Structura moleculară a ADN- ului

Deja avem un video de prezentare
a ADN- ului

și te încurajez să-l vezi mai întâi
pe acela.

În acest video vreau

să detaliem.

Să intrăm în structura moleculară
a ADN-ului.

Este un început.

Haide să ne reamintim ce înseamnă ADN.

O să scriu fiecare cuvânt

cu o culoare diferită

Înseamnă dioxid.

Dezoxiribonucleic.

Ribonucleic.

Acid ribonucleic.

Acid ribonucleic.

Așa că o să îl pun într-o parte,

iar acum să studiem structura
moleculară

și legătura sa cu numele,

acid dezoxiribonucleic

ADN este o prescurtare pentru acid nucleic

și termenul nucleic provine din faptul

că este localizat în nucleu.

Este localizat în nucleul eucariotelor.

De aici provine termenul nucleic

vom vorbii imediat

de ce se numește acid dar vom aștepta.

Fiecare moleculă de ADN este format dintr-un lanț

de ceea ce numim nucleotide

Ceea ce numim nucleotide

Este format din nucleo,nucleo

nucleotide

Cum arată o nucleotidă?

Ei bine,aici avem

două legături,am mărit două legături ADN

sau am mărit în două legături de ADN

Poți vedea această parte de aici

ca ,cred că poți spune

treptele din partea laterală a scării.

Aceasta este cealaltă parte a scării

și apoi fiecare treaptă în parte,

și o să vorbim despre tipul moleculelor.

Acestea sunt un fel de trepte ale scării.

O nucleotidă, lasa-mă să o separ

O nucleotidă ar...

Ceea ce izolez

ceea ce izolez chiar aici

ar putea fi considerat

ar putea fi considerat o nucleotidă.

Aceea este o nucleotidă

care este conectată de alta.

Este conectată de altă nucleotidă

Altă nucleotidă chiar aici.

Pe partea dreaptă avem o nucleotidă,

avem o nucleotidă chiar aici

și vreau să o fac

puțin diferit.

Avem o nucleotidă chiar aici,
în partea dreaptă

și apoi chiar mai jos avem alta.

Avem altă nucleotidă.

Avem altă nucleotidă.

După cum se observă aici, avem
4 nucleotide.

Două din ele sunt pe partea stângă
a scării,

iar acestea 2 pe partea dreaptă.

Acum, să ne gândim la

diferite părți ale nucleotidei.

Singurul lucru care s-ar putea
să-ți sară în ochi

este faptul că avem aceste
grupe fosfat.

Aceasta de aici este o grupă fosfat.

Și asta este tot o grupă fosfat.

Fiecare din aceste nucleotide
are o grupă fosfat.

Asta de aici este o grupă fosfat

și asta la fel.

Acum, grupele fosfat sunt cele care fac
de fapt ADN-ul

sau ceea ce face de fapt acidul
nucleic un acid.

Ai putea spune, dar așteaptă.

Felul în care e desenat

arată că are o sarcină
negativă.

Ceva cu o sarcină negativă atrage
protoni

și îi poate distruge.

Cum poți numi asta un acid?

Acest lucru pare de fapt mai
simplu.

Motivul pentru care ADN-ul
este desenat

cu aceste sarcini negative

este că e foarte acid și dacă
îl pui

într-o soluție neutră,

își va pierde hidrogenii.

De fapt, ADN-ul, dacă vrem de fapt
să fim formali,

moleculele de ADN ar avea

fosfații protonați așa,

dar își dorește atât de mult să
piardă acești protoni de hidrogen,

deci așa ar fi de obicei, o
să-l desenez așa.

O să scap de sarcina negativă doar de
pe aceasta.

Hopa.

Doar acest grup de
fosfat de aici.

Dacă scapi de sarcina negativă

și dacă acesta a fost
mărginit,

el este legat de un hidrogen.

Acesta vrea atât de mult să
prindă acești electroni.

Acești oxigeni pot prinde electroni

și apoi acești hidrogeni vor fi prinși

de o altă moleculă de apă sau ceva,

astfel încât protonul să fie eliberat.

De asta îl numim acid.

Dacă nu era într-o soluție, ar
avea hidrogenii,

dar ar fi foarte acid acid imediat ce
l-ai pus într-o

soluție neutră și ar pierde
acei hidrogeni.

Grupele fosfat sunt cele care îl fac

un acid,

dar uneori e confuz,

deoarece, de obicei, când îl
vezi înfățișat,

îl vezi cu acele sarcini negative

și asta pentru că deja a pierdut
protonul de hidrogen.

De fapt, descrii baza conjugată aici,

dar de aici își trage numele acid,

deoarece începe protonat

sau ajunge în această formă acidă,
este protonat,

dar îl pierde ușor.

Și, de aceea,

de aici trage numele de formă acidă.

Fiecare din aceste nucleotide
are o grupare fosfat.

Acum, următorul lucru pe care
îl vei observa,

următorul lucrul pe care îl poți
realiza este.

Următorul lucru este

această grupare de aici

Este un ciclu, este un inel

și arată foarte mult ca un zahăr

și asta pentru că este zahăr.

Acest zahăr se bazează pe,
este un zahăr cu cinci atomi de carbon.

Ceea ce am descris aici, acest zahăr,
aceasta este riboză.

Acest zahăr de aici este riboză.

Acesta este atunci când este doar
ca un lanț drept

și ca multe zaharuri, poate
lua o formă ciclică.

De fapt, poate lua multe
forme ciclice diferite,

dar cel mai de obicei descris

este atunci când ai asta.

O să număr carbonii,

deoarece numărul de
carboni este important

când vorbim despre ADN.

Dar dacă începem gruparea
carbonil chiar de aici

numim asta carbonul unic
sau carbonul unic prim.

Unu prim, doi prim, trei prim,

patru prim și cinci prim.

Aceștia sunt cei cinci carboni primi.

Formezi forma ciclică a ribozei

ca și cum ai avea oxigen.

Ai oxigenul chiar aici

pe al patrulea carbon prim.

Folosește una dintre
perechile sale singure.

Folosește una dintre
perechile sale singure

pentru a forma o legătură.

A forma o legătură cu unul prim.

Cu primul carbon prim

și am desenat în acest fel,

deoarece se cam îndoaie.

Întreaga moleculă va trebui
să se îndoaie așa

pentru a forma
această structură.

Și când formează
acea legătură

de hidrogen poate renunța la
una dintre aceste duble legături

și apoi poate, apoi oxigenul,

oxigenul poate folosi asta.

Oxigenul poate folosi acei electroni

pentru a prinde protonul de hidrogen
dintr-un loc.

Pentru a prinde un proton de hidrogen.

Când face asta, ești în această formă

și această formă, doar pentru
a fi clar despre ce vorbim,

acesta este carbonul prim.

Unu prim, doi prim, trei prim,

patru prim și cinci prim.

Unde vedem această legătură,

acesta este carbonul prim.

Făcea parte dintr-un carbonil.

Acum eliberează una dintre
acele duble legături

pentru ca oxigenul să poată forma
o legătură

cu un proton de hidrogen.

A renunțat la o dublă legătură acolo

astfel încât să poată forma o
legătură cu un proton de hidrogen.

Acest proton de hidrogen este

acel proton de hidrogen de acolo

și această legătură verde
care se formează

între al patrulea carbon prim și

sau între oxigenul atașat

la al patrulea carbon prim și
primul carbon prim,

asta e.

Aceasta este acea legătură, chiar aici.

Acest oxigen este acel oxigen de acolo.

Observați, acest oxigen este legat de
al patrulea carbon prim

și acum este, de asemenea, legat
de primul carbon prim.

De asemenea, a fost atașat de un hidrogen.

De asemenea, a fost atașat de un hidrogen

astfel încât hidrogenul să fie acolo,

dar apoi poate fi captat de

o altă moleculă de apă care trece
pentru a deveni hidroniu,

deci se poate pierde.

Preia un proton de hidrogen chiar aici

și, astfel, poate pierde un proton
de hidrogen chiar acolo.

Nu se adaugă sau se pierde în acel net.

Formează această formă ciclică

și forma ciclică chiar aici

este foarte aproape de ceea
ce vedem într-o moleculă de ADN.

Este de fapt ceea ce am
vedea într-o moleculă de ARN,

într-un acid ribonucleic.

Deci, la ce trebuie să ne gândim

când spunem acid dezoxiribonucleic.

Ei bine, poți începe cu faptul
că ai o riboză aici

dar dacă am scăpat de una
din grupele de oxigen

și în special unul dintre...

Ei bine, de fapt, dacă tocmai am
scăpat de unul dintre oxigeni

înlocuim un hidroxil cu doar
un hidrogen

și atunci vei avea deoxiriboză

și vezi asta aici.

Acest inel de cinci membri,

ai patru carboni chiar aici.

Arată exact așa.

Hidrogenii sunt implicit carbonilor,

am văzut asta de mai multe ori.

Carbonii sunt acolo unde
aceste linii se intersectează

sau cred că la margini sau poate

și unde se termină
aceste linii, chiar acolo.

Dar vezi că asta nu are...

Această moleculă dacă comparăm
aceste două molecule,

dacă comparăm aceste două molecule aici,

vedem că asta are un OH,

și asta are implicit...

Acesta are un OH și un H.

Tipul ăsta are implicit doar
doi hidrogeni aici.

Îi lipsește oxigenul.

Aceasta este dezoxiriboză.

Dezoxiriboză.

Dezoxiriboza nu are acest oxigen.

Nu are oxigen

pe al doilea carbon prim.

Deci, dacă scapi de asta,
aceasta este dezoxiriboză.

O să încercuiesc asta.

Chestia asta chiar aici,

acest lucru de aici, este dezoxiriboză.

Dezoxi sau se bazează pe dezoxiriboză,

cred că înainte s-a legat de
acești alți constituenți.

Poți considera asta dezoxiriboză.

De acolo vine dezoxiribo

și ultima parte,

ultima parte este această bucată de aici.

Acestea le numim baze azotate.

Azotate.

Azotate.

Baze azotate.

Poți vedea că avem diferite
tipuri de baze azotate.

Aceasta este o bază azotată.

Aceasta din dreapta este o
bază azotată diferită.

Cea de aici este altă bază azotată.

Observați, acesta are doar un inel,
acesta are un inel,

asta are 2 inele.

Cea de aici are 2 inele

și diferite nume

pentru bazele azotate.

Cele cu două inele, categorizarea generală

le numim purine.

Bazele azotate dacă au două inele,

dacă au 2 inele, le numim purine.

Acesta este un termen de
clasificare generală.

Lasă-mă să mă asigur, purine.

Dacă ai un inel.

Oricum, voi scrie așa.

Un inel.

Un inel, le numim pirimidine.

Pirimidine.

Pirimidine.

Le numim pirimidine.

Acestea în special, acestea două
din dreapta,

aceste două purine,

asta aici sus este adenina

și vorbim despre cum se împerechează

în videoclipul de prezentare
generală despre ADN.

Aceasta chiar aici este adenina,

această bază azotată.

Cea de aici este guanina.

Aceasta este guanina.

Și apoi aici, aici,

această bază azotată cu un singur inel

ceea ce o face o pirimidină, aceasta este timină.

Cea de aici este timina.

Asta e timina și, nu în ultimul rând,

dacă vorbim despre ADN,

când vom ajunge la ARN, vom vorbi despre
uracil.

Dar dacă vorbim despre ADN

cea de aici este citozină.

Citozină.

Ai putea vedea cum este structurată.

Timina este atrasă de adenină.

Este legată de adenină

și citozina este legată de
guanină.

Cum se leagă?

Ei bine, modul în care aceste baze azotate

formează treptele scării,

cum vor să fie atrași unul de celălalt,

acestea sunt legăturile noastre de
hidrogen, vechile noastre prietene.

Toate acestea rezultă din fapte,

că azotul este destul de electronegativ.

Când azotul este legat de un hidrogen

vei avea o parțială

sarcină negativă la azot.

O să fac asta cu verde.

Electronii săi sunt absorbiți de
acest azot

și acest azot

acaparează electroni.

Asta formează o legătură de
hidrogen.

Și apoi aici jos aveți un hidrogen,

care are o sarcină parțial pozitivă,

deoarece electronii săi sunt strânși.

Și apoi ai acest oxigen

cu sarcină parțial negativă,

vor fi atrași unul de celălalt.

Aceasta este o legătură de hidrogen.

Același lucru între acest azot
și acel hidrogen

și același lucru între acest oxigen
și acel hidrogen.

De aceea, citozina și guanina
se împerechează

și de aceea timina și adenina
se împerechează

și vorbim și despre asta

în videoclipul de prezentare
generală a ADN-ului.