Magia microbilor - Jessica Green la TEDxPortland

Jessica – numită și „Thumper Biscuit” în cercurile celor cu role – e profesoară atât la Universitatea din Oregon, cât și la Institutul din Santa Fe. O TED Fellow al cărei scop aici e să ajute oamenii să vizualizeze lumea invizibilă a microorganismelor pentru a putea realiza o lume plină de clădiri care limitează bolile infecțioase și maximalizează energia.

Acestea sunt imagini ale unor microorganisme.

Forme de viață minuscule, invizibile cu ochiul liber,

viruși, bacterii și arhebacterii.

Sunt cele mai numeroase și diverse organisme de pe Pământ,

ocupând fiecare ungher al corpului,

al străzilor, al orașelor.

Majoritatea, când vă gândiți la microbi,

probabil îi aveți în vedere pe cei răi,
ca MRSA, HIV sau ANTRAX.

Dar majoritatea microbilor ne sunt benefici.

Corpul, ca orice ecosistem, are nevoie
de microbi pentru a supraviețui.

Microbii ne protejează de patogeni,

ne ajută să extragem substanțele nutritive din alimente

și ne întăresc sistemul imunitar.

Studii recente sugerează că influențează
chiar și starea de spirit,

nivelul de stres, anxietate și depresie.

Dacă, la fel ca mine, acum vă simțiți fantastic,
puteți să le mulțumiți microbilor.

Și puteți să-i mulțumiți și mamei

pentru că majoritatea microbilor îi luăm
la naștere de la mamă

și îi mai luăm din mâncare

și de la oamenii cu care ne întâlnim, de la prieteni

și de la oamenii din pasajele subterane dacă îi atingem

pe scările rulante – și mai luăm microbi

din habitatul primar, adică din clădiri.

Cu toții vom petrece cel puțin 90% din viață în interior

și aici intrăm în contact frecvent, continuu

cu microbii pe care îi inspirăm și care sunt
pe diferite suprafețe.

Dat fiind importanța microbilor pentru bunăstare,

am fost curioasă

cum e cu microbii din clădirile
în care ne petrecem atât de mult timp.

Pentru a explica ce am aflat recent,
voi face o analogie cu o grădină.

O grădină cu floră microbiană – interiorul clădirilor!

Tehnicile noastre de grădinărit microbii din interior

urmează, în principiu, 4 reguli de bază.

Prima regulă e că vrem să păstrăm
toți microbii în afara clădirii,

să ținem clădirea în carantină.

Și azi avem clădiri moderne
care sunt închise ermetic

și exemple ale modului în care s-au schimbat clădirile –

acum avem ferestre dotate

cu sisteme sofisticate de aer condiționat

și sisteme de filtrare menite să nu lase să intre

microbii obișnuiți de afară,

cei care de obicei se dezvoltă pe plante

și trăiesc în pământ, în canalele de apă,

nu vrem să-i lăsăm să intre în clădiri.

A două regulă sau principiu e
că montăm uși la clădiri

și lăsăm lumea să intre înăuntru

și să planteze în grădinile noastre
ceea ce numesc microbi invazivi.

Microbii din corpul nostru sunt pe piele, în gură.

Fiecare persoană care intră într-o clădire

lasă în aer 37 de milioane de bacterii pe oră.

E un număr egal cu numărul de locuitori

din statul California la ora actuală.

Lăsăm microbii în aer direct de pe corp,

de asemenea aducem în joc microbii

lăsați de alte persoane care au fost în clădire.

A treia regulă e să păstrăm un mediu static pentru grădina noastră.

Astfel, păstrăm o marjă foarte îngustă
de temperatură și umiditate relativă,

nu permitem în interior schimbări de mediu
diurne sau sezonale

și ne menținem zona de conform termic

pentru că vrem să ne plimbăm prin casă în chiloți

chiar dacă afară ninge.

Dar gândiți-vă la asta din perspectiva unui microb.

Noi creăm un mediu

care selectează ceea ce numesc microbi urbani

care înfloresc în acest mediu omogen.

Și a patra regulă pe care o urmăm înăuntru

e că, în mod sistematic, dorim
să ucidem totul în grădină.

Facem asta utilizând vehement
produse de curățenie antimicrobiene

și sterilizând suprafețele din interior.

Dacă vă gândiți, e o adevărată formă
de genocid al microbilor

pentru că, pe lângă microbii periculoși,
îi ucidem și pe cei utili.

Dacă am avea o grădină de legume în curte,

niciodată nu am stârpi toate plantele

dacă am vrea să ne scăpăm de o singură buruiană.

Asta facem efectiv înăuntru

și când cureți ecosistemul de un grup de organisme,

faci loc pentru organisme invadatoare
și rapid-crescătoare

care vin și colonizează spațiile

pentru că nu mai există niciun competitor.

Care sunt consecințele acestui mod
de a trata microbii de interior?

Nu știm încă, suntem doar la începutul
acestei înțelegeri,

dar doresc să speculez un pic
despre ce cred că se întâmplă.

Oamenii au fost pe Pământ de sute de mii de ani,

dar această epocă de clădiri moderne închise ermetic,

cu un mediu constant, curățate regulat

durează doar de circa 60 de ani.

Și cred ce cultivăm în interioare

sunt monoculturi microbiene.

Considerând fizicul nostru, probabil nu am evoluat

să funcționăm prea bine
în acest tip de mediu microbian.

Există multe dovezi publicate recent

ce sugerează că multe dintre obiceiurile moderne
pot fi puse în legătură

cu creșterea rezistenței la antibiotice
și creșterea numărului de boli autoimune

în lumea dezvoltată, cum ar fi astmul și alergiile.

Recent am colaborat cu biologi și arhitecți,

printre alții, cu Brandon Bohanan și Charlie Brown
de la Universitatea din Oregon,

pentru a înțelege impactul arhitecturii clădirilor
asupra florei microbiene din interiorul lor.

Și recent am făcut un studiu

la Lillis Business Complex de la Universitatea din Oregon –

așa arată Lillis din perspectivă umană.

Și probabil așa

din perspectiva unui microb din aer.

O imagine în infraroșu ce arată diferențele termice

din clădire, iar microbii se știe
că sunt foarte sensibili la temperaturi ridicate.

Și așa arată Lillis din perspectiva unui arhitect.

La această clădire –

am fost foarte curioși de Lillis,
aceasta fiind o clădire certificată LEED

și vroiam să știm:

„Cum influențează arhitectura verde microbii,
în sens pozitiv sau negativ?”

Deci, la etajul unu al acestei clădiri

am desfășurat activități cum a fost proiectată.

Asta a însemnat că am lăsat

aerul din exterior să intre prin jaluzele.

La etajul doi al clădirii,
am făcut cum se făcea,

forțând aerul să treacă
prin sisteme mecanice de ventilare

înainte de a intra în clasă –

în toate clasele pe care le-am studiat.

Iată rezultatele, sunt calde încă.

Datele n-au mai fost prezentate niciodată.

Am primit rezultatele doar săptămâna trecută.

Vedeți etajele unu și doi
de la Lillis Business Complex

și observați că este o scară gradată pe această diagramă

în care rozul denotă probele de aer prelevate

cu conținut de ADN microbian asemănător
cu ce este pe și în oameni.

Iar cu albastru sunt indicate probele de aer
cu ADN microbian asemănătoare

cu ce se găsește afară, de pildă în pământ.

Veți vedea că la etajul unu al clădirii
unde activitatea se desfășura

pe baza standardelor prin care aerul
venea direct din exterior,

aerul arăta mai mult ca cel din exterior,

iar la etajul doi al clădirii,
aerul era foarte „uman”.

Aceste rezultate sunt intuitive,

dar ele arată clar că putem oarecum controla

tipurile de microbi pe care le creștem în interior.

Ce înseamnă asta?

La ora actuală există arhitecți peisagistici
ce proiectează spațiile verzi externe

și personal de întreținere a cărui treabă

e să mențină în timp aceste spații verzi.

Ce nu am mai făcut e să ne gândim la microbi

altfel și să înțelegem cum să cultivăm

microbii buni pe care îi vrem în interior,

ca să putem forma un nou tip de arhitect,
un arhitect peisagistic de interior

care poate proiecta grădini de interior sănătoase.

De-asemenea vom avea nevoie
de un nou soi de manageri ai clădirilor

la care mă gândesc ca la personalul de întreținere,

care pot ajuta la menținerea unor clădiri sănătoase
și a unor oameni sănătoși.

Vă mulțumesc mult.

(Aplauze)