Return to Video

Te vei surprinde pe tine însuți (și alte perle de înțelepciune)

  • 0:01 - 0:03
    „Am oameni în mine.”
  • 0:03 - 0:06
    Așa cânta regretata Abbey Lincoln.
  • 0:06 - 0:09
    Am făcut din acest vers o mantra.
  • 0:09 - 0:11
    „Am oameni în mine.”
  • 0:12 - 0:18
    Jomama Jones este persoana din mine
    la care apelez pentru îndrumare.
  • 0:18 - 0:20
    Este alter ego-ul meu.
  • 0:20 - 0:24
    O personific în reprezentațiile mele
    din 1995,
  • 0:24 - 0:30
    și ea își face apariția când are ceva
    valoros de oferit oamenilor.
  • 0:30 - 0:32
    În aceste vremuri de schimbări radicale,
  • 0:32 - 0:36
    mă bucur să fiu vehiculul
    mesajului ei către voi.
  • 0:42 - 0:43
    Jomama Jones: Ce-ar fi
  • 0:43 - 0:46
    dacă ți-aș spune că totul va fi bine...
  • 0:46 - 0:48
    dar dacă ți-aș spune că nu încă?
  • 0:49 - 0:51
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune
    că te așteaptă
  • 0:51 - 0:54
    încercări mai mari
    decât te-ai temut vreodată?
  • 0:54 - 0:57
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune
    că ai să te prăbușești...
  • 0:57 - 0:59
    jos, mai jos, și mai jos?
  • 1:00 - 1:06
    Dar dacă ți-aș spune
    că te vei surprinde pe tine însuți?
  • 1:06 - 1:10
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune că vei fi
    suficient de curajos?
  • 1:11 - 1:13
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune
  • 1:13 - 1:15
    că nu toți vom ieși la liman?
  • 1:16 - 1:19
    Dar dacă ți-aș spune
  • 1:19 - 1:22
    că asta este așa cum trebuie să fie?
  • 1:22 - 1:26
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune
    că am văzut viitorul?
  • 1:29 - 1:31
    Îți plac mâinile mele?
  • 1:31 - 1:34
    Sunt expresive, nu?
  • 1:34 - 1:36
    Acum privește-ți propriile mâini.
    Haide, fă-o!
  • 1:36 - 1:39
    Au cules multă istorie prin atingerile lor
  • 1:39 - 1:43
    și semne ale viitorului
    sunt gravate în palmele lor.
  • 1:43 - 1:45
    Uneori, mâinile cuprind strâns,
  • 1:45 - 1:48
    alteori, mâinile dau drumul.
  • 1:49 - 1:52
    Ce-ar fi dacă ți-aș spune
  • 1:52 - 1:54
    că totul se va destrăma?
  • 1:55 - 1:56
    Hmmm...
  • 1:56 - 1:58
    Doamnelor și domnilor
  • 1:58 - 2:01
    și cei altfel intitulați,
  • 2:01 - 2:04
    eu sunt Jomama Jones.
  • 2:04 - 2:07
    Unii mă numesc un superstar
    al muzicii soul sonic
  • 2:07 - 2:09
    și sunt de acord,
  • 2:09 - 2:12
    deși chiar și în trecutul meu
    aceasta era din viitor.
  • 2:12 - 2:14
    Hai să te duc înapoi la zilele de copilă.
  • 2:14 - 2:16
    Imaginează-ți scena asta:
  • 2:16 - 2:18
    era Ziua Plantării,
  • 2:18 - 2:20
    o sărbătoare inventată de mine
  • 2:20 - 2:22
    pentru grupul de tineri negri
    pe care-l înființasem.
  • 2:22 - 2:26
    M-am repezit spre casă
    ca să-mi pun hainele de grădinărit
  • 2:26 - 2:30
    când l-am prins pe unchiul Freeman
    cu mâța-n sac.
  • 2:30 - 2:35
    Stătea aplecat peste pușculița mea
    cu un ciocan în mână.
  • 2:35 - 2:37
    Se pregătea să-mi fure monedele.
  • 2:38 - 2:39
    Și vedeți voi,
  • 2:39 - 2:41
    unchiul Freeman era un om bun la toate.
  • 2:42 - 2:43
    Putea să repare orice,
  • 2:43 - 2:45
    un scaun rupt, un ghiveci spart,
  • 2:45 - 2:48
    sau chiar să reînvie plantele bunicii.
  • 2:48 - 2:52
    Avea o atingere magică
    asupra lucrurilor stricate...
  • 2:52 - 2:54
    și asupra oamenilor „stricați”.
  • 2:54 - 2:56
    Mă lua cu el deseori când avea de lucru
  • 2:56 - 2:58
    și-mi spunea: „Hai, Jo,
  • 2:58 - 3:01
    hai să facem ceva
    pentru ca lumea asta să fie mai bună”.
  • 3:01 - 3:03
    Mâinile lui erau mari și bătătorite
  • 3:03 - 3:09
    și-mi aminteau mereu
    de rădăcini de copac smulse din pământ.
  • 3:09 - 3:12
    Pe când munceam, el discuta cu oamenii
  • 3:12 - 3:16
    despre schimbarea
    pe care o credea foarte aproape.
  • 3:16 - 3:20
    L-am văzut reparând speranțe șubrede
  • 3:20 - 3:23
    și făcându-i pe oameni
    să-și ridice fruntea sus.
  • 3:23 - 3:26
    Mâinile lui răscoleau răsăritul.
  • 3:27 - 3:31
    Iar acum se pregătea
    să-mi spargă pușculița.
  • 3:31 - 3:34
    Am spus: „Înapoi, omule,
    și arată-mi mâinile!”
  • 3:34 - 3:37
    Vedeți voi, ironia este
  • 3:37 - 3:42
    că el îmi dăduse toate monedele vechi
    găsite sub dușumele de la muncă.
  • 3:42 - 3:44
    Iar eu le puneam în pușculiță
  • 3:44 - 3:48
    alături de banii câștigați
    prin învârtelile mele de copil.
  • 3:49 - 3:52
    Însă, spre primăvara lui 1970,
  • 3:52 - 3:55
    unchiul Freeman își cam ieșise din mână
  • 3:55 - 3:58
    și-și cam pierduse slujbele.
  • 3:58 - 4:02
    Vedea în mâinile lui un viitor apăsător
  • 4:02 - 4:08
    de nedreptăți civile și pierderi
    ale puterii negrilor.
  • 4:08 - 4:11
    Ultima picătură venise
    în iarna anterioară
  • 4:11 - 4:14
    când îl împușcaseră pe Fred Hampton.
  • 4:15 - 4:18
    Copleșit de frică
  • 4:18 - 4:20
    și furie
  • 4:20 - 4:22
    și durere,
  • 4:22 - 4:25
    unchiul Freeman a încercat
    să-și joace viitorul.
  • 4:25 - 4:27
    A strâns prea tare
  • 4:27 - 4:29
    și a început să parieze pe numere.
  • 4:29 - 4:32
    „Unul din numerele asta
    va fi norocosul, copila mea.
  • 4:32 - 4:34
    Ai o monedă pentru unchiul Free...”
  • 4:34 - 4:37
    Unii dintre voi aveți o astfel de rudă.
  • 4:37 - 4:40
    Dar eu am știut imediat
    că trebuie să fac ceva.
  • 4:40 - 4:42
    Am țâșnit și am luat acel ciocan
  • 4:42 - 4:44
    și am spart pușculița.
  • 4:44 - 4:48
    Unchiul Freeman a început să plângă
    în timp ce eu strângeam monedele.
  • 4:48 - 4:51
    „Nu cumpărăm un bilet de loterie,
    unchiule Freeman.
  • 4:51 - 4:52
    Haide!”
  • 4:53 - 4:59
    Am cheltuit fiecare cent
    la magazinul de semințe.
  • 5:00 - 5:02
    Vă amintiți de grupul meu de grădinari?
  • 5:02 - 5:04
    Nu s-au împotrivit
    când l-am adus pe unchiul Freeman
  • 5:04 - 5:07
    să-și pună mâinile în pământ din nou
  • 5:07 - 5:10
    și să afâneze solul
    pentru semințele noastre.
  • 5:10 - 5:14
    Chiar și prietena mea Taesha a venit
    și l-a bătut pe spate,
  • 5:14 - 5:15
    spunând: „Plângi, unchiule Freeman.
  • 5:15 - 5:17
    Plângi și descarcă-te!”
  • 5:18 - 5:20
    „Asta nu o pot repara”, suspina el.
  • 5:23 - 5:26
    Acesta este un străvechi viitor truism.
  • 5:27 - 5:31
    Nu era primul care simțea astfel
    și nu avea să fie ultimul.
  • 5:32 - 5:38
    Chiar acum, pare că totul
    se destramă ireparabil.
  • 5:39 - 5:40
    Așa și este.
  • 5:41 - 5:46
    Dar, această destrămare
    poate fi o descătușare,
  • 5:46 - 5:48
    indiferent cât de violentă sau de nesigură
  • 5:48 - 5:50
    și înfricoșătoare pare.
  • 5:51 - 5:53
    Problema este...
  • 5:53 - 5:55
    că nu reușim singuri.
  • 5:57 - 6:03
    Unchiul Freeman a plâns atât de mult
    în ziua când am plantat semințele,
  • 6:03 - 6:06
    încât ne-a servit drept
    sistem de irigație.
  • 6:08 - 6:10
    „Nu mai știu cine sunt, copila mea”,
  • 6:10 - 6:13
    mi-a spus la apusul soarelui.
  • 6:14 - 6:17
    „Bun, unchiule Freeman.
  • 6:17 - 6:18
    Bun.
  • 6:19 - 6:22
    Ești iarăși nou
  • 6:22 - 6:25
    și exact așa avem nevoie de tine.”
Title:
Te vei surprinde pe tine însuți (și alte perle de înțelepciune)
Speaker:
Daniel Alexander Jones
Description:

„Unii mă numesc un superstar al muzicii soul sonic”, spune Jomama Jones, alter ego-ul lui Daniel Alexander Jones, TED Fellow și artist teatral. În discursul și reprezentația sa uluitoare, Jomama Jones ne invită să reflectăm la faptul că, atunci când lucrurile se destramă, acela poate fi primul pas către transformare. Este o poveste impresionantă despre comunitate, maturizare și reînnoire și despre cum un sfârșit poate fi un nou început.
more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
06:49

Romanian subtitles

Revisions

Our website uses cookies for analysis purposes.