Rezolvarea tabelului periodic - Eric Rosado

Vezi lecţia completă pe: http://ed.ted.com/lessons/solving-the-puzzle-of-the-periodic-table-eric-rosado

Cum a revoluţionat tabelul periodic al elementelor înţelegerea noastră asupra lumii? Ce oameni de ştiinţă au contribuit la tabelul pe care-l avem azi? Eric Rosado pune în discuţie oamenii cheie şi descoperirile care au modelat înţelegerea noastră în ceea ce priveşte chimia astăzi.

Lecţie de Eric Rosado, animaţie de Other Scientist Productions.

Pământul nostru e o colecţie de piese de puzzle
din care e alcătuit universul.

În imesul întuneric al spaţiului,

universul e luminat de stele,

care pot deveni într-o zi o supernova

şi pot crea toate piesele de puzzle pe care le cunoştem azi

ca elemente chimice.

Toate elementele chimice au fost formate şi expulzate

în spaţiu de stele care au explodat.

De secole, oamenii au încercat să descopere

din ce e alcătuită lumea din jurul lor.

Nu ştiau că toate piesele de care aveau nevoie

erau chiar sub nasul lor.

Descoperirea acestor piese a revoluţionat

înţelegerea noastră despre lume

şi a permis crearea a ceea ce ar putea fi

cel mai mare dar al ştiinţei:

tabelul periodic al elementelor.

Aşadar, unde sunt aceste elemente,

şi cum găsim un mijloc pentru a le ordona?

Ei bine, credeţi sau nu,

civilizaţiile antice cunoșteau

multe dintre elementele din jur,

dar nu le identificau ca părţi ale universului nostru.

Elemente ca aurul, argintul sau cuprul

erau cu uşurinţă reperate de culturile vechi,

şi erau folosite pentru scopuri multiple precum bijuterii sau unelte.

De ce erau aceste elemente identificate atât de uşor?

Gândiţi-vă la tabelul periodic ca la un puzzle.

Piesele din colţ sunt marginile de puzzle,

sunt în general cele mai uşor de găsit şi plasat

fiindcă au marginile netezite

şi pe margini nu se îmbină cu alte piese din puzzle.

Ca piesele de puzzle, elementele chimice
pot alege cu cine să interacţioneze.

Unora le place să interacţioneze cu alte elemente,

în vreme ce altora nu le place.

Elementele care nu interacţionează cu alte elemente sunt uşor de găsit,

în timp ce acele cărora le place să interacţioneze cu altele sunt dificil de găsit.

Aurul, argintul şi cuprul sunt unele dintre elementele mai stabile

aşa că le putem găsi mai uşor.

Să derulăm înainte în anii 1600

când Henning Brand, un alchimist german,

lucra fervent în laboratorul său.

Ca mulţi alţi alchimişti din timpul său,

Brand încerca să extragă aur din corpul uman.

Brand s-a îndreptat spre ce credea el că era cel mai evident răspuns la problema sa:

urina.

Urina e aurie la culoare şi probabil poate avea aur în ea.

Aşadar, Brand a colectat cât de multă urină a putut,

mare parte fiind propria sa urină,

apoi a decis s-o fiarbă în speranţa de-a obţine aur.

Deci Brand şi-a fiert urina

până când a colectat o pastă

şi a încălzit pasta la o temperatură foarte ridicată.

În cele din urmă a ieșit fum

şi materialul a ars luminos şi violent.

Brand, fără să ştie, a izolat fosfor din urina sa.

A fost prima oară când cineva a descoperit un element,

dar el n-a prea înţeles ceea ce făcuse.

La vremea lui Brand, conceptul de element nu fusese descoperit.

În schimb, principiile obiectelor din Grecia antică formate din

pământ,

apă,

aer,

şi foc

erau predominante.

Asta până când munca lui Antoine Lavoisier

care e cunoscut ca părintele chimiei,

a definit ştiinţific ce era un element chimic.

Lavoisier definea un element ca o substanţă

ce nu poate fi descompus cu mijloacele chimice existente.

Lavoisier a creat o listă cu elementele cunoscute în vremea sa

şi a încercat să pună elementele într-o ordine

să poată fi clasificate,

ca de exemplu gaze sau metale.

A fost primul care a încercat să încropească acest puzzle.

Acesta a fost doar începutul încercării

de a organiza elementele cunoscute în timpul său.

Apoi, mulţi alţi chimişti au încercat să clarifice acest puzzle.

Unul dintre ei, John Dalton, a cântărit elementele

şi le-a aranjat în puzzle în funcţie de greutate.

Mai târziu, chimistul german Wolfgang Döbereiner a combinat elementele

pentru a vedea cum reacţionează unele cu altele.

A descoperit că anumite elemente au proprietăţi şi reacţii similare.

De exemplu, când litiul pur şi potasiul

sunt expuse la apă,

ele interacţionează violent

şi plutesc pe suprafaţa apei cu scântei.

Apoi, oamenii de ştiinţă au realizat că aceste similitudini

nu sunt coincidenţe:

elementele aparţin unor familii care au aceleaşi proprietăţi.

Chimistul care, în final, a pus cap la cap tabelul e Dmitri Mendeleev.

El a creat carduri pentru fiecare element şi a încercat să le ordoneze

în funcţie de greutatea atomică şi proprietăţile lor cunoscute.

Povestea e că el a stat treaz 3 zile şi 3 nopţi,

şi în final a căzut într-un somn adânc

şi a visat un tabel în care să ordoneze elementele.

Mendeleev nu numai că a creat tabelul periodic,

dar el e putut prezice elemente ce nu erau încă descoperite.

Puzzle-ul tabelului periodic al elementelor a fost rezolvat.