Efortul științific din spatele unei știri despre climă

În 4 minute, Rachel Pike, specialist în chimia atmosferei, va arăta amploarea efortului științific din spatele marilor știri despre schimbările climatice, cu echipa ei, una din miile care contribuie, efectuând un zbor riscant deasupra unei păduri tropicale în căutarea datelor despre o moleculă importantă.

Aş vrea să vă vorbesc despre amploarea

efortului ştiinţific necesar

știrilor pe care le vedeţi în ziare.

Știri care arată aşa când
e vorba de schimbarea climatică,

şi aşa când e vorba
de calitatea aerului sau smog.

Ambele sunt ramuri
ale cercetării atmosferice.

Recent știrile arătau aşa,
când Panoul Interguvernamental

pentru Schimbările Climatice, sau IPCC,

a scris raportul despre nivelul
de înţelegere a sistemului atmosferic.

Acest raport a fost scris
de 620 oameni de ştiinţă

din 40 de ţări.

Au scris aproape o mie
de pagini pe această temă.

Şi toate au fost analizate de mai mult

de 400 de oameni de ştiinţă
şi corectori din 113 ţări.

E o comunitate mare.
E atât de mare, de fapt,

încât conferința anuală e cea mai mare
întâlnire ştiinţifică din lume.

Peste 15 mii de oameni de ştiinţă
merg în San Francisco în fiecare an.

Şi fiecare e într-un grup de cercetare,

şi fiecare grup studiază
o varietate largă de subiecte.

Noi, cei de la Cambridge
studiem de la oscilaţia El Nino,

care afectează vremea şi clima,

până la asimilarea datelor
obţinute de sateliţi,

la emisiile recoltelor care produc
biocombustibili, ceea ce studiez eu.

Şi în fiecare domeniu sunt chiar mai mulți

doctoranzi ca mine,

şi noi studiem subiecte
incredibil de înguste,

precum câteva procese sau câteva molecule.

Şi una dintre moleculele
studiate e izoprenul,

E o moleculă organică mică.
Probabil n-aţi auzit niciodată de ea.

Greutatea unei agrafe de birou
are aproximativ

900 zeta-illionane, 10 la puterea 21,
molecule de izopren.

Dar, în ciuda greutăţii sale foarte mici,

e emisă suficient de multă

în fiecare an încât egalează greutatea
tuturor oamenilor de pe planetă.

E o cantitate enormă.
E egală cu cea a metanului.

Şi pentru că e abundentă,
e foarte importantă pentru atmosferă.

Pentru că e importantă
pentru atmosferă,

nu ne dăm în lături de la nimic
pentru a o studia.

Îl ardem și îl studiem pe bucăţi.

Asta e Camera de Smog EUPHORE din Spania.

Exploziile atmosferice,
sau arderea completă,

necesită de 15 mii ori mai mult timp
decât ce arderea din maşina ta.

Dar totuşi, îl studiem pe bucăţi.

Rulăm modele enorme pe supercalculatoare;

asta fac eu.

Modelele noastre au sute
de mii de cutii de reţea

calculând sute de variabile fiecare,
la intervale de timp foarte mici.

Şi ne ia săptămâni
pentru a integra informațiile.

Şi facem sute de integrări

pentru a înţelege ce se întâmplă.

De asemenea zburăm
în jurul lumii căutându-l.

M-am alăturat recent unei expediţii
în Malaezia. Există şi altele.

Acolo am găsit turnul
de urmărire atmosferică globală

în mijlocul pădurii tropicale
şi am agăţat echipamente ştiinţifice

de acest turn, ca să căutăm izoprenul,

şi, bineînţeles, alte lucruri.

Aici e turnul din mijlocul
pădurii tropicale, văzut de sus.

Şi aici văzut de jos.

La un moment dat
am adus chiar şi un avion cu noi.

Şi în acest avion, modelul BA146,
care era al FAAM,

zboară în mod normal cu 120-130 de oameni.

Poate că aţi venit aici
cu un avion asemănător.

Și am zburat la 100 de metri
deasupra pădurii

pentru a măsura această moleculă;
incredibil de periculos.

A trebuit să zburăm la o anumită
înclinaţie pentru a face măsurătorile.

Am angajat piloţi militari de încercare,

am obținut aprobări de zbor speciale.

Şi la marginile acestor văi,
se pot atinge forţe de până la 2G.

Şi trebuie să fii asigurat complet

pentru a face măsurătorile la bord.

Deci, după cum vă puteţi imagina,

interiorul avionului nu arată
ca un avion cu care mergi în vacanță.

E un laborator zburător folosit
pentru a măsura această moleculă.

Facem toate astea pentru a înţelege
chimia unei singure molecule.

Şi când un student ca mine
are o aplecare

spre înţelegerea unei molecule,

scriu o lucrare ştiinţifică
pe acel subiect.

Şi din această expediţie
vom obţine probabil

câteva zeci despre câteva
zeci de procese sau molecule.

Şi pe măsură ce cantitatea
de cunoştinţe creşte,

va lua forma unei sub-secţiuni,
sau a unei sub-sub-secţiuni

dintr-o evaluare ca IPCC,
deşi avem şi altele.

Şi fiecare din cele 11 capitole din IPCC

are între 6 şi 10 sub-secţiuni.

Deci vă puteţi imagina
dimensiunea efortului.

În fiecare din acele evaluări
pe care le scriem,

anexăm mereu un sumar,

şi sumarul e scris
pentru publicul neştiinţific.

Şi dăm acest sumar jurnaliştilor
şi politicienilor,

pentru a scrie știri ca acestea.

Vă mulţumesc foarte mult!

(Aplauze)