Demo: un plasture-vaccin, fără ac. Mai sigur și mult mai ieftin.

La 160 de ani după inventarea seringii cu ac, încă mai folosim această metodă pentru vaccinare; este timpul să evolăm. Mark Kendall, inginer în biomedicină, face o demonstrație cu Nanopatch, un vaccin de un centimetru pătrat care poate fi aplicat pe piele, fără nicio durere. El arată cum această bucățică de silicon poate depăși 4 neajunsuri majore ale seringii cu ac, la doar o fracțiune din cost.

Este o plăcere să fiu aici,

în Edinburgh, în Scoţia,

locul de naştere al acului şi al seringii.

La o distanţă de 1,5 Km în direcţia asta,

în anul 1853, un scoţian

a cerut primul său patent pentru seringa cu ac.

Numele său era Alexander Wood

şi era la Colegiul Regal al Medicilor,

Iată patentul.

Privindu-l, mă uimeşte faptul că

arată aproape identic

cu acul pe care îl folosim astăzi.

Totuși, are 160 de ani.

Ne întoarcem spre tema vaccinurilor.

Cele mai multe vaccinuri sunt administrate

cu ajutorul seringii cu ac,
o tehnologie veche de 160 de ani.

Şi trebuie să recunoaştem - acolo unde este cazul,

vaccinurile sunt o tehnologie de succes.

După apa curată şi salubritate,

vaccinurile reprezintă tehnologia care

ne-a ajutat cel mai mult să lungim durata de viaţă.

E destul de greu să doborâm acest standard.

La fel ca orice altă tehnologie,

vaccinurile au anumite neajunsuri,

iar acul şi seringa,

sunt o parte cheie din povestea

acestei vechi tehnoloogii.

Să începem cu ceva evident:

Multora dintre noi nu ne plac seringile cu ac.

Împărtăşesc această părere.

Totuşi 20% dintre oameni

au o boală numită fobie faţă de ace.

E mai mult decât să nu-ţi placă acele.

înseamnă să eviţi să fii vaccinat

din cauza fobiei fată de ace.

Administrarea vaccinurilor devine astfel problematică.

Legat de asta avem o altă problemă cheie,

şi anume rănile provocate de ace.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii are date

care indică 1,3 milioane de decese pe an

din cauza contaminărilor

survenite în urma rănirilor provocate de ace.

Sunt decese survenite înainte de vreme.

Despre aceste două lucruri probabil aţi auzit,

dar mai există două neajunsuri

ale acelor şi seringilor
despre care poate nu aţi auzit.

Una e că ar putea să blocheze

noua generaţie de vaccinuri

menite să declanșeze imunitate.

Al doilea, ar putea întrerupe

lanţul de congelare și depozitare
despre care vă voi povesti.

Vă voi povesti despre munca pe care

eu şi echipa mea o facem în Australia,

la Universitatea Queensland,

pentru o tehnologie destinată
să depăşească aceste 4 probleme.

Tehnologia e numită Nanopatch.

Asta e o mostră din Nanopatch (nano-plasture).

Cu ochilul liber

pare a fi doar un pătrat

mai mic decât un timbru,

dar la microscop

se văd mii de terminații mici

invizibile pentru ochiul uman.

Sunt aproximativ 4000 de terminații

pe acest pătrat în comparaţie cu un ac.

Am creat aceste proiecţii

cu rolul cheie de a lucra cu sistemul imunitar al pielii.

E o funcţie foarte importantă

pe care o are Nanopatch.

Producem Nanopatch

cu o tehnică

numită gravare cu ioni puternic reactivi.

Am împrumutat această tehnică

din industria semiconductorilor,

prin urmare are un cost mic

şi poate fi propagată uşor.

Galvanizăm vaccinurile
pe proiecţiile din Nanopatch

şi le aplicăm pe piele.

Cea mai simplă formă de aplicare

este să foloseşti propriul deget,

dar degetele au anumite limite,

de aceea am creat un aplicator.

E un dispozitiv foarte simplu -

îl putem numi deget sofisticat.

E un dispozitiv declanşat printr-un arc.

Când aplicăm Nanopatch pe piele -

(Click)

se întâmplă imediat câteva lucruri.

În primul rând,
terminațiile de pe Nanopatch

străpung stratul dur exterior

iar vaccinul e repede eliberat

în mai puţin de un minut.

Apoi dezlipim Nanopatch-ul

şi îl aruncăm.

Aplicatorul poate fi refolosit.

Vă faceți astfel o idee despre Nanopatch

şi imediat puteţi vedea câteva avantaje cruciale.

Am menționat că nu foloseşte ace.

Are pini pe care nici măcar nu se văd

şi astfel trecem şi peste

problema fobiei faţă de ace.

Dacă stăm şi ne gândim

la celelalte două avantaje cu adevărat importante:

unul este îmbunătăţirea răspunsului imunitar

iar celălalt eliminarea lanţului de refrigerare.

Să începem cu primul: imunogenitatea.

Durează un pic până ne dumirim,

dar voi încerca să explic în termeni simpli.

Voi explica simplificat

felul în care funcţionează vaccinurile.

Vaccinurile acționează prin introducerea în corp

a unui antigen,

o formă sigură a unui agent patogen.

Antigenul, forma sigură a agentului patogen,

păcăleşte corpul declanşând sistemul imunitar,

învățându-l şi aminintindu-i astfel
cum să se poarte cu invadatorii.

Când adevăratul invadator vine,

corpul declanşează imediat un răspun imunitar,

pentru a face faţă

şi pentru a neutraliza infecţia

Face acest lucru bine.

Așa acţionăm astăzi cu acul şi seringa,

cele mai multe vaccinuri fiind administrate astfel --

cu vechea tehnologie şi cu acul.

Dar se poate argumenta
că acul încetineşte reacţia imunitară

pentru că ratează punctele cheie
de declanşare din piele.

Pentru a explica asta,

trebuie să facem o călătorie prin piele,

începând cu unul dintre aceşti pini

şi aplicând Nanopatch-ul pe piele.

Vedem astfel aceste date.

Acestea sunt date reale -

vedem acolo un pin

al Nanopatch-ului care a fost aplicat pe piele

iar culorile sunt straturi diferite.

Pentru a vă face o idee despre mărime,

dacă am arăta aici un ac, ar fi prea mare.

Ar fi de 10 ori mai mare

decât ecranul
şi ar intra de 10 ori mai adânc.

Este cu totul în afara grilei.

Veţi vedea imediat că avem aceşti pini în piele.

Stratul roşu e un strat exterior dur
de piele moartă,

iar stratul maro şi stratul roşu

sunt pline de celule imunitare.

De exemplu, în stratul maro

există celule numite celule Langerhans --

fiecare milimetru pătrat al corpului nostru

e înţesat de astfel de celule Langerhans,

celule imunitare şi mai sunt şi altele

care nu au fost marcate în imagine.

Puteţi vedea imediat că Nanopatch

reuşeşte să facă această penetrare.

Ţintim mii şi mii de astfel de celule

din stratul de la suprafeţei pielii

de dimensiunea unui fir de păr.

Fiind cel care a inventat şi creat asta,

o găsesc extrem de interesantă.
Dar ce am realizat?

Ce am realizat țintind aceste celule?

Ce înseamnă asta în lumea vaccinurilor?

Lumea vaccinurilor se îmbunătățește.

Devine mai sistematizată.

Totuşi, nu ştii cu adevărat

dacă un vaccin va funcţiona

până când nu îţi sufleci mâneca

te vaccinezi şi aştepţi.

E un joc de noroc până şi azi.

A trebuit să riscăm.

Am obţinut un vaccin antigripal,

l-am aplicat pe Nanopatch-urile noastre,

am aplicat Nanopatch-ul pe piele,

şi am aşteptat--

asta se întâmplă pe un animal viu.

Am aşteptat o lună

şi iată ce am aflat.

Acest grafic arată răspunsul imunitar

pe care l-am declanşat cu un Nanopatch

în comparaţie cu o injecţie în muşchi
cu ac şi seringă.

Pe axa orizontală avem doza în nanograme.

Pe axa verticală avem răspunsul imun generat,

iar linia punctată indică pragul de protecţie.

Deasupra liniei se consideră protejat;

sub linie nu.

Linia roșie e mai mult sub prag

iar seringa reuşeşte să ofere protecţie

doar la doza ridicată de 6.000 de nanograme.

Dar observați curba foarte diferită

pe care o atingem cu linia albastră.

E cea obţinută cu Nanopatch;

doza administrată de Nanopatch

are o curbă complet diferită de imunitate.

E o oportunitate cu adevărat nouă.

Dintr-odată avem un nou sistem

în lumea vaccinurilor.

Putem chiar să luăm

un vaccin care funcţionează, dar e prea scump,

şi să obținem protecție

cu o sutime din doza necesară
pentru o seringă cu ac.

Dintr-odată un vaccin de 10 dolari
ajunge 10 cenți,

iar asta e important
mai ales în ţările în curs de dezvoltare.

Mai există un aspect:

putem lua vaccinurile care nu funcţioneată acum

şi să le aducem deasupra pragului

ca să ne protejeze.

În mod sigur în lumea vaccinurilor

asta ar putea fi important.

Să luăm în considerare cele 3 din top:

HIV, malaria, tuberculoza.

Sunt responsabile pentru 7 milioane de morţi pe an,

dar nu exită o metodă potrivită de vaccinare
pentru nicuna.

Posibil ca acest nou sistem cu Nanopatch

să poată rezolva asta.

Putem ajuta vaccinurile candidate
să treacă peste prag.

Desigur, am lucrat în laborator

cu multe alte vaccinuri care au atins

răspunsuri și curbe similare

cu cele obţinute pentru gripă.

Aş dori să virez discuţia

către un alt neajuns al vaccinurilor de azi,

şi anume necesitatea de a menţine un lanţ de refrigerare.

După cum sugerează numele,

e cerinţa de a ţine vaccinul din momentul producţiei

până la momentul administrării sale,

la o temperatură scăzută.

Asta ridică probleme de operare,

însă avem metode să facem asta.

Acesta este un caz extrem,

dar exemplifică provocările de operare,

în special în zone sărace în resurse,

care trebuie să ţină vaccinurile

la frigider şi să păsteze lanţul de frig.

Dacă e prea cald, vaccinul se descompune,

dar, interesant, şi dacă e prea frig

vaccinul se poate degrada.

Miza e foarte mare.

OMS estimează că în Africa,

jumătate din vaccinurile folosite acolo

sunt considerate a nu funcţiona cum trebuie

pentru că la un anumit moment
lanţul de frig a fost întrerupt.

E o problemă mare şi e legată de ac şi seringă

pentru că vaccinul vine în formă lichidă,
iar lichidul are nevoie de refrigerare.

O caracteristică esențială a Nanopatch-ului

este că vaccinul e uscat,

și, fiind uscat, nu are nevoie de refrigerare.

În laborator am demonstrat că putem păstra

vaccinul la 23ºC

mai mult de un an,
fără să îşi piardă proprietăţile.

Este o îmbunătăţire importantă.

(Aplauze)

Suntem şi noi încântaţi de asta.

Am dovedit cu adevărat eficienţa

Nanopatch-ului în laborator.

Ca om de ştiinţă îndrăgesc asta şi îndrăgesc ştiinţa.

Ca inginer totuşi,

ca inginer în biomedicină

şi ca fiinţă umană,

nu voi fi satisfăcut

până când nu-l vom extinde în afara laboratorului,

către o populaţie numeroasă,

în special către oamenii care au
cea mai mare nevoie.

Am început această călătorie

şi am început-o într-un fel neobişnuit.

Ne-am dus în Papua Noua Guinee.

Papua Noua Guinee e un exemplu
de ţară în curs de dezvoltare.

Are cam aceeaşi suprafaţă ca Franţa,

dar suferă de multe din barierele cheie

de care ne lovim în lumea actuală a vaccinurilor.

Sunt problemele de depozitare:

în ţară sunt doar 800 de frigidere
pentru a păstra vaccinurile la rece.

Multe sunt vechi, ca acesta din port Moresby,
multe se strică,

iar multe lipsesc din ţinuturile înalte,
acolo unde sunt necesare.

Asta e o provocare.

Papua Noua Guinee are cea mai mare incidenţă
de HPV din lume

papilomavirusul uman,
care dă riscul de cancer cervical.

Totuşi vaccinul nu e disponibil la scară largă,

pentru că e prea scump.

Din aceste două motive,
cu atributele Nanopatch-ului

am mers pe teren şi l-am folosit,

l-am dus în Papua Noua Guinee,

ne vom întoarce imediat la asta.

Nu e uşor să faci o astfel de muncă.

E provocator,

dar nu există altceva pe lume
ce aş vrea să fac în loc de asta.

Pe măsură ce privim înainte,

aş vrea să vă împărtăşesc un gând:

este gândul la un viitor

în care cele 17 milioane de morţi pe an

pe care le avem acum din cauza bolilor infecţioase,

vor rămâne doar o notă istorică,

o notă de subsol realizată

prin îmbunătăţirea radicală a vaccinurilor.

Stând în faţa dumneavoastă azi,

în locul de naştere al acului şi al seringii,

un dispozitiv vechi de 160 de ani,

vă prezint o alternativă

care ar putea să realizeze asta --

Nanopatchul cu atributele lui: fără ac, fără durere,

fără cerinţa de refrigerare,
dar cu îmbunătăţirea imunogenicităţii.

Mulţumesc.

(Aplauze)