-
(muzica de pian si sunete de tobe)
-
-Bună! Mă numesc Paola
-
și sunt inginer software pentru Microsoft.
-
Să vorbim despre modul în
care internetul funcționează
-
Meseria mea se bazează pe rețelele
-
de socializare.
-
Dar in anii 1970, nu era
-
o metodă standard pentru aceasta.
-
A fost necesară munca lui Vint Cerf
și Bob Khan
-
pentru a inventa
Protocolul de Internet IMAP
-
ca să facă comunicațiile posibile.
-
Această invenție a format baza
-
a ceea ce numim noi azi internet.
-
-Internetul este o rețea de rețele.
-
Acesta conectează miliarde de
dispozitive pe tot globul.
-
Poate ești conectat cu un laptop
-
sau un telefon la o rețea wifi.
-
Dar, apoi, rețeaua wifi
-
se conecteaza la un
Furnizor de Servicii Internet(ISP).
-
Și acel ISP te conectează cu
alte miliarde
-
de dispozitive pe tot globul
-
prin intermediul miilor de
rețele
-
care sunt toate interconectate.
-
Un lucru pe care majoritatea persoanelor nu îl apreciază
-
este acela că internetul este,într-adevăr
o filozofie de design
-
și o arhitectură exprimată într-un
set de protocoale.
-
Un protocol este un set cunoscut de
reguli și standarde care,
-
dacă toate părțile sunt de acord să-l folosească
-
le va permite să comunice
fără probleme.
-
Modul în care internetul funcționează
fizic este mai puțin important
-
decât faptul că această filozofie de
design a permis
-
internetului să se adapteze
și să absoarbă
-
noile tehnologii de comunicare.
-
Acest lucru se datorează faptului că,
pentru ca
-
o nouă tehnologie să folosească internetul
-
trebuie doar să știe cu
ce protocoale să lucreze.
-
Toate dispozitivele de pe internet
-
au adrese unice.
-
O adresă pe internet este doar un număr,
-
asemănător unui număr de telefon sau
unei adrese de stradă
-
care este unică pentru fiecare computer
-
sau dispozitiv.
-
Acesta este similar, precum multe case
și companii
-
au o adresă poștală.
-
Nu trebuie să știi persoana
-
pentru a-i trimite un mail,
-
dar trebuie să îi știi adresa
-
și cum să o scrii corespunzător
-
ca ea să poată fi trimisă prin
sistemul mailului
-
la destinație.
-
Sistemul de adrese pentru computere
-
de pe internet este similar
-
și face parte dintr-unul dintre
cele mai importante
-
protocoale utilizate în
comunicarea prin internet,
-
numit Protocolul Interrețea, sau IP.
-
Prin urmare, adresa unui computer
se numește adresă IP.
-
Vizitarea unui site web este doar computerul tău
-
întrebând un alt computer pentru informații.
-
Computerul tău trimite un mesaj
către adresa IP a
-
celuilalt computer și, de asemenea,
trimite de-a lungul adresei de origine,
-
ca celălalt computer să știe
unde să trimită răspunsul.
-
Probabil ai văzut o adresă IP.
-
Sunt doar niște numere.
-
Aceste numere sunt organizate
într-o anumite ordine.
-
La fel cum o adresă de domiciliu
are o țară,
-
un oraș, o stradă și un număr de casă,
-
o adresă IP are multe părți.
-
La fel ca toate datele digitale,
-
fiecare dintre aceste numere
este reprezentat în biți.
-
Adresele IP tradiționale au 32 de biți lungime,
-
cu 8 biți pentru fiecare parte a adresei.
-
Numerele de la început arată, de obicei,
-
țara și rețeaua regională
a dispozitivului.
-
Apoi urmează subrețelele.
-
Și apoi, în final, adresa
dispozitivului respectiv.
-
Această versiune a adresei IP
se numește IPv4.
-
A fost proiectat în 1973
-
și introdus pe scară largă
la începutul anilor 80
-
și oferă peste 4 miliarde de adrese unice
-
pentru dispozitivele care se conectează
la internet.
-
Dar internetul s-a dovedit a fi
mult mai popular
-
decât Vint Cerf și-a imaginat,
-
iar 4 miliarde de adrese diferite
nu vor fi suficiente.
-
Acum suntem în mijlocul unei schimbări
de mai mulți ani
-
la formarea unei adrese IP mai lungi
numită IPv6,
-
care utilizează 128 de biți
pentru fiecare adresă
-
și oferă peste 340 de miliarde
de adrese unice.
-
Este mai mult decât suficient ca
fiecare firimitură de nisip de pe Pământ
-
să aibă propria sa adresă IP.
-
- Majoritatea utilizatorilor nu văd sau
nu le pasă de adresele de internet.
-
Un sistem numit DNS,
(Reguli pentru denumirile de domeniu)
-
asociază nume, cum ar fi www.example.com,
-
cu adresele corespunzătoare.
-
Calculatorul tău folosește DNS-ul pentru
a căuta nume de domenii
-
și pentru a obține adresa IP asociată,
care este folosită
-
pentru a-ti identifica adresa destinației
de pe internet.
-
Și funcționează cam așa.
-
- Salutare!
-
Vreau să merg la www.code.org.
-
- Da, ei bine, nu știu adresa IP
pentru acel domeniu.
-
Stai să întreb.
-
Hei, știe cineva cum să ajungă la...
-
code.org?
-
-Da. știu eu.
-
Este 174.129
-
.14.129
-
- Oh, perfect. Mulțumesc!
-
Mda, voi nota și o voi păstra
pentru mai târziu,
-
în caz că am nevoie.
-
Hei, uite adresa pe care o căutai.
-
-Minunat. Mulțumesc!
-
(muzică de pian)
-
- Deci, cum proiectăm un sistem pentru
miliardele de dispozitive
-
să găsim oricare dintre miliardele
de site-uri diferite?
-
Nu există nicio modalitate prin care
un server DNS
-
poate gestiona toate solicitările
de la toate dispozitivele.
-
Răspunsul este că serverele DNS
sunt conectate
-
într-o ierarhie distribuită și
sunt împărțite în zone,
-
împărțind responsabilitatea
pentru domeniile majore
-
precum .org, .com, .net etc.
-
DNS a fost creat inițial pentru a fi
-
un protocol de comunicare deschis și
public
-
pentru guvern și instituțiile de învățământ.
-
Din cauza deschiderii sale,
-
DNS-ul este susceptibil la
atacuri cibernetice.
-
Un exemplu de atac este
falsificarea DNS-ului.
-
Acesta este când un hacker accesează
un server DNS
-
și îl schimbă pentru a se potrivi cu un
nume de domeniu
-
cu adresa IP greșită.
-
Acest lucru îi permite atacatorului
să trimită oamenii către un site web fals.
-
Dacă ți se întâmplă acest lucru,
-
ești vulnerabil la mai multe probleme,
-
deoarece utilizezi acel site web fals
ca și cum ar fi real.
-
Internetul este imens și devine tot
mai mare pe zi ce trece.
-
Dar sistemul de nume de domeniu și
protocolul de internet
-
sunt concepute pentru a se extinde,
-
indiferent cât de mult crește internetul.
Khan Academy
