Lecții din cel mai lung studiu privind dezvoltarea umană

În ultimii 70 de ani, oamenii de știință din Marea Britanie au studiat mii de copii de-a lungul vieții lor pentru a afla de ce unii ajung să fie fericiți și sănătoși în timp ce alții se luptă pentru asta. Este cel mai lung studiu pe tema dezvoltării umane din lume și a produs unele dintre cele mai bine studiate persoane de pe planetă, schimbând modul în care trăim, învățăm și suntem părinți. Revizuind această cercetare remarcabilă, jurnalistul științific Helen Pearson împărtășește câteva descoperiri importante și adevăruri simple despre viață și cum să fim părinți buni.

Astăzi vreau să vă mărturisesc ceva,

dar mai întâi vă voi pune
câteva întrebări.

Câți dintre voi aveți copii?

Câți sunteți încrezători

că știți să vă creșteți copiii

în exact modul corect?

(Râsete)

Bine, nu văd multe mâini ridicate
la întrebarea asta,

asta este și mărturisirea mea.

Am trei băieți:

au trei, nouă și 12 ani.

Ca și voi, și majoritatea părinților,

adevărul este că nu prea știu ce fac.

Vreau ca ei să fie fericiți și sănătoși,

dar nu știu cum să procedez

să fiu sigură că sunt
fericiți și sănătoși.

Atâtea cărți care oferă tot felul
de sfaturi contradictorii,

poate fi foarte copleșitor.

Așa că am petrecut o mare parte
a vieții lor improvizând.

Cu toate acestea,
ceva m-a schimbat acum câțiva ani,

când am aflat un mic secret
ce îl avem în Marea Britanie.

M-a ajutat să devin mai încrezătoare
despre cum să îmi cresc copiii,

și a dezvăluit cum putem noi ca societate
să ajutăm toți copiii.

Vreau să împart acel secret
cu voi astăzi.

În ultimii 70 de ani,

oamenii de știință din Marea Britanie
au urmărit viețile a mii de copii

într-un studiu științific incredibil.

Nu este nimic asemănător
oriunde altundeva în lume.

Colectarea informațiilor
despre mii de copii

este un lucru foarte puternic,

înseamnă că-i putem compara
pe cei care spun:

să-nveți bine la școală sau să fii sănătos
sau fericit sau bogat ca adult,

și cei care se luptă mult mai mult,

și apoi putem trece
prin informațiile pe care le-am colectat

și încercăm să aflăm de ce
viețile lor au ajuns diferite.

Acest studiu britanic -
e un fel de poveste nebună.

Totul începe în 1946,

la doar câteva luni
după încheierea războiului,

când oamenii de știință
voiau să știe

ce însemna pentru o femeie
să aibă un copil în acea vreme.

Au efectuat un imens sondaj pe mame

și au ajuns să înregistreze nașterea
a aproape fiecărui copil

născut în Anglia, Scoția și Țara Galilor
într-o săptămână.

Au fost aproape 14.000 de copii.

Întrebările adresate acestor femei

sunt diferite de cele
pe care le-am adresa astăzi.

Sună de modă veche acum.

Le-au întrebat lucruri ca:

„În timpul sarcinii,

ai primit toată rația suplimentară
de o lingură de lapte pe zi?”

„Cât de mult ai cheltuit
pe halate, corsete,

cămăși de noapte, chiloți și sutiene?”

Și aceasta este preferata mea:

„Cine avea grijă de soțul tău
când erai în pat cu acest copil?”

(Râsete)

Acum, acest studiu pe timp de război
de fapt, a fost atât de reușit

încât oamenii de știință
l-au repetat.

Au înregistrat nașterile
a mii de copii născuți în 1958

și mai multe mii în 1970.

Au făcut-o iar
la începutul anilor 1990,

și din nou la începutul mileniului.

În total, mai mult de 70.000 de copii
au fost implicați în aceste studii

în cele cinci generații.

Se numesc cohorte britanice de naștere,

iar oamenii de știință
au înregistrat informații

despre acești oameni
la fiecare câțiva ani.

Suma informațiilor acumulate
despre acești oameni

este complet uimitoare.

Include mii de chestionare pe hârtie

și terabiți de date de calculator.

Oamenii de știință au făcut
o mare bancă de mostre de țesuturi,

care include păr, unghii,
dinți de copii și ADN.

Au colectat chiar și 9.000 de placente
de la unele nașteri,

care sunt acum murate în găleți de plastic
într-un depozit securizat.

Acest proiect a devenit unic -

deci nicio altă țară din lume
nu urmărește generațiile de copii

așa detaliat.

Aceștia sunt unii dintre cei mai studiați
oameni de pe planetă,

și datele au devenit foarte valoroase
pentru oamenii de știință,

generând peste 6.000
de lucrări și cărți academice.

Dar astăzi vreau să mă concentrez
pe o singură constatare -

poate cea mai importană descoperire
din acest studiu remarcabil.

Și este și cea mai personală pentru mine,

fiindcă e despre cum să folosim știința
pentru binele copiilor noștri.

Deci, hai să dăm la o parte veștile rele
mai întâi.

Poate cel mai mare mesaj
din acest studiu remarcabil e următorul:

să nu te naști în sărăcie
sau în dezavantaj,

pentru că dacă o faci,

e mult mai probabil
să mergi pe o cale dificilă în viață.

Mulți copii din acest studiu
s-au născut în familii sărace

sau în familii muncitoare care au avut
case înghesuite sau alte probleme,

iar acum este clar
că acei copii defavorizați

au fost mai predispuși să lupte
pentru aproape toate lucrurile.

Au fost mai predispuși
să fie mai slabi la școală,

să aibă joburi mai proaste
și să câștige mai puțin.

Acum, poate că sună evident,

dar unele rezultate
au fost cu adevărat surprinzătoare,

astfel, copiii cu un început dur în viață

sunt de asemenea mai predispuși
să ajungă nesănătoși.

E mai probabil să fie supraponderali,

să aibă tensiunea mare,

și apoi după decenii,

pierderi de memorie, sănătate precară
și chiar să moară mai devreme.

Acum, am vorbit
despre ce se întâmplă mai târziu,

dar unele dintre aceste diferențe
apar la o vârstă foarte fragedă.

Într-un studiu,

copiii care crescuseră în sărăcie

erau cu un an în urma copiilor mai bogați
la testele educaționale,

și asta până la vârsta de doar trei ani.

Aceste diferențe au fost găsite din nou
și din nou de-a lungul generațiilor.

Aceasta înseamnă că circumstanțele
timpurii au o influență profundă

asupra felului în care trăim
restul vieții noastre.

Să înțelegem de ce e așa

e una din cele mai dificile întrebări
cu care ne confruntăm.

Așa că iat-o.

Prima lecție pentru o viață de succes,
toată lumea, este:

alegeți-vă foarte bine părinții.

(Râsete)

Nu te naște într-o familie săracă
sau într-una zbuciumată.

Acum, sunt sigură că puteți vedea
mica problemă de aici.

Nu ne putem alege părinții
sau cât de mult câștigă,

dar acest studiu britanic oferă
o notă reală de optimism

arătând că nu toți
care au un început dezavantajat

ajung în circumstanțe dificile.

După cum știți, mulți oameni
au un început dur în viață,

dar sfârșesc foarte bine
într-o oarecare măsură,

și acest studiu începe să explice cum.

Deci, a doua lecție este următoarea:

părinții contează cu adevărat.

În acest studiu,

copiii care au avut părinți interesați,

cei care aveau ambiții
pentru viitorul lor,

aveau mai multe șanse
să scape de un început dificil.

Se pare că părinții și ce fac ei
sunt cu adevărat importante,

în special în primii câțiva ani de viață.

Permiteți-mi să vă dau un exemplu.

Într-un studiu,

oamenii de știință au analizat aproximativ
17.000 de copii care s-au născut în 1970.

Ei au analizat toți munții de date
pe care le-au strâns

ca să încerce să obțină

ce a permis copiilor care au avut
un început dificil în viață

să continue și să învețe bine la școală.

Cu alte cuvinte, care dintre
ei au învins soarta.

Datele au arătat că ce a contat mai mult
decât orice altceva au fost părinții.

Având părinți interesați
în acești primi câțiva ani de viață

a fost strâns legat de copiii care
au învățat bine la școală mai târziu.

De fapt, lucrurile destul de mici
pe care le fac părinții

sunt asociate
cu rezultate bune pentru copii.

Vorbind și ascultând un copil,

răspunzându-le călduros,

învățându-i literele și numerele,

luându-i în călătorii și vizite.

Să citești copiilor în fiecare seară
pare a fi foarte important.

Deci, într-un studiu,

copiii ai căror părinți le citeau
zilnic când aveau cinci ani

și apoi arătau un interes
în educația lor la vârsta de 10 ani,

au avut probabilitate mult mai mică
să fie săraci la vârsta de 30 de ani

decât cei ai căror părinți
nu făceau acele lucruri.

Există mari provocări privind
interpretarea acestui tip de știință.

Aceste studii arată că unele lucruri
făcute de părinți

sunt corelate cu rezultate
bune pentru copii,

dar nu știm neapărat că acele
comportamente au provocat rezultate bune,

sau dacă un alt factor vine în cale.

De exemplu,
trebuie să ținem cont de gene,

și asta este o altă discuție în sine.

Oamenii de știință care
lucrează cu acest studiu

lucrează din greu pentru
a ajunge la cauze,

și iubesc în mod special acest studiu.

În acest caz,

ei au analizat rutina de somn
a aproximativ 10.000 de copii

născuți la începutul mileniului.

Copiii mergau la culcare la ore regulate

sau mergeau la culcare
la ore diferite în timpul săptămânii?

Datele au arătat că acești copii care
mergeau la culcare la momente diferite

erau mai predispuși la
probleme comportamentale,

iar apoi cei care au trecut
la orele de culcare normale

au prezentat adesea o îmbunătățire
în comportament,

și aceasta a fost crucială,

deoarece a sugerat
că a fost rutina somnului

cea care îmbunătățea lucrurile
pentru acei copii.

Încă ceva la ce să vă gândiți.

În acest studiu,

oamenii de știință au privit
copiii care citeau din plăcere.

Asta înseamnă că au luat o revistă,
o carte ilustrată, o carte de povești.

Datele au arătat că acei copii
care citeau din plăcere

la vârste de cinci și 10 ani

aveau mai multe șanse
să ia note mai bune, în medie,

la testele școlare mai târziu.

Și nu doar la teste de citit,

ci și la teste de ortografie
și de matematică.

Acest studiu a încercat să controleze
toți factorii surpriză,

așa că s-a uitat la copii
la fel de inteligenți

și din aceeași clasă socială,

așa că părea că lectura
i-a ajutat pe acești copii

să ia note mai bune la teste școlare
mai târziu în viață.

Acum, la început,

am spus că prima lecție din acest studiu

a fost să nu se nască în sărăcie
sau în dezavantaj,

pentru că acești copii tind să urmeze
căi mai dificile în viața lor.

Dar apoi am spus că
creșterea copiilor contează,

și că buna creștere,
dacă poți să-i spui așa,

îi ajută să învingă soarta

și să depășească
unele din aceste dezavantaje timpurii.

Deci, așteptați,

înseamnă că, atunci, sărăcia
nu contează până la urmă?

Ați putea susține că nu contează
dacă un copil s-a născut sărac

atâta timp cât părinții lui
sunt părinți buni, el o să fie bine.

Nu cred că e adevărat.

Acest studiu arată că sărăcia
și educația contează.

Un studiu a pus asta în cifre,

și a analizat copii
care creșteau în sărăcie persistentă

și cât de bine învățau la școală.

Datele au arătat că,

chiar dacă părinții
lor făceau totul bine -

culcându-i la timp

și citindu-le în fiecare zi
și orice altceva -

i-a dus pe acești copii doar până aici.

Părinții buni doar au redus
decalajul educațional

dintre copiii bogați și săraci
cu aproximativ 50%.

Asta înseamnă că sărăcia lasă
o cicatrice cu adevărat durabilă,

și înseamnă că dacă într-adevăr
dorim să asigurăm succesul și bunăstarea

următoarei generații,

combaterea sărăciei în rândul copiilor
este un lucru incredibil de important.

Ce înseamnă asta
pentru tine și pentru mine?

Sunt lecții pe care
le putem lua acasă să le folosim?

Ca om de știință și jurnalist,

îmi place să folosesc știința
în creșterea copiilor...

și vă pot spune că atunci când
strigați la copiii voștri

să se culce la timp,

vă ajută să aveți literatura
științifică de partea voastră.

(Râsete)

Și nu ar fi minunat să ne gândim

că tot ce e de făcut să avem
copii fericiți și de succes

este să vorbești cu ei,
să fii interesat de viitorul lor,

să-i pui la culcare la timp
și să le dai o carte?

Treaba noastră ar fi făcută.

După cum vă puteți imagina,

răspunsurile nu sunt chiar așa de simple.

Mai întâi, acest studiu
verifică ce se întâmplă

cu mii și mii de copii în medie,

dar asta nu spune neapărat ce-l va ajuta
pe copilul meu sau pe copilul tău

sau pe orice alt copil.

În final, fiecare dintre copiii noștri
va merge pe drumul lui,

ceea ce este parțial definit
de genele moștenite

și, bineînțeles,
de toate experiențele din viața lor,

inclusiv interacțiunile lor cu noi,
părinții lor.

Să vă spun ce am făcut
după ce am aflat toate astea.

E un pic jenant.

Mi-am dat seama că eram
atât de ocupată să lucrez

și, ironic,

să învăț și să scriu despre acest studiu
incredibil al copiilor britanici,

încât erau zile când abia dacă vorbeam
cu propriii mei copii britanici.

Deci, acasă, am introdus
timpul de vorbire,

care este doar 15 minute
la sfârșitul zilei

când vorbim cu băieții și îi ascultăm.

Încerc mai mult acum
să îi întreb ce au făcut astăzi,

și să le arăt că prețuiesc
ceea ce fac ei la școală.

Desigur, am grijă să aibă totdeauna
o carte să citească.

Le spun că sunt ambițioasă
pentru viitorul lor,

și cred că pot fi fericiți
și pot face lucruri mari.

Nu știu care dintre acestea
va face o diferență,

dar sunt încrezătoare
că nu le va face niciun rău,

și ar putea chiar să le facă bine.

În cele din urmă,
dacă vrem copii fericiți,

tot ce putem face
este să ascultăm știința,

și, bineînțeles,

să-i ascultăm pe copiii noștri.

Mulțumesc!