Kevin Kelly despre cum evoluează tehnologia

Kevin Kelly, pasionat al tehnologiei pune întrebarea „Ce vrea tehnologia?”, şi concluzionează că evoluţia ei spre omniprezenţă şi complexitate este asemănătoare evoluţiei vieţii.

Nu ştiu voi, dar eu nu-mi dau seama

exact ce înseamnă tehnologia în viaţa mea.

Mi-am petrecut ultimii ani gândindu-mă la ce ar trebui să însemne.

Ar trebui să fiu pro-tehnologie? Ar trebui să o accept necondiţionat?

Ar trebui să fiu precaut? Ca şi voi, sunt tentat foarte uşor de ultimele noutăţi.

Dar pe de altă parte, acum câţiva ani

am renunţat la tot ce aveam,

am vândut toată tehnologia -- exceptând o bicicletă --

şi am parcurs 5.000 de km pe drumurile din SUA cu puterea propriului meu corp,

fără mâncare adecvată.

(Râsete)

Şi de atunci am încercat să menţin tehnologia

la distanţă în nenumărate moduri, pentru a nu-mi stăpâni viaţa.

În acelaşi timp, am un site cu unelte interesante,

unde scriu zilnic despre noutăţile tehnologice.

Sunt în continuare nelămurit în privinţa rolului tehnologiei

pentru rasa umană, pentru natură,

pentru spirit.

Şi nu sunt nici măcar sigur că ştim ce este tehnologia.

O definiţie a tehnologiei este „ceea ce apare pentru prima dată”.

Acesta este primul exemplu al definiţiei tehnologiei pe care l-am găsit.

Era cursul sugerat în domeniul

artelor aplicate şi ştiinţa la Universitatea Cambridge în 1829.

Înainte de asta, evident, tehnologia nu exista. Dar evident exista.

Îmi place definiţia pe care Alan Kay a dat-o tehnologiei.

El spune că tehnologia este orice a fost înventat după ce te-ai născut.

(Râsete)

Are de-a face cu multe lucruri despre care vorbim.

Danny Hillis revizuieşte definiţia --

el spune „tehnologia este tot ce nu funcţionează încă”.

(Râsete)

Care de asemenea, cred, se pliază puţin pe idea noastră curentă.

Dar eram interesat de o altă definiţie a tehnologiei.

Ceva care, din nou, era mai fundamental.

Ceva mai profund. Şi pe când mă străduiam să înţeleg asta,

am schimbat modul în care puneam întrebarea,

mod ce părea să funcţioneze în investigaţiile mele.

Şi voi vorbi acum pentru prima dată despre asta.

Va fi o încercare greoaie să gândesc cu voce tare.

Întrebarea cu care am venit, a fost aceasta,

„ce vrea tehnologia”? Şi nu mă întreb dacă

vrea ciocolată sau vanilie. Prin ce vrea, mă refer,

care îi sunt tendinţele şi influenţele?

Care sunt tendinţele de-a lungul timpului? Ne-am putea gândi

la organisme biologice, despre care am auzit multe.

Şi ceea ce face Richard Dawkins, adică,

să se uite la ele ca la simple gene, ca la vehicule pentru gene.

El spune, „ce vor genele”? Gena egoistă.

Folosesc o metodă similară şi spun,

dacă ne-am uita la universul din cultura noastră

prin ochii tehnologiei? Ce vrea tehnologia?

Evident, este o întrebare incompletă,

precum şi considerarea organismului

o simplă genă este un mod incomplet de e vedea lucrurile.

Dar este totuşi foarte foarte productiv. Ce încerc să spun este că,

dacă luăm punctul de vedere al tehnologiei faţă de lume, ce vrea?

Cred că odată ce punem acestă întrebare

trebuie să ne reîntoarcem, de fapt, la viaţă. Pentru că desigur,

dacă urmărim originea tehnologiei în trecut,

am vedea că la origine este viaţa.

De aici vreau deci să îmi încep explorarea. Pornind de la viaţă.

Şi cum aţi auzit şi de la cei dinaintea mea,

nu ştim ce viaţă există pe Pământ în acest moment.

Nu avem nicio idee.

Încercarea extraordinară a lui Craig Venter

de a obţine codul genetic al fiinţelor din ocean este foarte bună.

Brian Farrell îşi propune să

descopere toate speciile de pe Pământ.

Ar trebui să împărţim globul în bucăţi mici

şi să inspectăm pe rând toate acele locuri,

doar pentru a vedea ce trăieşte acolo. Şi dacă am face asta

cu sonda marţiană, ceea ce nu am făcut pe Pământ,

am vedea nişte specii incredibile.

Aceasta nu este pe altă planetă. Acestea sunt lucruri

ce sunt ascunse pe planeta noastră.

Aceasta este o furnică ce depozitează mierea colegilor ei în abdomen.

Fiecare din aceste organisme pe care le-am descris -- pe care le-aţi văzut

de la Jamie şi alţii, aceste lucruri splendide --

ceea ce fac, fiecare dintre ele,

este să păcălească regulile vieţii.

Nu pot să mă gândesc la o singură noţiune generală din biologie

de la care să nu facă excepţie vreun organism.

Fiecare lucru la care ne putem gândi --

şi dacă aţi auzit prezentarea Oliviei despre obiceiurile sexuale,

realizăm că despre nimic nu putem spune că este adevărat pentru toate formele de viaţă.

Pentru că fiecare păcăleşte viaţa într-un fel.

Acesta este un melc de mare solar. O moluscă fără carapace

care a încorporat cloroplast pentru a genera energie.

Aceasta este o altă versiune. Acesta este un dragon de mare,

şi cel de jos, cel albastru, e un pui care nu a

înghiţit acidul, nu a luat înca

alga brun-verzuie în corpul lui pentru a-i genera energie.

Toate sunt moduri de a păcăli viaţa, şi dacă ne uităm la forma generală

a acestor încercări, se constată că există

şase regnuri. Şase metode diferite de abordare: plantele,

animalele, fungi, protozoare, bacterii

şi eubacteriile.

Acestea sunt strategiile generale ale vieţii. Acesta este un mod de a privi viaţa pe Pământ.

Dar un mod mai interesant,

metoda actuală de a lua o privire de ansamblu,

este să o privim din punct de vedere evoluţionist.

Aici avem o viziune asupra evoluţiei ce porneşte din centru

în loc să fie liniară.

În centru este cea mai primitivă formă de viaţă, iar acesta este un grafic genealogic

al întregii vieţi de pe Pământ. Sunt aceleaşi şase mari regnuri ce le vedeţi.

4.000 de specii reprezentative, şi puteţi vedea unde suntem noi.

Dar ce îmi place la asta, este că arată

gradul de evoluţie egal al tuturor organismelor de pe Pământ.

Acei fungi şi bacterii sunt la fel de evoluaţi ca şi oamenii.

Perioada lor de existenţa este la fel de lungă

şi au trecut prin aceleaşi proces pentru a ajunge aici

Dar vedem că fiecare defapt păcăleşte,

şi are o metodă diferită de a vieţui.

Dacă luăm tendinţele vieţii pe termen lung, dacă începem să spunem,

ce vrea evoluţia? Vom vedea câteva lucruri.

Unul dintre ele este că niciun loc de pe Pământ,

pe unde am fost până acum, nu este lipsit de viaţă.

Găsim viaţa pe în centrul fiecărei

roci pe care o aducem la suprafaţa din pământ

şi există bacterii pe porii acelei roci.

Oriunde este viaţa, nu se retrage niciodata. Este pretutindeni şi vrea şi mai mult.

Din ce în ce mai mult din materie inertă a globului

este atinsă şi animată de viaţă.

Al doilea lucru ce-l vedem e diversitatea. Specializare de asemenea.

Vedem o evoluţie de la celula generală

la cea specifică şi specializată.

Şi o îndreptare spre complexitate foarte intuitivă.

Avem date actuale ce arată

că există de fapt o îndreptare spre complexitate odată cu trecerea timpului.

Ultimul lucru pe care îl readuc în discuţie, această moluscă fără carapace.

Unul din lucrurile pe care îl observăm la viaţa, e

creşterea sociabilităţii. Asta înseamnă

că din ce în ce mai multă viaţa are ca mediu înconjurător altă viaţă.

La fel ca şi acele celule cloroplaste

complet înconjurate de alte forme de viaţă.

Nu ating niciodată materia internă. Există din ce în ce mai multă co-evoluţie.

Şi astfel, tendinţele generale ale evoluţiei

sunt aproximativ acestea: omniprezenţă, diversitate, specializare,

complexitate şi socializare. Acum, m-am uitat la asta şi am spus,

care sunt tendinţele pe termen lung ale tehnologiei?

Şi din nou, întrebarea mea este, ce vrea tehnologia?

Aşa am descoperit

că există o tendinţă spre specializare.

Vedem că există un ciocan general,

iar ciocanele devin din ce în ce mai specifice de-a lungul timpului.

Există diversitate. Un număr imens de lucruri.

Acesta este întreg conţinutul unei case japoneze.

Am şi pus-o pe fiica mea,

i-am dat o misiune vara trecută, să

numere speciile tehnologice din casa noastră.

Şi a venit cu 6.000 de specii de produse diferite.

Am făcut puţină cercetare, şi am descoperit că regele Angliei, Henry al VIII-lea

avea aproximativ doar 7.000 de lucruri în casa sa.

Şi era regele Angliei,

şi aceea era întreaga avere a Angliei pe vremea aceea.

Vedem o diversitate imensă a lucrurilor.

Aceasta este o scenă din Star Wars unde 3PO iese afară

şi vede maşini care fac maşini. Ce depravat!

Spre asta ne îndreptăm defapt: maşini universale.

Tehnologia este pusă la îndemână de către celelalte tehnologii.

Majoritatea maşinilor vor fi în contact doar cu altă tehnologie

şi nu cu non-tehnologie, sau chiar viaţă.

Şi trei, ideea că maşinile devin biologice şi complexe

este în acest moment un clişeu. Şi sunt mândru să spun,

că sunt parţial responsabil pentru clişeul

cu maşinile ce devin biologice, dar e destul de evident.

Principalele tendinţe în evoluţia tehnologiei sunt

aceleaşi ca şi în evoluţia biologică. Aceleaşi îndreptări

spre omniprezenţă, diversitate, socializare,

complexitate. Poate că nu este o aşa de mare surpriză

pentru că, în evoluţia armurii de exemplu,

putem urmări un fel de arbore evoluţionar.

Sugerez, de fapt, că tehnologia este al 7-lea regn al vieţii.

Operaţiile ei, şi modul în care funcţionează este atât de similar

încât ne putem gândi la ea ca la al 7-lea regn.

Ar fi aproximativ acolo,

deasupra regnului animal. Dacă am face asta,

am vedea -- că putem vedea tehnologia din acest punct de vedere.

Acesta este Niles Eldredge. A fost, alături de Stephen Jay Gould, coautorul

teoriei echilibrului punctuat.

Pe lângă asta, colecţionează cornete.

Are una din cele mai mare colecţii din lume -- aproximativ 500.

Şi le tratează ca şi cum ar fi triboliţi, sau melci,

şi a făcut o analiză morfologică

pentru a le vedea istoria genealogică de-a lungul timpului.

Acesta este graficul lui, care nu este încă publicat.

Dar cel mai interesant aspect al lui

esta că dacă ne uită la acele linii roşii de jos,

acelea indică de fapt părintele unui tip de cornet

care nu se mai fabrică. Asta nu se întamplă în biologie.

Când ceva nu mai există, nu-l poţi avea ca şi părinte.

Asta nu se întâmplă în tehnologie. Dupa cum se vede,

este atât de distinct, încât ne putem uita la acest arbore,

şi îl putem folosi pentru a determina

că acesta este un sistem tehnologic, faţa de unul biologic.

Această idee de „reînviere” este aşa de importantă

încât am începtut să mă gândesc ce se întâmplă cu tehnologia veche.

Se pare că, de fapt, tehnologiile nu mor.

Am sugerat asta unui istoric al ştiinţei, şi a spus,

„Dar maşinile cu aburi?

Ele nu mai există”. De fapt, există.

Sunt aşa de actuale, încât poţi cumpăra piese noi pentru o maşină Stanley cu aburi.

Acesta este un site al unui individ ce vinde piese noi nouţe

pentru automobilul Stanley. Mi-a plăcut acest lucru,

un click şi îl adaugi în coş --

(Râsete)

pentru a cumpăra valve pentru motoarele cu aburi. Chiar era acolo.

M-am gândit, poate e doar ceva aleator.

Poate ar trebui să fac acest lucru într-un mod mai traditional

Aşa că am luat catalogul Montgomery Ward din 1895

şi m-am uitat prin el la întâmplare. Am luat o pagină -- nu chiar o pagină la întâmplare

am luat o pagină chiar mai dificilă decât celelalte

pentru că multe dintre pagini sunt pline cu lucruri

care încă se mai produc. Dar am luat această pagină

şi am spus, câte dintre aceste lucruri se mai produc încă?

Şi nu antichităţi. Vreau să ştiu câte dintre aceste lucruri există încă în producţie.

Şi răspunsul este: toate.

Toate se mai fabrică încă. Avem maşini de curăţat porumbul.

Nu ştiu cine are nevoie de una.

Pe lânga asta -- avem pluguri, mori de vânt,

toate aceste lucruri, şi nu sunt antichităţi.

Le poţi comanda. Poţi intra pe internet şi le poţi cumpăra acum,

noi nouţe. Într-un anumit sens, tehnologiile nu mor.

Pentru 50 de dolari, poţi cumpăra un cuţit din epoca de piatră

exact la fel ca unul făcut acum 10.000 de ani.

E scurt, mâner de os, 50 de dolari. Şi,

ce este important este că această informaţie nu a murit niciodată.

Nu este doar că a fost reînviată. A existat tot timpul.

În Papua Noua Guinee, se realizau topoare din piatră

pănă acum două decenii, doar ca şi practică.

Chiar şi când încercăm să scăpăm de o tehnologie, este foarte greu.

Am auzit cu toţii că Amishii au renuţat la maşini.

Despre Japonezi că au renunţat la armele de foc.

Am auzit de una si de alta. Dar am căutat în trecut

pe unde am putut, exemple din istorie

unde au existat prohibiţii ale tehnologiei,

şi am încercat să aflu când au existat -- când s-a revenit asupra lor

pentru că intotdeauna s-a revenit. Se pare că,

durata prohibiţiilor

descreşte în timp. Până la urmă, poţi să amâni tehnologia,

dar nu o poţi suprima. Asta are sens, pentru că dintr-un anumit punct de vedere

cultura este o acumulare de idei.

Pentru asta există. Pentru ca ideile să nu moară.

Când luăm această idee despre ce anume realizează cultura

şi o combinăm cu traiectoria pe termen lung -- din nou, în evoluţia vieţii --

descoperim că în fiecare caz -- fiecare din marile tranziţii ale vieţii --

sunt defapt despre accelerarea şi schimbarea

modului în care evoluţia se produce.

Schimbă modul în care ideile sunt generate.

Toţi aceşti paşi în evoluţie cresc

evoluţia dezvoltării.

Ceea ce se întamplă de-a lungul timpului în viaţă este că

metodele prin care aceste idei sunt generate, aceste noi „păcăleli”

cresc. Adevăratele trucuri sunt moduri

prin care explorezi modul de a explora.

Ceea ce vedem în singularitate,

preofeţită de Kurzweil şi alţii --

idea că tehnologia accelerează evoluţia.

Accelerează modul în care căutăm ideile.

Dacă avem această păcăleală a vieţii --

viaţa înseamnă a păcăli, jocul supravieţuirii --

atunci evoluţia este un mod de a prelungi jocul, schimbându-i regulile.

Tehnologia este de fapt despre moduri mai bune de evoluţie.

Acesta este ceea ce numim un joc infinit.

Aceasta este definiţia jocului infinit. Un joc finit se joacă pentru a câştiga,

iar un joc infinit se joacă pentru a continua să joci.

Cred că tehnologia este de fapt o forţă cosmică.

Originea tehnologiei nu a fost în 1829,

ci la începutul Big Bang-ului,

la acel moment miliardele de stele din Univers

au fost comprimate. Înregul Universe a fost comprimat într-un punct mic,

atât de strâns, încât nu exista loc pentru nicio diferenţă.

Aceasta este definiţia. Nu exista temperatură.

Nu exista nicio diferenţă. În momentul Big Bang-ului,

ceea ce s-a dezvoltat, a fost potenţialul pentru diferenţă.

Pe măsură ce lucrurile se lărgesc avem

un potenţial pentru diferenţă, diversitate, opţiuni, alegeri,

oportunităţi, posibilităţi şi libertăţi.

Toate sunt practic acelaşi lucru.

Şi acestea sunt lucrurile pe care tehnologia le face posibile.

Asta ne aduce tehnologia: alegeri, posibilităţi, libertăţi.

Despre asta este vorba. Este extinderea spaţiului pentru realizarea diferenţelor.

Un ciocan, când luăm un ciocan, asta şi luăm.

De aceea continuăm să folosim tehnologia --

pentru că vrem acele lucruri. Acele lucruri sunt bune.

Diferenţe, libertate, alegeri, posibilităţi.

De fiecare dată când realizăm un nou spaţiu pentru oportunităţi,

dăm naştere unei platforme pentru realizarea de noi oportunităţi.

Cred că este foarte important. Pentru că dacă ni-l putem imagina

pe Mozart înante ca tehnologia pianului să fi fost inventată,

ce pierdere ar fi fost pentru societate.

Sau Van Gogh născându-se

înaintea tehnologiei culorilor ieftine pe bază de ulei.

Imaginaţi-vi-l pe Hitchcock întaintea tehnologiei filmului.

Pe undeva, astăzi, există milioane de copii ce se nasc

fără ca tehnologia prin care ei se pot exprima să fi fost inventată.

Avem o obligaţie morală să inventăm noi tehnologii

pentru că fiecare persoană de pe glob are potenţialul

să realizeze adevărata lor diferenţă.

Vrem miliarde de specii de indivizi unici.

Asta vrea tehnologia de fapt.

Voi trece peste unele obiecţii

pentru că nu am răspunsuri la existenţa despăduririlor.

Nu am un răspuns la faptul că există

tehnologii dăunătoare. Nu am răspuns la

impactul asupra demnităţii noastre, altul decât să sugerez

posibilitatea că al şaptelea regn, pentru că este atât de apropiat de viaţa însăşi,

probabil îl putem aduce înapoi, să-l folosim pentru monitorizarea vieţii.

Probabil, din anumite puncte de vedere,

ceea ce încercăm să facem cu tehnologia, este să-i găsim o „casă” bună.

Este un lucru rău să dăm cu pesticide DDT pe câmpurile de bumbac,

dar e un lucru foarte bun să-l utilizăm

pentru eliminarea milioanelor de decese cauzate de malarie într-un sat.

Umanitatea noastră este definită de către tehnologie.

Toate lucrurile la care ne gândim că ne plac despre umanitate

sunt posibile datorită tehnologiei. Acesta este jocul infinit.

Despre asta vorbim.

Tehnologia este un mod de a evolua evoluţia.

Este un mod de a explora posibilităţi şi oportunităţi şi de a crea mai mult.

Este de fapt un mod de a juca Jocul, de a juca toate jocurile.

Asta vrea tehnologia.

Prin urmare, când mă gândesc la ce vrea tehnologia,

cred că are de a face cu faptul că fiecare dintre cei prezenţi aici -- chiar cred asta --

fiecare persoană de aici are o sarcină. Iar sarcina voastră este să

vă trăiţi viaţa descoperind care este sarcina voastră.

Această natură recursivă este jocul infinit.

Dacă îl joci bine, vei atrage şi alţi oameni

iar jocul se extinde şi continuă chiar şi atunci când tu nu mai exişti.

Acesta este jocul infinit. Iar tehnologia este

mediul în care jucăm acest joc infinit.

Cred prin urmare că ar trebui să îmbrăţişăm tehnologia

pentru că este o parte esenţială din răspunsul la

întrebarea: „cine suntem”?

Vă mulţumesc.

(Aplauze)