Cum s-a întâmplat asta? Documentar despre Kensington, Philadelphia

Este reversibilă această problemă masivă a drogurilor și a persoanelor fără adăpost?
Kensington este în centrul atenției de mulți ani din cauza nivelului ridicat de criminalitate și sărăcie.
Fotografii uimitoare în miniatură de JEFFREY STOCKBRIDGE și Jonathan Elderfield

Acest clip nu este pentru toată lumea.

Unora le va fi greu să privească deoarece
descrie situația reală a persoanelor fără

adăpost și a dependenților de droguri de
pe străzile din Kensington, Philadelphia.

E vorba de un an de înregistrări video
ce oferă o perspectivă care deschide ochii

asupra unei lumi pe care majoritatea
nu o văd sau nu o experimentează.

Suntem cu toții conștienți de epidemia
de droguri care are loc peste tot în SUA.

Asistăm la degradarea totală a societății
și la un consum galopant de droguri.

Vedem cum se întâmplă în unele zone
din Seattle și Portland, San Francisco,

Los Angeles și lista poate continua
și, bineînțeles,

alături de aceste orașe se află
infamul Kensington, Philadelphia.

Deci, ce se întâmplă aici în Kensington?

Cum au ajuns lucrurile atât de rău,
această criminalitate generalizată,

străzi practic fără lege, șomaj record
și o piață a drogurilor complet deschisă?

De ce s-a întâmplat asta aici?

De ce este atât de concentrat în această
zonă și când au început toate acestea?

- Uau! O zonă de război.

- Ai auzit sirena de pe fundal?
Se aude constant, pornește constant.

- Deci acesta este modernul Kensington,
Philadelphia.

Aceasta este epoca modernă.
Asta e ce se întâmplă aici.

- În fiecare zi.

- Așa cum ai spus, arată ca o țară din
lumea a treia.

Ace aruncate peste tot, gunoaie peste tot.

Ce s-a întâmplat cu acest loc?

De ce este Kensington, în special,
atât de rău?

Și este măcar reversibil?
Sau este posibil?

- Nu știu.

- Eu în călătoria mea cu Jay am venit aici
de multe ori pe parcursul anului trecut.

- Da.

- De multe ori, doar să vorbim cu oamenii
și să explorăm diferite zone și să vedem

ce se întâmplă, și am compilat, amândoi
am compilat tot felul de filmări

incredibile pe care o să vi le arătăm,
o să vă arătăm cum e aici.

O să fiți șocați de asta.

O situație scăpată de sub control.

Droguri, criminalitate, sărăcie...

Viața în Kensington nu e ușoară
și nici sigură.

Dar nu a fost întotdeauna așa.

Pe vremuri a fost o explozie economică
în Philadelphia,

cu fabricarea textilelor și a covoarelor,
ca să numesc doar câteva.

Și au venit oameni pentru a satisface
nevoia de forță de muncă din acele fabrici

și a fost un adevărat creuzet de
cetățeni din clasa muncitoare.

Dar a avut loc o încetinire a producției
aici în anii '60 și '70

și acele nevoi de locuri de muncă
au dispărut curând.

De fapt, până în 1975, aproximativ 75%
din acele locuri de muncă și

întreprinderi industriale au dispărut,
s-au mutat sau au dat faliment.

Apoi au apărut sărăcia, drogurile,
criminalitatea.

În anii '70, erau [drogurile] speed
(metamfetamină) și cocaina,

vândute de bandele din oraș
și furnizate de mafie.

În anii '80 a fost epidemia de crack
(cocaină care se fumează),

iar în anii '90 a venit nebunia cu
heroina.

O heroină de mare puritate, care
se inhalează, a pătruns în această zonă

și a pus stăpânire pe ea.

Drogurile și criminalitatea violentă
au crescut ca un cancer.

Și, bineînțeles, asta nu s-a întâmplat
doar aici, ci peste tot în țară.

Dar pentru Kensington a fost combinația
dintre șomajul în masă și

nenumăratele case și clădiri abandonate

care puteau fi folosite ca locuințe sau
ca depozite de droguri.

A fost o furtună perfectă.

Kensington a devenit un paradis
al drogurilor ilegale

pentru cei care au luat parte.

Și în anii 2000, epidemia de
analgezice (opioide),

care a devenit faimoasă pentru
piața drogurilor în aer liber.

Aici găsești pe toată lumea, din toate
categoriile sociale (copii, tați, mame)

și este o zonă periculoasă, plină de
criminalitate, traficanți de droguri,

consumatori de droguri, lucrători sexuali,

hoți care caută să profite de oricine
și în orice moment.

Da, viața în Kensington vine cu un preț,
cu siguranță.

(Carrie se droghează și prostituează
pe aceste străzi de 6 ani.)

- Care e părerea ta despre cum gestionează
Philadelphia epidemia și toate celelalte?

- Cred că e ridicol că orașul ne lasă
să continuăm așa, ca să fiu sinceră.

Adică totuși...

- Poliția nu face nimic cu privire la
consumul de droguri?

- Nu, oamenii se droghează pe la colțuri
și ei trec pe lângă și conduc mai departe.

Nu te opresc, nu te arestează..., nimic.

Și chiar dacă te arestează pentru că
ai cumpărat droguri, te duc la secție

și apoi te lasă să pleci.

- Uau!

- Acum. Da, înainte te arestau, dar acum,
dacă ești cumpărător, doar vorbesc cu tine

să te duci la dezintoxicare și alte
chestii și apoi te lasă să pleci.

- OK, am prins ideea. Și cum
stau lucrurile pe stradă acum,

comparativ cu șase ani în urmă?

- A devenit mult mai rău...

- Mult mai rău?

- Mult mai rău. Văd că de doi ani de
când cu pandemia este o nebunie aici

cu împușcăturile. Și acum, chipurile,
nu mai sunt violatori pe aici.

A fost un masacru cu împușcături aici.

Nu cu mult timp în urmă, nouă oameni
au fost împușcați.

Adică, oamenii trag la întâmplare ziua,
la 10 dimineața, e o nebunie...

- Uau!

- Nu le pasă. Prietena mea tocmai a fost
ucisă în parc, în weekendul de 4 iulie.

A fost lovită de un glonț rătăcit.

Tocmai își făcuse programare și
se ducea la dezintoxicare a doua zi,

ea și prietenul ei, și a fost lovită
de un glonț, și a ucis-o.

Am pierdut o mulțime de oameni aici.

Știu mulți oameni care au murit...

Deci, aceasta e Piața McPherson.

Majoritatea oamenilor cunosc acest
parc ca fiind centrul a toate.

Dar este o întreagă zonă, probabil 10
blocuri, de fapt mai multe, concentrate,

în care se consumă multe droguri,

de-a lungul bulevardului Kensington
în special,

dar pe multe dintre aceste străzi,
[unde] nu e bine deloc.

Astfel, destul de ciudat, în centrul
Pieței McPherson se află

Biblioteca Liberă din Philadelphia.

Nu știu dacă se mai duce cineva la ea,
adică trebuie să treci literalmente

prin mulțimea de consumatori de
droguri pentru a intra aici.

Un bibliotecar din Piața McPherson
a fost antrenat în folosirea Naloxonei/

Narcanului datorită multelor supradoze
care aveau loc în băile bibliotecii.

Și totuși, și mai nebunesc de atât

e faptul că există un loc de joacă
chiar în spatele bibliotecii.

Copiii care cresc aici sunt expuși
la acest mediu.

Îl văd și îl aud în fiecare zi
din viața lor.

La un moment dat a fost o schimbare,
când heroina a cedat locul

în principal fentanilului.

Iar acum e chestia asta,
căreia i se spune trank

și cred că se numește xilazină.

E practic un fel de tranchilizant pentru
cai, nu e făcut pentru consumul uman,

dar dintr-un motiv oarecare se găsește
printre medicamentele de aici.

Și asta le dă oamenilor... fac aceste
răni deschise foarte urâte

și sunt din cauza xilazinei.

Așa că vedeți multe din astea aici,
acele răni și toate celelalte.

E foarte trist.

În regulă, deci o să vă duc să vedeți
dacă sunt lucrători sexuali afară acum

și o să vă arăt cum arată acolo.

E o lucrătoare sexuală pe cale să intre
[în mașină].

Îi puteți vedea picioarele lângă
ușa pasagerului,

discutând probabil câți bani...

Da, acum s-a urcat.

Sunt multe prostituate pe strada
asta și în zona asta.

Acum pleacă împreună.

- Multe dintre fetele de aici o fac
de când aveau 12, 13 ani.

Le-am văzut și cu mamele lor.

- Și cum funcționează asta?
Amândouă lucrează aici?

- Da.

- Uau!

- I-am văzut și mama și tatăl.

Tatăl își aștepta fiica să se întoarcă
de la o întâlnire.

- Uau!

- E o nebunie...

- Aceasta s-a tot învârtit în jurul
mașinii mele, o grămadă.

Dar nu mă interesează astfel de
activități.

Aici nu suntem departe de Bulevardul
Kensington, aici e de fapt Lehigh.

Și, din câte am citit, aici locuiau toți,

dar la un moment dat, primăria
a venit și a curățat zona.

Din câte am citit, au scos cu forța
pe toată lumea de aici,

au luat toate corturile și saltelele
și tot și, ca urmare, s-au mutat cu toții

mai sus, la doar câteva străzi mai încolo

și acum sunt toți în jurul parcului
principal, poreclit Parcul Needle (Ac).

Acum, ca să fiu clar, cred că asta
s-a întâmplat în 2017.

Problema dependenților fără adăpost,
de pe străzi, a existat cu mult timp

înainte de asta, cu zeci de ani înainte.

- Iată, camera de zi a cuiva.

- Dar atunci a fost un aflux uriaș de
persoane fără adăpost

care locuiau pe străzi, care trăiau sub
podurile de pe acele străzi.

- Oh, da, sunt peste tot aici.

Viața în aer liber.

Oh, Doamne!

- Așa cum spunea Jay, sunetul pe care
îl auziți sunt căutătorii prin gunoaie

care sunt sus pe pod și fură tot
ce găsesc: ventilatoare sau orice lasă

cineva afară sau în garaj, apoi le aduc
aici și le dezmembrează.

Locul de dezmembrare e chiar aici.

Ei desfac totul în bucăți pe pod și apoi
aruncă tot plasticul de pe pod.

Ocazional i se mai dă foc,
dar cam asta e.

- Motoarele și firele de cupru și toate
astea au valoare mai mare așa.

Dacă le dai nedezmembrate,
trebuie să mai plătească pe cineva

de la dezmembrări ca să le desfacă,
deci îți dau mai puțini bani.

- Da, are sens. Ai dreptate.
E o nebunie.

Aceasta este o stradă care,
nu cu mult timp în urmă,

era plină de oameni fără adăpost

și ce s-a întâmplat este că a venit
Poliția și i-a alungat pe toți.

Dar, evident, gunoiul nu este curățat,
așa că sunt tone și tone de șobolani

și animale mici care mănâncă toate
fecalele și mâncarea lăsată în urmă.

Nu știu unde se duc oamenii ăștia, cred
că pur și simplu pleacă mai departe.

Este mult mai frig acum decât când am
fost aici, deci continuăm să trecem de-a

lungul lunilor pe aici. Acum e iarnă.
Am fost aici primăvara, vara și toamna.

Nu știu ce se întâmplă, cred că [oamenii
străzii] găsesc căldura oriunde pot.

Un alt factor uriaș care explică starea
în care e zona Kensington

este acesta...

La un moment dat, în această zonă,
industria textilă și siderurgică

era în plină expansiune și mulți dintre
cei care locuiau în zona Kensington

lucrau în aceste fabrici,
în aceste clădiri.

Și când aceste afaceri s-au oprit
sau s-au mutat...

asta a rămas,

oamenii nu au mai avut locuri de muncă.

Adică, acesta este unul dintre factori.
Evident, mai sunt și alți factori,

dar acesta e cu siguranță unul uriaș.

Sunt multe astfel de clădiri
în această zonă.

- Cum stau lucrurile noaptea aici
în comparație cu ziua?

- Este foarte înfricoșător noaptea,
încerc să nu ies noaptea,

deși noaptea sunt mai mulți bani.

- Deci ce faci pentru a te proteja?

- Încerc să stau cu oameni pe care
îi cunosc.

- Bine.

- Da.

- Deci să fii isteață și...

- Da, să nu te duci cu străinii, dacă
simți pericol să ieși din mașină.

- Da, da.

Într-adevăr, noaptea este un animal
complet diferit aici.

Ca în majoritatea zonelor infracționale,

lucrurile devin mai periculoase
la adăpostul întunericului.

[Noptea] dispar cetățenii de zi cu zi
și proprietarii de afaceri,

iar ceea ce rămâne sunt tâlharii,
oameni fără adăpost,

oameni care nu au nimic bun de făcut.

Furturile de mașini și tâlhăriile sunt
cu siguranță mai frecvente aici noaptea,

iar oamenii care locuiesc în această zonă

încearcă să rămână înăuntru
după apusul soarelui,

deoarece nu știi niciodată ce ar putea
sta la pândă după colț.

Și nu e distractiv să conduci pe aici
noaptea, dar am vrut să vă dau o idee

despre cum este să conduci pe aici
după orele de program.

- Cred că aici este zona zero.
Nu le pasă deloc de noi aici.

Sunt atât de mulți oameni bolnavi, dar,
în același timp, ei permit asta.

- Da.

- Adică îi hrănesc, îi îmbracă,
nu au nevoie sa plece în altă parte.

- Adevărat.

- Nu vor să caute ajutor,
au totul chiar aici.

Li se iau și probe la timp,
nu au nevoie să se ducă...

și nu au ajuns la fundul sacului,
înțelegi ce spun?

- Și cam ai nevoie de asta ca să ieși, nu?

- Dacă nu ești la fundul sacului,
dacă nu ești disperat,

nu vei vedea asta...

Deci care e viitorul pentru Kensington?

Există măcar o lumină la capătul
acestui tunel întunecat?

De-a lungul anilor, au existat multe
încercări ale guvernului orașului

de a schimba lucrurile: noi politici,
milioane de dolari și bune intenții,

toate au eșuat.

Și asta deși sunt nenumărate organizații
și voluntari care lucrează aici și

zilnic există dentiști ambulanți aici
și medici,

există oameni care curăță străzile,
care împart pături și haine,

există chiar și un discutabil schimb
săptămânal de seringi,

despre care mulți susțin că nu face
decât să faciliteze problema.

Dar, în mod clar, asta nu va reversa
sau rezolva ceea ce se întâmplă aici.

E ca bandajul peste răni de glonț.

"Tărâmurile rele" - așa este numit uneori
Kensington.

Poate că nu e niciun mod
de a rezolva problema.

Deocamdată, Kensington rămâne un loc
trist și periculos

și probabil va mai fi așa mulți ani
de acum înainte.