În pragul morții

Bună tuturor.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru accesare.

Reflecția pe care am pregătit-o pentru voi
se numește ”În pragul morții”.

Înainte de a mă lansa în aceasta doresc
să vă reamintesc că

ziua de naștere a Preasfintei Născătoare
de Dumnezeu este pe 8 septembrie,

este prima dintre cele 12 sărbători
ale Bisericii,

este cea cu care se începe anul liturgic
și la care nu se cade să lipsim.

De ești credincios iar Hristos
este Mântuitorul tău atunci

Fecioara Maria este extrem
de importantă pentru tine.

Acesta modul creștin de a vedea lucrurile
și a celebra ziua de naștere a celei care

este maica Domnului și a Bisericii.

Să ne amintim ceea ce Domnul i-a spus
acesteia și Sf. Ioan când era pe cruce:

”Femeie, iată fiul tău!”

Biserica înțelege prin asta darul prin
care Fecioara devine maică a tuturor.

Deci să nu lăsăm să treacă pe lângă noi
ziua sa de naștere.

Să aduceți flori, să aduceți lumânări,
să coaceți ceva bun ca să împărțiți

la Sfânta Liturghie de duminică.

În pragul morții.

Ați putea să vă gândiți că am să vorbesc
din nou despre moarte?

Da, din nou. Da, am să vorbesc.

Aceasta este responsabilitate sacră
a preoților și episcopilor

care trebuie să fie deținătorii
standardului,

vocea adevărului care se adresează
oamenilor lui Dumnezeu.

Pomenirea morții este ceva normal,
asolut normal.

De aceea reprezintă treapta a 6 -a
pe ”Scara” Sfăntului Ioan Scărarul.

Acesta spune acolo că nu se poate
afirma că trăim cum se cuvine în Hristos

dacă nu considerăm fiecare zi ca fiind
ultima noastră zi.

Este fundamental a conștientiza aceasta
și a ne aduce aminte

de scurtimea acestei vieți care arată,
așa cum spune Sf. Iacob,

ca o perdea de fum care apare pentru puțin
timp și se risipește imediat.

Ca oameni firbinți ce suntem trebuie
să ne menținem cu picioarele pe pământ

și să trăim în realitate.

Bineînțeles că lumea seculară nu are un
răspuns la chestiunea morții

și de aceea vorbim despre moarte,
no doresc să vorbească despre moarte,

fac afirmații superficiale despre asta
cum ar fi că trebuie să ne reconciliem cu ea,

dar fără a prezenta vreo soluție.

Nu prezintă nici o suluție
pentru ființa umană. Deloc.

Moartea este ceva sublim și extrem
de important,

și de aceea preoții vorbesc despre ea
iar Biserica, numai Biserica,

deține adevărul despre viață
și moarte și îl articulează

în mod constant oamenilor săi.

Și nicăieri mai mult decât la
slujba înmormântării,

slujbă a înmormântării care este
o obligație sfântă pentru creștini,

pentu a fi alături de cei dragi care
mor în Hristos,

iar rugăciunile noastre să-i însoțească
de-a lungul drumului spre viața viitoare.

În calitate de preot de foarte mulți ani
a fost o onoare să fiu alături

de mulți care au plecat din vața aceasta.

Fiecare preot are această responsabilitate
și este ceva firesc pentru creștini

să solicite ca preotul
să fie la căpătâiul lor la sfîrșit.

În principiu sunt trei adevăruri pe care
preotul le spune oamenilor lui Dumnezeu

atunci când cei apropiați lor
se pregătesc de plecare,

atunci când sunt diagnosticați
în acest fel,

atunci când sunt conștienți că
au să treacă la Domnul,

preotul vorbește cu aceștia
despre trei lucruri importante.

Și vreau să împărtășesc aceste gânduri
care sunt așa de importante

pentru a ști despre ce este vorba.

Primul lucru este acela că moartea
nu este ceva natural.

Acest lucru este foarte important
[de știut].

Lumea seculară ne spune că moartea
este ceva natural,

toate trăiesc și se duc, și astfel într-o
anumită măsură,

aceasta face moartea mai ușor
de acceptat.

Ei bine, aceasta nu duce la nici
un rezultat.

Deoarece moartea nu este ceva natural.

Afirmația aceasta este
o minciună sfruntată.

Starea noastră de cădere
este rezultatul păcatului,

iar moartea este rezultatul păcatului.

Nu a fost instituit de Dumnezeu.

Dumnezeu nu a intenționat să facă asta.

Acesta a atras atenția asupra morții
ca fruct al păcatului.

Așa cum Sf. Pavel le scrie romanilor
”plata păcatului este moartea.”.

Acesta este prim punct imprtant
de care să ne amintim înaintea morții.

Să ne aducem aminte că nu este nimic
normal în legătură cu asta,

și că este cu totul corect să faci ceea ce
Mântuitorul nostru a făcut

atunci când prietenul Său Lazăr a murit.

Nu ar trebui să primim nici o
mângâiere cu privirea la firescul morții.

Nu este firesc. Nu există împăcare
cu această idee.

În spatele acestei acțiuni hidoase
a eutanasiei care a explodat

în țările seculare este acest concept
fals al morții ca fiind ceva natural.

Nu este nimic natural în asta.

Nu există niciun ciclu al vieții.

Îmi parte rău Disney.

Nu există niciun ciclu al vieții,
nu există nimic ce te aduce înapoi,

sau să-ți recapeți viața.
Toate sunt baloane de săpun.

Așa cum Sf. Pavel se adresează evreilor

”omului este rânduit să moară o dată,
iar după aceea judecata.”

Acesta a fost primul lucru important,
că moartea nu este ceva firesc.

Atunci când simți moartea că se aproprie
și vine să te ia,

și vine să ne ia în mod progresiv,

iar toate aceste fire de păr alb
sunt martore ale venirii morții,

deci atunci când vine, și o simți,
smerește-te,

spune-ți ție însuți că aceasta este
ceeace culeg din cauza faptelor mele:

moartea din cauza păcatelor mele.

Acesta este primul lucru.

Cel de-al doile gând important pe care
noi preoții îl împărtășim celor dragi,

și sperăm că și noi îl vom primi de la
episcopul nostru, sau de la colegi,

la momentul morții noastre este acela
că moartea nu este biruită de tine.

Acesta lucru este foarte,
foarte, important.

Ai putea fi un credincios foarte pios,
iar penru asta te felicit,

nu este nimic mai bun decât
să fii cu Hristos,

dar nu ești la fel de credincios ca
Sf. Patriarh Avraam care a murit

și a ajuns în iad.

Nu ești la fel ca iubitorul de Dumnezeu
Moise car l-a văzut pe Dumnezeu

care a murit și a ajuns în iad.

Virtutea ar fi putut să mântuiască
pe toată lumea din ghearele morții;

l-am fi văzut pe patriarhul Avraam
să treacă peste moarte,

să ajungă de cealaltă parte a morții,
ar fi putut să-l mântuiască pe Moise

urmare al faptelor sale virtuoase, și astfel
l-ar fi mântuit, [dar n-a fost așa].

Plăcut psalmist al lui Israel,
sfântul rege și profet David

a murit și a ajuns în iad.

Nimeni nu poate să învingă moartea
că este păcătos. Nimeni.

Moartea are drepturi asupra noastră
din cauza păcatelor noastre.

Și de aceea atunci când vine moartea
nu trebuie să ne amăgim zicând

”o, sunt un credincios destul de bun,
Domnul știe că l-am iubit,

iar asta mă v-a salva de la moarte.”

Asta nu te va scăpa. Te asigur.

Niciuna dintre faptele tale.
chiar și cele mai bune ale tale.

Prefetul Isaia spune că acestea
ca o cârpă murdară.

Nu ai făcut nimic.
Ar fi trebuit să facem asta.

Nu am făcut nimic bun pe lumea asta.

Nu crede că într-un fel ești destul
de bine și asta te va salva.

Nu este cazul.

Cel de-a treilea adevăr pe care trebuie
să-l amintim la momentum venirii morții

este că există un Om, Unul singur,
care a biruit moartea.

Există Unul singur care este biruitorul
morții care este dulcele nostru Iisus,

Domnul nostru Iisus Hristos.

El este singurul care a înfruntat moartea
și a distrus-o.

Moartea a venit la El, dar nu a găsit
nimc în El.

Satana nu a avut nici un drept aupra Lui.

Moartea nu a avut nici un control
su putere asupra Sa.

Acesta în mod voluntar și-a ps viața Sa
înainte prin propria Sa putere,

și pe care a luat-o înapoi prin
puterea Sa.

Prin învierea sa a trecut omenirea
pe parte cealaltă a morții.

Iar Acesta oferă această victorie asupra
morții la toți cei care cred în El.

Ne amintim vorbele Sale minunate:

”Eu am venit ca viaţă să aibă,
şi din belşug să aibă.” (Ioan 10:10)

Domnul Hristos a venit să ne dea
viață din belșug.

Nju ca să ne complăcem în moarte,
pentru a fi mistuiți de moarte.

Iar în capitolul următor din Evanghelie,
Sf. Ioan spune:

”Şi Iisus i-a zis:
Eu sunt învierea şi viaţa;

cel ce crede în Mine,
chiar dacă va muri, va trăi.” (Ioan 11:25)

Aceasta este promisiunea.

Aceasta este promisiunea.

Aceasta există și astfel avem parte de
marea dragoste și devoțiune a Sa

prin victoria Acestuia asupra morții.

De aceea atunci când vine moartea
să chemăm numele lui.

Pune credința ta în El și te asigură
de atașamentul tău față de El

prin credință și pocăință,
deoarece acest atașament față de Hristos,

și a te uni cu El prin sfântul botez
și credință îți va oferi partea de câștig.

Vei fi capabil să să ajungă să fii părtaș
al vieții veșnice,

pe care Acesta este dornic să ți-o
dea ție, mie, fiecăruia care crede.

Iisus Însuși a făcut ca moartea să cadă
în genunchi.

El a făcut ca mortea să strige după milă.

Cu piciorul Său sfânt, ca o presă
de făcut vin a mâniei lui Dumnezeu,

a sfărâmat moartea de dragul
poporului Său,

a prădat-o cu forța până în
măruntaile sale pline de sânge, [...]

iar masacrarea morții este victoria Sa.

Și ca un ]nvingător, ca un campion,
împărtășește aceasta cu noi.

Deci, amintește-ți asta: în timp
ce te aproprii de clipa morții

totul trebuie să fie legat de conectarea
cu Hristos.

Este minunat de vei fi fost cu El pentru
o lungă perioadă de timp,

de vei fi crezut în El pentru o perioadă
lungă de timp,

dar trebuie în mod special să fii cu El,
adânc în dragostea pentru El,

atunci când te aproprii de clipa morții.

Examinează-ți întreaga viață,
pocăiește-te de toate păcatele,

primește harul iertării Sale,
primește binecuvântarea părintească

a preotului tău care aduce pe Dumnezeu
în ajutorul tău,

prin dumnezeiescul trup și sânge
al Domnului nostru Iisus Hristos,

- lucru ceea ce toți
preoții ortodocși fac -

acești aduc împărtășirea la toți aceia
care sunt pe cale să moară,

ca astfel să treci în adormire cu
îndumnezeitorul trup și sânge

iar atunci când vei fi întâmpinat
de diavoli, aceștia vor fi înfricoșați

de faptul că tu vei purta în tine pe Cel
care i-a învins pe ei și pe moarte.

Așa va fi atunci când vei închide ochii
și te vei muta la viața viitoare.

Sunt multe altele de zis despre asta
dar acestea sunt cele mai importante

adevăruri pe care preoții buni le dau
credincioșilor lor pe patul morții.

Toți ar trebui să le avem în minte.

Este foarte normal ca atunci când oamenii
ajung în ultimele zile

conțiința să se trezească, să ardă ca
un foc, nu este nimic nefiresc în asta,

iar asta trebuie primit ca un mare dar.

Am învățat asta încă din primii ani
ai preoției mele.

De fapt am învățat-o de la bunicul meu
din partea mamei

care ajunsese aproape la 90 de ani
și care mi-a scris

- lucru care m-a impresionat foarte mult -

descoperindu-și inima către mine
printr-o scrisoare în care vorbea

despre o chestiune care-l neliniștea
încă din timpul primei tinereți,

pe atunci când avea 20 de ani.

Am fost așa de uimit de două lucruri:
primul că și-a amintit pe patul de moarte

despre aceea perioadă de timp
cu peste 60 de ani în urmă,

și 2, că acesta a fost atât de smerit
și credincios că a putut scrie nepotului,

tânăr preot, și să ceară sfat duhovnicesc.

Am reuțit să fiu alături de el, să borbesc
cu el înainte de adormire.

Niciodată nu am uitat asta.

Și am constatat-o de-a lungul anilor
de mai multe ori cu credincioșii mei.

Este un dar de la Domnul să ne readucem
aminte lucruri pe care le-am făcut

în viața noastră și de care nu suntem
mândrii.

Nu ar trebui să ne opunem la asta
sau să o dăm la o parte.

În schimb trebuie s-o îmbrățișăm
și să ne concentrăm cu fiecare gând,

cu orice mărturie a conștiinței noastre
că există ceva ceea ce am făcut

și care nu este bun.

Ar trebui să zzicem:
”Da, Doamne, am făcut asta.

Recunosc asta. Iar pentru asta îți cer
iertare.”

Acesta este motivul pentru care Domnul,
în mila Sa, lasă conștiința să scoată

la lumină toatre acestea,
ca astfel să le putem mărturisi,

și să putem fi iertați.

De vom mărturisi păcatele noastre,
El care este credincios și drept,

așa după cum spune Sf. Ioan,

”va ierta păcatele noastre
și ne va curăți de toată necurăția.”

Deci trebuie să primești bucuros glasul
conștiinței tale.

De asemenea, trebuie să-ți amintești
în timp ce te apropii de aceea zi

când vei închide ochii fizici
și îi vei deschide pe cei spirituali

- câteodată tranziția sufletului
care părăsește trupul nu este chia așa,

ci se întâmplă în timp - vei începe
să vezi lucruri ale vieții viitoare,

ale lumii invizibile.

Cu toții știm că avem urechi fizice
și avem urechi spirituale.

Mântuitorul zice:
”Cine are urechi de auzit să audă.”

El nu vorbea despre urechile fizice
cât despre cele ale sufletului.

Avem ochi fizici
dar avem și ochi ai sufletului.

Avem simțuri sufletești cum avem
și simțuri fizice.

Simțurile fizice se duc atunci când
ochii noștrii se vor închide la moarte,

dar ochii noștrii se vor deschide în duh
și astfel vom fi în stare

să vedem cu ochii sufletului pe
îngerul păzitor, pe demoni,

lumea nevăzută despre care știm cu toții

că poate fi uimitor de înfricoșătoare
dar și măreață.

Sf Pavel spune că el însuși
a ajuns la viața cealaltă de trei ori,

- ”fie în trup, nu ştiu; fie în afară de
trup, nu ştiu,” (2 Cor. 12:2) -

unde a văzut lucruri care transcend
cele vorbite,

o frumusețe ce nu poate măsurată
cu cuvântul omenesc.

”Cele ce ochiul n-a văzut
şi urechea n-a auzit,[ ...]

pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El.” (1 Cor. 2:9), zice Scriptura.

Asta este ceea ce are să vină.

De aceea, dragii mei, să fiți pregătiți.

Să fiți pregătiți.

Primiți acest sfat pe care vi-l dau.

Sper să-l primiți.

Puneți-l în aplicare și de vreți să aflați
mai multe,

sperând că v-ați încărcat aplicația PNP
pe telefon sau pe computer,

puteți să accesați o serie de prelegeri
intitulate ”Sfârșitul vieții creștine:

Mortea, Funeraliile, Înmormântarea și
Pomenirea în Tradiția creștină Ortodoxă.”

Sunt un număr deșase lecturi gratuite.

Sper să vă fie de folos dihovnicesc.

Vă rog să vă rugați pentru noi.

Domnul să fie cu voi!

PNP este binecuvântat să vă prezinte
o nouă carte care nu a mai fost niciodată

tradusă în limba engleză intitulată
”Împotriva tuturor ereziilor”,

cuprinzând o polemică cu romano-catolicii
și capitole pe tema rugăciunii,

scrisă de marele arhiepiscop și teolog al
secolului 14, Sf Simeon al Tesalonicului.

Această lucrare de căpătâi prezintă
creștinilor o introducere holistică

a bisericii asupra eresiilor.

Aceasta este o lucrare edificatoare
atât pentru clerici cât și pentru laici

[în lupta] împotriva tuturor eresiilor
și prezintă teme critice de actualitate,

incluzând relația Bisericii Ortodoxe
cu Islamul și Biserica catolică.

Lucrarea este oferită atât în versiune
greacă, în text original, cât și în engleză.

Este de asemenea oferită
în format audio sau electronic.

Fă comanda acum la
patrisiticnectar.org