Hans Rosling: 200 de ţări, 200 de ani, 4 minute - Bucuria Statisticilor - BBC Four

Vizualizarea e una dintre cele mai importante aspecte ale muncii mele.

Predau sănătate globală.

Ştiu că simpla prezentare a datelor nu e suficientă.

Trebuie să procedez în aşa fel încât oamenilor să le placă, dar să şi înţeleagă.

Voi încerca ceva ce nu am mai făcut niciodată:

voi anima datele în spaţiul real

cu puţin ajutor tehnic din partea echipei.

Aşadar, să-i dăm drumul: întâi, o axă a sănătaţii.

Speranţa de viaţă - între 25 şi 75 de ani.

Iar aici, jos, o axă a averii:

Venit per persoană: 400, 4.000 şi 40.000 de dolari.

Astfel, la cel mai jos nivel se află cei săraci şi bolnavi,

iar sus - cei bogaţi şi sănătoşi.

Acum vă voi dezvălui cum arăta lumea acum 200 de ani,

în 1810.

Iată ţările:

Europa - maron, Asia - roşu, Orientul Mijlociu - verde, Africa Subsahariană - albastru

şi America - galben.

Mărimea bulei corespunzătoare ţării arată mărimea populaţiei.

Se pare că era destul de aglomerat în 1810, nu-i aşa?

Toate ţările erau afectate de boli şi sărăcie,

speranţa de viaţă era sub 40 de ani în toate ţările

iar UK şi Olanda erau singurele ţări în care lucrurile stăteau mai bine,

dar nu cu mult.

Acum, vă voi arăta lumea.

Revoluţia industrială a împins ţările din Europa şi din restul lumii

să migreze,

dar coloniile din Asia şi Africa

au rămas blocate acolo.

În timp, ţările vestice s-au însănătoşit din ce în ce mai mult.

Acum, vom încetini pentru a arăta impactul pe care l-au avut

Primul Război Mondial

şi epidemia de gripă spaniolă. Ce catastrofă!

Acum voi merge mai departe, la perioada dintre 1920 şi 1930.

În ciuda Marii Crize Economice,

ţările vestice continuă să evolueze,

să devină din ce în ce mai bogate şi mai sănătoase.

Japonia şi alte câteva ţări au încercat să urmeze acelaşi drum

dar majoritatea au eşuat.

Acum, după tragediile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial,

ne oprim puţin să vedem cum era lumea în 1948.

1948 a fost un an minunat: războiul se terminase,

Suedia se afla în top la Jocurile Olimpice de Iarnă,

iar eu mă năşteam.

Dar diferenţa dintre ţările lumii

era mai mare decât oricând.

SUA era în frunte, pe locul doi se afla Japonia,

Brazilia era cu mult în urmă,

iar Iranul se îmbogăţise puţin datorită petrolul, dar speranţa de viaţă era încă foarte redusă.

Cât despre giganţii Asiei:

China, India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia

- toate erau încă bolnave şi sărace,

dar iată ce urma să se întâmple!

Încă o dată!

Pe timpul meu, fostele colonii şi-au câştigat independenţa,

şi au început, în sfârşit, să se însănătoşească,

pe zi ce trece mai mult

şi mai mult.

Apoi, în 1970, ţările din Asia şi America Latină

au început să prindă din urmă ţările vestice:

au devenit economii emergente.

O parte din populaţia Africii a urmat acest model,

însă unii au rămas prinşi în războaie civile,

iar alţii erau loviţi de virusul HIV.

Iar acum putem vedea lumea aşa cum arată ea astăzi,

în cele mai recente statistici.

În zilele noastre, majoritatea oamenilor se află la mijloc.

În acelaşi timp însă, există diferenţe enorme

între ţările dezvoltate şi cele nedezvoltate,

precum şi în cadrul aceleiaşi ţări.

Bulele arată media per ţară,

dar le pot diviza.

De exemplu China - o pot împărţi în provincii.

Iată Shanghaiul.

E la fel de bogată şi sănătoasă precum Italia de astăzi.

Dar iată şi săraca provincie Guizhou,

e la fel ca Pakistanul

iar dacă o împart încă o dată

veţi vedea că părţile rurale sunt ca Ghana, Africa.

Şi totuşi, în ciuda diferenţelor enorme de astăzi,

am văzut 200 de ani de progres remarcabil.

Acel hău istoric

dintre Vest şi restul ţărilor începe să dispară.

Am devenit o nouă lume convergentă,

şi prevăd un nou trend în viitor,

al carităţii, al comerţului, al tehnologiei ecologice şi al păcii.

E foarte posibil ca toată lumea să ajungă

în colţul bogat şi sănătos al lumii.

Ei bine, ce aţi văzut în aceste câteva minute

e istoria a 200 de ţări

întinsă pe o perioadă de mai bine de 200 de ani

iar graficul a necesitat folosirea a 120.000 de numere.

Interesant, nu-i aşa?