Cum să revii la muncă după o pauză

Dacă aţi luat o pauză de la muncă şi acum doriţi să reveniţi, aţi lua în considerare varianta unui stagiu? Carol Fisher Cohen, expertă în reintegrarea carierei, crede că ar trebui. În acest discurs, ea ne împărtăşeşte propria experienţă de stagiar la 40 de ani, succesul altor persoane în aceeaşi situaţie şi modul în care angajatorii gestionează relaţia cu aceste persoane.

Când oamenii se întorc
la muncă după o pauză -

eu numesc asta relansare.

Sunt oamenii care au luat o pauză
de la muncă ca să îngrijească vârstnici,

copii,

pentru un interes personal

sau o problemă de sănătate.

Asemănători sunt
cei care îşi schimbă cariera:

veteranii, soţiile militarilor,

pensionari care doresc să lucreze

sau expatriaţii repatriaţi.

Este greu să revii la lucru
după o întrerupere,

din cauza diferenţei dintre angajatori

şi cei care se întorc la muncă.

Angajatorii cred că o persoană
care are întreruperi în CV

este o persoană cu risc,

iar cei care au luat o pauză au dubii
referitoare la propriile abilităţi

pentru relansarea carierei,

în special dacă au lipsit mult timp.

Eu încerc să rezolv această situaţie.

Cei care revin sunt pretutindeni
și în fiecare domeniu.

Acesta este Sami Kafala,

specialist în fizică nucleară
în Marea Britanie

care a stat 5 ani acasă
să aibă grijă de cei 5 copii.

Presa din Singapore a scris recent
despre întoarcerea la muncă a asistentelor

după o lungă pauză.

Şi având în vedere subiectul,

aceasta este Mimi Kahn,

asistentă socială
în Orange County, California,

care a revenit în serviciile sociale

după o pauză de 25 de ani.

Este cea mai lungă întrerupere
pe care o ştiu.

Judecătorul Curţii Supreme
Sandra Day O'Connor

a făcut o pauză de 5 ani
la începutul carierei,

iar Tracy Shapiro
a făcut o pauză de 13 ani.

Tracy a răspuns la o cerere de eseuri
a Today Show

adresată oamenilor care doreau
să revină la muncă,

dar li se părea dificil să facă asta.

Tracy a scris că are 5 copii
și că i-a plăcut timpul petrecut acasă,

dar a intervenit divorţul
şi trebuia să se întoarcă la muncă.

În plus, chiar îşi dorea
să aibă o ocupaţie

pentru că îi place să lucreze.

Ea a făcut ceea ce mulţi dintre noi facem

atunci când decidem că dorim un job.

Căuta un post în finanţe sau contabilitate

şi îşi petrecuse 9 luni

căutând online companii

şi aplicând, dar fără rezultat.

Am întâlnit-o pe Tracy în iunie 2011

când Today Show m-a rugat
să lucrez cu ea

să văd dacă o pot ajuta.

Mai întâi de toate, i-am spus
că trebuie să iasă din casă,

că trebuie să le spună

tuturor cunoscuților
că vrea să revină la muncă.

I-am mai spus: „O să ai multe discuţii

care nu o să ducă nicăieri.

Așteaptă-te la asta
și nu te lăsa descurajată.

Vor fi câteva

care îți for aduce,
în cele din urmă, un job.”

Imediat o să vă spun
ce s-a întâmplat cu Tracy,

dar vreau să vă împărtășesc
ce am descoperit

când m-am întors eu la muncă,

după o pauză de 11 ani
de program complet.

Iar părerea oamenilor
despre tine este una din trecut.

Vreau să spun că, atunci când reiei
legăturile cu oameni cunoscuţi

care te ştiu de multă vreme,

cu care ai lucrat sau ai fost la şcoală,

ei te țin minte cum erai

înainte de pauza în carieră.

Asta chiar dacă sentimentele
faţă de sine s-au diminuat,

aşa cum ni se întâmplă multora din noi

când ne îndepărtăm
de identitatea profesională.

De exemplu, aţi putea crede despre voi

că arătaţi cam aşa.

Sunt eu, după ce am condus
o zi întreagă.

Aici sunt în bucătărie.

Dar oamenii din trecutul nostru

nu ştiu aceste lucruri.

Ei vă ştiu aşa cum eraţi

şi vă simţiţi mai încrezători
când reluaţi legătura cu ei

şi îi vedeți entuziasmați
că vreţi să reveniţi.

Îmi mai amintesc ceva din acea perioadă,

și anume că nu eram la curent
cu noutăţile.

Domeniul meu este cel financiar,

iar eu nu am ţinut pasul cu noutăţile,

stând acasă cu cei 4 copii.

Mi-era teamă că merg la interviu

şi o să pomenesc o companie
care nu mai exista.

Aşa că m-am reabonat
la Wall Street Journal

şi 6 luni am citit, înainte să simt

că eram pregătită să mă reîntorc.

Cred că cei care revin sunt preţioşi
pentru forța de muncă

şi iată de ce.

Gândiți-vă la etapele vieţii noastre:

cei care au întrerupt munca
să aibă grijă de copii

au mai puţine concedii
de maternitate sau deloc.

Am avut deja.

Nu ne relocăm atât de des din cauza
partenerului de viață sau de muncă.

Ne aflăm într-o etapă
mai stabilă a vieţii.

Avem o experienţă de lucru bogată.

O perspectivă mult mai matură.

Nu ne dezvoltăm
pe cheltuiala angajatorului.

Şi avem mai multă energie şi entuziasm

tocmai pentru că ne-a lipsit activitatea.

Pe de altă parte, am vorbit cu angajatori

și am aflat că au două rețineri

cu privire la cei care revin la muncă.

Prima, angajatorii se tem
că aceștia

nu s-au acomodat cu noile tehnologii.

Vreau să vă spun, însă,

că acest lucru, cu care
m-am confruntat şi eu,

este doar temporar.

Ultima mea analiză financiară
a fost în Lotus 1-2-3.

Nu ştiu câţi îşi mai amintesc asta,

dar a trebuit să învăţ să o fac în Excel.

De fapt nu a fost atât de greu.
Multe comenzi sunt la fel.

PowerPoint mi-a dat însă de furcă,

dar acum îl folosesc mereu.

Le spun celor care vor să revină
la serviciu că angajatorii se aşteaptă

ca ei să ştie softurile de bază,

iar dacă nu le ştiu,

este responsabilitatea lor să facă asta.

Şi ei o fac.

A doua preocupare a angajatorilor

e că aceste persoane
nu ştiu ce vor să facă.

Eu le spun acestora că trebuie

să-şi dea seama
dacă abilităţile şi interesul lor

s-au schimbat sau nu

în timpul acestei pauze de carieră.

Asta nu este treaba angajatorului.

Este resposabilitatea celui care revine
la muncă să demonstreze angajatorului

în ce domeniu pot contribui semnificativ.

În 2010 am observat ceva.

Am urmărit programele
de reintegrare din 2008,

iar în 2010 am observat că a apărut

oportunitatea de a lucra
contra cost pe termen scurt,

fie că era numită stagiu sau nu,

dar ceva similar,

ca ajutor pentru cei care revin la muncă.

Am văzut că Goldman Sachs
şi Sara Lee

au început astfel de programe
de reintegrare.

Am văzut un inginer, candidat atipic,

care a aplicat pentru entry level
în domeniul militar

şi a obţinut apoi un job permanent.

Am văzut stagii integrate
la două universităţi,

în programe educaţionale
de nivel mediu în carieră.

Şi am scris un raport despre ce am văzut

care apoi a devenit un articol
în Harvard Business Review

şi s-a numit "Stagiarul la 40 de ani".

Trebuie să mulţumesc
editorilor pentru titlu

şi pentru grafica

în care vedeţi un stagiar
de 40 de ani printre studenți.

Apoi, prin amabilitatea Fox Business News,

conceptul a devenit
„Stagiarul de 50 de ani.”

(Râsete)

Cinci din cele mai mari companii
de servicii financiare

au reintrodus programe
pentru profesioniştii care revin la muncă.

Până acum au participat sute de oameni.

Aceşti stagiari sunt plătiţi,

iar oamenii care trec la roluri permanente

cer salarii competitive.

Șapte din cele mai mari
companii de tehnologie

testează astfel de programe
pentru ingineri

ca parte a iniţiativei comune
cu Societatea Femeilor Inginer.

De ce acceptă companiile
astfel de programe?

Pentru ca acest stagiu
permite angajatorului

să decidă angajarea
pe baza unei probe de lucru

în loc de o serie de interviuri

şi decizia de angajare permanentă are loc

abia la sfârşitul stagiului.

Perioada de testare elimină riscul

pe care îl percep anumiţi angajatori

şi astfel atrag candidaţi excelenţi

care se dovedesc angajaţi foarte buni.

Gândiți-vă cât de departe am ajuns.

Înainte, angajatorii nu erau interesaţi

să angajeze acest segment.

Acum sunt dezvoltate programe

special pentru cei care revin la muncă,

dar nu poţi aplica

decât dacă ai o întrerupere în CV.

Aceasta este adevărata schimbare

la nivel de instituţie,

pentru că dacă îi putem ajuta
pe cei care revin la muncă,

putem face asta şi pentru alte categorii
care trec prin tranziții.

Un angajator mi-a spus

că revenirea veteranilor
la programul de muncă

se bazează pe un program de stagiu.

Şi ar putea exista un program
chiar și pentru pensionari.

Categorii diferite, acelaşi concept.

Să revin la Tracy Shapiro.

Trebuia să spună cunoscuţilor

că vrea să revină la muncă.

Discutând cu un alt părinte din cercul ei,

a primit o ofertă de muncă

în contabilitate
la departamentul financiar.

Dar era un job temporar.

Firma i-a spus că exista posibilitatea

să se transforme în ceva mai mult,
dar nu-i garanta asta.

Era în toamna lui 2011.

Tracy iubea compania asta şi oamenii

iar biroul era la 10 minute de casă.

Deşi avea o altă ofertă

permanentă de la altă companie,
cu normă întreagă,

a decis să-și încerce norocul cu stagiul

şi a sperat că va rămâne acolo.

Ei bine, le-a întrecut toate aşteptările,

iar compania i-a oferit un job permanent

la începutul lui 2012

şi chiar au făcut jobul
mai atractiv şi provocator

deoarece știau că Tracy face față.

Astfel în 2015,

Tracy a fost promovată,

firma i-a plătit un MBA la seral

și a angajat o stagiară care să o ajute.

Job-ul temporar a fost o încercare,

întocmai ca un stagiu

care s-a dovedit a fi câştigător
și pentru Tracy și pentru angajator.

Scopul meu este să introduc
conceptul de stagiu de relansare

la cât mai mulţi angajatori.

Până atunci însă,

dacă reveniţi la muncă după o pauză,

nu ezitați să sugeraţi
un astfel de program

unui angajator
care nu oferă asta din start.

Fiți prima lor poveste de succes

și puteţi fi un exemplu pentru
alte persoane în aceeaşi situaţie.

Mulţumesc.

(Aplauze)