Viața unui astronaut - Jerry Carr

Vezi întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/life-of-an-astronaut-jerry-carr

Astronautul Jerry Carr cunoaște spațiul. Fiind comandantul stației Skylab, a petrecut peste 2.000 de ore în spațiu, înconjurând Pământul de peste 1.000 de ori. Repovestindu-și viața, Carr își amintește anii încântători petrecuți la NASA.

Lecție de Jerry Carr, animație de Sharon Colman Graham.

În mod normal, pregătirea astronauților
durează un an întreg

și include materii precum

astronomia,

astrofizica,

fiziologia zborului,

traiectorii orbitale

sau management orbital.

O altă parte a pregătirii de bază
e antrenamentul de supraviețuire.

În zilele misiunilor Gemeni

nu știai cu siguranță unde ar putea
ateriza capsula spațială,

dacă era o urgență,
o revenire rapidă de pe orbită.

Așadar, a trebuit să facem
antrenament în deșert,

în apă,

și de supraviețuire în junglă.

A trebuit să învățăm cum să gătim
și să mâncăm șerpi

și multe alte bunătăți de genul ăsta,

și cum să facem apă în deșert.

După acel an și jumătate de antrenament
de bază pentru astronauți,

numele noastre au fost puse pe o listă,

iar lista aceea era mai mare
pe vremea aceea

decât numărul locurilor disponibile.

Așa că ni s-au dat tuturor alte sarcini

pentru a ne ține ocupați

și pentru a ne continua pregătirea.

Cinci dintre noi au fost desemnați
la modulul lunar,

iar sarcina noastră era să fim
cu aceste module lunare

pe măsură ce erau construite.

Așa că am petrecut mult timp acolo.

Trebuie să recunosc că am petrecut
mai mult timp

dormind pe podeaua Modulului Lunar 6

decât echipajul care a zburat
cu el pe Lună.

Următoarea mea slujbă a fost să fac parte
din echipajul de sprijin al Apollo 8,

iar Apollo 8 a fost nava spațială
care a zburat spre Lună

și s-a întors, dar nu a aterizat.

Când au ajuns în spatele Lunii,

trebuiau să facă o manevră de frânare

care să-i încetinească,

astfel încât să fie prinși
pe orbita Lunii.

Așa că a trebuit doar să stăm
și să ne răcorim picioarele

cât timp erau în spatele Lunii,

și știam că dacă apăreau
puțin mai devreme pe partea cealaltă,

însemna că nu au activat
destul timp rachetele,

nu au încetinit suficient,

și urmau să se piardă în spațiu

și nu vor fi prinși pe orbită.

Dacă ar fi ieșit puțin mai târziu,

însemna că au exagerat

și că nu urmau să intre pe orbită,

ci vor începe să cadă
spre suprafața selenară.

Bineînțeles, dacă rămâi fără modul lunar,

asta îți strică toată ziua de muncă.

Vă puteți imagina cât de ușurați am fost

atunci când, în momentul așteptat,

aceștia au apărut

de partea cealaltă a Lunii.

Următoarea mea sarcină a fost din nou
să sprijin misiunea Apollo 12,

iar Apollo 12 a fost lovită de fulger

în drumul său de pe platforma de lansare.

Era o furtună în apropiere,

iar un fulger a lovit vârful rachetei.

Fulgerul a traversat racheta,

prin propulsoare,

apoi prin evacuarea de gaze

și a făcut contact cu pământul
prin platforma de lansare.

A oprit sistemul
de aprovizionare cu electricitate

și computerele s-au închis.

Vă puteți imagina ce au simțit
cei din interior,

pentru că luminile s-au stins brusc

și au revenit

când bateriile au preluat sarcina.

Iar fiecare bec de avertizare
și atenționare

din capsulă se aprindea intermitent

și toate alarmele,

ce erau în capsulă,

toate s-au declanșat în același timp,

Echipajul era foarte confuz

în legătură cu ce se întâmpla.

Când am ajuns pe orbită,

am testat toate sistemele

și totul părea normal.

Acum, mi-am zis că asta e tot,

și cu siguranță voi primi
o misiune în spațiu.

Am fost repartizat ca echipaj de rezervă
pentru misiunea Apollo 16,

ceea ce însemna că voi fi echipajul
principal pentru misiunea Apollo 19.

Și după câteva săptămâni de antrenament,

NASA a făcut un anunț surpriză

că vor anula Apollo 18, 19 și 20.

Eram în mijlocul războiului din Vietnam,

bugetul nu era foarte bun,

deci vă puteți imagina că erau trei

foarte, foarte triști astronauți,

deoarece am pierdut misiunea spre Lună.

Dar câteva luni mai târziu, am primit
un apel de la Tom Stafford,

un astronaut senior la acel timp,

iar el mă voia la el în birou.

Am mers și mi-a spus că îi pare rău

că mi-am pierdut oportunitatea
de a merge pe Lună,

dar a spus: „Am altă misiune pentru tine.

Vreau să fii comandantul

celei de-a treia și ultima misiune Skylab.

Crezi că poți face asta?”

Am spus: „Desigur. Da!”

Dar trebuie să recunosc,

am simțit un gol în stomac

deoarece eram un începător,

și de obicei nu dau rolul
de comandant unui începător,

de obicei trebuie să ai
cel puțin o misiune finalizată,

dar mi-au dat mie acest rol,

ceea ce a fost un șoc

deoarece ultimul comandat începător a fost
Neil Armstrong în misiunea Gemeni 8.