în mod inconştient

la cârma interpretãrii
percepţiilor.

Mintea Superficialã se aflã în general
sub controlul SFIDÃTORULUI.

Adicã e focalizatã pe scheme
de gândire foarte precise

aşa cum am vãzut deja.

Aceste scheme de gândire produc
în mod invariabil emoţii.

Emoţii care satureazã Pãmântul

şi locuitorii sãi de mii de ani;

emoţii care au ca singur scop
perpetuarea prezenţei SFIDÃTORULUI

în interiorul câmpului
Conştiinţei noastre;

emoţii care se bazeazã
pe presupuneri ireale

care nu au nici o legãturã
cu bunãstarea noastrã

şi cu ceea ce suntem cu
adevãrat;

emoţii care sunt toate corelate

cu o singurã
emoţie fundamentalã: Frica.

Neliniştea ta nu e altceva decât
neliniştea Volador-ului

mereu temãtor
cã stratagema sa va fi descoperitã

şi îi va fi refuzatã hrãnirea.

Prin mintea care,
de fapt, e a lor,

Voladores se strecoarã
în viaţa oamenilor

dupã cum le convine,

garantându-şi un anumit
nivel de siguranţã

care le va domoli frica.
Carlos Castaneda

În ce mod produce
Mintea Superficialã

aceste emoţii care sunt
combustibil pentru SFIDÃTOR?

Generând prin dialogul
interior condiţionat

scheme de gândire
care se încarcã progresiv

cu emoţii prin acest
continuu dialog interior.

Aceasta este arma principalã
de control şi de atac

a SFIDÃTORULUI pentru Câmpul
uman al Conştiinţei.

Este poate singura sa
posibilitate de a ne amãgi

sã creãm ceva avantajos
exclusiv pentru el:

ne adoarme prin supraalimentare

şi folosirea condiţionatã
a Minţii Superficiale

pentru a accede la Câmpul
Conştiinţei noastre

a-l manipula în interesul sãu,

fãcându-ne
sã credem cã noi suntem el.

Prinsã inconştient în tot
acest mecanism,

o fiinţã umanã nu face altceva decât
sã perpetueze scheme de comportament

dobândite care nu
au nicio legãturã cu

cea ce este ea cu adevãrat.

Hrãnind scheme de
gândire ireale

şi fãrã nicio legãturã cu
adevãrata sa esenţã

ea dã naştere la emoţii
care, în loc sã o susţinã

şi sã o facã fericitã,
îl hrãnesc şi îl susţin

exclusiv pe SFIDÃTOR

şi o sug de energie şi forţã vitalã,
constructivã şi pozitivã.

Urmãrind Mintea Superficialã,

alcãtuitã din mii de voci
care nu sunt ale sale

acţioneazã în lume trãind o
viaţã care nu este a sa

comportându-se aşa cum
nu este în realitate,

fiind la cheremul SFIDÃTORULUI,

fãrã sã aibã nici cea
mai micã bãnuialã.

De exemplu, atunci când aveţi
o stare proastã şi începeţi

sã vã identificaţi cu o
schemã mentalã negativã

şi sã vã gândiţi la cât de
groaznicã e viaţa voastrã,

gândul vostru s-a aliniat
la Corpul de Suferinţã

iar voi aţi devenit inconştienţi
şi vulnerabili la atacul lui.

Inconştienţi, adicã identificaţi cu
o schemã mentalã sau emoţionalã,

cu o totalã absenţã a
Observatorului Tãcut.

Eckhart Tolle

Declanşarea şi autoîntãrirea
inconştientã

a cercului vicios dialog
interior-emoţie

este, prin urmare, arma principalã
la dispoziţia SFIDÃTORULUI

în acţiunea sa de slãbire a
Câmpului nostru de Conştiinţã.

Sã vedem mai în detaliu
acest proces,

pentru a putea deveni din
ce în ce mai conştienţi

de cât de abil suntem manipulaţi.

Un proces pe care îl vom numi

Spirala de
Slãbire a Puterii.

Un Rãzboinic are controlul.

Nu asupra altor oameni,
ci asupra propriilor sale emoţii.

El nu le reprimã,
ci le exprimã,

Fãrã fricã, însã doar la
momentul potrivit.

Don Miguel Ruiz

Totul începe de la un gând

care apare în Câmpul
Conştiinţei noastre.

La început, acest gând
este în esenţã o imagine

o luminã vie, care nu e însoţitã
de nici un cuvânt

deoarece se naşte acolo unde
cuvintele nu au nicio importanţã

Este un gând/imagine
având o putere enormã

deoarece este declanşatorul
unei creaţii,

un gând care denotã o
realitate posibilã

pe care am putea alege
sã o manifestãm sau nu

dacã am ştii cã e posibil.

Ceea ce facem, în schimb,
fructul unei cunoaşteri

superficiale sau inexistente
a fenomenului

este sã aderãm instantaneu
ca nişte automate condiţionate.

Pânã când nu intervenim sã facem
luminã cu Conştiinţa noastrã

generarea acestor foarte
puternice gânduri/imagine

este involuntarã, inconştientã
şi focalizatã

pe repetiţia şi înrãdãcinarea
experienţelor

faţã de care se genereazã
sau s-a activat deja

un puternic ataşament
emoţional.

Aceste experienţe vor
deveni obiceiuri,

obiceiurile vor deveni apoi
toxicodependenţe emoţionale

adicã suportul primar al
SFIDÃTORULUI

şi unul din elementele
esenţiale responsabile

de slãbirea noastrã
energeticã şi vitalã.

Aşadar, cã pânã când nu
intervenim sã facem luminã

cu conştiinţa noastrã,

aproape tot ceea ce numim
acţiuni şi creaţii libere

se aflã sub controlul
SFIDÃTORULUI.

Un pas obişnuit
şi dorinţa poate fi realã.

Încã un pas neglijent
şi realul poate deveni obicei

Încã un pas din inerţie
şi obiceiul poate fi fluviul de noroi

Vârful piciorului fãrã memorie
şi fluviul cade în Abis.

Descoperirea unei
toxicodependenţe emoţionale

având rãdãcinile într-un
obicei este simplã:

dacã se observã cã opune rezistenţã
la satisfacerea sa

sau la apariţia posibilitãţii de a nu fi
satisfãcutã de o altã persoanã

reacţia este întotdeauna aceeaşi:

tensiune, nervozitate,
neînţelegere necontrolatã

ajungând pânã la ieşiri
pline de furie.

Aceasta aratã cã existã un
puternic ataşament emoţional

legat de satisfacerea unui obicei

şi, deci, cã obiceiul respectiv se
aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.

În realitate, aproape
toate obiceiurile noastre

genereazã ataşamente emoţionale
corelate cu satisfacerea lor;

putem spune, deci, cã
majoritatea obiceiurilor noastre

se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.

Mulţi oameni se folosesc
de alcool, droguri,

sex, mâncare, muncã, TV,
şi chiar fac tot felul de achiziţii

pe post de anestezice
într-o tentativã inconştientã

de a-şi elimina nemulţumirile de fond.

Când se petrece asta, o activitate
care ar putea fi foarte plãcutã

dacã este realizatã cu moderaţie

face sã treacã o situaţie obsesivã
sau de dependenţã

şi ceea ce rezultã de aici este o uşurare
de foarte scurtã duratã a simptomelor.

Eckhart Tolle

Întreruperea obiceiurilor
este un mod de a învãţa

noi modalitãţi de a percepe
lumea şi oferã un indiciu

conţinând incredibile
posibilitãţi de acţiune.

John Michael Abelar

Dupã ce SFIDÃTORUL a generat
în noi un gând/imagine

care sã creeze o realitate
favorabilã lui

se declanşeazã Spirala
de slãbire a puterii

Mintea superficialã
intercepteazã acest gând

si acţioneazã pentru
a-l manifesta

prin intermediul
dialogului interior condiţionat

care îl va justifica, îl va
încuraja, îl va susţine

va pune în el întreaga sa
forţã de focalizare;

adicã, se va fixa pe acest gând,

un comportament foarte simplu
de descoperit în noi înşine

dar şi la alţii care, aşa
cum spunem de obicei

"au o fixaţie pe ceva".

Focalizarea Minţii superficiale
aşa cum am vãzut

poate produce un fenomen de
o foarte mare importanţã

generarea de emoţii
corespondente acestei focalizãri.

Astfel, o focalizare continuã
a Minţii Superficiale

pe un gând/imagine
declanşatoare,

va determina, mai devreme sau
mai târziu, generarea de emoţii

care, la rândul lor,
vor alimenta din nou,

cu o nouã încãrcãturã
energeticã, focalizarea

Minţii Superficiale pe
acest gând/imagine,

ca şi cum aceste emoţii
ar fi confirmarea

şi combustibilul ulterior
al acestei focalizãri.

In acest fel, Spirala de
slãbire a puterii

va încãrca gândul/imagine cu
atâta energie emoţionalã

încât va impune efectiv tuturor
oamenilor care o experimenteazã

acţiunea sau acţiunile
care duc la manifestarea sa.

Cercul se închide.

Gândul/imagine este
manifestat.

Acesta este modul simplu, linear,

prin care SFIDÃTORUL ne
manipuleazã ca pe nişte pãpuşi.

Acesta este modul prin
care ne distrugem,

mai mult sau mai puţin
conştient, existenţa

Însã, atenţie! Acesta
este şi modul simplu

linear, prin care putem
construi o viaţã minunatã.

Unica diferenţã constã
în alegerea

gândurilor/imagini
declanşatoare.

Ori le alegem noi,

ori le inoculeazã SFIDÃTORUL.

Procesul care trebuie
urmat este acelaşi:

totuşi, în cazul în care gândurile/
imagine declanşatoare

sunt viziunile noastre
libere şi conştiente.

Spirala slãbirii puterii
devine Spirala Puterii.

Este nevoie de curaj, de mult curaj,

pentru a începe în mod deliberat

eliminarea credinţelor
care ne fac sã suferim.

Poate nu credeţi cã
aveţi puterea

sã vã creaţi propria realitate,

însã, dacã acceptaţi ideea

puteţi cu adevãrat
crea o realitate

diferitã de cea care vã
face sã suferiţi.

Don Miguel Ruiz

Pentru a face şi mai
clar acest proces,

iatã un exemplu de
cum funcţioneazã

el într-o situaţie de
viaţã concretã

prin care, din pãcate, mulţi
dintre noi trecem zilnic.

Este o situaţie exemplificativã,

ca atâtea altele pe
care le-am putea gãsi

în viaţa noastrã omeneascã.

O situaţie care ne aratã,
uneori cu brutalitate,

un principiu abstract
care prinde viaţã:

Orice activitate umanã

încãrcatã cu energie
emoţionalã de ataşament

faţã de realizarea ei
este ghidatã de SFIDÃTOR

strict pentru avantajul sãu.

Situaţia de viaţã pe
care o vom examina

se referã la consumul
excesiv de bãuturi alcoolice.

latã-ne prinşi de activitãţile
noastre zilnice,

relativ liniştiţi fãrã alte
preocupãri.

Pe neaşteptate, fãrã
nicio atenţionare sau motiv

un gând/imagine apare

în Câmpul
Conştiinţei noastre.

Un gând/imagine corelat

cu consumul unei
bãuturi alcoolice.

Mintea Superficialã
se declanşeazã

şi prinde acest gând.

Dialogul nostru interior condiţionat,
lipsit de control

cãruia îi acordãm toatã
încrederea

ca şi cum noi am fi acele voci

începe sã repete
fraze precum:

"Parc-aş bea un pãhãrel"

"Da, chiar merit un pãhãrel",

"Chiar am nevoie de un pãhãrel",

consimţind împreunã cu ea
cã într-adevãr

aşa este cum tot
repetã ea.

Acest dialog interior
condiţionat genereazã

rapid o emoţie, un fel
de anticipare

a bãutului unui pãhãrel

şi cum ne vom simţi bine
când îl vom bea dar şi dupã aceea.

Strict d. p.d. v. al percepţiei

aceastã emoţie nu este altceva
decât o senzaţie difuzatã

în corpul nostru, ca o
mâncãrime, un curent

dar când Mintea Superficialã
o intercepteazã,

o transformã pentru folosul
şi consumul SFIDÃTORULUI

in energie emoţionalã, adicã
într-o senzaţie

cãreia i-a fost atribuitã o etichetã

care nu face altceva
decât sã alimenteze

ulterior dialogul nostru interior

referitor la "presupusa" noastrã
necesitate de a bea ceva.

La un anumit punct, aceasta
va fi încãrcãtura emoţionalã

care se va agãţa de
gândul/imagine de a bea alcool

cã nu ne vom putea abţine
sã turnãm şi sã bem un pãhãrel,

liniştind acest curent emoţional

şi simţindu-ne la început mai
bine, aparent mai liniştiţi.

Însã nu va trece mult timp,
şi de obicei va trece puţin

înainte ca aceastã stare de linişte

sã fie din nou alteratã de
o necesitate emoţionalã generatã

de un gând/imagine inconştient
de acelaşi tip

şi aşa mai departe,
pentru zile, luni,

ani de disipare
energeticã în van.

Atunci facem eforturi sã
obţinem bunuri,

bani, succes, putere,
recunoaştere sau

o relaţie afectivã specialã

În special pentru a ne
simţi mai bine cu noi înşine

a ne simţi mai împliniţi.

şi descoperim cã golul este
tot acolo şi cã e fãrã fund.

Atunci chiar cã avem
probleme,

deoarece nu ne mai
putem iluziona.

Bine, se poate totuşi asta,
dar totul devine mai dificil...

Eckhart Tolle

Toxicodependenţele emoţionale
ca aceasta,

şi sunt multe la numãr şi nu e
nevoie sã le prezentãm aici

pot deveni mult
mai greu de depãşit,

deoarece cantitatea
emoţionalã implicatã în ele

înceţoşeazã profund conştiinţa
celui care este victimã

mai ales în momentele
în care sunt declanşate.

Mai mult, satisfacerea
repetatã în timp

a acestor toxicodependenţe
emoţionale

va altera în mod inevitabil
şi echilibrul corpului fizic

care va dezvolta din ce în
ce mai mulţi receptori

ai substanţelor pe care le
primeşte în circuit ul sãu

în detrimentul altora, pe
care le primeşte mai puţin

sau deloc,şi pe care ar
trebui sã le primeascã

aproape zilnic pentru
vitalitatea şi bunãstarea sa.

Astfel, toxicodependenţa
emoţionalã devine şi fizicã.

şi în acel punct fiind, chiar
ne-ar fi greu sã ne eliberãm.

În momentele de linişte,
va pãrea cã putem

sã-i facem faţã fãrã probleme

va pãrea o fantasmã
iluzorie şi evanescentã.

Când se declanşeazã,
devine un demon,

care ne solicitã întreaga
atenţie şi energie.

Apoi ne lasã epuizaţi, goliţi,

doar pentru
a se întoarce dupã un timp

pentru a ne cere din nou
tributul de energie.

Un demon.

În serviciul SFIDÃTORULUI.

Nici eu, nici tu nu
putem face nimic,

dacã nu ne exercitãm
autodisciplina

pânã când nu devenim
de neatins.

John Michael Abelar

Ar trebui atunci sã
ne lipsim de tot

pentru a nu cãdea în
capcana SFIDÃTORULUI?

Nimic mai prostesc.

Lumea este minunatã, şi plinã de
experienţe care meritã trãite.

Ceea ce ar trebui sã
facem este sã încetãm

sã mai creãm ataşament
emoţional

faţã de
realizarea acţiunilor noastre,

indiferent care ar fi acestea.

Lipsite de ataşament
emoţional la realizarea lor

acţiunile nu mai genereazã
dependenţe

iar SFIDÃTORUL îşi va vedea
tãiatã principala

dacã nu unica sursã de
susţinere energeticã

pe care o foloseşte pentru
a se perpetua pe sine însuţi

în defavoarea noastrã,
ca un parazit.

Când o acţiune este lipsitã de
ataşament emoţional la realizarea ei

experienţa este transcensã.

Nu mai este important când,
cum şi de ce se face.

Pot trece ani înainte
de a o experimenta

din nou sau doar minute.

Nu se mai simte nici
o lipsã, nicio nevoie

de a reveni la ea.

Dacã existã posibilitatea,
ea este experimentatã.

Dacã nu existã posibilitatea,

pur şi simplu nu existã
posibilitatea.

Nu mai existã dorinţa
de a o realiza;

nu mai existã nici obsesia şi nici
suferinţa în cazul lipsei ei.

Totuşi, exact în acest punct

avem parte de cea mai mare
bucurie a experienţei în sine.

Doar în acest punct am
putea stabili cu luciditate

dacã experienţa chiar
ne foloseşte sau nu.

Lipsiţi de "echipamentul"
emoţional

care avea drept singur scop
sã-l hrãneascã pe Sfidãtor

şi sã ne slãbeascã pe noi,

vom gusta din plin experienţa
ori de câte ori vom trece prin ea

tocmai pentru cã
vom aprecia impermanenţa sa

calitatea sa, adevãratul
sãu aport energetic

cu ochi senini şi lucizi.

Starea interioarã ce îşi are sursa
în transcenderea unei experienţe

este unul dintre pilonii
integritãţii noastre

multe tradiţii spirituale

numesc aceastã
stare Detaşare.

Detaşarea este echilibrul
subtil şi conştient

între a nu nega nimic

şi a nu abandona nimic.

Modalitãţile cu care SFIDÃTORUL
intervine în câmpul conştiinţei umane

sunt: ataşamentul şi ocultarea.

Ataşamentul este faza activã
a SFIDÃTORULUI

este momentul în care intervine dând
naştere demonilor noştri interiori

care ne ţin înlãnţuiţi.

Aceasta este etapa pe care o utilizeazã
pentru a avea susţinerea iniţialã

şi pentru a se alimenta,
dupã cum spune tradiţia toltecã.

Modul cel mai eficient şi
probabil singurul disponibil,

dar care îi conferã o eficienţã
foarte mare,

este utilizarea spiralei de diminuare
a forţei interioare.

Realizatã pânã în punctul în care se
poate genera o cantitate foarte mare

de energie emoţionalã de
ataşament faţã de imaginea gând nãscutã.

Energia emoţionalã manifestatã ca o
necesitate aproape incontrolabilã de ceva

adicã, dependenţa toxicã.

O emoţie reprezintã de obicei o
schemã de gândire amplificatã

şi încãrcatã cu energie.

Doriţi sã aveţi un supercontrol asupra
voastrã iar de obicei aceasta vã reuşeşte

transformându-vã în relee pentru o emoţie
prin identificarea cu aceasta

datoritã lipsei de cunoaştere
a adevãratei esenţe divine.

Eckhart Tolle

Ajunge sã aruncaţi o simplã
privire în jurul vostru

pentru a deveni conştienţi cã fiecare
fiinţã umanã de lângã voi

este manipulatã de una sau mai
multe dependenţe toxice emoţionale

de care nu poate sau nu
reuşeşte sã se detaşeze.

O manipulare care de la origine
s-a a dezvoltat mereu

prin intermediul aceleiaşi strategii, prin
spirala de scãdere a forţei vitale.

Mai întâi priviţi în voi înşivã.

Probabil cã aceastã primã
privire va fi mai puţin grãbitã

decât cea pe care o aruncaţi pentru
a vedea paiul din ochiul celuilalt.

Dar poate gãsiţi ceva care sã
semene foarte mult cu acesta,

bârna din ochiul vostru,
dependenţa toxicã emoţionalã.

Nu judeca pentru a nu fi judecaţi;
deoarece cu judecata cu care judecaţi

veţi fi judecaţi iar cu mãsura cu
care mãsuraţi, vei fi mãsuraţi.

De ce sã vezi doar paiul din ochiul
fratelui tãu, atâta timp cât tu nu eşti

conştient cã ai o bârnã în ochiul tãu?

Scoate întâi bârna din ochiul tãu
şi apoi vei vedea mai bine

şi vei putea extrage mai uşor
paiul din ochiul fratelui tãu. lisus

Ocultarea este faza pasivã a
SFIDÃTORULUI prin care se retrage

momentan pentru a folosi avantajul
dobândit în mod inconştient

asupra noastrã, într-o stare
energeticã joasã sau dezechilibratã

de a nu putea înfrunta
cu energie şi conştienţã

un atac continuu.

Cum reuşeşte toate acestea?

Prin intermediul alimentãrii cu
energie a minţii superficiale

plinã de gânduri inutile
şi fãrã un consens real

care produc emoţii şi stãri sufleteşti
încãrcate cu energie joasã

ca de exemplu: furia, gelozia, invidia,

ranchiuna, îngrijorarea şi alte
gânduri similare.

Acestea sunt manifestãri
gradate ale aceleiaşi emoţii.

FRICA

Frica reprezintã de fapt, frica
SFIDÃTORULUI de a fi descoperit.

Gânduri care se manifestã în mod
automat, constant, contradictoriu

care ne înlãnţuie
într-un mod foarte simplu.

Toate sunt gândite cu pronumele EU în faţã.

EU gândesc...

EU simt...

Pentru MINE ceea ce
mi-a fãcut este rãu.

Ai vãzut ce MI-a fãcutã etc. etc.

Dar cine este acest EU?

Câţi de EU aveţi în capul vostru?

Este posibil ca acest EU sã doreascã
un lucru, iar dupã cinci minute altul.

Câteodatã chiar contrar primului.

Nu este posibil sã dãm un rãspuns
la aceste întrebãri

fãrã a fi conştienţi.

Dar odatã ce avem rãspunsul
la aceste întrebãri

putem observa baletul minţii superficiale
care pare a fi incontrolabilã.

Aceasta înseamnã a tãia din energia
furnizatã SFIDÃTORULUI.

Mintea superficialã este alimentatã
de bârfe, de discuţii inutile

muzicã şi mult zgomot pentru a ne
împiedica sã fim conştienţi şi raţionali.

Ce se petrece la sfârşitul
vieţii noastre?

ÎI lãsãm pe SFIDÃTOR sã îşi continue
opera sa de sugestie şi control

asupra câmpului conştiinţei umane?

Nu ne urmãm inspiraţiile cele care ne
fac sã simţim adevãrata fericire a vieţii.

Inspiraţiile planurilor superioare de
conştiinţã produc emoţii pozitive

adicã energii înalte care sunt
total indigeste SFIDÃTORULUI.

Orice lucru la care poţi visa,
începe-I.

Curajul aduce cu sine geniu, magie
şi forţã. Începe imediat.

Johann Wolfang Goethe

Când nu ne urmãm inspiraţiile,
opunem rezistenţã transformãrilor.

Pentru cã orice transformare
reprezintã pentru SFIDÃTOR

riscul de a fi descoperit.

SFIDÃTORUL va crea noi
gânduri de rezistenţã

care vor genera emoţii
de rezistenţã,

astfel SFIDÃTORUL va face tot
posibilul sã împiedice acceptarea seninã

a transformãrii, iar în acest mod îI
susţinem pe SFIDÃTOR cu energie joasã

creatã de energia inutilã de a opune
rezistenţã în faţa inevitabilului.

Este necesar sã acceptaţi
mereu momentul prezent.

Ce poate fi inutil, cel mai inutil,
decât a opune rezistenţã interioarã

în faţa a ceva ce existã deja?

Eckhart Tolle

De obicei ne luptãm cu ceva ce
este în afara noastrã

combãtându-I ca pe ceva care
pare a fi cauza nefericirii noastre

pentru cã atribuim responsabilitatea
emoţiilor negative

din fiinţa noastrã evenimentelor
exterioare sau altor persoane.

Ajunge o simplã privire conştientã
pentru a deveni conştienţi

cã tot ceea ce existã în viaţa noastrã
a fost generat şi menţinut în noi

de noi înşine iar pentru aceasta singurii
responsabili suntem noi.

A- i acuza pe alţii de propria nefericire
este semnul unei nevoi de educaţie.

A ne acuza pe noi înşine aratã
cã am început propria educaţie.

A nu ne acuza nici pe
noi înşine nici pe alţii

aratã cã ne-am desãvârşit educaţia.

Epictet

Fiind îngrijoraţi sã nu
pierdem ceea ce avem

începem sã ne apãrãm în
loc sã ne detaşãm.

Dar cui aparţine aceastã
teamã de a nu pierde ceva?

Clar. SFIDÃTORULUI.

Suntem minunaţi
aşa cum suntem de fapt. Doar noi.

Nu putem pierde nimic,
nu depindem de nimic

deoarece noi suntem totul.

Dar este necesar sã fim conştienţi
pentru a descoperi aceasta.

O conştiinţã cãreia SFIDÃTORUL nu
poate sã-i permitã sã se expansioneze

din diferite motive proprii
lui sau superioare.

O conştiinţã pe care SFIDÃTORUL ştie
foarte bine cã nu o poate înfrunta

pentru cã nu se simte în stare.

deoarece procesul de
expansiune a conştiinţei

este de neoprit şi fãrã sfârşit.

Tu poţi pierde orice
în afarã de EU SUNT.

Nu avem echilibrul necesar
pentru a ne trata pe noi înşine.

Rãmânem ataşaţi atitudinilor, emoţiilor
şi situaţiilor care ne blocheazã

în loc sã ne eliberãm.

Orice îşi aparţine lui însuşi poate
identifica cu uşurinţã aceste ataşamente

faţã de persoane, locuri, lucruri,
perioade temporale şi evenimente.

Oricare dintre ataşamentele
anterioare creeazã obişnuinţe.

Obişnuinţele sunt acţiuni care
controleazã o fiinţã umanã

în loc sã realizeze contrariul.

Faceţi prea mult sex, mâncaţi
prea mult, fumaţi prea mult,

beţi prea mult alcool, jucaţi
prea multe jocuri absurde

pentru a putea avea liniştea necesarã
de a medita şi a contempla.

Pentru a medita şi a crea.

Ramtha

Trãim în mintea noastrã,
printre creaţiile sale iluzorii

în loc de a trãi în realitate
şi în prezent.

Unde se aflã esenţa fiinţei
noastre în acest moment?

În majoritatea cazurilor, în conjuncturile
şi presupunerile minţii superficiale

de aceea nu mai putem judeca.

Adicã, ne confruntãm cu un aspect al
supraalimentãrii minţii superficiale

acordând favoruri SFIDÃTORULUI.

Nu vã încredeţi în mintea voastrã.

Nu credeţi în toate minciunile
pe care vi le povestiţi.

Nu credeţi în ceea ce vã spuneţi atunci
când afirmaţi cã nu sunteţi perfecţi.

Nu credeţi în limitãrile voastre.

Nu credeţi în toate acestea
pentru cã nu sunt adevãrate.

Don Miguel Ruiz

Proiectãm în exterior situaţiile noastre
de viaţã, conjuncturile exterioare

dar în realitate toate acestea nu sunt
decât proiecţii externe ale SFIDÃTORULUI

iar în acţiuni ne conformãm acestora

ca şi cum acestea ar fi fost adevãrate.

Probabil nu aceasta este viaţa noastrã.

Nu e adevãrat cã în loc sã
cerem plini de umilinţã

şi ascultare, în loc sã ascultãm în
linişte, conştienţã şi acceptare

punem întrebãri şi dãm rãspunsuri
iar apoi credem cã aceste rãspunsuri

sunt reale.

Câte lucruri am distrus în
viaţa noastrã în acest mod

ţinând cont cã toate acestea se gãseau
doar în mintea noastrã superficialã?

Câte lucruri am distrus în
viaţa noastrã

crezând într-o minte manipulatã
de SFIDÃTOR?

Toatã tristeţea şi toate dramele vieţii
voastre se bazeazã pe presupuneri

şi pe obişnuinţa de a lua
în mod personal lucrurile.

Don Miguel Ruiz

Ne separãm foarte mult de celelalte
fiinţe umane şi de viaţã în totalitatea sa

din frica de a nu suferi şi
a pierde ceea ce avem,

de a nu ne putea apãra.

Astfel creãm, ne regãsim
şi credem cã facem parte

din grupuri constituite de
noi împotriva celorlalţi

construite pentru a apãra ceva ireal

de altceva la fel de ireal.

Ceva la fel ca moartea care este ca o
ceaţã care acoperã copacii toamna.

Nu existã NOI împotriva celorlalţi.

Ei nu sunt fiinţe umane care
sã trãiascã în aceeaşi iluzie.

Ei se manifestã sub o altã formã.

Şi chiar dacã ar fi aşa, ce
diferenţã este între noi şi ceilalţi?

Cele mai obişnuite identificãri ale
egoului sunt cele ce privesc bunurile,

activitatea prestatã, condiţia
socialã, cunoaşterea şi educaţia,

aspectul fizic, abilitãţile speciale,
raporturile afective, poveştile personale

şi familiale, sistemele de credinţe,
identificãrile politice, naţionaliste,

rasiale, religioase şi
colective de orice alt gen.

Voi nu sunteţi nimic din toate acestea.

Eckhart Tolle

Aceasta este ceea ce SFIDÃTORUL
creeazã în viaţa noastrã

dacã i se permite.

Problemele familiale, cât
suntem de implicaţi în ele?

Cât sunt de implicate în aceste
lucruri persoanele din jurul nostru?

La final, ceea ce SFIDÃTORUL
creeazã în viaţa noastrã

dacã îi permitem, poate fi
rezumat într-un singur cuvânt:

SUFERINţA

PARTEA II
RECUCERIREA

În momentul în care ai devenit
conştient cã eşti în închisoare,

atunci şi doar atunci, ca fiinţã
umanã, îţi poţi proiecta evadarea.

Dan Millman

Modul de a opera al SFIDÃTORUL
în existenţa noastrã este acum

clare precum dar la fel de clare sunt
scopurile care se prefigureazã.

Într-adevãr, acesta este primul
pas, un pas important,

foarte important, deoarece la
început trebuie sã ne recucerim

spaţiile noastre interioare dar
e un pas condus încã de intelect

adicã, este un pas care nu
este însoţit de o înţelegere profundã

care sã conducã la totalitate.

În starea actualã putem fi sau nu putem
fi în acord interior intelectual

cu ceea ce am vãzut şi am
simţit pânã aici.

Sau putem exista într-un curent
emoţional care ne poate scoate

şi care ne poate face sã vibrãm
armonios la unison cu acest mesaj.

Dar atât într-un caz cât şi în celãlalt,
încã nu existã nici o diferenţã

Şi poate de aceea i-am dat
numele de SFIDÃTORUL

deoarece el continuã în
mod inexorabil sã opereze

pânã când noi nu intrãm cu adevãrat în acţiune.

Deoarece unica diferenţã
este conferitã de acţiune.

Un înţelept trãieşte acţionând,
nu gândind sã acţioneze,

nici gândind la ceea ce va gândi
când va încheia sã acţioneze.

John Michael Abelar

Ce înseamnã sã începi sã acţionezi?

Înseamnã sã credem profund în noi,
în necesitatea şi dorinţa de a ne elibera

de lumea mentalã şi temporalã creatã
de provocatoarea lume de consum.

Înseamnã a fi saturaţi de a ne mai
produce suferinţã nouã înşine

şi în consecinţã lumii înconjurãtoare.

Înseamnã sã recunoaştem cã suntem
învãluiţi de curente emoţionale diferite

şi de gânduri necontrolate
care ne împing de colo-colo

ca pe nişte pãpuşi mecanice.

Fãrã toate aceste premise
nu vom începe sã acţionãm

şi dacã nu intrãm în acţiune, vom
rãmâne în mâinile SFIDÃTORULUI.

Nu este abatere de la aceastã regulã.

Tot ceea ce este necesar
este o alegere, o decizie simplã:

tot ceea ce se va petrece nu
va mai crea în mine nici o durere.

Chiar dacã este o decizie foarte
simplã, este una foarte radicalã.

Nu faceţi aceastã alegere dacã nu
sunteţi cu adevãrat sãtui de suferinţã,

dacã nu aţi suferit destul.

Eckhart Tolle

În momentele în care ne decidem
sã acţionãm, este bine sã ştim

modul în care trebuie sã acţionãm
pentru a ne recuceri pe noi înşine.

Este chiar aici locul în care,
concentrându-ne atenţia,

descoperim cã toate tradiţiile
spirituale se concentreazã

asupra modului de a gãsi Adevãrul.

Toate, fãrã nici o excepţie,
oferã indicaţii ce diferã ca formã

dar identice ca esenţã,

pentru a ajuta o fiinţã umanã
sã se recucereascã pe sine însãşi.

Aceasta este una dintre cele mai
mari minuni ale universului nostru.

Modalitãţi multiple, infinite,
îndreptate spre o singurã direcţie.

Noi avem dreptul de a alege
nu de a selecta moduri infinite.

O singurã direcţie.

Adevãrata provocare pentru o fiinţã
umanã începe doar în momentul

în care Zburãtorul îi pãrãseşte mintea.

Restul este doar pregãtire.

Carlos Castaneda

Încercând sã descoperim
matricea abstractã a modului

de crearea a unei acţiuni
într-o fiinţã umanã,

starea sufleteascã în
care sã poatã acţiona

pentru aceastã recucerire, putem
izola o zonã a parcursului

acestui drum care sã conducã la
înţelegere, apoi la conştienţã,

apoi la eliberare.

Un parcurs care necesitã
suficientã energie personalã

pentru a redeveni noi înşine, adicã,
sã parcurgem acest drum învãţând.

Un parcurs care ne învaţã sã
vedem şi sã acţionãm pentru noi înşine

urmând comuniunea noastrã
cu curenţii infinitului

care nu poate fi niciodatã pierdutã

ci doar confundatã.

Nu este vorba despre un parcurs
alcãtuit din etape succesive

care conduc într-un loc anume.

Putem spune cã este vorba
despre un drum paralel

în care fiecare element este urmat
şi alimentat de cãtre celelalte.

Scopul este cel de a aduna şi de
a elibera o cantitate de energie

din care sã se nascã
starea de conştienţã

Aceasta înseamnã sã reducem
la minim pierderile produse

de SFIDÃTOR.

Starea de conştienţã înseamnã atenţie.

Atenţia înseamnã energie.

Acest drum, acest itinerariu, aceastã
cale se bazeazã în mod evident

pe observarea modului de acţiune
a SFIDÃTORULUI în viaţa cotidianã

şi pe modalitatea optimã de a
acţiona care sã limiteze la minim,

pânã la întrerupere pierderea
energeticã corespunzãtoare.

De asemenea, este bine sã
fim de la început foarte clari.

În afara unor cazuri
excepţionale foarte rare,

drumul care conduce la eliberare
nu este deloc uşor.

Eliberarea nu este imediatã.

Acest drum nu este scurt.

Nu este simplu.

Scurte intervale de conexiune
cu lumile spirituale superioare

nu sunt indicatori ai unei
transformãri radicale

ci doar a unei ocultãri a SFIDÃTORULUI
într-un moment în care energia noastrã

se eleveazã printr-o oarecare
modalitate.

Adevãrata transformare înseamnã a
ajunge sã vezi adevãrata Realitate.

Şi, odatã ce ai vãzut, poţi sã te decizi
dacã vrei sã te transformi sau nu.

Totul devine inutil dacã pur şi simplu
nu acţionãm în mod corespunzãtor.

Asta e tot.

Înţelepciunea nu este un cadou,
ea trebuie sã fie persecutatã,

neacceptatã şi cuceritã.

În fiecare caz, scopul nostru,
al fiecãrei fiinţe umane

este sã trãim cea mai bunã
viaţã pe care o poate trãi

de seninãtate şi pace, de energie şi
forţã, de înţelegere şi integritate

şi de compasiune.

Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare
dintre noi doreşte în cele din urmã.

Eliberarea poate fi chiar şi
un cuvânt lipsit de sens

dar a trãi o viaţi plinã, intensã,
puternicã şi fericitã

este dreptul fiecãrei fiinţe umane
şi aceasta fãrã nici o îndoialã

chiar dacã SFIDÃTORUL se opune.

Deci, chiar şi pentru a atinge
o stare de forţã interioarã

este necesar sã acţionãm şi sã
trãim acţionând în mod conştient

şi sã nu acceptãm sabotajele SFIDÃTORULUI
faţã de esenţa fiinţei noastre.

Sã vedem acum ce arme, care
sunt de fapt stãri sufleteşti,

senzaţii interioare avem la
dispoziţie pentru a opune rezistenţã

şi a contracara modul în care
opereazã SFIDÃTORUL în viaţa noastrã.

Aceste arme, aceste senzaţii sunt
exact ceea ce de obicei nu folosim

De aceea ne sunt atât de
indigeste pentru SFIDÃTOR.

El nu este capabil de a
opri efectele pozitive.

Efecte care sunt cumulative dacã
persistãm în practica noastrã spiritualã.

Efecte care se vor transforma
într-o creştere energeticã

şi o stare de conştienţã vie
care ne vor conferi în final

forţa de a învinge în singura şi cea
mai importantã confruntare a noastrã,

confruntarea pentru propria
mãiestrie şi genialitate.

prin care cu toţii va trebui
sã trecem într-o zi.

O confruntare pe care
o chemãm de acum încolo

"barca ce ne salveazã din deşert".

A ajunge la esenţã este ceea
eu numesc a merge prin deşert.

Când mergeţi prin deşert, vã
întâlniţi faţã în faţã cu emoţiile voastre.

Dar când vã întoarceţi de acolo,
toţi demonii se transformã în îngeri.

Don Miguel Ruiz

Prima armã care se aflã la
dispoziţia noastrã, o frânã autenticã

pentru perpetuarea SFIDÃTORULUI
în câmpul conştiinţei noastre

cea mai accesibilã din punct de vedere
al înţelegerii noastre mentale,

ce aduce nişte beneficii
indiscutabile, a fost aleasã de 98%

dintre cei care îşi doresc o viaţã mai
bunã şi care produce o reţea beneficã.

Bineînţeles, cã SFIDÃTORUL se opune
conştiinţei noastre care se amplificã

în reţea, deoarece SFIDÃTORUL
ştie bine cã aceasta îI va ucide.

Dar, de fapt, ceea ce se petrece este
cã fiinţa umanã evitã sã foloseascã

aceastã armã iar în anumite cazuri sfârşeşte
prin a o îndrepta direct împotriva sa.

Dar dacã fiinţa umanã nu va
şti sã foloseascã aceastã armã,

nu va avea acces nici la celelalte,
deoarece celelalte arme

necesitã o mãiestrie în stãpânirea
acestui prim nivel interior

pentru a putea elibera în timp
beneficiile lor în mod exponenţial.

Despre ce vorbim?

Despre starea de spirit
interioarã, de DISCIPLINÃ.

DISCIPLINA

Vorbeşte despre disciplinã şi marea
majoritatea a oamenilor vor fugi,

precum hoardele de mongoli pe
cale sã coboare din munţi.

Este comic sã vezi cât de mult va
tergiversa egoul pânã când va accepta

autoritatea ta, ca fiinţã umanã,
asupra lui.

Stuart Wilde

Disciplina este un cuvânt periculos.

Mulţi asociazã, de fapt, disciplina
cu un regim strict, obligatoriu,

cu o forţare interioarã.

De fapt, disciplina nu are nimic
de a face cu toate acestea.

Disciplina despre care vorbim aici
este un mod de a fi, un mod de a gândi

fundamentatã pe trei elemente de bazã.

Decide în mod conştient
asupra propriilor acţiuni.

Acţioneazã fãrã a avea aşteptãri.

Primeşte cu seninãtate orice rezultat.

În general, fiinţele umane
fac exact contrariul.

Decid acţiunile lor în funcţie de ceva.

Acţioneazã având aşteptãri
de la celelalte fiinţe umane.

Şi deoarece, rezultatul acţiunilor
lor este de obicei foarte diferit

de ceea ce se aşteptau ei,
adicã, o altã aşteptare,

nu îI primesc niciodatã cu seninãtate.

Aleargã mereu având resentimente
dramatice.

Bineînţeles cã fiecare dintre aceste
comportamente se datoreazã unei ereditãţi

ce le-a fost indusã de un domeniu al
SFIDÃTORULUI care se perpetueazã

de mii de ani.

Disciplina înţeleasã ca uniune a
acestor trei elemente de bazã

genereazã o undã energeticã
de emoţii pozitive

şi entuziasm, adicã un curent
energetic pozitiv,

complet diferit de cel din care
SFIDÃTORUL se alimenteazã.

De altfel, cele trei elemente
sunt prin ele însele

opuse modalitãţii generale
în care noi ne trãim viaţa.

Şi aceasta împreunã cu factorii
determinanţi, dacã disciplina

este menţinutã în timp, conduce
la eradicarea unei stãri interioare

care îI împiedicã pe SFIDÃTOR sã
acceadã la energia noastrã cu uşurinţã.

Dar cheia disciplinei şi
valoarea sa enormã constã

în permanenţa sa temporalã.

Disciplina nu este nimic altceva
decât o iluzie dacã nu este menţinutã

pe întreaga perioadã temporalã a
transformãrii şi a detaşãrii.

Puterea provine din Disciplinã.

Stuart Wilde

A decide în mod conştient
asupra propriilor acţiuni înseamnã

puterea de a evalua corect
situaţia de viaţã în care ne aflãm

şi deciderea asupra modului
optim de a acţiona

cu un maxim energetic
accesibil nouã în acel moment.

Adicã, deciderea asupra unei
direcţii care sã aibã ca ţel

ameliorarea condiţiilor noastre de
viaţã, creşterea bunãstãrii noastre,

a vitalitãţii noastre care sã
conducã la o creştere interioarã.

Într-o o viaţã condusã în mod
haotic de cãtre SFIDÃTOR

nu avem niciodatã timpul sã ne oprim
şi sã reflectãm la propria existenţã.

Nu avem niciodatã timpul de a lua decizii
conştiente asupra acţiunilor noastre

care sã ne aducã beneficii
şi rezultate pozitive.

Acţionãm având credinţa cã am fãcut
alegerile responsabile în mod ponderat

în timp ce ne distrugem
energia şi viaţa

prin orice tip de atitudini nefaste şi
ataşamente emoţionale negative

camuflate de libertatea
cu care ne asumãm deciziile

Fumãm 80 de ţigãri pe zi, mâncãm cu
mult mai mult decât este necesar,

bem în mod constant litri
de bãuturi dãunãtoare,

le tratãm pe celelalte fiinţe
umane ca pe nişte obiecte,

lucrãm ore întregi doar pentru
dependenţa emoţionalã toxicã,

fãrã a ne opri nici mãcar un moment
pentru a ne întreba care este cauza

acestei dependenţe.

Şi numim aceste lucruri
libertate personalã.

Dacã astãzi ar fi ultima zi din viaţa
mea, aş vrea sã fac ceea ce fac astãzi?

De fiecare datã când rãspunsul
este NU din cauza zilelor multe

care stau la coadã, înţeleg
cã ceva trebuie transformat.

Steve Jobs

A acţiona fãrã aşteptãri înseamnã
a-l I împiedica pe SFIDÃTOR

genereze spirale de scãdere a
potenţialului energetic, bazate pe judecãţi

derizorii asupra condiţiilor în
care se manifestã acţiunile noastre.

Odatã ce ne-am decis sã
realizãm o acţiune

este necesar sã acţionãm
fãrã a lua deloc în consideraţie

judecãţile şi presupunerile
fãcute de mintea superficialã

deoarece aceste judecãţi şi
presupuneri nu sunt ale noastre;

sunt generate de SFIDÃTOR cu singurul
scop de a produce scãderea potenţialului

energetic şi fãrã a avea
un fundament real.

De fapt nu este uşor, aceasta
pentru cã nu suntem obişnuiţi

sã ne gândim la perfecţiunea noastrã.

Dacã doar pentru o acţiune
vom reuşi sã facem o derogare

de la modul nostru obişnuit de a gândi,
fiind dincolo de orice aşteptare

legatã de pierdere sau câştig,
de aprobare sau condamnare,

de aplauze sau fluierãturi, putem fi
impresionaţi de cantitatea mare

de lucruri minunate pe care
putem sã le creãm.

Urmãreşte doar sã obţii şi golul
va sãpa în tine lent precum orele

montane într-o îmbrãţişare neagrã
a peisajului.

Expansioneazã-te senin şi lumina se
va aprinde în tine, strãlucind ca steaua

Sirius care se reflectã într-o
manta de perle.

Noduroase şi curbate sunt cuvintele
ce acceptã sceptrul uman,

strãlucitoare şi puternice
precum Mjolnir sunt cuvintele

care oferã sceptrul lui Dumnezeu.

A primi cu seninãtate orice rezultat,
înseamnã a ţine cont de un ceva

care a existat mereu şi va exista.

Rezultatul acţiunilor noastre nu
poate intra în domeniul deciziilor

fiinţelor umane.

Libertatea unei fiinţe umane în
acţiune se manifestã în expresia creativã

de a reproduce infinitul în ea,

rezultatele depinzând
întotdeauna de forţele superioare

Rezultatele le putem obţine
dupã mult timp,

rezultatele pot fi complet diferite
de ceea ce ne-am dorit

Existã mereu rezultate care
sunt efectele acţiunilor noastre

Dar CE, CÂND şi CÂT şi CUM este
domeniul şi decizia infinitului?

Arjuna a început sã acţioneze şi sã lupte
fãrã a şti ceea ce i se va petrece

lui şi tovarãşilor lui, nici soarta
bãtãliei sau viitorul poporului sãu.

Aceastã cunoaştere este tema
divinului, a "cunoscãtorului câmpului".

În realitate, fiinţei umane îi revine
doar acţiunea adicã trãirea în sânul

Manifestãrii Extraordinare în
care se desfãşoarã viaţa sa.

Andrea Di Terlizzi
Walter Ferrero

Acceptarea cu seninãtate a cestui adevãr
înseamnã trãirea în seninãtate a vieţii.

Seninãtatea este intoleratã de
SFIDÃTOR, deoarece seninãtatea

este una dintre înzestrãrile
naturale ale fiinţei umane

din care SFIDÃTORUL nu
se poate deloc hrãni.

SFIDÃTORUL va încerca sã
tulbure aceastã înzestrare

generând gânduri negative de
condamnare, de lipsã de acceptare

a rezultatului unei acţiuni, dintr-o
non conformare a falselor aşteptãri.

Dar, în pofida faptului cã nu
sunt altceva decât gânduri,

adicã opinii subiective nu
neapãrat adevãrate,

formulate şi generate de o forţã
opusã câmpului nostru de conştiinţã

noi putem sfârşi prin a le crede iar
în acest mod i-au naştere spiralele

de scãdere a potenţialului energetic
care au ca unic scop hrãnirea

forţelor SFIDÃTORULUI şi
privarea noastrã de acea energie.

Majoritatea oamenilor nu cred
cã Seninãtatea poate constitui

o adevãratã disciplinã.

Stuart Wilde

Prin intermediul armei
disciplinei vor fi puse în mişcare

şi alimentate în noi înşine
forţe care ne vor susţine

în demersul nostru de a reuşi sã
trãim viaţa pe care o dorim

şi pe care meritãm sã o trãim iar
SFIDÃTORUL va începe sã piardã energie

pentru cã nu va mai fi el cel
care va decide în locul nostru

realizarea unor acţiuni frustrante,
nu va mai fi el cel care va judeca

şi va avea aşteptãri false, cel care
va primi atenţia şi încrederea noastrã.

Conştiinţa noastrã de sine nu va mai
cere pãrerea judecãţilor sale negative

şi evaluãrilor non obiective
pe care va încerca sã le inducã

în mintea noastrã superficialã.

Toate acestea vor elibera întotdeauna
energia pe care SFIDÃTORUL

a atras-o în cursa sa, permiţându-ne
sã ne realizãm acţiunile cu o eficienţã

şi o rapiditate sporite
pentru a avea viaţa perfectã

pe care meritãm sã o trãim.

Disciplina reduce într-un mod
incomensurabil mintea Zburãtorului.

John Michael Abelar

Dar care este diferenţa dintre o
acţiune disciplinatã şi o obişnuinţã?

Nimic altceva decât starea de conştiinţã.

O obişnuinţã este generatã de gânduri
inconştiente şi în afara oricãrui control

iar acţiunea disciplinatã este
expresia gândurilor conştiente.

Dacã ambele folosesc aceleaşi
resurse pe care le au la dispoziţie,

energia fiinţei umane, o obişnuinţã
ne face sã pierdem energie

printr-o dependenţã emoţionalã toxicã.

O acţiune disciplinatã duce
la creşterea energiei.

Dar adevãrata diferenţã este
datã de starea de conştiinţã.

Se ştie cã o acţiune devine
obişnuinţã dacã este alimentatã

de orice altã acţiune sau obişnuinţã,
devenind o sursã de putere.

De asemenea,este bine sã
devenim cât mai repede conştienţi

de aspecte foarte importante.

Disciplina este iluzorie şi nu va aduce
niciunul dintre fructele sale minunate

dacã nu este menţinutã în timp.

Pentru ce perioadã de timp?

Mintea noastrã profundã ştie
perfect rãspunsul.

Senzaţiile care vor apãrea în noi ne
vor spune cât timp este necesarã

realizarea unei anumite discipline.

Totul începe cu o singurã acţiune,
care trebuie sã fie deliberatã,

precisã şi menţinutã în timp.

Repetând aceastã acţiune
suficient timp se va atrage în fiinţã

unul dintre cele mai mari daruri pe
care fiinţa umanã le poate percepe,

unul din stâlpii ereditãţii fiinţei
umane magice, ce se poate aplica

în orice altceva: intenţia inflexibilã.

John Michael Abelar

În timp ce disciplina începe sã se
stabilizeze în interiorul nostru,

şi în timp ce devenim conştienţi
de ceea ce a existat dintotdeauna

şi de faptul cã am fost pãcãliţi
de falsele noastre aşteptãri,

ce derivã din indulgenţa noastrã,
putem interveni pentru a închide

alte falii energetice deschise
în câmpul nostru de conştiinţã.

În realitate, putem spune cã
închiderea acestor falii

ne conferã o mulţumire dar
nu înseamnã o reasamblare.

Aceastã mulţumire este foarte importantã
pentru noi deoarece închiderea

progresivã a faliilor noastre energetice
implicã întotdeauna eliberarea

unei energii foarte mari în favoarea
câmpului nostru de conştiinţã.

Urmând aceastã stare de mulţumire
continuã, vom ajunge sã avem

suficientã energie pentru a ataca în mod
frontal aspectele cele mai importante

pentru noi pentru a deveni mai
puternici şi pentru a împiedica

pierderea de energie.

Dar nu vom putea niciodatã
sã ajungem sã ne confruntãm

cu barca deşertului fãrã
a fi închis în mod progresiv

una câte una, toate
disipãrile noastre de energie

cu ajutorul disciplinei.

Regatul Luptãtorului este
protejat de o uşã.

Aceasta este bine ascunsã,
precum o mãnãstire între munţi.

Mulţi bat la uşã dar puţini intrã.

Dan Millman

Spiralele de scãdere a energiei se
nasc prin intermediul unui gând

sau a unei imagini generate de cãtre
SFIDÃTOR în mintea noastrã superficialã.

Înainte de a ajunge la sursã, putem sã
ne adresãm interiorului fiinţei noastre

pentru a atenua la un minim
posibil pierderile energetice

prin care spiralele de scãdere a
potenţialului ne transformã în victime.

Pentru a contracara acest influx
existã douã discipline foarte puternice

Ne exprimarea emoţiilor negative.

Scufundarea în mintea profundã.

Unul dintre obiectivele
principale ale SFIDÃTORULUI

este generarea de energie
emoţionalã de tip negativ

pentru a paraliza intenţiile
noastre bune

transformându-ne în victime ale oricãrui
tip de dependenţã emoţionalã toxicã

transformându-ne astfel viaţa
într-un infern alimentat de iluzii.

De asemenea, o astfel de ezitare
poate fi evitatã dacã şi numai dacã

aceastã energie emoţionalã este exprimatã
într-o acţiune care o manifestã.

Dacã în interiorul fiinţei
noastre percepem o emoţie de furie

şi transformãm acea emoţie
luptând împotriva a ceva sau a cuiva,

am realizat primul pas cãtre pierderea
finalã a energiei în favoarea SFIDÃTORULUI.

Deoarece SFIDÃTORUL nu este
prost, dacã putem spune astfel.

Scurtcircuitul emoţional este generat
de o acţiune care nu se manifestã.

Don Miguel Ruiz m-a învãţat
cã a nu reacţiona este totul,

pentru a nu fi asemenea unei maşini
automate care reacţioneazã

în secunda în care butonul
este apãsat.

Gaya Jenkins

A nu exprima emoţiile negative
înseamnã a nu le transforma în acţiuni,

înseamnã a introduce un element
de detaşare

între percepţia noastrã şi acţiune.

Emoţiile negative continuã sã existe

dar noi nu le exprimãm pentru
cã ele au fost generate

de o forţã care nu suntem noi,

prin intermediul echipamentelor
care ne-au fost "furate"

fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta.

Dar, atenţie!

A nu exprima o emoţie
negativã nu înseamnã a o nega

sau a o ascunde în profunzimea
fiinţei noastre

pentru cã aceasta înseamnã
introducerea ulterioarã

a unui element de suferinţã în
câmpul nostru de conştiinţã.

A nu exprima o emoţie negativã
înseamnã a o accepta total

în interiorul nostru, a o lãsa
sã fie ceea ce trebuie sã fie

şi sã o ardem în focul atenţiei
noastre focalizate

fãrã a ne retrage nici un pas şi
fãrã a o transforma în acţiune.

Aceasta înseamnã sã observãm
ceea ce percepem şi sã ţinem cont

cã mintea noastrã superficialã interpreteazã
o continuã senzaţie neplãcutã

ca o furnicãturã sau ca o presiune
în anumite puncte ale corpului

şi dându-i acesteia un nume
îi asociazã anumite senzaţii

sau mai bine spus, reacţii dureroase
pe care vrea sã le împingã cãtre spate

sau în profunzime.

Furia se poate transforma în tristeţe.

Acesta va fi simptomul curãţeniei pe
care o vom trãi dacã ne vom permite,

pentru prima datã, sã exprimãm o
emoţie dupã ce am reprimat-o mult timp

sub forma unei imagini mentale.

Don Miguel Ruiz

A nu exprima o emoţie negativã
necesitã mult control,

multã energie pentru cã de obicei
ceea ce facem ca fiinţe umane

inconştiente este exact opusul.

Pare paradoxal dar fiinţele umane, de
obicei, nu manifestã emoţiile pozitive

dar le manifestã în acţiune
pe cele negative.

Pare paradoxal dar nu este aşa
pentru cã acesta este fructul

unei tactici precise.

Şi chiar aşa fiind, emoţiile
sunt foarte importante.

Toate tradiţiile spirituale indicã modalitãţi
prin a cãror cultivare elaboratã

acestea se pot manifesta
în mod pozitiv.

De exemplu, în limbajul Cabalei
emoţiile se numesc mãsuri

deoarece chiar prin intermediul lor
fiinţele umane pot fi mãsurate

şi verificate din punctul de vedere
al evoluţiei spirituale

pe drumul transformãrii şi
creşterii conştiinţei.

Însã, în stare normalã, fiinţele umane
sfârşesc prin a avea emoţii negative

prin intermediul utilizãrii improprii
a minţii superficiale,

aceasta având ca unic beneficiu
prezenţa SFIDÃTORULUI

în interiorul câmpului lor
de conştiinţã.

Neexprimarea emoţiilor negative
poate conduce şi trebuie sã conducã

la mici miracole.

În interiorul nostru sunt mari demoni
care sunt manipulaţi de cãtre SFIDÃTOR

şi fobii care acţioneazã în
favoarea acestuia.

Ceva intrã pur şi simplu în
câmpul conştiinţei noastre,

ne face sã ne exprimãm opiniile
noastre asupra lumii,

genereazã o emoţie negativã:
furia, dispreţul, depresia.

Sã înfruntãm emoţiile care se manifestã

sau sã ne servim de aceste emoţii ca
şi cum ele ar proveni dintr-un gând

generat în mod automat
de mintea superficialã.

Sau sã ne servim de natura
acestor emoţii, de gustul lor,

de senzaţiile strict fizice
pe care le produc în corp.

Sau sã ne servim de ele, pãstrând
natura emoţiilor dar nemanifestându-le.

Nu trebuie sã exteriorizãm furia
sau dispreţul pe care le simţim

împotriva noastrã sau a orice altceva.

Nu trebuie sã ne manifestãm depresia
prin acţiuni care sã o confirme.

Putem sã ne servim de emoţii dar
nu trebuie sã le manifestãm

pentru cã noi nu suntem nimic
din toate acestea.

Dacã reuşim sã rãmânem vigilenţi şi
prezenţi observând tot ceea ce percepem

interior fãrã a fi surprinşi,
vom experimenta

cea mai puternicã practicã
spiritualã, şi astfel va deveni posibilã

o transformare rapidã a
tuturor durerilor din trecut.

Eckhart Tolle

O emoţie negativã înţeleasã ca
o emoţie care disipã energia

care este observatã în mod
inflexibil fãrã a fi combãtutã,

fãrã a fi negatã şi fãrã a fi
exprimatã în mod reactiv

trece foarte repede, iar apoi
începe aproape instantaneu

sã îşi diminueze intensitatea.

Ca urmare, cu conştiinţa curatã
va fi necesar sã acţionãm

pentru a folosi energia acelei
emoţii, ştiind astfel cã emoţia

a trecut definitiv, iar acţiunea
este curatã, creativã şi nonreactivã.

Aceastã calitate va transforma acţiunea
într-un mod prin care vom fi susţinuţi

în câmpul nostru de conştiinţã
cu o nouã cantitate de energie

folositã într-un mod conştient
împotriva SFIDÃTORULUI.

Pentru a vindeca un
resentiment se procedeazã lent.

Şi aceasta pe cine va ajuta?

Tao Te Ching

Imersiunea în mintea profundã
necesitã o disciplinã înaltã

şi o putere enormã pentru ca aceasta
va acţiona asupra minţii superficiale

pe care SFIDÃTORUL o cunoaşte
foarte bine şi o poate folosi

pentru propriul avantaj,
cu un efort minim

pentru a forma spirala de
pierdere energeticã,

adicã interpretarea
mecanicã a percepţiilor.

Aducând în câmpul atenţiei noastre
haosul minţii superficiale

aparent incontrolabil, observãm rapid
cã aproape toate gândurile

pe care ne permitem sã le
menţinem, sunt foarte focalizate

asupra unei singure polaritãţi
dominante.

Tot ceea ce intrã în câmpul nostru
de conştiinţã, inclusiv noi înşine,

este judecat şi descompus în
pãrţi separate şi apoi gãsit vinovatul

inocent, adaptat sau neadaptat, demn
sau nedemn, imposibil sau posibil,

bun sau rãu, etc. etc.

Acesta este un mecanism pe care
acum îI cunoaştem foarte bine.

Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã
simţim ceea ce este în interiorul nostru

la o mai vastã cuprindere de informaţii,
ce conţine aspectele unificatoare

şi conective care susţin orice lucru.

Aceste aspecte nu pot fi
realizate de mintea superficialã

pentru cã ea nu are aceastã
funcţionalitate.

Aceste aspecte au o pertinenţã
exclusivã aparţinând minţii profunde.

A face sã funcţioneze mintea profundã
înseamnã a face sã funcţioneze

în mod substanţial starea de detaşare
dintre noi şi gândurile

minţii superficiale deoarece
aceste gânduri au o importanţã minorã

şi nu reprezintã ceea ce suntem noi.

În acest spaţiu creat de aceastã detaşare,
fiind conştienţi cã mintea profundã

intervine prin intermediul
stãrilor sale şi în loc sã acceptãm

complet şi imediat gândurile de
judecatã generate de mintea superficialã

fie ele pozitive sau negative,
rãmânem tãcuţi, vigilenţi şi conştienţi

de stãrile emanate în profunzimea
fiinţei noastre de mintea profundã.

În situaţiile de urgenţã
mintea se opreşte.

Deveniţi total prezenţi în ACUM
şi veţi deveni conştienţi de ceva

infinit mai puternic.

Dar pentru aceasta nu este necesar
sã escaladaţi peretele unui munte.

Puteţi sã intraţi în aceastã stare
chiar ACUM.

Eckhart Tolle

Ocazia de a practica
scufundarea în mintea profundã

este prezentã în toatã existenţa
noastrã.

Sã observãm un copac
sau o plantã sau un obiect

şi sã îI comparãm cu o fiinţã umanã.

Sã ne detaşãm de mintea superficialã
şi de gândurile sale care nu ne aparţin.

Ce percepem?

Ce stãri emanã obiectul sau
fiinţa cu care ne identificãm?

Ce percepem cu adevãrat în
locul unde ne aflãm?

Este armonie sau simţim
cã ceva nu funcţioneazã?

Scufundarea în mintea profundã
ne va permite practic imediat

sã ţinem cont cã fiecare lucru este
mult, foarte mult, cu mult mai mult

decât ceea ce mintea superficialã
reuşeşte sã judece

iar suma gândurilor de judecatã care
ne permite sã lãsãm sã strãluceascã

lumina din noi nu are nici mãcar o
umbrã din cea realitate indiscutabilã

din care credeam cã sunt fãcute.

Dar elementul cel mai important
din aceastã imersiune conştientã

se produce exact în locul în
care mintea superficialã produce

identificarea cu vechile
experienţe asemãnãtoare

sau integreazã o acţiune pozitivã
în vederea creşterii noastre spirituale

dar cu multe îndoieli şi frici, sau
provoacã o acţiune de dependenţã

emoţionalã toxicã, gânduri care
le foloseşte pentru a fi nemulţumiţi

sau pentru a-şi atinge
scopurile sale, nu sunt de fapt,

ceea ce noi suntem cu adevãrat.

Acesta este punctul cardinal
pe care trebuie sã îI realizãm.

Fulgerul percepţiei noastre se aflã în
profunzimea fiinţei noastre într-un spaţiu

în care gândurile nu
au devenit încã cuvinte

şi pe care nu putem
sã-I negãm niciodatã,

spaţiul liniştit în care se
manifestã acesta

sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu
permite ca aceasta sã se producã

pentru cã aceasta înseamnã
sã ajungem sã vedem

cã viaţa noastrã nu ne aparţine,
adicã, este transpusã în acţiune

dar nu de senzaţiile provenite
de la mintea profundã.

În mâinile forţelor SFIDÃTORULUI stã
iluzia interioarã a libertãţii personale.

Conştiinţa nu este mintea.
Starea de conştienţã nu este mintea.

Atenţia nu este mintea.

Dan Millman

latã, cã prin nonexprimarea
emoţiilor negative ne adresãm

funcţiilor minţii profunde,
creând un nou spaţiu interior,

un spaţiu în care se manifestã
ascultarea şi observaţia.

Acest nou spaţiu pe care îI vom
cuceri prin disciplina noastrã

este un spaţiu integru care
ne aparţine în totalitate

în care SFIDÃTORUL nu poate sã
supravieţuiascã dar nici sã intervinã

pentru a-I utiliza în avantajul sãu.

Cu cât acest spaţiu devine
mai mare şi mai profund

cu atât mai multã energie
putem sã recuperãm

din câmpul gravitaţional al SFIDÃTORULUI
iar existenţa noastrã se apropie

mai mult de perfecţiune şi de
libertatea ultimã.

Fiinţa umanã este de fapt
compendiul puterii sale personale

iar acest compendiu determinã modul
în care trãim şi modul în care murim.

Carlos Castaneda

Spaţiul interior, integru şi curat
pe care I-am cucerit

prin neexprimarea reacţiilor negative
şi scufundarea în mintea profundã

care este un spaţiu al observãrii
pure care funcţioneazã diferit

de mecanicismul minţii superficiale
şi de aceea putem fi mai atenţi,

mai trezi şi mai conştienţi
ca niciodatã.

Acest spaţiu al observãrii pure este
terenul fertil în care poate

creşte şi se poate manifesta facultatea
fundamentalã a fiinţei umane

care constituie ereditatea sa
şi îi aparţine prin drept divin

de fiinţã magicã.

Aceastã facultate a fost ocultatã pentru
a-şi pierde din potenţialul energetic

fiind prada curenţilor emoţionali ce au
acţionat în favoarea SFIDÃTORULUI.

Aceastã facultate a fost menţionatã
de toate tradiţiile spirituale

pentru a o putea repune
în stare de funcţionare

prin intermediul unei infinitãţi
de modalitãţi diferite

dar care conduc la acelaşi rezultat.

Facultatea care readuce aminte fiinţei
umane ceea ce este ea cu adevãrat.

Facultatea tãcerii interioare

TÃCEREA INTERIOARÃ

Tãcerea interioarã este
o stare specialã a Fiinţei

în care toate gândurile se opresc şi
în care se trãieşte la un nivel diferit

de cel al stãrii de conştiinţã
obişnuitã.

Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea
dialogului interior, prin urmare,

fiind condiţia esenţialã a pãcii
desãvârşite.

Carlos Castaneda

Tãcerea interioarã este acea
stare a fiinţei umane în care

orice tentativã de identificare
interioarã creatã de SFIDÃTOR

dispare literalmente, fiind complet
reabsorbitã de focul atenţiei.

Starea de vigilenţã extremã
şi de conştienţã care se naşte

din absenţa gândurilor articulate sub
formã de cuvinte sau de imagini mentale

secvenţiale şi asociative,

este de fapt, o stare în care mintea
superficialã este deconectatã

de la percepţia existenţei propriei
fiinţe, ca un câmp de energie conştientã,

adicã, o stare în care mintea superficialã
nu mai poate determina identitatea

EU SUNT a oricãrei fiinţe umane,
deoarece aici EU SUNT include

mintea superficialã şi nu vice-versa.

Filosoful Cartesio susţine cã a
descoperit adevãrul fundamental

atunci când a fãcut faimoasa
sa afirmaţie: "Gândesc, deci exist".

De fapt, el a exprimat eroarea
fundamentalã: identificarea gândului

cu conştienţa şi identificarea acesteia
cu gândul.

Eckhart Tolle

În starea de tãcere interioarã orice
tentativã de implementare a spiralei

de descreştere a energiei de cãtre
SFIDÃTOR este recunoscutã imediat

şi lãsatã sã treacã.

Fiinţa umanã recunoaşte imediat în ea
însãşi principiul a ceva ce nu îi aparţine

sau nu şi-I doreşte.

Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã
poate face pentru fiinţa umanã

în drumul sãu de recucerire
interioarã, dar aceasta nu e totul.

Putem spune cã nu existã limite pentru
ceea ce suntem în stare sã realizãm

sã exprimãm şi sã explorãm,
aprofundând şi potenţând tot mai mult

aceastã facultate pe care noi
am uitat-o.

Acolo unde lumina apusului
se uneşte cu pãmântul

care apoi coboarã pânã în
adâncul mãrii, de acolo se ridicã

Adevãratul Oraş înconjurat
de turnuri şi de ziduri albe solide.

Dupã acesta sunt de explorat
Lumi şi Universuri,

şi apoi, mai departe, mai existã
de explorat spaţii sacre.

Tãcerea interioarã nu poate
fi explicatã în cuvinte.

Este necesar sã acţionãm pentru a
o înţelege sub toate aspectele sale

pe toate nivelele fiinţei noastre
realizându-i extrema sa importanţã

în întreaga noastrã viaţã.

Dar, din fericire, acest drum a fost
parcurs de toate tradiţiile spirituale

care ne susţin şi ne învaţã un numãr
mare de tehnici de disciplinã mentalã

pentru a ajunge sã ne-o însuşim,
iar nouã nu ne rãmâne decât

sã experimentãm practicile care ni se
potrivesc pentru a ne descoperi unicitatea.

De exemplu, toate disciplinele care
s-au unit sub termenul de meditaţie

îI exprimã chiar dacã o fac sub forma
unei mari varietãţi de tehnici

cãci ele vizeazã acelaşi obiectiv:

a hrãni şi a stabili în noi expansiunea
unui spaţiu perceptibil al tãcerii.

Acesta este dezideratul fundamental.

Modalitãţi infinite îndreptate
într-o singurã direcţie.

Aceastã expansiune în noi a
tãcerii interioare implicã

printre nenumãrate beneficii
creşterea într-un mod exponenţial

a capacitãţilor noastre de
percepţie, ca o consecinţã

a expansiunii câmpului de conştiinţã
care sunt legate în mod direct

de tãcerea interioarã.

Aceastã percepţie amplificatã şi
aceastã conştiinţã expansionatã

vor fi capabile sã slãbeascã modul
de operare al forţelor SFIDÃTORULUI.

Într-o fiinţã umanã, cu cât este
mai multã energie la dispoziţia conştiinţei

cu atât mai puţinã energie este
la dispoziţia forţelor SFIDÃTORULUI.

Nu este nimic mai puternic în
aceastã reconfigurare energeticã

decât practica tãcerii interioare.

Vechii şamani tolteci au descoperit
cã oboseau prin tãcerea interioarã

mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul
fuge, demonstrându-se în mod absolut

originea sa nonumanã.

Carlos Castaneda

Dar cum putem face loc tãcerii
interioare în viaţa noastrã?

Practica tãcerii interioare este
o disciplinã care poate potenţa

mintea şi poate fi practicatã
în orice condiţii existenţiale.

Cum?

Îndreptându-ne în mod total atenţia
asupra ceea ce se petrece în acest moment,

reorientând pe cât posibil şi pe
o perioadã cât mai lungã posibil

atenţia pe care o acordãm
gândurilor minţii superficiale

şi îndreptând-o cãtre percepţiile momentului
prezent ale simţurilor noastre.

Pentru aceastã practicã nu este necesar
nimic mai mult decât toatã viaţa noastrã.

În oricare moment este necesar sã
ne amintim sã ne conducem atenţia

în eternitatea momentului prezent

prin detaşarea ei de mintea superficialã.

În orice moment şi în orice
acţiune realizãm, sã ne amintim

cã suntem vii, prezenţi, sã
ne amintim de noi înşine,

aşa precum numea Gurdjiev, cãutãtorul
spiritual care a trãit la începutul

secolului trecut, aceastã disciplinã.

Un bãrbat I-a întrebat odatã pe
maestrul Ma-tsu:

Care este adevãrul suprem

Maestrul rãspunse:
ţi-I voi spune dupã ce vei bea

toatã apa acestui fluviu.

Bãrbatul rãspunse:
Am bãut-o deja.

Atunci maestrul îi spuse:
Atunci deja ai aflat.

Prin focalizarea atenţiei
asupra acţiunii pe care o realizãm

în minte vom aduna informaţii
despre mediul ambiant

şi despre noi înşine prin
intermediul simţurilor noastre.

Care este poziţia noastrã?
Cum respirãm?

Suntem liniştiţi sau percepem
interior o stare de discomfort?

Ce ne spune corpul?

Şi ce ne spune locul în care suntem?

Disciplinarea minţii profunde are aspecte
similare cu practica tãcerii interioare.

De fapt, plecând de la tãcerea interioarã,
mintea profundã decodificã

prin percepţia realitãţii înconjurãtoare
câmpul nostru de conştiinţã.

Aceastã lamã de cuţit a momentului
prezent

creeazã un dig care este perfect
inaccesibil SFIDÃTORULUI.

Atâta timp cât ne
menţinem în aceastã stare

SFIDÃTORUL nu ne poate
atrage de partea sa.

Pentru a ne atrage de partea sa,
SFIDÃTORUL trebuie sã fie crezut de noi,

adicã, are nevoie sã recãdem la
nivelul energiei noastre obişnuite

unde poate avea loc identificarea
automatã cu mintea superficialã

având drept consecinţã generarea
de energie emoţionalã.

latã unul din motivele
pentru care tãcerea interioarã

este atât de importantã.

În momentul în care suntem scufundaţi
în ea, SFIDÃTORUL înceteazã

sã ne mai controleze existenţa.

Astfel, se elibereazã în noi spaţii
pentru atingerea acelei surse interioare

care reprezintã ceea ce
suntem noi cu adevãrat,

care sunt expresii ale vieţii noastre şi
a ceea ce noi ne dorim cu adevãrat.

În final, se elibereazã în noi
spaţiul în care putem deveni

ceea ce suntem noi cu adevãrat.

Zazen-ul este manifestarea Realitãţii
Ultime.

De aceea, nu va putea fi niciodatã prada
capcanelor şi a incluziunilor insidioase.

Deschizându-vã inima secretã, veţi fi
precum un dragon care intrã

în apele adânci,sau ca un tigru care
intrã în pãdurea deasã a unui munte.

Dogen Zenji

Este necesarã o mare
cantitate de energie la început

pentru a susţine în mod continuu
aceastã nouã stare a fiinţei

de aceea nu trebuie sã ne pierdem
rãbdarea dacã reuşim sã facem aceasta

doar pentru câteva secunde dar
noi trebuie sã rezistãm.

De fapt, de mulţi ani, de foarte mulţi
ani suntem obişnuiţi sã acţionãm

exact invers, adicã,
pãrãsind alegerile luminoase

şi acordând toatã atenţia noastrã
acelei secvenţe plinã de gânduri

asociative, inutile, gãlãgioase şi
nesfârşite cu care ne identificãm

care ne împing dintr-o parte în alta
iar noi reacţionãm într-un mod

pe care nu-I dorim în nici un fel.

Doar din cauza neliniştii şi pentru a face
faţã emoţiilor negative percepute.

Şamanii tolteci explicau cã
tãcerea interioarã se acumuleazã.

Este necesar sã construim un nucleu de
tãcere interioarã în profunzimea noastrã

care va creşte moment dupã moment,
de fiecare datã când este practicatã.

Carlos Castaneda

Pentru a realiza aceastã practicã
putem sã ne decidem sã explorãm

disciplinele spirituale oferite
de toate tradiţiile spirituale

care urmãresc expansionarea tãcerii
interioare şi care ne fac sã vibrãm

la unison cu ceea ce suntem
şi cu preferinţele noastre,

iar apoi e necesar sã le transformãm
într-o disciplinã zilnicã.

Atingerea tãcerii interioare nu
este prerogativa unei practici anume

dar este cu adevãrat
prerogativa intenţiei inflexibile

pentru cine doreşte sã o dobândeascã.

Din aceastã cauzã nu existã tradiţii
spirituale superioare sau inferioare

pe aceastã cale.

Ceea ce pentru mine poate reprezenta
un mod extraordinar de eficient

în explorarea tãcerii interioare,
pentru o altã fiinţã umanã poate fi

cu adevãrat o modalitate inutilã.

Aceasta este o responsabilitate a
fiecãrei fiinţe umane

de a selecţiona mijloacele
care îi sunt cele mai la îndemânã

pentru a atinge starea de tãcere
interioarã.

Dar una dintre consecinţele minunate
ale practicii noastre spirituale

este menţinerea aceleiaşi stãri de
conştiinţã rezultate în urma amplificãrii

tãcerii interioare pe care o putem
comunica prin modalitãţi similare

celei pe care o foloseşte SFIDÃTORUL.

Care este disciplina cea mai
potrivitã nouã?

Într-o bunã zi vom putea lua în considerare
aprofundarea tãcerii interioare

prin intermediul meditaţiei Zen sau ne
vom dori sã gãsim în zona în care ne aflãm

un curs de Yoga sau vom simţi
imboldul sã practicãm Tai Chi Choan

sau sã învãţãm sã cântãm cât
mai bine la un instrument muzical.

Unde se poate ajunge prin aceste
deschideri interioare?

În spaţiul pe care I-am deschis
prin intermediul tãcerii interioare.

În spaţiul care prin intermediul
tãcerii interioare ne conecteazã

la vastitatea infinitului sau la orice
alt lucru din minunatul univers.

Tãcerea interioarã
este poarta cãtre Infinit

Nu existã un instrument mai eficient decât
acesta şi este calea care ne conduce

cãtre viaţa minunatã pe care dorim sã o
trãim şi pe care avem dreptul sã o trãim.

Mai ales dacã unificãm inspiraţiile
infinite ce comunicã între ele

cu acţiunea.

Expansionarea tãcerii interioare
înseamnã inactivarea progresivã

a tuturor pulsiunilor automate
ale SFIDÃTORULUI

pânã la a-I transforma pe însuşi
SFIDÃTORUL într-un ansamblu de forţe

care sã acţioneze în direcţia
manifestãrii vieţii noastre minunate.

Expansionarea tãcerii interioare înseamnã
a ne trãi în mod complet armonios

destinul nostru de fiinţe umane magice
ce se manifestã într-un univers minunat.

Vieţile Marilor Personalitãţi ne aduc
aminte cã putem fi noi înşine sublimi

şi cã, atunci când vom merge,
ne vom putea lãsa urmele noastre

pe nisipul timpului.

Aceste urme pe care poate un
altul, care navigheazã prin viaţa sa,

un frate pierdut şi naufragiat le
va vedea, va putea sã le urmeze

şi se va putea vindeca.

Deci: curaj şi acţiune,
inima deschisã cãtre tot;

mereu în cãutare, mereu în cãlãtorie,
învãţând sã reziste şi sã aştepte.

Henry Wadsworth Longfellow

Sau lãsãm în mâinile
SFIDÃTORULUI frâiele vieţii noastre

sau acţionãm pentru a trezi în noi
magia, forţa, puterea, conştienţa

care reprezintã moştenirea noastrã,
dreptul nostru de fiinţe umane

fãrã nici un fel de diferenţiere.

Aceastã alegere se regãseşte în orice
respiraţie a noastrã, oricât de micã

în cel mai mic gând pe
care îI alimentãm,

în cel mai neînsemnat cuvânt
pe care îI pronunţãm,

în cea mai micã acţiune
pe care o întreprindem.

Scopul existenţei noastre
este a alege în fiecare moment

care dintre cele douã cãi
dorim sã le parcurgem

o direcţie sau cealaltã.

Aceasta este o alegere pe care
o facem în fiecare moment

în orice secundã, în orice circumstanţã.

De la aceasta nu ne putem
sustrage, nu este posibil.

În oceanul vieţii, insulele Binecuvântãrii
sunt pãmântul însorit şi liniştit

al idealurilor tale care
aşteaptã sosire ta.

Menţineţi mâna singurã la timona
gândului.

În nava sufletului tãu existã deja
cãpitanul comandant.

El doarme, dar trezeşte-I.

Autocontrolul înseamnã forţã.
Gândul controlat înseamnã conducere.

Tãcerea este putere.
Pronunţã în adâncul inimii tale,

rãmâi tãcut şi în pace.

James Allen

Disciplina, nonexprimarea
emoţiilor negative în mod reactiv,

scufundarea în mintea profundã,

tãcerea interioarã

cele patru faţete ale piramidei recuceririi

instrumente care acţioneazã în paralel
susţinându-se şi alimentându-se

unul pe altul

cãtre vârf,

cãtre destinaţia finalã.

De aceea oricine ascultã cuvintele
mele şi le pune în practicã,

este asemenea unui înţelept care
şi-a construit casa pe o stâncã.

Chiar dacã plouã, ploaia
se va îndrepta cãtre fluviu,

chiar dacã suflã vânturile şi se
abat furtuni asupra acelei case,

ea nu se dãrâmã deoarece
fundaţia ei este pe piatrã.

Oricine ascultã cuvintele mele
şi nu le pune în practicã,

este asemenea omului prost
care şi-a construit casa pe nisip.

Când plouã, când râurile ies din
matca lor, când suflã vânturile

aceasta se dãrâmã iar pagubele
vor fi mari.

Iisus, Matei 7, 24- 27

Cãlãtoria poate sã nu fie scurtã,
s-ar putea sã fie necesari ani

pentru a crea o structurã
solidã, stabilã.

În existenţa noastrã existã o
mare cantitate de structuri gând

structuri emoţionale, ce sunt construite
în fiinţa noastrã chiar de SFIDÃTOR

pentru a-şi împlini scopurile
şi unele necesitãţi.

Iar unele scopuri sunt atât de
împãmântenite în noi,

atât de strâns legate de identificãrile
noastre

încât vor fi necesari ani de
muncã pentru a fi dezactivate.

Aceste structuri nu sunt altceva
decât credinţele noastre,

convingerile noastre, acele domenii pe
care noi ne susţinem şi ne desfãşurãm

viaţa, acele legi mentale moştenite pe
care noi ne structurãm modul de a gândi,

Acele activitãţi despre care credem
cã sunt o parte inalienabilã

a fiinţei noastre.

Toate aceste lucruri moartea le va
distruge ca pe nişte frunze uscate.

În anii noştri de muncã este sigur
cã vom cãdea de mai multe ori

în diferitele dependenţe emoţionale
toxice pe care le purtãm în noi

Rareori putem ieşi foarte repede
şi opri mareea emoţionalã.

Uneori sunt necesari ani
pentru a deveni conştienţi

de o dependenţã emoţionalã toxicã de
a satisface o necesitate inexprimabilã.

Dar piramida noastrã de reconstrucţie
pe care o edificãm creşte

şi este sigurã în pofida bãtãliilor
noastre pierdute.

Dar continuând sã practicãm,
sã edificãm, sã construim

într-o zi, pur şi simplu, atacul
SFIDÃTORULUI va fi respins din naştere

pânã când va dispãrea.

Este necesar sã recunoaştem aceasta
cu ironie şi linişte

structura irealã cãreia i-am
dat acceptul sã existe

şi pe care am menţinut-o în noi.

Şi o lãsãm sã disparã, pur şi
simplu, dintr-o datã.

Oamenii nu se obosesc sã înţeleagã
faptul cã noi putem elimina

din vieţile noastre orice
aspect în orice moment.

John Michael Abelar

Despre ce vorbim?

Despre structurile gând emoţionale
care în existenţa noastrã au generat

un ataşament emoţional în
vederea satisfacerii lor.

ţigãrile, alcoolul, sexul, mâncarea,
munca, shoppingul

chiar şi shoppingul.

Trebuie sã nu ne mai creãm astfel
de ataşamente nici mãcar în somn.

Acestea sunt privaţiuni forţate şi dãunãtoare
care nu au nici un fel de utilitate.

Trebuie sã le transcendem, trebuie sã de
desprindem de domeniul SFIDÃTORULUI

prin intermediul detaşãrii şi sã
le ardem în focul conştiinţei.

Ce ne mai rãmâne?

Noi înşine. Libertatea şi bucuria
de a fi, în loc de sclavia

dependenţei mascatã sub forma
libertãţii personale.

În edificarea vieţii care ne
aparţine cu adevãrat,

e bine sã apelãm la tezaurul unor sfaturi
provenite de la fiinţe cu experienţã

care au ajuns aici înaintea
noastrã, care au început

cu mulţi ani în urmã acest proces.

latã câteva dintre aceste sfaturi.

Este foarte important sã nu
permitem creşterea furiei

prin nonexprimarea reactivã a
emoţiilor negative.

Furia este o emoţie negativã prin
ea însãşi, foarte dãunãtoare

pentru echilibrul energetic al câmpului
de conştiinţã al fiinţei umane.

Şi nu are nici un motiv serios sã existe.

Ea este doar reacţia SFIDÃTORULUI la
lipsa de identificare sau la rezistenţa

câmpului de conştiinţã uman cu spirala
de scãdere a energiei produsã de ea.

Sã dezvoltãm şi sã alimentãm din
ce în ce mai mult posibil

în noi înşine perceperea echilibrului
subtil dintre reprimarea şi reţinerea ei.

Reţinerea înseamnã acceptarea
emoţiei negative

observarea ei în noi înşine, a înţelege
dacã trebuie sã fie exprimatã

sau lãsatã sã treacã şi trebuie sã
fim gata pentru a o exprima eventual

doar când este cazul dar niciodatã
într-un mod violent sau agitat.

Reprimarea înseamnã neacceptarea emoţiei
şi abordarea unei atitudini radioase

pânã când furia se va revãrsa în exterior
iar energia ei va ajunge la SFIDÃTOR.

Procesul nostru de recucerire
înseamnã a nu exprima emoţii negative

prin reprimare sau a lãsa ca reprimarea
sã genereze în mod gradat furia

şi conştientizarea faptului
cã este o emoţie inutilã şi dãunãtoare.

Ceva din voi are o pãrere despre
altceva.

Viaţa nu se desfãşoarã în
concordanţã cu aceastã pãrere.

Reacţia inutilã faţã de acest
eveniment se numeşte furie.

Dar dacã furia sau emoţiile negative
din noi înşine au avut timpul sã creascã

şi sã se manifeste fãrã ca noi
sã fi reuşit sã oprim acest proces

când SFIDÃTORUL întâlneşte o spiralã
de scãdere a energiei

în câmpul conştiinţei umane aflatã în
tãcere este în stare sã îI recunoascã imediat

şi aceasta conduce la apariţia unui
gând imagine care nu este fructul

intenţiei sale conştiente.

Deci, o fiinţã conştientã poate
opri procesul încã de la naşterea sa

pur şi simplu refuzând alimentarea
SFIDÃTORULUI, adicã, înlocuindu-I

cu o imagine gând conştientã
şi legatã de experienţele

pe care fiinţa respectivã
doreşte sã le trãiascã.

Dar dacã deja în interiorul nostru
s-a nãscut o acţiune corelatã

înseamnã cã spirala de descreştere
a potenţialului energetic a început

sã fie alimentatã cu energie iar în acel
punct, este foarte dificil sã rezişti

şi poate genera uşor furia,
iar efectul ei nu face altceva

decât sã o amplifice ulterior
în întreaga fiinţã.

Ce trebuie sã facem atunci?

O practicã adecvatã este cea de a
face sã creascã tãcerea interioarã

şi sã scufundãm în ea chiar şi acţiunea
provocatã de o emoţie negativã toxicã

adicã, trebuie sã devenim foarte
conştienţi şi sã observãm fãrã a judeca

cu întreaga noastrã atenţie
ceea ce facem, ceea ce suntem

pe cale sã facem, adicã sã vedem
acţiunea conştient, în totalitatea sa.

Sã observãm efectele acesteia
asupra corpului nostru

sã urmãrim emoţiile noastre, efectul
lor asupra mediului înconjurãtor.

Astfel vom descoperi multe,
chiar foarte multe lucruri.

De exemplu, vom descoperi
cã nu reuşim sã ţinem cont

de noi şi cã nu suntem conştienţi în
momentul în carea realizãm o acţiune

chiar dacã percepem rãul
pe care îI facem.

Dacã sunteţi geloşi, dacã
aveţi o atitudine defensivã,

dacã simţiţi impulsul sã vã certaţi,
dacã aveţi nevoia sã aveţi dreptate

sau simţiţi o durere emoţionalã de
orice fel, sau orice altceva,

fiţi conştienţi de realitatea
acestui moment,

şi menţineţi-I în conştiinţã.

Eckhart Tolle

Sau pentru anumite gesturi
mecanice pe care le realizãm

în favoarea SFIDÃTORULUI,
ajunge o simplã acţiune

de conştiinţã amplificatã pentru a le
demasca şi a le transcende instantaneu

şi definitiv.

În modul nostru de a observa
în tãcere interioarã, mintea profundã

face sã se nascã o stare de conştiinţã
plinã de blândeţe şi dulceaţã

care sunt caracteristicile sale
particulare.

O întrebare foarte simplã.

Dar ce poate sã se nascã
din profunzimile minţii?

Aceastã neaşteptatã modalitate
de înţelegere, uneori, este suficientã

pentru a schimba cursul unei
întregi vieţi.

Existã o stranie şi stimulatoare fericire
în a acţiona deplini conştienţi

ca şi cum fiecare lucru pe care
îI facem ar putea fi

ultima noastrã acţiune pe pãmânt.

John Michael Abelar

Şi acum fiţi atenţi,
decideţi-vã sã acceptaţi

sau nu provocarea

Decideţi-vã dacã vreţi sã trãiţi
o existenţã completã

sau una în care sã fiţi sclavul SFIDÃTORULUI
şi dependenţelor emoţionale toxice

sau dacã vreţi sã vã trãiţi viaţa
intens, puternic, autentic, liber

fericiţi, într-un câmp de conştiinţã
şi energie în care sã fiţi eliberaţi.

Ultimul meu dar pentru tine
este o poveste.

Ascult-o şi sesizeazã-i învãţãturile.

De fiecare datã când o vei auzi,
credinţa ta se va întãri.

Mã trezeam la sunetul ceasului şi de
fiecare datã când el ticãia sonor

pe cutia albastrã. Aveam şase
ani şi era ziua mea de naştere.

Mi-am lãsat pijamaua sã cadã pe
podea şi am aruncat-o sub pat

şi apoi am alegat jos pe scãri având pe
mine doar chiloţii marca Lone Ranger.

Era ziua mea de naştere!

În câteva ore prietenii mei vor sosi
cu cadouri şi va fi un tort, îngheţatã,

şi multã distracţie!

Dupã ce toate decoraţiunile
pentru petrecere au fost fãcute

au plecat cu toţii iar eu m-am
jucat cu jucãriile mele noi.

Eram plictisit, obosit, şi mã
durea burta.

Am închis ochii şi am adormit.

Am vãzut cum fiecare zi
trecea ca şi cea din urmã:

şcoalã timp de o sãptãmânã,
apoi sfârşitul sãptãmânii, şcoalã,

sfârşit de sãptãmânã, varã,
toamnã, iarnã şi primãvarã.

Au trecut anii şi nu dupã mulţi am
devenit unul dintre cei mai bun gimnaşti

din şcoala superioarã din Los Angeles.

În sala de sport, viaţa era incitantã:

în afara acesteia, viaţa era o
deziluzie generalã.

Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a
chemat la Universitatea Berkeley,

în California şi mi-a oferit o bursã
de studii la acea universitate.

Nu mi se pãrea cã e momentul sã mã
duc pe coastã pentru o viaţã nouã.

M- am certat cu prietena mea din
aceastã cauzã şi la sfârşit ne-am despãrţit.

M- am simţit rãu, dar m-am consolat
cu proiectele universitare.

În curând eram sigur cã viaţa
mea va începe cu adevãrat.

Anii universitari au zburat, bogaţi
în victorii sportive.

M- am cãsãtorit cu noua mea
prietenã Susie.

Eram atât de ocupat cu antrenamentele,
încât nu aveam mult timp şi energie

pentru noua mea soţie.

În cele din urmã am participat la
Olimpiadã dar prestaţiile mele sportive

nu au fost conform aşteptãrilor.

M- am întors acasã şi am alunecat
într-un relativ anonimat.

S- a nãscut fiica mea şi am început
sã simt responsabilitatea

şi o presiune crescândã.

Am gãsit un serviciu: vânzãtor
de asigurãri de viaţã, care-mi ocupa

majoritatea zilelor şi nopţilor.

Nu aveam niciodatã timp
pentru familia mea.

În aproximativ un an Susie
şi eu eram deja separaţi

iar la final am obţinut divorţul.

Din nou de la capãt, am
reflectat cu tristeţe.

Într-o zi, m-am privit în oglindã
şi am realizat cã trecuserã 40 de ani

de la Olimpiadele mele.

Unde se dusese viaţa mea?

Cu ajutorul unui psihiatru,
am depãşit dependenţa mea de alcool.

Aveam mulţi bani, case şi femei.

Dar acum nu mai aveam
pe nimeni, eram singur.

Zãceam pe pat, era noapte şi m-am
întrebat unde era familia mea;

trecuserã ani de când îi vãzusem
ultima datã.

M- am întrebat ce mai face Susie şi ce mai
fac prietenii mei din zilele mele bune.

Acum îmi petreceam zilele aşezat
pe fotoliul meu preferat

cu un pahar de vin în mânã, privind la tv
şi gândindu-mã la vremurile trecute.

Îi observam pe copii care
se jucau în faţa casei mele.

Presupuneam cã am trãit o viaţã fericitã.

Obţinusem tot ceea ce îmi dorisem;
atunci de ce nu eram fericitã

Şedeam singur. Pãrea cã
stãtusem singur toatã viaţa mea.

Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu,
am respirat iar apoi

am strigat în mintea mea foarte tare:
- Dumnezeule, m-ai blestemat!

De ce cãsãtoria mea s-a stricatã
Cum aş fi putut face lucrurile altfel?

În ce mod aş fi putut sã trãiesc?

Dintr-o datã am simţit o fricã teribilã
şi devoratoare, cea mai rea

din viaţa mea de pânã atunci.

Era oare posibil sã fi pierdut ceva
foarte important, ceva transcendental,

ceva care ar fi fãcut ca viaţa
mea sã fie diferitã?

- Nu, imposibil, mi-am spus eu.

Am enumerat cu voce tare toate
succesele mele dar frica încã persista.

M- am ridicat lent,am privit în jos spre
oraş din balconul casei mele de pe colinã

şi m-am minunat:
Unde trecuse viaţa mea?

Ce sens au avut toate acestea?

Am început sã tremur şi obrajii
mi s-au albit.

Apoi corpul meu a devenit ca de gheaţã.

Am cãzut pe spate, capul mi-a cãzut
în faţã, inima nu îmi mai bãtea.

Au apãrut lumini pe care nu le mai
vãzusem pânã atunci şi sunete

pe care nu le mai auzisem.

Viziunile mele fluctuau.

În final, toate viziunile şi sunetele
s-au transformat într-un punct luminos

apoi au dispãrut.

Gãsisem pacea dar o pace pe care
nu o mai cunoscusem pânã atunci.

Dan Millman
"Calea luptãtorului paşnic"

Existã nenumãrate viitoruri posibile.
Acceptã provocarea, cãlãtorule.

Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.

Exclude-I pe SFIDÃTOR din viaţa ta.

Îţi doresc tot binele posibil, cãlãtorule.

Faceţi din voi înşivã o luminã.

Bazaţi-vã doar pe voi înşivã şi
nu depindeţi de nimeni altcineva.

Siddharta Gautama Sakyamuni
numit şi Buddha cel Treaz

Aceasta, sau orice faci acum, ar putea
fi ultima ta acţiune pe pãmânt.

Nu existã putere care sã ne poatã
garanta cã vom trãi un minut în plus.

John Michael Abelar

Te pregãteşti sã pleci la un drum lung
şi nu ai fãcut niciun fel de pregãtire.

Siddharta Gautama Sakyamuni
numit şi Buddha cel Treaz

Luptãtori, ne numim luptãtori şi
luptãm pentru splendida virtute,

pentru o viaţã elevatã,
pentru sublima înţelepciune,

de aceea ne numim luptãtori.

Aunguttara Nikaya

Noi suntem ceea ce gândim.

Tot ceea ce noi suntem este
produsul minţii noastre.

Siddharta Gautama Sakyamuni
numit şi Buddha cel Treaz

Moartea este eterna noastrã tovarãşã.

Este mereu în spatele nostru
şi ne observã.

Te-a observat mereu,
şi o va face mereu,

pânã în ziua în care va bate la uşa ta.

John Michael Abelar

Eu sunt Calea, Adevãrul şi Viaţa.

lisus,
Geneza 14-6

Pentru cã mi-a fost foame,
mi-aţi dat sã mãnânc.

Mi-a fost sete şi mi-aţi dat sã beau.

Eram cãlãtor şi m-aţi adãpostit.

Eram dezbrãcat şi m-aţi îmbrãcat,
eram bolnav şi m-aţi vizitat,

Eram închis şi aţi venit sã mã gãsiţi.

lisus
Matei, 25- 35, 36

Pentru a atinge înţelepciunea
este necesar sã fii un luptãtor

nu un copil alintat.

Este necesar sã depunem eforturi
fãrã a ne opri, fãrã a ne lamenta

şi fãrã a da înapoi.

John Michael Abelar

Vapoarele sunt sigure în port,
dar vapoarele nu au fost fãcute

pentru a rãmâne în port.

John A. Shedd

Fii calm şi înţelept.
Eu sunt Dumnezeu.

Contele de St. Germain

Practica realizãrii este purã
prin natura sa,

dar pentru a atinge aceasta este
necesarã o practicã zilnicã.

Dogen Zenji

Când consideraţi un lucru dificil, acela
este un moment de adevãratã comuniune.

Yehuda Berg

Nu este adevãrat cã faci ceea ce poţi
mai bine, nici cã faci tot ceea ce poţi.

Dacã nu faci, este pentru cã tu
crezi cã mai ai foarte mult timp,

pentru cã tu crezi cã viaţa
ta va dura pentru totdeauna.

John Michael Abelar

Am fãcut ceva bun
pentru comunitatea umanã?

Asta înseamnã cã am avut
un avantaj personal.

Aceasta, îţi spun, tu poţi menţine
mereu prezent în mintea ta.

Nu te dezice niciodatã de asta.

Marc Aureliu
Împãrat roman din sec. al II.lea D.C.

Mergeţi deci şi aduceţi
cãtre casa mea oameni.

latã, Eu sunt cu voi în fiecare
zi, pânã la sfârşitul tuturor timpurilor.

lisus

Acum du-te şi iubeşte.
Nu mai pierde timpul altfel.

Onoarea şi respectul meu profund
şi totala mea gratitudine se îndreaptã

cãtre toţi Maeştrii, Iniţiaţii
şi Luptãtorii care, în linişte,

au menţinut aprinsã flacãra
luminii pe pãmântul minunat.

Oricine aţi fi voi, şi oriunde
vã aflaţi voi cei care sunteţi

inundaţi pentru totdeauna
de Lumina pe care aţi transmis-o.

�