Vinovaţii şi victimele necunoscute ale deversărilor de petrol

Deversările de petrol din Golful Mexic cer înţelegere, dar noi ştim atât: este rău. Carl Safina examinează fiecare parte a acestui proces înfiorător, argumentând că urmările se vor întinde mult mai departe de Golf -- iar multe dintre aşa-spusele soluţii nu fac decât să înrăutăţească situaţia.

Aşa arată oceanul cum îl cunoşteam eu.

Şi mi-am dat seama că,

pentru că am fost în Golf de câteva ori,

sunt cam traumatizat

pentru că, de fiecare dată când privesc oceanul de acum,

indiferent unde mă aflu,

chiar şi în locurile în care ştiu

că petrolul nu a dispărut,

îi văd urmele.

Şi îmi dau seama că sunt

hăituit de ele.

Dar astăzi vreau să vă spun

o mulţime de lucruri care încearcă

să aducă toate acestea într-un singur context,

nu doar erupţiile de petrol,

ci ceea ce ele înseamnă şi de ce au avut loc.

Pentru început, câte ceva despre mine.

Sunt până la urmă un tip căruia îi place să pescuiască

încă de când era mic.

Şi pentru că îmi plăcea,

am ajuns să studiez păsările marine

şi să rămân în habitaturile de coastă pe care le-am iubit foarte mult.

Acum în mare scriu cărţi

despre cum se schimbă oceanul.

Şi oceanul se schimbă cu siguranţă foarte repede.

Am văzut mai devreme acest grafic.

Trăim pe o marmură foarte dură

care are doar foarte puţină

umiditate în ea.

E ca şi cum ai scufunda marmură în apă.

E aceaşi situaţie şi cu atmosfera.

Dacă ai lua toată atmosfera

şi ai rula-o sub formă de minge,

ar rezulta acea mică sferă de gaz din partea dreaptă.

Astfel că noi trăim

pe seama celui mai mic şi mai fragil balon de săpun pe care vi-l puteţi imagina,

un balon sfânt,

dar care poate fi foarte, foarte uşor distrus.

Şi toată arderea de petrol şi cărbuni şi benzină,

toţi combustibilii fosili,

au schimbat radical atmosfera.

Nivelul dioxidului de carbon creşte din ce în ce mai mult.

Încălzim clima.

Aşa că erupţia din Golf

este doar o mică parte

dintr-o problemă mult mai mare pe care noi o avem

cu energia pe care noi o folosim pentru a susţine civilizaţia.

În afară de încălzire,

mai există şi problema acidizării oceanelor.

Deja poate fi măsurată

şi deja afectează animalele.

Dacă te duci într-un laborator

şi pui o scoică în pH

care este -- nu 8.1,

care este PH-ul normal al apei de mare --

ci 7.5,

ea se va dizolva în aproximativ trei zile.

Dacă iei o larvă de arici de mare

de la 8.1,

şi o pui la un pH de 7.7 --

ceea ce nu e o diferenţă uriaşă --

aceasta se deformează şi moare.

Şi deja larvele de stridii comerciale

mor la scară largă

în unele locuri.

Recifurile de corali cresc cu greutate

în unele locuri din această cauză.

Aşa că asta chiar contează.

Acum, să facem un mic tur

în jurul Golfului.

Unul dintre lucrurile care mă impresionează cu adevărat la oamenii din Golf,

este că ei sunt cu adevărat oamenii apelor.

Şi se descurcă bine cu apa.

Fac faţă unui uragan care vine şi trece.

Când nivelul apei scade, ei ştiu ce să facă.

Dar când este vorba despre altceva în afară de apă,

şi habitatul lor acvatic se schimbă,

nu au prea multe opţiuni.

Toate acele comunităţi

nu au prea multe opţiuni.

Nu au altceva de făcut.

Ei nu pot lucra

în afacerea hotelieră locală

pentru că nu există aşa ceva în comunitatea lor.

Dacă te duci în Golf şi priveşti în jur,

poţi vedea foarte mult petrol.

Vezi foarte mult petrol în ocean.

Vezi foarte mult petrol pe mal.

Dacă mergi la locul erupţiei

Arată destul de incredibil.

Arată ca şi cum ţi-ai fi golit baia de ulei în maşină,

şi ai fi aruncat-o în ocean.

Şi, cred eu, că unul dintre cele mai incredibile lucruri,

este că nu există nici o persoană

care să încerce să-l adune

de acolo unde e cel mai dens.

Acolo unele zone din ocean

arată absolut apocaliptic.

Dacă mergi de-a lungul malului,

îl poţi vedea peste tot.

Este foarte murdar.

Dacă mergi în locuri în care de-abia ajunge,

cum ar fi partea de est a Golfului, în Alabama,

încă mai sunt persoane care folosesc plaja

în timp ce alţi oameni curăţă plaja.

Şi au un mod foarte ciudat de a curăţa plaja.

Nu au voie să pună mai mult de 4,5 kg de nisip

într-o pungă de plastic de 190 de litri.

Au mii şi mii de pungi de plastic.

Nu ştiu ce au de gând să facă cu toate acele lucruri.

Între timp, mai sunt încă oameni care vor să folosească plaja.

Nu văd micul, micuţul semn

care spune: "Nu intraţi în apă."

Copiii lor sunt în apă, au smoală

pe haine şi pantofi. E un dezastru.

Dacă mergi în locuri în care petrolul a stat un timp,

este un dezastru şi mai mare.

Şi practic nu mai este nimeni,

câţiva oameni care încă încearcă

să o folosească.

Vezi oameni care sunt îngroziţi.

Sunt oameni foarte muncitori.

Tot ce ştiu ei despre viaţă este că se trezesc dimineaţa,

şi dacă le porneşte motorul, se duc la muncă.

Întotdeauna au simţit că se pot baza pe

siguranţa adusă de natură

prin ecosistemul din Golf.

Şi îşi dau seama că lumea lor se prăbuşeşte.

Şi practic vedeţi,

urme ale şocului,

urme ale revoltei,

urme ale furiei lor,

şi urme ale durerii lor.

Acestea sunt lucruri pe care le puteţi vedea.

Sunt însă şi multe lucruri pe care nu le puteţi vedea,

în adâncuri.

Ce se întâmplă în adâncuri?

Păi, unii oameni spun

că sunt urme de petrol.

Unii spun că nu există urme de petrol.

Iar congresman-ul Markey întreabă, ştiţi,

"Chiar este nevoie de o călătorie cu un submarin

pentru a vedea dacă există urme de petrol?"

Dar nu am putut să mă plimb cu submarinul --

în special în perioada în care am aflat că voi veni aici şi astăzi --

aşa că a trebuit să fac

singur un mic experiment

pentru a vedea dacă există petrol în Golful Mexic.

Acesta este Golful Mexic,

un loc minunat plin cu peşti.

Şi am creat o mică deversare de ulei

în Golful Mexic.

Şi am învăţat -- de fapt am confirmat ipoteza

conform căreia uleiul şi apa nu se amestecă

până când nu adaugi un dispersant.

Şi apoi,

încep să se amestece.

Adaugi puţină energie

de la vânt şi valuri.

Şi rezultă un mare dezastru,

un mare dezastru

pe care nu îl poţi curăţa,

nu îl poţi atinge, nu-l poţi extrage

şi, cred că cel mai important -- asta e ceea ce cred eu --

este că nu îl poţi vedea.

Cred că este ascuns intenţionat.

Aceasta este o catastrofă şi un dezastru atât de mare,

încât multe se pierd din şuvoiul de informaţii.

Dar aşa cum mulţi au spus,

se încearcă din greu oprirea evenimentelor.

Personal, cred că

dispersanţii sunt

o strategie majoră de ascundere a cadavrului,

pentru că îi facem pe criminali

responsabili de locul crimei.

Dar voi puteţi vedea.

Puteţi vedea unde petrolul

s-a adunat la suprafaţă,

şi apoi este atacat,

cred eu, pentru că vor să ascundă dovezile.

În regulă.

Se spune că bacteriile mănâncă petrolul?

La fel şi ţestoasele de mare.

Atunci când erupe,

va trece mult timp

până când va ajunge la bacterii.

Ţestoasele îl consumă. Pătrunde în branhiile peştilor.

Peştii ăştia sunt nevoiţi să înoate prin el.

Am auzit astăzi cea mai incredibilă poveste

în tren în timp ce veneam aici.

Un scriitor pe nume Ted Williams m-a sunat.

Şi mi-a pus câteva întrebări

legate de ceea ce am văzut,

pentru că scrie un articol pentru revista Audubon.

Îmi spunea că a fost în Golf cu puţin timp în urmă --

aproximativ acum o săptămână --

iar un tip care era ghid pentru pescuit de agrement

l-a scos în larg pentru a-i arăta ce se întâmplă.

Programul ghidului pentru întregul an

era numai cu rezervări anulate.

Nu mai are nicio rezervare.

Toţi şi-au cerut avansul înapoi.

Asta e povestea a mii de oameni.

Dar i-a spus lui Ted

că în ultima zi în care a ieşit în larg,

un delfin

a apărut dintr-o dată lângă barcă.

Şi împrăştia petrol

prin orificiul nazal.

Şi s-a îndepărtat de el

pentru că era

ultima lui tură de pescuit,

şi ştia că delfinii sperie peştii.

Aşa că s-a îndepărtat de el.

Când s-a întors câteva minute mai târziu,

era iarăşi lângă barcă.

Spunea că în 30 de ani de pescuit

nu a văzut niciodata un delfin care să facă aşa ceva.

Şi simţea că -

Simţea că

venise să îi ceară ajutorul. Îmi cer scuze.

Acum, în deversarea Exxon Valdez,

aproximativ 30 la sută dintre orci

au murit în primele luni.

Numărul lor nu şi-a revenit niciodată.

Astfel că rata recuperării acestor lucruri

va fi variabilă.

Va lua mai mult timp pentru unele.

Şi unele lucruri, cred eu, probabil

îşi vor reveni mai repede.

Un alt lucru important pentru Golf

este că sunt multe animale

care se adună în Golf

în anumite perioade din an.

Golful este o zonă de apă foarte importantă --

mult mai importantă decât un volum de apă similar

din largul Oceanului Atlantic.

Bancurile de ton înoată prin tot oceanul.

Intră în curenţii din Golf. Se duc până în Europa.

Când trebuie să depună icre, revin în Golf.

Şi aceşti doi toni care au fost marcaţi,

îi puteţi vedea pe locul de depunere a icrelor

în partea din dreapta a zonei lucioase.

Probabil că până la urmă vor avea

un sezon catastrofal de depunere a icrelor.

Sper că poate adulţii

vor evita apa murdară.

De obicei evită să meargă în ape

care sunt mai întunecate.

Dar acestea sunt animale

cu mari performanţe atletice.

Nu ştiu cum le va afecta asta branhiile.

Nu ştiu dacă îi va afecta pe adulţi.

Dacă nu îi va afecta pe ei, va afecta cu siguranţă

ouăle şi larvele lor.

Dar dacă urmăriţi graficul care continuă să coboare şi să coboare,

asta este ceea ce le-am cauzat acestor specii

din cauza pescuitului excesiv din ultimii zeci de ani.

În timp ce deversarea de petrol,

scurgerile, erupţiile

sunt o catastrofă,

cred că este important să ne reamintim

că am făcut suficient de multe încât să afecteze oceanul

pentru foarte, foarte mult timp.

Nu e ca şi cum am începe cu ceva

care a fost bine.

Începem cu ceva care a avut de suferit

încă de la început.

Dacă te uiţi la păsări,

sunt foarte multe păsări în Golf

care migrează acolo în anumite perioade din an,

dar care apoi pleacă.

Şi populează zone mult mai mari.

Spre exemplu,

majoritatea păsărilor din acestă poză sunt migratoare.

Toate au fost în Golf în luna mai,

când petrolul începuse să ajungă la mal în anumite locuri.

În partea din stânga jos,

sunt pietruşi şi nisipari.

Se înmulţesc în zona Cercului Polar

şi iernează în sudul Americii de Sud.

Dar se adună în Golf

şi se împrăştie de-a lungul coastei arctice.

Am văzut păsări care se înmulţesc în Groenlanda,

în Golf.

Aşa că este o problemă emisferică.

Efectele economice

se resimt cel puţin la nivel naţional pe multe planuri.

Efectele biologice sunt cu siguranţă emisferice.

Cred că aceste este unul dintre cele mai

copleşitoare

exemple de nepregătire

pe care mi-l pot imagina.

Chiar şi când japonezii au bombardat Pearl Harbor,

măcar s-a contraatacat.

Iar noi pur şi simplu

nu ne dăm seama ce e de făcut.

Nu era nimic pregătit.

Şi, ştii asta pentru că vedem

dupa cum reacţionează ei.

În mare ceea ce fac ei sunt bariere şi solvenţi.

Barierele chiar nu sunt făcute pentru largul apei.

Nici măcar nu au încercat să împrejmuiască

zona cu cel mai mult petrol.

Se apropie de mal. Priviţi aceste două bărci.

Cea din dreapta se numeşte Fishing Fool (Pescarul nărod).

Şi ştiţi, cred că este un nume grozav

pentru bărcile care vor încerca totul

pentru a face o adâncitură între ele,

când practic sunt sute de mii

de kilometri pătraţi în Golf chiar în acest moment

cu petrol la suprafaţă.

Solvenţii fac ca petrolul să ajungă chiar sub bariere.

Barierele au un diametru

de doar 33 cm.

Aşa că este absolut nebunesc.

Aici sunt bărci de creveţi.

Sunt sute de bărci de creveţi angajate să pună bariere în loc de plase.

Aici lucrează.

Puteţi vedea cu uşurinţă

că toată apa uleioasă doar se duce în spatele barierelor.

Tot ceea ce fac este să le împrăştie.

Este pur şi simplu ridicol.

De asemenea, toate ţărmurile cu bariere --

sute şi sute de kilometri de ţărm--

toate ţărmurile cu bariere

au pe lângă ele ţărmuri fără bariere.

Există şanse foarte mari

ca petrolul şi apa murdară să treacă de ele.

Iar în acea poză de jos, este o colonie de păsări care a fost îngrădită.

Toată lumea încearcă să protejeze

coloniile de păsări de acolo.

În fine, în calitate de ornitolog,

pot să vă spun că păsările zboară, şi că --

(Râsete)

Şi că îngrădirea unei colonii de păsări

nu rezolvă nimic; pur şi simplu nu face nimic.

Aceste păsări îşi asigură traiul scufundându-se în apă.

De fapt,

ceea ce cred eu că ar trebui să facă --

se încearcă din răsputeri să se protejeze acele cuiburi --

de fapt dacă ar distruge toate cuiburile

unele dintre păsări ar pleca,

ceea ce ar fi benefic pentru ele anul acesta.

În ceea ce priveşte curăţarea lor,

nu aş vrea să îi jignesc

pe cei care curăţă păsări.

Este cu adevărat important

să ne exprimăm compasiunea.

Cred că cel mai important lucru pe care oamenii îl au

este compasiunea.

Este foarte important să ai acele imagini

şi să le arăţi.

Dar să fim serioşi, unde vor fi eliberate acele păsări?

E ca şi cum ai scoate pe cineva dintr-o clădire în flăcări

l-ai trata pentru inhalarea fumului

şi l-ai retrimite în clădire, pentru că petrolul încă ţâşneşte.

Refuz să accept că

este un accident.

Eu cred că este rezultatul unei neglijenţe evidente.

(Aplauze)

Nu doar din partea companiei BP

BP a acţionat

foarte neglijent şi riscant

pentru că le-a fost lăsată această posibilitate.

Şi li s-a permis să facă asta

din cauza lipsei de opoziţie

a guvernului, care ar trebui să fie

guvernul nostru, care ne protejează.

Se pare că --

se vede acest semn pe aproape toate vasele comerciale din Statele Unite --

ştiţi, dacă ai vărsa cam 8 litri de petrol,

ai fi în mare pericol.

Şi chiar trebuie să te întrebi

pentru cine sunt făcute legile,

şi cine se află deasupra legii.

Sunt lucruri pe care le putem face în viitor.

Putem avea echipamentul de care avem nevoie.

Nu este nevoie de prea mult

ca să îţi dai seama

că după ce ai făcut 30.000 de găuri

pe fundul Golfului Mexic ca să găseşti petrol,

petrolul chiar ar putea să iasă din una dintre ele.

Şi ar trebui să ştii ce e de făcut.

Aceste este cu siguranţă unul dintre lucrurile pe care trebuie să le facem.

Dar cred că trebuie să înţelegem

de unde a pornit această ruptură.

A început de la distrugerea ideii

că guvernul ne veghează,

pentru că este guvernul nostru, menit să protejeze

interesul publicului larg.

Aşa că eu cred că deversările de petrol,

bailout-ul băncilor,

criza ipotecilor şi toate aceste lucruri

sunt doar simptome

ale aceleiaşi cauze.

Se pare că încă înţelegem că avem

cel puţin nevoie de poliţie pentru a ne proteja

de câţiva indivizi răi.

Şi deşi uneori poliţia poate fi enervantă --

când ne dă tot felul de amenzi --

nimeni nu spune că ar trebui să scăpăm de ea.

Dar chiar acum în restul guvernului

şi în cel puţin ultimii 30 de ani,

a existat o cultură a dereglementărilor

care este cauzată direct

de cei de care

trebuie să fim protejaţi,

cumpărând guvernul de la noi.

(Aplauze)

Aceasta este o problemă de foarte mult timp.

Puteţi vedea că

la constituirea Americii corporaţiile erau interzise.

Şi chiar şi Thomas Jefferson s-a plâns

că ele deja

sfidau legile ţării.

Bine, oamenii care susţin

că sunt conservatori,

dacă chiar vroiau să fie

conservatori şi cu adevărat patrioţi,

le-ar spune acestor corporaţii

să se ducă naibii.

Asta ar fi cu adevărat conservator.

Aşa că ceea ce trebuie să facem

este să reluăm ideea

că este guvernul nostru

cel care ne protejează interesele

şi să reluăm ideea de unitate

şi de ideal comun în ţara noastră

care chiar a fost pierdut.

Cred că există semne de speranţă.

Se pare că ne trezim încetul cu încetul.

Legea Glass-Steagall --

care trebuia să ne protejeze de evenimentele

care au cauzat recesiunea,

şi căderea băncii

şi toate acele evenimente care au necesitat bailout-ul --

pusă în vigoare în 1933,

a fost distrusă sistematic.

Există însă o posibilitate de a pune totul

la locul lui.

Dar lobbyştii sunt deja acolo

şi încearcă să slăbească reglementările

imediat ce legislaţia a fost aprobată.

Aşa că este o luptă continuă.

Acesta este un moment istoric.

Fie vom avea

o catastrofă iremediabilă

din această deversare de petrol în Golf

sau o vom transforma în momentul de care avem nevoie,

aşa cum mulţi au observat astăzi.

Este cu siguranţă o temă comună

să profităm de acest moment.

Am mai trecut prin asta

cu alte căi de forare în larg.

Primele sonde din larg au fost denumite balene.

Primele instrumente de forare din larg s-au numit harpoane.

Atunci am golit oceanul de balene.

Şi acum ne-am încurcat la asta?

Încă de când locuiam în peşteri,

de fiecare dată când am vrut energie

dădeam foc la ceva, iar acum încă facem asta.

Încă mai punem ceva pe foc

de fiecare dată când vrem energie.

Şi se mai spune

că nu putem avea energie curată

pentru că este prea scumpă.

Cine spune că este prea scumpă?

Cei care ne vând combustibili fosili.

Am mai fost în situaţia asta cu energia

şi cei care susţin că economia

nu poate face faţă unei schimbări,

pentru că cea mai ieftină energie a fost sclavia.

Energia este mereu o problemă de morală.

Este o problemă etică chiar acum.

Este o problemă de bine şi de rău.

Vă mulţumesc foarte mult.