Science discovered God

Iată întrebarea:

L-a descoperit știința pe Dumnezeu?

Einstein nu credea că e posibil

dar Stephen Hawking a zis

"Ar putea fi cea mai mare descoperire
științifică a tuturor timpurilor"

Deci care este descoperirea
care a bulversat

cele mai mari minți științifice
ale secolului trecut,

și de ce i-a făcut să regândească
originea universului?

Noi și mult mai puternice telescoape
au scos la lumină

secrete ale universului
necunoscute înainte,

oferindu-ne noi și uimitoare perspective
științifice despre originea vieții.

Oare L-a descoperit știința pe Dumnezeu?

Stați așa, nu a demonstrat știința că
nu avem nevoie de Dumnezeu

pentru explicarea universului?

Ce face această descoperire atât de
fundamental diferită,

și de ce a uimit ea
lumea științifică?

Această descoperire, împreună cu ceea ce
biologii moleculari au scos la lumină

despre sofisticarea codificării ADN-ului,

au făcut ca mulți oameni de știință
să admită acum că universul și viața

par să fie parte a unui mare proiect.

Un cosmolog a sintetizat astfel:

"Mulți oameni de știință, atunci când
își expun vederile,

înclină spre ideea unui proiect (design)"

Surprinzător, mulți oameni de știință
care vorbesc acum despre Dumnezeu

nu au nicio credință religioasă.

Care sunt aceste descoperiri uimitoare
care i-au făcut dintr-odată

pe oamenii de știință
să vorbească despre Dumnezeu?

Ei bine, sunt trei descoperiri
revoluționare din domeniile

astronomiei și biologiei moleculare
care ies în evidență:

1. Universul a avut un început

2. Universul este numai bun pentru viață

3. Codificarea ADN dezvăluie inteligență.

Declarațiile pe care oameni de știință
de marcă le-au făcut

despre aceste descoperiri
e posibil să vă șocheze.

UNIVERSUL A AVUT
UN ÎNCEPUT UNIC

De la începutul civilizației, omul
a privit uimit la stele, întrebându-se

ce sunt ele și cum au ajuns acolo.

Deși într-o noapte clară ochiul uman
poate observa doar circa 6000 de stele,

Hubble și alte telescoape puternice
dezvăluie că sunt

un miliard de trilioane de stele
în peste 100 miliarde galaxii.

De fapt, Soarele nostru este precum
un fir de nisip în toate plajele lumii.

Dar, înainte de secolul 20, majoritatea
oamenilor de știință credeau

că galaxia noastră, Calea Lactee,
era întreg universul,

și că existau doar
aproximativ 100 milioane de stele.

Marea parte a oamenilor de știință
din trecut credeau

că universul nu a avut un început.

Ei credeau că masa, spațiul și energia
care compun întreg universul

au existat întotdeauna.

Dar la începutul seculului 20,

astronomul Edwin Hubble a descoperit
că universul se extinde.

Derulând înapoi matematic procesul,
a calculat că tot ce este în univers,

inclusiv materia, energia, spațiul
și chiar timpul,

au avut, de fapt, un început.

Unde de șoc au lovit
comunitatea științifică.

Mulți oameni de știință, inclusiv Einstein
au reacționat negativ.

În ceea ce Einstein a numit apoi
"Cea mai mare greșeală a vieții mele",

a falsificat ecuațiile pentru a evita
implicațiile faptului

că universul a avut un început.

Poate cel mai înfocat adversar
al ideii că universul a avut un început

a fost astronomul britanic
Sir Frederick Hoyle

care, în mod sarcastic, a poreclit
evenimentul creației un "big bang".

El s-a ținut cu încăpățânare
de teoria sa, a "stării staționare"

care susținea că universul
a existat întotdeauna.

Așa au făcut și Einstein
și ceilalți oameni de știință

până când dovezile despre un început
au devenit copleșitoare!

Concluzia logică a fost precum
proverbialul "elefant din cameră".

și anume că ceva sau Cineva care
nu poate fi investigat științific

trebuie să fi fost pricinuitorul tuturor.

Apoi în sfârșit, în 1992, experimentele
satelitului COBE a demonstrat

că universul chiar a avut
un început singular

printr-o explozie incredibilă
de lumină și energie.

Deși unii oameni de știință
l-au numit momentul Creației,

majoritatea au preferat
să se refere la el ca "big bang".

Astronomul Robert Jastrow încearcă
să ne ajute să ne imaginăm

cum a început totul.

"Imaginea sugerează explozia unei bombe
cu hidrogen de proporții cosmice,

momentul în care bomba cosmică a explodat
marcând nașterea Universului"

Deci concluzia este că

TOTUL ÎN UNIVERS A PROVENIT
DIN NIMIC

Știința nu e capabilă să ne spună
ce sau cine a cauzat începutul universului

Dar unii cred că ea indică clar un Creator

Teoreticianul britanic Edward Milne
a scris un tratat matematic

despre relativitate în care
a concluzionat zicând:

"În ce privește cauza Universului,
în contextul expansiunii, aceasta

trebuie completată de cititor, dar
imaginea noastră e incompletă fără El."

Alt om de știință britanic,
Edmund Whittaker,

a atribuit începutul universului nostru

voinței Divine care a constituit Natura
din neființă."

Mulți oameni de știință a fost izbiți
de paralela dintre un eveniment

singular al creației din nimic
și referatul creației din Facere 1:1.

"Întru început a făcut Dumnezeu
cerul și pământul."

Înaintea acestei descoperiri, mulți
oameni de știință

priveau referatul biblic
al creației din nimic ca neștiințific.

Deși se considera un agnostic,
Robert Jastrow a fost forțat de dovezi

să admită:
"Acum vedem cum dovezile astronomice

conduc la o viziune biblică
a originii lumii."

O declarație similară vine de la
agnosticul George Smoot,

omul de știință câștigător de Nobel
responsabil de experimentul COBE.

El a zis:
"Nu este niciun dubiu că există o paralelă

între evenimentul big-bang
și ideea creștină de creație din nimic."

Oamenii de știință care obișnuiau
să ia în râs referatul biblic al creației,

admit acum că conceptul biblic de creație
din nimic a fost corect tot timpul.

Cosmologii, specializați în studiul
universului și al originii sale,

au realizat repede că o explozie
întâmplătoare de proporții cosmice

n-ar fi putut niciodată produce viața,
cum nici o bombă nucleară n-ar face-o,

decât dacă ar fi special poiectată
să o facă.

Și aceasta implica un proiectant
care trebuie s-o fi planificat.

Au început să folosească cuvinte precum

"Super-intelect", "Creator" și chiar
"Ființă Supremă" pentru a-l descrie.

Din ce motiv?

UNIVERSUL ESTE
FIN-REGLAT PENTRU VIAȚĂ

Fizicienii au calculat că pentru ca viața
să poată exista,

gravitația și celelalte legi ale fizicii
ce guvernează universul trebuiau să fie

complex acordate exact cât trebuie sau
altfel universul nu ar fi putut exista.

De exemplu, știați că dacă
rata de expansiune a universului

ar fi fost puțin mai înceată,

gravitația ar fi tras toată materia
înapoi, într-o "mare zdrobire".

Nu vorbim aici despre doar
unul sau două procente reducere

în rata de expansiune a universului.

Stephen Hawking scrie:
"Dacă rata de expansiune la o secundă

după big-bang ar fi fost mai mică și cu
1 la o sută de mii de milioane de miloane,

universul ar fi re-colapsat înainte
de a fi ajuns vreodată la mărimea actuală.

Invers, dacă rata de expansiune ar fi fost
cu o mică fracție mai mare decât a fost,

toate galaxiile, stelele și planetele
nu s-ar fi putut forma niciodată,

și noi n-am mai fi fost aici.

Iar ca să existe viață,
condițiile din sistemul nostru solar

și de pe planeta noastră de asemenea
trebuie să fie perfect potrivite.

De exemplu, toți înțelegem
că fără o atmosferă cu oxigen,

niciunul dintre noi
nu ar putea să respire.

Iar fără oxigen, apa nu ar putea exista.
Fără apă nu ar exista ploi pentru recolte.

Alte elemente, precum hidrogen, azot,
sodiu, carbon, calciu și fosfor

sunt de asemenea esențiale pentru viață.

Dar doar acestea nu reprezintă tot
ce este necesar pentru existența vieții.

Mărimea, temperatura, relativa apropiere
și compoziția chimică a planetei noastre,

a soarelui și a lunii de asemenea
trebuie să fie exact potrivite.

Și sunt zeci de alte condiții care
e necesar să fie extrem de precis reglate,

altfel nu am fi fost aici
să ne gândim la ele.

Oamenii de știință care cred în Dumnezeu
se așteptau la un asemenea acord-fin,

dar ateii și agnosticii nu puteau explica
aceste "coincidențe" remarcabile.

Fizicianul teoretic Stephen Hawking,
un agnostic, scrie:

"Faptul remarcabil este că valorile
acestor numere par să fi fost

foarte fin reglate pentru a face posibilă
dezvoltarea vieții."

Toate ne aduc la o întrebare:

Universul: accident sau miracol?

Dar n-ar putea acest reglaj fin
să fie datorat întâmplării?

Până la urmă, pariorii știu că până
și caii cu șansa cea mai mică

pot câștiga cursa.

Și de asemenea, în ciuda șanselor mici,
loteriile sunt câștigate de cineva.

Deci, care sunt șansele împotriva
existenței vieții umane datorată

unei explozii întâmplătoare
din istoria cosmică?

Ei bine, pentru ca viața umană să fie
posibilă plecând de la un big-bang

depășește complet legile probabilității.

Un astronom calculează șansa
la mai puțin de

O șansă la un trilion de trilioane
de trilioane de trilioane de trilioane

de trilioane de trilioane de trilioane..

Cu alte cuvinte, i-ar fi mult mai ușor
unei persoane legate la ochi să descopere

din prima încercare un fir de nisip marcat
special din toate plajele lumii.

Să privim astfel:
Șansele ca un big-bang întâmplător

să producă viața așa cum o știm ar fi
ca o persoană care să câștige mai mult de

1000 de mega-loterii consecutive
plasând câte un singur tichet la fiecare.

Nu foarte probabil?

De fapt chiar imposibil.

Doar dacă a fost făcut un aranjament
ascuns, ceea ce ar crede oricum toți.

Și aceasta este concluzia la care
ajung mulți oameni de știință -

Cineva ascuns
a proiectat și creat universul.

Această nouă înțelegere a cât de
miraculoasă este viața umană în univers

l-a făcut pe astronomul agnostic
George Greenstein să întrebe:

"Este oare posibil ca dintr-odată,
fără să intenționăm,

să ne fi lovit de dovada științifică
a existenței unei Ființe Supreme?"

Totuși, agnostic fiind, Greenstein își
menține credința în știință, mai degrabă

decât în Creator, pentru a explica
originea noastră.

Robert Jastrow explică de ce unii
oameni de știință ezită

să accepte un Creator transcendent.

"Există un soi de religie în știință.
Este religia persoanei care crede

că există ordine și armonie în univers...
Această credință religioasă este profanată

de descoperirea faptului că
lumea a avut un început

în condiții în care legile cunoscute
ale fizicii nu sunt valide, și ca produs

al unor forțe sau circumstanțe
pe care nu le putem descoperi.

Când se întâmplă asta, omul de știință
a pierdut controlul.

Dacă chiar ar examina implicațiile,
ar fi traumatizat."

Este de înțeles de ce oameni de știință
precum Greenstein și Hawking

caută alte explicații, mai degrabă decât

să atribuie universul atât de fin-reglat
unui Creator.

Hawking speculează că mai pot exista
și alte universuri nevăzute,

mărind șansele ca unul din ele
să fie acordat perfect pentru viață.

Însă, din moment ce propunerea lui
este speculativă și ne-verificabilă,

cu greu poate fi numită "științifică".

Deși la rândul lui un agnostic,
astrofizicianul britanic Paul Davies

respinge ideea lui Hawking
ca fiind prea speculativă.

El scrie: "O asemenea părere trebuie să
se bazeze pe credință, nu pe observație."

Deși Hawking continuă să conducă lupta
pentru găsirea unei explicații

strict științifice a originii noastre,

alți oameni de știință,
inclusiv mulți agnostici,

au acceptat ceea ce par să fie dovezi
copleșitoare ale existenței unui Creator.

Astronomul Frederick Holy scria:

"O interpretare de bun simț a dovezilor
sugerează că un super-intelect

a 'maimuțărit' fizica, precum și chimia
și biologia, și că în natură

nu se poate vorbi de forțe oarbe."

Deși Einstein nu era religios, și
nu credea într-un Dumnezeu personal,

a numit geniul din spatele universului
"o inteligență de o asemenea superioritate

încât în comparație cu ea, toată gândirea
și activitatea sistematică a oamenilor

este o reflecție complet insignifiantă."

Ateul Christopher Hitchens,
care și-a petrecut mare parte din viață

scriind și dezbătând împotriva
existenței lui Dumnezeu,

a fost cu desăvârșire uimit de faptul
că viața nu putea exista dacă lucrurile

erau diferite numai cu
"un grad sau un fir de păr."

Davies recunoaște:
"Pentru mine, e puternic dovedit că

se întâmplă ceva în spatele a toate.
Pare că cineva a reglat cu finețe

numerele din natură să facă universul...
impresia de design este copleșitoare."

Dar astronomia nu este singurul domeniu
în care știința a descoperit

dovezi ale unui design.

Mai există o descoperire:

ADN
LIMBAJUL VIEȚII

Încă în 1953, biologii moleculari
au descoperit

design-ul de o imensă complexitate
din lumea microscopică a ADN-ului.

Această minusculă moleculă a fost numită
"creierul" din spatele fiecărei celule

din corpul nostru, precum și
din orice altă ființă vie.

Totuși, cu cât descoperă mai mult
despre ADN, cu atât devin mai uimiți

de genialitatea din spatele lui.

Oamenii de știință care cred
că lumea materială este tot ce există,

precum Richard Dawkins,
susțin că ADN-ul a evoluat

prin selecție naturală, fără un Creator.

Totuși chiar și cei mai înfocați
evoluționiști admit că

originea complexității intricate
a ADN-ului este inexplicabilă.

Complexitatea intricată a ADN-ului
l-a făcut pe co-descoperitorul lui,

Francis Crick, să creadă că acesta
nu ar fi putut niciodată

să apară pe Pământ în mod natural.

Crick, un evoluționist, credea că viața
este prea complexă să fi apărut pe Pământ,

și că trebuie să fi venit din spațiu.

Scria: "Un om onest, înarmat cu toată
cunoașterea care ne e acum disponibilă,

nu ar putea decât să susțină
că într-un fel, originea vieții apare acum

să fie aproape un miracol, atât de multe
condiții ar trebui să fi fost satisfăcute

ca ea să poată apărea."

Codarea ADN-ului dezvăluie o
inteligență ce zdruncină imaginația.

Un volum de ADN de mărimea unui vârf de ac
conține informație echivalentă

cu un teanc de cărți ce ar putea înconjura
Pământul de 5000 de ori.

ADN-ul operează ca un limbaj, având
propriul cod software extrem de complex.

Fondatorul Microsoft, Bill Gates, spune că
software-ul ADN-ului este

"mult, mult mai complex decât orice
software pe care omul l-a dezvoltat."

Richard Dawkins și alți biologi
evoluționiști cred

că toată această complexitate a apărut
prin selecție naturală.

Însă, așa cum a remarcat Crick,
câștigător al Premiului Nobel:

"selecția naturală n-ar fi putut
să producă nici prima moleculă.

Mulți oameni de știință cred că
codarea moleculei de ADN indică

o inteligență care depășește cu mult
ceea ce ar fi putut apărea

prin cauze naturale."

La începutul secolului 21, necredința
de-o viață a cunoscutului ateu Antony Flew

s-a încheiat brusc atunci când a studiat
inteligența remarcabilă din spatele ADN.

Flew explică ce l-a făcut
să-și schimbe poziția.

"Ce a făcut materialul ADN a fost să arate
că o inteligență trebuie să fi fost

implicată în alăturarea acestor elemente
extrem de diverse.

Complexitatea enormă prin care au fost
obținute aceste rezultate îmi arată

lucrarea unei inteligențe...
Acum mi se pare că dezvăluirile

a mai bine de 50 de ani de studiu
al ADN-ului au furnizat materia primă

pentru o susținere a design-ului
nouă și enorm de puternică.

Deși Flew nu a fost creștin, a recunoscut
că "software"-ul din spatele ADN-ului

este mult prea complex pentru a fi putut
exista fără un "proiectant".

Toate aceste dovezi științifice
ne fac să luăm în considerare că

Viața și Universul poartă
Amprentele unui Creator

Sunt oare acum oamenii de știință
convinși că un Creator și-a lăsat

"amprentele" pe univers?

Deși mulți oameni de știință sunt
încă deciși să-l excludă

pe Dumnezeu din univers, majoritatea
recunosc implicațiile religioase

ale acestor noi descoperiri.

În cartea lui, "Marele Plan" (Design),
Stephen Hawking, care nu crede

într-un Dumnezeu personal, încearcă
să explice de ce universul

nu are nevoie de Dumnezeu.

Însă, confruntat cu dovezile,
chiar Hawking a recunoscut:

"Sigur că sunt și subtonuri religioase.
Dar cred că majoritatea

oamenilor de știință preferă să se
distanțeze de partea religioasă a ei.

Ca agnostic, renumitul astronom
Robert Jastrow nu avea niciun interes

creștin în spatele concluziilor lui.

Cu toate acestea, el recunoaște liber
că ideea unui Creator este convingătoare.

El scrie despre șocul și disperarea trăite
de oamenii de știință, care credeau

că reușiseră să-l alunge pe Dumnezeu
din lumea lor.

Acestea sunt cuvintele lui:

"Pentru omul de știință care a trăit
cu credința sa în puterea rațiunii,

povestea se termină ca un vis urât.

El a escaladat munții ignoranței, e gata
să cucerească vârful cel mai înalt;

când tocmai se urcă pe ultima stâncă,
e întâmpinat de o gașcă de teologi

care stăteau acolo de secole."

Deci: dacă, până la urmă,
există un Creator?

Dacă există un Creator super-inteligent,
se ridică întrebarea: cum este El?

Este doar o "Forță Cosmică"
ca în Războiul Stelelor,

sau este El o Ființă personală, ca noi?

Din moment ce noi suntem ființe
personale și relaționale,

n-ar fi și cel care ne-a creat de asemenea
personal și relațional?

Mulți oameni de știință, precum
Arthur L. Schawlow, Profesor de Fizică

la Universitatea Stanford, câștigător
al Premiului Nobel pentru fizică,

crede că aceste noi descoperiri oferă
dovezi convingătoare pentru

un Dumnezeu personal. El scrie:

"Mi se pare că atunci când este confruntat
cu minunățiile vieții și universului,

omul trebuie să se întrebe "de ce"
și nu doar "cum".

Singurele răspunsuri posibile sunt
religioase...

Eu descopăr nevoia lui Dumnezeu
în univers și în propria-mi viață."

Dacă Dumnezeu e personal și din moment
ce ne-a dat posibilitatea de a comunica,

nu ar trebui să ne așteptăm și ca El
să comunice cu noi

și să ne descopere de ce suntem aici?

Așa cum am văzut, știința nu poate
răspunde la întrebări

despre Dumnezeu și despre scopul vieții.

Totuși, dacă Biblia a avut dreptate
despre creația din nimic,

n-ar putea fi demnă de încredere
referitor la Dumnezeu, viață și scopul ei?

Acum 2000 de ani pe planeta noastră
a pus piciorul un om care susținea

că are răspunsul despre viață.

Deși timpul petrecut pe Pământ a fost mic,
impactul său a schimbat lumea,

și este încă simțit și astăzi.

Numele Lui este Iisus Hristos.

Martorii oculari ai lui Iisus Hristos
ne spun că el a demonstrat continuu

puterea Sa creativă
asupra legilor naturii.

Ne spun că era înțelept, smerit
și milostiv.

I-a vindecat pe șchiopi, surzi și orbi.
A oprit instantaneu furtuni dezlănțuite.

A creat mâncare
pentru cei înfometați, pe loc,

a schimbat apa în vin la o nuntă,

și chiar a înviat morți.

Și martorii au susținut după execuția sa
brutală, că El Însuși a înviat din morți.

Ei ne spun și că Iisus Hristos este ACELA
care a aruncat stelele în spațiu,

a reglat cu finețe universul nostru
și a creat ADN-ul.

Poate el să fie ACELA despre care Einstein
s-a referit fără să-și dea seama

ca "superinteligența" din spatele
universului?

Poate Iisus Hristos să fie ACELA la care
Hoyle s-a referit fără să știe ca la

Cel care a "maimuțărit fizica,
chimia și biologia"?

Oare misterul despre cine este responsabil
de crearea Universului nostru

și inteligența din spatele ADN-ului
au fost descoperite

în următorul pasaj din Noul Testament?

"Hristos este chipul
nevăzutului Dumnezeu,

Întâi-Născut a toată zidirea,

pentru că'ntru El au fost zidite toate,
cele din ceruri şi de pe pământ,

cele văzute şi cele nevăzute,

fie Tronuri, fie Domnii,
fie Începătorii, fie Stăpânii.

Toate prin El şi pentru El s'au zidit.

El este Începutul,
Întâiul-Născut din morţi,

ca să fie El Cel dintâi întru toate."

Iisus a vorbit cu putere despre
dragostea lui Dumnezeu pentru noi

și scopul pe care ne-a creat.

El a zis că are un plan
pentru viețile noastre,

și că acel plan are în centru
relația noastră cu El.

Dar ca acea relație să fie posibilă,
Iisus a trebuit să moară pe Cruce

pentru păcatele noastre.

Și trebuia ca El să învie din morți
pentru ca și noi

să avem viață după moarte.

Fiind Creatorul, Iisus desigur că ar avea
putere asupra vieții și morții.

Iar cei apropiați Lui susțin
că l-au văzut viu

după ce murise
și fusese îngropat trei zile.

Dacă s-au înșelat, atunci Creștinismul
a fost întemeiat pe o minciună.