Fericirea e în mintea ta: Gen Kelsang Nyema la TEDxGreenville 2014

Gen Kelsang Nyema, o călugăriță budhistă, spune că darul fericirii există cu adevărat în inimile și în mintea noastră. Nu putem să ne lăsăm fericirea la bunul plac al celorlalți și al circumstanțelor. Dacă vrem să fim fericiți, trebuie să „încetăm să externalizăm fericirea noastră spre alții oameni” și să cultivăm o sursă de pace interioară.

În regulă, prieteni. Salutare.

(Publicul) Bună.

Aș vrea să încep cu câteva întrebări.

Știu că o mulțime de alți prezentatori

v-au pus deja întrebări,

și au fost într-un fel întrebări dificile.

Dar cele pe care am să vi le pun

sunt foarte, foarte simple.

Vă promit că veți putea să răspundeți.

În regulă, sunteți pregătiți?
Pentru prima?

Bine.

Prima întrebare este --

nu trebuie să răspundeți cu voce tare:

aveți o zi bună?

Aveți răspunsul?

În regulă.

A doua mea întrebare pentru voi:

De ce?

Dacă ziua voastră e bună,

de ce e bună?

Sau dacă aveți o zi proastă,

de ce e așa?

Mai am o singură întrebare pentru voi.

Ar trebui să fie cea mai ușoară.

Ultima mea întrebare e:

Mâine

ați prefera să aveți o zi bună

sau una proastă?

Aveți răspuns la întrebarea aceasta?

Dar poimâine?

Dar duminică?

Să vedem. Da, așa e.

Mâine e sâmbătă. Duminică.

Dar luni?

Ați vrea ca ziua de luni
să fie una bună

sau una proastă?

Marți?

Miercuri? Joi? Vineri?

Săptămâna viitoare pe vremea asta?

O zi bună sau una proastă?

Așadar acea ultimă întrebare,

așa cum v-am spus,

probabil e cea mai ușoară

pentru că știm
care e răspunsul, nu-i așa?

Vrem să avem o zi bună

în fiecare zi.

A răspuns cineva de aici

„Da, vreau să am o zi proastă, lunea?”

Cu siguranță nu.

Cu toții vrem ca fiecare zi să fie una bună.

Vorbim de acel tip de fericire

pe care ni-l dorim cu toții

în adâncul inimii.

Avem o zi bună când suntem fericiți,

și vrem să fim fericiți în fiecare zi.

Nu există nicio zi

în care să nu vrem să fim fericiți.

Dar și dacă avem sau nu
zile bune sau zile rele

depinde de cum am răspuns

la a doua întrebare.

Vă amintiți a doua întrebare?

Care era a doua întrebare?

„De ce?”

De ce am o zi bună?

De ce am o zi proastă?

Un lucru pe care îl spune profesorul meu

-- numele lui e Geshe Kelsang Gyatso --

și spune că

„Mare parte a timpului

mintea noastră e ca

un balon purtat de vânt,

dus într-o parte și-n alta

de factori externi.

Știți sentimentul?

El spune că atunci când lucrurile merg bine,

când ne ies așa cum vrem,

suntem fericiți.

Dar când ceva nu merge bine,

de exemplu, spune el,

„Dacă suntem forțați să lucrăm
cu un coleg care ne displace”,

sunt sigură, însă, că niciunul dintre voi
nu are colegi care să-i displacă.

(Râsete)

El spune că dacă suntem forțați
să lucrăm cu cineva care ne displace,

sau dacă ceva nu merge cum vrem,

atunci sentimentul de fericire dispare.

Așadar, atâta vreme cât
răspunsul nostru la întrebarea

„de ce am o zi bună?,
de ce am o zi proastă?”

Deoarece aceasta e o întrebare
pe care ne-o pun oamenii,

de exemplu, când o să ajungeți
acasă astăzi

și cineva va spune:
„Cum a fost la TED?”

„Ai avut o zi bună?”

Și o să spunem „Da, am avut.”

”Era o doamnă
care ne-a vorbit despre

cum trebuie să arătăm compasiune
pentru foști pușcăriași,

și un interpret care a făcut
un număr super de beat-boxing,

și persoana aceasta și celaltă.”

Atâta vreme cât motivele noastre

care spun de ce avem o zi bună
se constituie ca o listă de condiții externe,

nu vom avea

această fericire stabilă
pe care o vrem cu toții.

Înțelegeți ce vreau să spun?

Deoarece dacă de asta
depinde fericirea noastră --

pentru că nu putem controla

oamenii și circumstanțele

zi de zi --

atunci fericirea noastră
va fi în mâinile altcuiva, nu-i așa?

Va fi la bunul plac al circumstanțelor.

Dacă vreți cu adevârat

să aveți o zi bună în fiecare zi,

trebuie să facem două lucruri.

Primul lucru pe care trebuie să-l facem

e că trebuie să încetăm

să ne externalizăm fericirea

și să o externalizăm

pe oameni și împrejurări.

Cu alte cuvinte,

trebuie să încetăm să atribuim
fericirea noastră

lucrurilor care se întâmplă în exterior,

și trebuie să încetăm
să-i mai învinovățim pe alții,

-- în special, să-i mai învinovățim pe alții --

pentru nefericirea noastră.

Atâta vreme cât facem asta,

atâta vreme cât o facem să fie

treaba oamenilor și a circumstanțelor

să ne facă fericiți,

sau cât timp dăm vina pe aceștia
pentru nefericirea noastră,

fericirea noastră va fi foarte instabilă

și iluzorie.

A doua noastră sarcină

e să cultivăm activ

o sursă de pace și o sursă de fericire

originând în mintea noastră.

Iată ceva ce aș vrea să vă amintiți.

Sunteți pregătiți?

E un alt rând

din cărțile unuia din dascălii mei,

în care spune că

„Fericirea și nefericirea

sunt stări mentale;

prin urmare, cauza reală a lor

nu poate fi găsită în afara minții.”

Așadar, dacă avem o stare de spirit liniștită,

vom fi fericiți

indiferent de oameni și circumstanțe.

Dacă mintea noastră e neliniștită, agitată,

chiar dacă circumstanțele
sunt foarte bune,

ne va fi imposibil să fim fericiți.

Cu alte cuvinte,

nu ceea ce se întâmplă

ne face fericiți sau nefericiți;

e modul în care reacționăm
la aceste lucruri

cel care determină dacă
suntem fericiți sau nefericiți.

E starea noastră de spirit

cea care ne condiționează
fericirea sau nefericirea.

Cum o să facem asta?

Cu toții putem să înțelegem asta
intelectual.

Nu e știința savantă, nu-i așa?

Nu e greu de înțeles.

Și poate, într-o anumită măsură,

pe măsură ce vă spun toate astea,

ziceți: „Mda, știam asta deja.”

„Știam asta.”

Dar cum anume o facem?

Cum anume cultivăm

această stare de spirit stabilă

pe care ne putem baza,

indiferent de circumstanțele externe?

Aici întră în scenă meditația.

Și aș spune că aș avea nevoie
de încă un speech TED

-- aluzie, aluzie -- (Râsete)

pentru a face dreptate
actului de a medita.

Dar pentru scopul nostru de astăzi,

putem spune că meditația

e o acțiune mentală.

E acțiunea mentală de a te concentra

pe o stare de spirit pozitivă.

Dacă facem asta, ne concentrăm

pe o stare de spirit liniștită,

atunci putem spune că medităm,

dacă e cam așa, am dreptate?

Vedeți, de fapt nu știți
dacă meditez sau nu,

pentru că aș putea să mă gândesc
la lista mea de cumpărături.

(Râsete)

E doar meditație

dacă mă concentrez
pe o stare de spirit liniștită.

Șmecheria e că pot s-o fac așa.

Asta se numește meditație formală.

Dar putem să învățăm
să facem asta tot timpul

în viața de zi cu zi.

Vedeți, iată oportunitatea perfectă.

(Râsete)

Ne concentrăm pe o minte a răbdării.

Nu suntem „deranjați”,
nu suntem nefericiți.

De ce să nu încercăm acum?

Vreți să încercați? O meditație scurtă.

Dacă ne uităm la ceas,
mai avem trei minute,

așa că o să fie una foarte scurtă.

Hai să încercăm, să încercăm

să ne folosim potențialul

pentru o stare de spirit liniștită.

Vă cer acum
să vă așezați confotabil,

așezați-vă picioarele pe podea,

și mâinile în poală.

Închideți apoi încet ochii

și deveniți conștienți de
respirația voastră,

la vârful nasului.

Iar pe măsură ce expirați,

vă puteți imagina

că dați afară orice urmă de agitație,

orice ocupație mentală,

orice frustrare

sau nefericire din viața voastră.

Dați afară toate astea,

ca pe un fum negru.

Pe măsură ce inspirați,

puteți să vă imaginați și să credeți

că inspirați
o lumină clară, strălucitoare,

adevărata natură a păcii interioare.

Și vă puteți imagina că
această lumină clară și strălucitoare

vă umple trupul și mintea.

Pentru câteva secunde

bucurați-vă

de această pace interioară
ce vine din interior.

Iar acum, când încheiem,

fiți hotărâți
să luați această pace interioară cu voi

pentru restul acestei zile

spre beneficiul vostru

și al celorlalți.

Acum ieșim din meditație.

Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)