EAHA DM 2.1: Principiile reducerii riscului de dezastru - Titluri

This is a remix of 2.1: Principles of Disaster Risk Reduction narrated by Roy William Mayega (Makerere University). This version includes English captions. The original video (without captions) can be found at http://www.youtube.com/watch?v=6s31BkRxsAI. Video transcribed by Trisha Paul (University of Michigan). This video is part of a learning module from the East Africa HEALTH Alliance called Public Health Emergency Planning and Management for Districts. The full module and the video transcript can be accessed at http://openmi.ch/disaster-mgmt. Copyright 2009-2019 Roy Mayega (Makerere University). The video, transcript, and module are all shared under a Creative Commons Attribution (CC BY) 3.0 License: http://creativecommons.org/licenses/by/3.0/.

(Text în limba engleză de Trisha Paul, Universitatea din Michigan)

În această sesiune, ne va fi prezentată reducerea riscului de dezastru ca rol important în

pregătirea pentru situațiile de urgenţă în domeniul sănătății publice.

Nu uitați, riscul de dezastru este definit de operația pericol înmulțit cu vulnerabilitatea împărțit la capacitate.

Vulnerabilitatea la dezastre naturale.

95% din decesele rezultând din dezastrele la nivel national apar printre 66% din ţările cele mai sărace.

Din 1965-1992 mai mult de 90% din toate victimele dezastrelor au trăit în Asia şi Africa.

Completarea ciclului de management al dezastrelor.

Ciclul include pregătirea, răspunsul, recuperarea şi limitarea.

Există o abordare evolutivă de la răspuns și ajutor la reducerea riscului.

Ce este atunci reducerea riscului de dezastru?

Aceasta este cadrul conceptual al elementelor cu posibilități de a reduce vulnerabilităţile

şi riscurile de dezastru pentru a evita, (adică pentru a preveni) sau pentru a limita, (pentru a atenua şi a se pregăti pentru)

impactul negativ al pericolelor în cadrul larg al dezvoltării durabile.

Managementul riscului cuprinde limitarea, pregătirea, răspunsul şi recuperarea.

Pe de altă parte, reducerea riscurilor, include limitarea şi pregătirea.

Reducerea riscurilor este mai eficientă, mai rentabilă şi mai umană.

Acesta este ciclul de reducere a riscurilor.

De la analiza vulnerabilității, analiza pericolului, evaluarea riscurilor, la reducerea riscurilor, care

include limitarea pericolului şi reducerea vulnerabilităţii iar aceasta are ca rezultat

dezvoltarea durabilă şi repetările ciclului.

Figura prezintă o abordare asupra reducerii riscurilor.

Abordarea de management integrat a situațiilor de urgenţă include identificarea pericolelor şi evaluarea riscurilor

plus analiza vulnerabilității care duce la stabilirea priorităţilor.

Acest lucru duce la strategii de limitare prevenire, care duc la reducerea impactului bolilor.

Acest ciclu continuă dacă pericolul persistă.

Aceasta duce la educaţia pentru pregătire, planificarea pentru cazuri neprevăzute, răspuns eficient şi recuperare rapidă.

Toate acestea sunt fundamentate pe feedbackl în toate etapele.

Pregătirea constă în acţiuni care au ca rezultat faptul că oamenii ajung să ştie ce să facă şi cum să răspundă după ce

dezastrul s-a produs.

Abordarea asupra programelor de pregătire este una pe termen lung, face parte dintr-un program mai mare

de reducere a riscurilor, din aplicarea cuprinzătoare a dezvoltării durabile, cu planificări pentru toate pericole,

ar trebui să fie multi-sectorială, ar trebui să fie uşor de utilizat şi sensibilă la diferențele culturale şi

specifică.

Obiectivele pregătirii pentru situațiile de urgenţă includ prevenirea morbidităţii şi mortalităţii, grija pentru

victime, gestionarea condiţiilor negative climatice şi de mediu, asigurarea restaurării

sănătății normale, restabilirea serviciilor de sănătate, protejarea personalului şi protejarea

sănătății publice şi a bunurilor medicamentoase.

Mark Keim de la Centrul pentru Controlul Bolilor (CCB) propune 11 E-uri de pregătire pentru situații de urgenţă, inclusiv stimulente economice,

epidemiologie, punerea în aplicare a unor coduri, planuri de urgență, stocarea echipamentelor, educaţia, exerciții și practică,

avertizarea timpurie, evacuarea, evaluarea şi utilizarea echipamentelor electronice (e-sănătate).

Managementul riscurilor.

Ce este riscul?

Este probabilitatea de a suferi un prejudiciu adus vieții, proprietății, perturbări economice şi

de mediu ca rezultat al unui pericol pentru o anumită zonă și o perioada de referință.

Riscul este produsul pericolului şi vulnerabilității.

Managementul riscului este definit ca procesul de identificare, analizare şi cuantificare

a probabilității de pierderi pentru a întreprinde acţiuni preventive şi corective.

El implică în principal două tipuri de activităţi;
planificarea acţiunilor pentru a reduce vulnerabilitatea în

zonele unde riscul poate fi controlat, şi înființarea de mecanisme de protecţie împotriva

pierderi economice potenţiale rezultând din factorii incontrolabili ai pericolelor naturale.

Ce este managementul riscurilor rezultate din dezastre?

Managementul riscurilor rezultate din dezastre implică eforturi şi măsuri puse în aplicare pentru a reduce riscul în caz

de dezastru.

El se referă, de asemenea, la angajamentele legate de reducerea dezastrelor și a vulnerabilității şi avertismentul îmbunătăţit la începutul

rapid îmbunătățit.

Din moment ce puține se pot face pentru a preveni apariţia de celor mai multe catastrofe naturale, acţiunile şi activităţile

ar trebui să se concentreze pe reducerea vulnerabilităţilor existente şi viitoare la daune și pierderi.

Există trei categorii principale şi interdependente în managementul riscurilor: identificarea riscului,

reducerea riscului, şi transferul riscului.

Acestea sunt legate mai ales de fazele de pre-dezastru ale managementului dezastrelor.

Faza de pre-dezastru a managementului riscurilor presupune patru componente distincte, dar interdependente:

identificarea riscurilor, reducerea/limitarea riscului, transferul riscului şi pregătirea pentru risc.

Identificarea riscurilor este o analiză aprofundată a vulnerabilităţilor existente, a locaţiei, a severității

& intensității ameninţării.

Următoarele activități ajută la identificarea şi înţelegerea riscurilor de pericole naturale :

colectarea de date referitoare la pericol şi cartografierea cu privire la frecvența, amploarea şi locaţia,

evaluare vulnerabilității (populaţia şi activele expuse), evaluarea riscurilor (probabilitatea pierderilor anticipate).

Reducerea riscurilor sau prevenirea/limitarea acestora sunt măsurile luate pentru a elimina sau a reduce

intensitatea unui eveniment periculos.

Aceste măsuri se adresează vulnerabilităţilor existente prin măsuri cum ar fi avertizarea timpurie, care includ

acţiuni precum implementarea şi punerea în aplicare a standardelor în construcții, măsuri de protecţia mediului,

practici de gestionare a resurselor şi controlul activităţilor populaţiei care predispun

la risc.

Problemele cheie de notat referitor la managementul riscurilor includ: chiar şi atunci când măsuri eficiente de reducere a dezastrelor

există, eixstă adesea un element de risc care rămâne.

Pregătirea este o componentă importantă a reducerii riscul de dezastru care se ocupă cu

riscul rezidual şi negestionat.

Transferul riscurilor constă în mecanismele care vizează reducerea reală a vulnerabilității

riscului financiar pentru a se asigura că fondurile sunt disponibile atunci când apare o pierdere dintr-un un dezastru care se întâmplă.

Mecanisme de transfer al riscurilor sunt adesea ineficiente din perspectiva costurilor, deci este important

să se ia toate măsurile necesare pentru a reduce vulnerabilitatea bunurilor care să fie acoperite

înainte de transferul riscurilor.

Fără a intra în detalii, principalele metode de transfer al riscurilor / de finanţare a riscurilor includ

asigurări și reasigurarări de piață.

Aceasta asigurare oferă acoperire pentru daune și cheltuieli care sunt dincolo de potenţialul de

autoasigurare din buget.
Aceasta implică plata unor prime la o

societate de asigurări.

Iar primele sunt calculate astfel încât acestea să acopere riscul.

Acest lucru nu este încă posibil în multe ţări în curs de dezvoltare.

Metodele de transfer al riscurilor includ, de asemenea, auto-asigurarea din buget în cazul în care o mică proporţie din

buget este alocată pentru a fi cheltuită pentru îmbunătățirea întreţinerii.

Acest lucru poate fi realizat la nivelul administraţiei publice locale, la nivelul agenţiei, şi chiar la nivel de gospodărie.

Acesta include, de asemenea, politicile de compensare, iar ele ar trebui să vizeze populațiile cele mai vulnerabile

şi cauzele vulnerabilității.

Asigurarea în cadrul comunității include cooperative, grupuri de economii comunitare, hambare comunitare,

unități comunitare de poliţie şi conservarea resurselor.

Acesta este un mecanism viabil de transfer al riscurilor în ţările şi societăţile constrânse de resurse .

Există, de asemenea, mecanisme de asigurare gospodărești cum ar fi economiile, securitatea alimentară, buna

aşezare, și metodele moderne de producţie.

Cadrul de acţiune Hyogo asistă eforturile naţiunilor şi ale comunităţilor de a deveni

mai rezistente la şi de a face faţă mai bine pericolelor cu care se confruntă.

Deşi responsabilitatea principală pentru punerea sa în aplicare revine guvernelor, colaborarea

şi cooperarea tutoror părţilor interesate în gestionarea riscurilor este crucială.

Cadrul de acţiune Hyogo angajează guvernele, ca și ONG-uri regionale, internationale

la; asigurarea că reducerea riscului de dezastru este o prioritate naţională şi locală, identificarea,

evaluarea, şi monitorizarea riscurilor şi consolidarea avertizării timpurii, folosind cunoştinţele,

inovația şi educaţia pentru a construi o cultură a securității şi a rezistenţei la toate nivelurile, reducerea

factorilor de risc de bază şi consolidarea pregătirii pentru un răspuns eficient în caz de dezastru

la toate nivelurile (comunitar, sub-judeţean, district, regional şi naţional).