Ce se întâmplă după ce dezvoltăm un vaccin împotriva COVID-19?

Un vaccin eficient împotriva COVID-19 este doar primul pas pentru a pune capăt pandemiei, spune Johanna Benesty, strategul global pentru sănătate. În acest discurs iluminatoare, ea explorează diferitele bariere în calea „accesului echitabil” – asigurându-se că vaccinul împotriva COVID-19 este disponibil pentru toți – și împărtășește o abordare creativă a cercetării și dezvoltării care ne-ar putea asigura că vaccinurile vor fi lansate în mod echitabil, eficient și la o scară globală.

Fiul me s-a născut în ianuarie 2020,

cu puțin înainte de lockdown-ul din Paris.

Nu s-a speriat niciodată
de oameni cu măști,

deoarece asta e tot ce știe.

Fiica mea în vârstă de trei ani
știe să pronunțe „gel hydro-alcoolique.”

Acesta este cuvântul francez
pentru gel hidro-alcoolic.

De fapt, ea îl pronunță
mai bine decât mine.

Dar nimeni nu dorește să poarte o mască

sau să își spele mâinile cu dezinfectant
la fiecare 20 de secunde.

Așa că ne uităm cu toții cu disperare
la R&D pentru o soluție:

un vaccin.

E interesant că în mintea noastră,

ne gândim la descoperirea vaccinului,
ca și cum ar fi Sfântul Graal.

Dar sunt câteva scurtături aici,
pe care doresc să le explic.

Nu sunt un doctor,
sunt doar un consultant.

Clienții mei se ocupă de sănătate –

companii bio-farmaceutice, furnizori,
instituții globale de sănătate –

și aceștia m-au educat.

Trebuie să găsim instrumente
pentru lupta cu COVID,

și acestea trebuie să fie
accesibile tuturor.

În primul rând, un singur vaccin
nu ne va rezolva problema.

Avem nevoie de un arsenal de instrumente.

Avem nevoie de vaccinuri, de terapii
și de metode de diagnosticare

ca să ne asigurăm că putem preveni,
identifica și trata cazurile COVID

într-o varietate de populații.

În al doilea rând, nu este vorba
doar de a găsi un instrument.

Ce credeți că se va întâmpla
când unul din acele studii clinice

demonstrează că un instrument e eficient?

Credeți că putem cu toții
să mergem la prima farmacie,

ne cumpărăm produsul, ne dăm jos măștile

și ne întoarcem la sărutul franțuzesc?

Nu.

Găsirea unui instrument eficient
e doar un pas în această mare luptă,

pentru că e o diferență
între existența unui produs

și accesul la acel produs.

Și acum vă gândiți:

„Oh, se referă la faptul
că alte țări vor trebui să aștepte.”

E bine, nu la asta mă refer.

Nu doar că unele țări vor trebui
să aștepte, ci și unii dintre noi.

Lucrul ce ne smerește legat de COVID,

e că din cauza vitezei și magnitudini sale

ne expune pe toți la aceleași provocări

și ne oferă un tip de provocări
cu care nu suntem obișnuiți.

Vă aduceți aminte când China
a intrat în lockdown?

V-ați imaginat că veți fi
în aceeași situație

după câteva săptămâni?

Eu cu siguranță nu am făcut-o.

Hai să mergem la momentul teoretic
când vom avea un vaccin.

În acest caz, următoarea provocare

va fi aprovizionarea.

Estimarea actuală a comunității globale

este că până la sfârșitul anului 2021,

deci la un an după
descoperirea vaccinului,

vom avea destule doze
pentru unul până la două miliarde

din cele opt miliarde de persoane
de pe planetă.

Deci, cine va trebui să aștepte?

Cum abordezi accesul
când aprovizionarea nu e suficientă?

Scenariul numărul unu:

lăsăm piața economică să decidă,

și cei care pot plăti prețul cel mai mare
sau sunt mai rapizi în a negocia acorduri

vor primi mai întâi produs.

Nu este deloc echitabil,

dar este un scenariu foarte probabil.

Scenariul numărul doi:

am putea să decidem,
în baza rațiunilor de sănătate publică,

cine obține mai întâi produsul.

Să spunem că suntem de acord
să-l dăm mai întâi personalului medical,

apoi persoanelor în vârstă

și în final populației generale.

Permiteți-mi să vă provoc puțin.

Scenariul numărul trei:

țările care au dat dovadă
că pot gestiona bine pandemia

vor obține mai întâi accesul la produs.

Este un pic extrapolat,

dar nu este de tot o situație
științifico-fantastică.

Cu ani în urmă,
când furnizarea de medicamente

de a doua linie pentru tuberculoză
era insuficientă,

a fost înființat un comitet special

pentru a determina ce țări aveau
sisteme de sănătate destul de puternice

pentru a se asigura că produsele
vor fi distribuite în mod corect

și că pacienții vor urma planurile
de tratament în mod corespunzător

Acele țări au primit primele produsele.

Sau scenariul numărul patru:
am putea să decidem

folosind o regulă aleatoare,

cum ar fi ca oamenii
să fie vaccinați de ziua lor.

Permiteți-mi să vă întreb ceva:

cum vă simțiți să vă gândiți la un viitor

în care vaccinurile există,

dar voi sunteți încă obligați
să purtați o mască

și să nu trimiteți copiii la școală

și nu veți putea să mergeți la muncă
așa cum vreți

pentru că nu aveți acces la acel produs.

Fiecare zi care trece astfel
ar fi inacceptabilă, nu-i așa?

Dar știți ceva?

Există multe boli pentru care
avem tratamente, chiar remedii,

și totuși oamenii continuă să se infecteze
și să moară în fiecare an.

De exemplu tuberculoza:

10 milione de persoane se infectează
în fiecare an,

1,5 milioane de oameni mor,

deși avem remediul de ani de zile.

Asta se întâmplă deoarece nu am rezolvat
anumite aspecte cheie

în ceea ce privește accesul.

Accesul echitabil e alegerea corectă,

dar dincolo de acest argument umanitar,
la care sper că suntem mai sensibili

acum că l-am simțit pe pielea noastră,

există de asemenea un argument
economic și de sănătate

pentru accesul echitabil.

Argumentul sănătății e că atât timp
cât virusul e activ undeva,

suntem cu toții în pericol
ca acesta să fie reintrodus.

Argumentul economic
e că din cauza interdependențelor

piețelor noastre economice,

nicio economie națională
nu poate reporni complet

dacă nu fac și ceilalți la fel.

Gândiți-vă la sectoarele care se bazează
pe mobilitate globală,

cum ar fi companiile aeriene sau turismul.

Gândiți-vă la lanțurile de aprovizionare

care traversează globul pământesc,
ca industria textilă și auto.

Gândiți-vă la creșterea economică
de pe piețele emergente.

Adevărul e că avem nevoie de toate țările
pentru a învinge pandemia.

Deci, nu numai că accesul echitabil
este soluția,

este de asemenea lucrul
cel mai inteligent.

Dar cum putem face asta?

Să ne asigurăm că suntem pe aceeași
pagină în ceea ce privește „accesul”.

Ar însemna că produsul există;

că funcționează suficient de bine;

că a fost aprobat de autoritățile locale;

că are un preț convenabil;

dar și că există dovezi că funcționează
în toate categoriile care au nevoie

și care pot include femei însărcinate,
persoane imunodeprimate sau copii;

că poate fi distribuit
într-o varietate de locații,

cum ar fi spitale sau clinici rurale,
sau zone cu climă caldă sau rece;

și că îl putem produce
în cantitatea necesară.

Este o listă de verificare
foarte lungă, știu,

și într-o situație normală

probabil am aborda aceste probleme
una după alta în mod secvențial,

dar care necesită mult timp.

Deci ce putem face?

Accesul este departe de a fi
o nouă provocare,

și în cazul COVID,

trebuie să spun că vedem
o colaborare extraordinară

între organizații internaționale,
societăți civile, industrii și altele

pentru a facilita accesul;

lucrând în paralel,

pentru accelerarea proceselor
de reglementare,

crearea mecanismelor de aprovizionare,

asigurarea achizițiilor,
mobilizarea resurselor, etc.

Și cu toate acestea e probabil să ne
confruntăm cu o situație unde, de exemplu,

vaccinul ar trebui să fie păstrat
la o temperatură constantă,

de exemplu, de minus 80 de grade Celsius;

sau tratamentul ar trebui administrat

de un cadru medical specializat;

sau diagnosticul ar trebui analizat

de un laborator sofisticat.

Deci, ce putem face în plus?

Continuând pe logica

pentru care comunitatea internațională
de sănătate pledează de ani de zile,

există un singur alt lucru
care cred că ar putea fi de ajutor.

Există un concept în dezvoltarea
și fabricarea produselor

care se numește „proiectare la cost”.

Ideea de bază este că,
conversația privind gestionarea costului

are loc în același timp
în care se proiectează produsul,

spre deosebire de situațiile în care
produsul e proiectat mai întâi

și apoi modificat pentru a micșora costul.

E o metodă simplă,
care ne ajută să ne asigurăm

că atunci când costul
e un criteriu important pentru un produs,

acesta e o prioritate din prima zi.

În ceea ce privește contextul
sănătății și al accesului,

cred că există potențial neexploatat
accesibil în cercetare și dezvoltare,

în același fel în care producătorii
proiectează pentru un cost redus.

Acest lucru ar însemna că,
în loc să dezvolte un produs

și după aceea să lucreze
la modificarea acestuia

pentru a-i asigura accesibilitatea,

toate punctele importante menționate

vor fi integrate în procesul de cercetare
și dezvoltare de la început,

iar acest lucru e benefic pentru toți.

Să vă dau un exemplu.

Dacă dezvoltăm un produs
cu acces echitabil,

am putea fi capabili să îl optimizăm
pentru o producere în masă mai rapid.

Din experiența mea,
producătorii de medicamente

se concentrează adesea pe găsirea
unei doze care funționează

și după aceea pe optimizarea acestora
și efectuarea de modificări.

Acum imaginați-vă că vorbim
despre un produs candidat

pentru care ingredientul activ
e o resursă limitată.

Ce se întâmplă dacă în schimb
ne concentrăm pe dezvoltarea

unui tratament care folosește
cantitatea minimă posibilă

din acel ingredient activ?

Ne-ar putea ajuta
să producem mai multe doze.

Să luăm un alt exemplu.

Dacă dezvoltăm un produs
cu acces echitabil

am putea să îl optimizăm mai repede
pentru distribuirea în masă.

În țările cu venituri mari

avem capacitățile sistemelor
de sănătate puternice.

Putem distribui produsele așa cum dorim.

Așa că de multe ori
considerăm de la sine înțeles

faptul că produsele pot fi stocate
în medii cu temperaturi controlate

sau că e necesară prezența unui cadru
medical calificat pentru administrare.

Desigur,

mediile cu temperată controlată
și cadre medicale cu calificare superioară

nu sunt disponibile peste tot.

Dacă ar fi să abordăm
cercetarea și dezvoltarea

cu constrângerile sistemelor
de sănătate mai slabe în minte,

am putea să fim creativi

și să dezvoltăm mai rapid, de exemplu,
produse rezistente la orice temperatură

sau produse care pot fi administrate
la fel de ușor ca o simplă vitamină

sau vaccinuri ce necesită o singură doză
în loc de doze repetate.

Dacă am reuși să producem și să dezvoltăm
astfel de instrumente simplificate,

am avea avantajul

de a micșora stresul asupra spitalelor
și sistemelor de sănătate,

atât pentru țările bogate,
cât și pentru cele sărace.

Având în vedere viteza virusului
și magnitudinea consecințelor

cu care ne confruntăm,

cred că trebuie să continuăm
să ne provocăm pentru a găsi

calea cea mai rapidă pentru fabricarea
de produse pentru combaterea COVID

și a pandemiilor viitoare
accesibile tuturor.

În perspectiva mea, cu excepția cazului
în care virusul dispare,

există două moduri în care
această poveste se poate termina.

Fie balanța se înclină într-o parte

și doar unii dintre noi obțin acces
la produs și COVID rămâne o amenințare

pentru noi toți,

sau echilibrăm balanța,

obținem cu toții acces la armele potrivite

și mergem înainte cu toții împreună.

Cercetarea și dezvoltarea
nu pot învinge singure COVID,

dar un management inovator
al acestora ar putea fi de folos.

Vă mulțumesc!