-
Paradise Film Distribution Company
-
o producție a Paradise center
-
SW-AURUM Film company
-
Arthur Smolyaninov
-
Anna Starshenbaum
-
Olga Popova
-
Gosha Kutsenko
-
lvan Okhlobystin
-
Sergei Puskepalis
-
Andrei Leonov
-
lrina Hakamada
-
Un film de
Vera Storozheva
-
Scenariu
Natalia Nazarova
-
Imagine
Oleg Kirichenko
-
Scenografie
Sergei Tyrin
-
Muzica
Gary Miller
-
Sunet
Eugene Chaiko
-
Costume:
Marina Ananyeva
Irina Lunina
-
Machiaj
Galina Ustimenko
-
Montaj
Mikhail Igonin
-
Tinere!
-
Ai zăpadă pe cap.
-
- Scuzați?
-
Un străin!
-
Toţi vă plimbaţi fără căciuli pe cap...
-
...şi apoi spuneţi că e frig în Rusia.
-
Producători executivi:
Anna Popova
Armen Adilkhanyan
-
Rusia? Deci sunt în Rusia?
-
Da, in Rusia.
-
Unde altundeva?
-
Producători:
Tatiana Sergeenko
Vera Storozheva
-
M-am săturat de planeta asta.
-
Producători principali:
Gevorg Nersisyan
Armen Manasaryan
Arthur Nersesyan
-
Da!
-
Sasha, la mulţi ani!
-
Ah, tu eşti, tată?
-
Ce oră e?
-
5 după-amiaza.
-
Cât?
-
E 5 după-amiaza în Kamchatka.
-
Fetiţă!
-
O să trec prin Moscova astăzi.
-
Crezi că ai putea să găzduieşti
doi vulcanologi pribegi?
-
Tată, aveam de gând să mă
întâlnesc cu nişte prieteni.
-
Cine e cel de-al doilea?
-
Colegul meu, Seryoga.
-
E un tip grozav.
-
E alpinist şi ştie şi să gătească
cartofi prăjiţi.
-
O să vezi, o să-ţi placă de el!
-
Tată, am deja un prieten...
-
...cu un năsuc drăguţ şi mustăcios!
-
Dacă mustăţile contează pentru tine,
îşi poate lăsa mustăţi!
-
Ce?
-
Cine?
-
- Am spus: "poate să-şi lase mustaţă".
- Tată, eu vorbeam despre motanul meu!
-
Tată!
-
La mulţi ani!
-
Bună, Valer! Tata o să vină
în vizită de Anul Nou.
-
Cum adică, tatăl tău? Păi nu ziceam
că mergem la Rodion?
-
O să sărbătorim mai întâi cu tata
şi apoi mergem la Rodion.
-
N-am putea să-l "sărim" pe tatăl tău?
-
Cine e aia?
-
Ce?
-
Cineva tocmai a trecut prin cameră. Cine e tipa?
-
E verişoara mea din Chelyabinsk.
-
De ce e în chiloţi?
-
Vrei să spui că nu trebuia
să aibă nimic pe ea?
-
Iubi! Cu cine vorbeşti?
-
Am terminat-o cu tine!
-
Iubi!
-
Din Chelyabinsk!
-
Tulup.
-
Eşti bine?
-
Cum să fiu bine? Ninge de o săptămână!
-
M-am săturat să tot curăţ zăpada.
-
Te doare?
-
Da, mă doare.
-
Dar acum?
-
Nu mă mai doare.
-
Bună! Ce-ai zice să petrecem
Anul Nou împreună?
-
Ce? Te-ai despărţit de Valeric
şi ţi-ai amintit să mă suni?
-
Da, sigur, stăteam aici şi nu făceam
altceva decât să aştept să mă suni.
-
Nu-i nimic dacă nu vrei.
-
Voiam să ţi-l prezint pe tatăl meu.
-
Tatăl tău? Să-l cunosc pe tatăl tău?
-
Vrei să mă foloseşti?
Ca să te ajut la examen?
-
Eşti bolnav cu capul?
-
Ia nişte pastile!
-
Nu, sunt bine, dar pe tine nu te văd bine,
astăzi!
-
Şi ştii de ce? Avem examen cu Volintsev!
-
Nu!
-
Şi ştim cu toţii că urăşte fetele-geolog,
nu-i aşa?
-
Ah, puşlama mică!
-
Cine? Eu?
-
Acum îţi văd adevărata faţă, Nikolaeva!
-
Este faşa unei persoane căreia nu-i pasă
de sentimentele celorlalţi...
-
Vino-ncoa!
-
Fir-ar să fie!
-
...sentimentul unicităţii tale
este o profundă iluzie!
-
Şapte miliarde de oameni
trăiesc pe Pământ,
-
dintre care 3.5 miliarde sunt femei.
Şi 5 milioane dintre ele sunt frumoase!
-
Vino aici, vino-ncoace!!
-
Periculoasă slujbă, prietene!
-
Oamenii aruncă sticle, ouă...
-
Am zis să vii încoace.
-
...crezi că poţi ispiti un bărbat ...
-
De ce ai omorât omul bun?
-
În fiecare săptămână un moscovit
cade de pe acoperiş...
-
...plin de sine, de ce nu vrei să trăieşti?
-
Uşor!
-
- Prietene!
- Ambulanţa e pe drum.
-
Prieten mort!
-
Un aşa om amabil!
-
A fost un accident!
-
Se dau pedepse mari şi pentru accident.
-
Înţeleg, înţeleg totul. Vino!
-
Hei, priviţi. Trăieşte!
-
De ce sperii oamenii?
-
Am crezut că ai murit. Tu eşti viu.
-
Ok Vitya, ia-ţi lucrurile. Bună ziua!
-
Deci, cine a căzut de la fereastră?
-
Eu.
-
Cum aşa? Şi tipul ăsta a căzut cu tine?
-
Nu, el ...
-
Am căzut pe el...
-
Bine, verificaţi-l.
-
- Şi ţineţi-i capul.
-Nu mişca!
-
Te doare?
-
Mă simt perfect!
-
E clar. E faza pasivă a şocului.
-
Aduceţi curelele!
-
...ea a căzut de pe acoperiş. El m-a împins,
şi s-a întins ca să cadă peste el!
-
Eroul Rusiei!
-
Taci din gură, OK?
Îţi spun că a fost un accident!
-
Bine, surioară. Te rog să urci în maşină!
-
Nu, nu pot.
-
Cum adică, nu poţi?
-
Am examen azi!
-
Ce?
-
Am examen!
-
Nu vă faceţi griji.
-
Amândoi ne simţim foarte bine.
-
Comedianţi nenorociţi ! Credeţi
că nu avem de lucru?
-
Cine va plăti pentru această alarmă falsă?
-
Hai. Lăsaţi prostiile.
-
Totul doare. Totul e vătămat înăuntru.
-
Am nevoie să mă duceţi la spital!
-
Treci în maşină.
-
Te vom duce la spital.
-
Vitya, hai să-l luăm măcar pe ăsta.
-
Sărbători fericite!
-
Dacă vă descurcaţi, asta e.
Noi plecăm.
-
Vitya, hai să mergem!
-
Uită-te la ea!
Cine o crede că are examen?
-
Numai gura e de ea!
-
Ar fi trebuit să chemăm poliţia!
-
Nesimţiţi!
-
Se pare că pot să zbor.
-
Numele meu e Sasha.
-
Numele meu e Seraphim.
-
Cum?
-
Seraphim. Înseamnă 'roşu-aprins'.
-
Da, mi-ar folosi ca să mă încălzesc puţin.
-
Tre' să plec!
-
Îmi pare rău!
-
Sărbători fericite!
-
Hei, roşu-aprins!
-
Paltonul tău e murdar!
-
Şi ce-ar trebui să facem cu el?
-
Fir-ar să fie!
-
Cheia e înăuntru!!
-
Oare nici nu mi-am încuiat uşa ieri?
-
Ce proastă sunt!
-
Hai înăuntru!
-
...poţi să taci, poţi să mă ignori,
dar nu vei putea să ignori pe toată lumea...
-
... şi într-o zi va trebui să plăteşti toate astea!
-
Şi toate astea din cauza ta!
-
De ce stai acolo? Dezbracă-te, vino înăuntru!
-
Să-mi dau jos şi cămaşa?
-
Ce?
-
Îmi cer scuze, cred că am înţeles greşit.
-
Total greşit.
-
Ţine!
-
Porneşte ceainicul.
-
Şi dă-i de mâncare pisicii.
-
Mâncarea e în frigider!
-
Nu mi se întâmplă mie asta.
-
De ce i-ai dat puiul meu?
-
Pisicilor le place carnea de pui.
-
Pe bune?
-
Şi mie îmi place!
-
Fir-ar să fie!
-
De ce n-ai pornit ceainicul?
-
L-am pornit.
-
Fir-ar să fie!
-
Cred că te-am lovit serios. Poate ar fi
mai bine să mergi la spital?
-
Nu, mă simt perfect sănătos.
-
Eşti sigur?
-
Uite aşa se porneşte.
-
Şă ţii minte.
-
Îmi schimb hainele, iar tu usucă-ţi
paltonul, este în baie.
-
Baia e aici.
-
Aer cald!
-
Foarte cald!
-
De unde eşti?
-
Din Ierusalim.
-
Presupun că nu aveţi uscătoare de păr
pe acolo, nu-i aşa?
-
Nu.
-
Şi atunci cum vă uscaţi pe cap?
-
Pe cap?
-
Scuze, dar de ce ar trebui
să mă usuc pe cap?
-
Da, bine.
-
Vrei ceai?
-
Verde, negru? Ceai!
-
Cafea?
-
Ceai.
-
Acest ceai creşte pe pantele
munţilor din Sichuan...
-
...o chinezoaică pe nume Xu Lin l-a cules
-
... ea iubea un bărbat pe nume Chu Young,
-
dar s-a măritat cu Li Zhen,
care lucrează într-o fabrică de L.E.D.-uri.
-
ŞI Chu Young nu s-a însurat deocamdată...
-
Bomboane cu cremă - din fructe confiate!
-
Produse la fabrica Octombrie Roşu!
-
Lapte condensat îndulcit, unt, sirop,
fructe glasate, alcool, coniac...
-
Aromatizanţi, 41.1 calorii!
-
Ambalatorul numărul 5.
-
Blondă vopsită,
-
mamă singură, 45 de ani.
-
Îmi pare rău, dar are 32 de ani
şi părul roşcat. Doi copii...
-
gemene. Katya şi Angela.
-
Uneori ia bomboane pentru acasă.
-
Dacă nu va înceta,
va fi concediată în curând.
-
E foarte trist.
-
Totuşi, cine eşti tu?
-
Adică din ce trăieşti?
-
Ajut oamenii.
-
Adică un fel de organizaţie de caritate?
-
Am putea spune şi aşa.
-
Şi care-i numele acestei organizaţii?
-
Oastea cerească.
-
Vrei să spui că eşti un fel de sectant?
-
Sunt un înger.
-
Înţeleg.
-
Şi eu.
-
Uneori!
-
Scuză-mă, tu eşti om.
-
Femeie.
-
Ascultă, ostaşule. Chiar trebuie să plec,
îmi cer scuze.
-
Cristalografia este o ştiinţă complexă.
-
De unde ştii asta?
-
Ce glumă bună...
-
De exemplu, să privim un fulg de zăpadă obişnuit.
-
Este un adevărat cristal, format
prin ciocnirea picăturilor de apă
-
cu particulele elementare din nori!
-
Priveşte această formă minunată!
-
Apropo, ai citit tratatul lui Johannes Kepler
despre fulgii de zăpadă hexagonali?
-
În acest tratat, autorul analizează
asupra formele fulgilor de zăpadă.
-
Ce faci aici?
-
Încerc să prind un taxi!
-
- Cu mâna?
Păi cu ce altceva?
-
Sfinte Sisoe!
-
Ce faci? Lasă maşina jos,
nebunule!
-
Am spus să-i dai drumul,
dacă nu - chem poliţia.
-
Scuzaţi că întreb,
de ce aţi oprit?
-
Nu o să credeţi.
-
Simt că înnebunesc.
-
Mă enervează să conduc maşina cu girofar.
-
Mai demult nu mă deranja,
dar azi mă înnebuneşte.
-
Aşa că am început să mă autosugestionez,
spunându-mi: 'n-o lua razna'.
-
Deşi e o maşină oficială,
tot mă simt aiurea să conduc cu girofar.
-
Dintr-o dată, văd o fată alergând, grăbită.
-
Şi mi-am spus: 'hai să fac o faptă bună'.
-
Mă scuzaţi, nu cumva sunteţi din Ierusalim?
-
Arăt ca şi cum aş fi?
-
Nu, întrebam şi eu.
-
Ei bine, Johannes Kepler s-a întrebat de ce
fulgii de zăpadă au toţi o simetrie hexagonală.
-
Unul dintre noi sigur s-a lovit la cap.
-
De ce? Pentru că atunci când picăturile
microscopice de apă din nori se ciocnesc
-
cu particulele elementare şi îngheaţă...
-
...se formează un cristal cu şase vârfuri.
-
Bine, uite, iubitorule-de-zăpadă!
Ai nişte gumă?
-
Gumă, știi tu.
-
Mersi.
-
Din cauza structurii moleculelor de apă,
sunt posibile doar unghiuri
-
de 60 şi 120 de grade
între razele cristalului!
-
Ce-i asta?
-
Este primul tip de gumă. Din 1848.
-
Produs de fabrica John Curtis.
Se numea "Licorice Lulu."
-
- Ce-i porcăria asta, Lulu?
- Sasha!
-
Sărbători fericite!
-
Cine-i tipul?
-
Seraphim! Încântat să vă cunosc!
-
Varvara. Plăcerea e de partea mea!
-
Hai, mergem?
-
- E un psihopat, proasto!
- Un psihopat?
-
Pare foarte simpatic...
-
Salut!
-
Nesuferitul ala de motan
s-a suit pe pervaz.
-
Salut!
-
Am încercat să ajung la el şi am alunecat,
şi am zburat până la pământ ca un glonte!
-
De la etajul 3!
-
Groaznic! Și probabil ţi-a trecut
toată viaţa prin faţa ochilor?
-
Cum? Ce viaţă?
-
Cădeam şi strigam 'Maaaaaa'!!
Şi tipul ăsta stătea dedesubt!
-
Aici se dă examenul vostru?
-
Da, oarecum da. Dar va trebui
să intri pe uşa cealaltă!
-
Scuzaţi-mă. Ce fel de examen e acesta?
-
Stai să-ţi explic!
-
Omul ăsta ţi-a salvat viaţa!
Şi tu zici că-i psihopat!
-
Bine, nu e psihopat,
dar e ceva ciudat cu el...
-
I-am spus să pornească ceainicul,
şi el doar l-a pus pe masă.
-
N-a mai văzut în viaţa lui un uscător de păr!
-
Asta se numeşte 'idioţenia consumatorului
de sex masculin', care este ceva normal!
-
A oprit o maşină ţinând-o
de bara de protecţie cu o mână.
-
Am văzut la TV un om care
trăgea un tren cu dinţii!
-
Mi-a luat 15 minute să ajung aici
cu o maşină cu girofar. Iar el era deja aici!
-
Înseamnă că a avut o altă maşină
cu girofar, ceea ce explică totul.
-
Poate lucrează pentru Securitate (FSB).
-
Zice că este din Ierusalim.
-
Atunci poate e din
serviciile secrete israeliene.
-
Spune că e un înger.
-
Înger? Și ce nu-ţi convine
în treaba asta?
-
Ai făcut fiţuicile?
-
Ia uită-te aici.
-
Aici este reţeaua cristalină, asta e celula
elementară, şi aici avem polimorfismul.
-
Faci mişto de mine?
Ce, suntem în epoca de piatră?
-
Asta-i poliporcărie, nu polimorfism.
-
Știi ce!
-
Mi-a luat juma' de noapte să le fac.
-
E ordinul rectorului. Oricine e prins
cu telefonul mobil, va fi dat afară.
-
Nu se spune nimic despre
fiţuici în ordinul acela.
-
Ok, maimuţelor, coborâţi toţi mai aproape!
-
N-am de gând să stau cu voi până la Anul Nou!
-
Pregătiţi-vă carnetele de note.
-
Puneţi toate telefoanele mobile pe masă!
-
De ce ai mai venit? Tu eşti trecut automat!
-
Dă-mi carnetul!
-
Haideţi, haideţi!
-
- Să nu bei prea mult.
- Nu beau deloc.
-
Şi nu fumez.
-
- Sărbători fericite!
- Mulţumesc!
-
Ok, cine răspunde primul,
primeşte un punct în plus!
-
Varv!
-
Varv, formarea zăpezii.
-
Acuşica.
-
- Mai jos, mai jos...
- Nu pot.
-
Tu!
-
Ce cauţi acolo?
-
Nimic!
-
Nu, căutai ceva, am văzut eu.
Ai nevoie de ajutor?
-
Nu! Mulţumesc! O să răspund!
-
Numele?
-
Nikolaeva!
-
Legea simetriei cristalelor. Formarea zăpezii!
-
În secolul al XVI-lea, savantul
Johannes Kepler s-a întrebat
-
de ce fulgii de zăpadă
au numai forme hexagonale!
-
L-ai citit pe Kepler ?
-
Da, îmi place Kepler! Şi tratatul său
mi se pare o carte extraordinară!
-
Interesant, continuă!
-
Fulgii de zăpadă au forma
unei stele hexagonale,
-
şi trebuie să existe
o cauză pentru aceasta.
-
Căci dacă ar fi doar o coincidenţă,
atunci de ce nu vedem
-
şi fulgi pentagonali sau septangulari?
-
Tu!
-
Ce ascunzi acolo?
-
Am văzut totul. Ce ai acolo?
-
Te cred! Vei fi un geolog excelent,
dă-mi carnetul!
-
Am văzut totul, totul, nu, nu.
Ce e acolo sub fusta ta?
-
Sub fustă? Picioarele.
-
Nu mai spune!
Dar pe picioare ai prinse fiţuici.
-
Fata asta îl citează pe Kepler,
iar tu - uită-te la tine!
-
Dă-mi toate alea.
-
Da! Cum?
-
Staţi un pic, sunteţi sigură?
-
S-a născut fiul meu.
-
Felicitări!
-
4 fete în 3 ani!
-
Adică 3 în 4 ani. Fiul meu!
-
O fată nu poate să fie un bun geolog.
-
Nu poate să care pietre, e prea greu.
-
Şi după ce se mărită...
-
...poate spune adio muncii de teren!
-
Toată lumea primeşte 10!
Daţi-mi carnetele!
-
Uite, era prima dată când
auzeam despre Kepler.
-
Nu, pe bune, am deschis gura
şi m-am trezit spunând asta.
-
E cu totul altfel când cuvintele
îţi ies singure din gură.
-
Deci? La ora 10 la Rodion?
Nu uitaţi ţinuta obligatorie.
-
Cine vine în blugi,
va sărbători Anul Nou pe stradă.
-
În sfârşit, o să-i văd picioarele
lui Nikolaeva!!
-
Deci nu te interesează picioarele mele.
-
Ai găsit o rochie?
-
S-a schimbat planul.
-
Tata o să vină la mine, cu o echipă
de vulcanologi.
-
Şi eu ce-o să fac acolo fără tine?
-
Un 10, mamă...
-
... cum adică 'cum'? Am învăţat!
-
Sasha!
-
Sasha, iartă-mă, am fost
foarte nepoliticos, azi dimineaţă,
-
Dar totul m-a luat prin surprindere.
Nu eram pregătit.
-
Apoi m-am gândit 'de ce nu?' Mi-ar plăcea.
-
Mi-ar plăcea.
-
Cum aşa?
-
Ce anume ţi-ar plăcea?
-
Păi, să-l cunosc pe tatăl tău, şi...
-
Kolya...
-
Pe Pământ sunt 7 miliarde de oameni!
Ai de unde să alegi!
-
Bine, să mergem.
-
- Încotro?
- Ţine-te după noi.
-
Uite-l!
-
Kolya...
-
tipul ăsta nu-i normal.
-
Mă urmăreşte de azi de dimineaţă.
-
Fă ceva!
-
Ca de pildă?
-
De exemplu, spune-i să plece.
-
Şi o să plece?
-
Depinde de cum îl rogi.
-
Sasha, lasă-mă să fac eu asta.
-
Nu!
-
Cum îl cheamă?
-
Ce contează?! Mă duc eu?
-
Stop!
-
Probabil vrei să mă loveşti?
-
Cine, eu?
-
Deja am fost lovit astăzi.
-
Mi-au scos şi un dinte.
-
E bine acum?
-
Da, e bine!
-
Sasha!
-
Tipul ăsta îşi pune singur dinţii!
-
Bine!
-
Kolya...
-
...pleacă, mă descurc şi singură, pricepi?
-
Tinere!
-
...întoarce-te!
-
Întoarce-te!
-
...şi pleacă!
-
Pleacă!
-
Nu sta aici. Tu pleacă în cealaltă parte!
Amândoi!
-
Psihopatul...
-
laşul şi afemeiatul.
-
Cine-i afemeiatul?
-
Valer.
-
L-am sunat pe Skype, şi în cadru a apărut
un trup dezbrăcat
-
fără cap, dar în chiloţi.
Chiloţi roşii.
-
Şi cine era?
-
De unde să ştiu? Ţi-am pus că nu se vedea
capul,
-
nu pot să identific
o persoană după chiloţi.
-
Nu, eu nu cred că e psihopat.
-
- Cum aşa?
- Are un palton frumos şi vorbeşte interesant.
-
Vrei să spui că încă mai crezi în îngeri?
-
Ei bine, admit că există.
-
Bună, tată.
-
Sasha, aici e furtună de zăpadă
şi zborul nostru s- anulat!
-
Şi cum rămâne cu Anul Nou?
-
Ne descurcăm noi cumva.
-
Bine, pe curând!
-
O să întârzie.
Vreme nefavorabilă zborului.
-
Ia uită-te la asta.
Tânărul nostru voluntar repară troleibuzul.
-
Sash, mi-l laşi mie?
-
Poţi să visezi.
O să am şi eu nevoie de el.
-
Hai vino.
-
Seraphim! M-ai putea ajuta astăzi?
-
Sigur că da, îngerii au fost creaţi
pentru a-i ajuta pe oameni.
-
Bine, poţi să spui tuturor
că eşti prietenul meu?
-
Bine, dar nu o să pot rămâne
decât până la 12 noaptea.
-
Perfect, e exact cât am nevoie.
-
Câinele grădinarului (nu mănâncă,
dar nici nu lasă pe alţii să mănânce),
-
ca de obicei.
-
Priviţi! Se mănâncă unul pe altul!
-
Se numeşte sărut.
-
franţuzesc.
-
- Aaa, ăsta este sărutul franţuzesc?
-
- Da, Seraphim, şi dacă doreşti
ţi-l pot explica în detaliu, dar nu aici.
-
Uşurel! Găseşte-ţi un iubit
şi explică-i-l lui.
-
Seraphim, ce faci mâine?
-
Mâine nu voi fi aici.
-
Ai înţeles?
-
- Acum linişteşte-te!
- Nu pot! Până nu mănânc ceva.
-
Să mergem acolo.
-
Haideţi să mergem!
-
Poftiţi, poftă bună!
-
Mulţumesc!
-
Ăsta e locul nostru preferat. Venim
aici deseori şi jucăm acest joc.
-
Jocul se numeşte 'ghiceşte'.
-
Acolo!
-
Trebuie să-i ghiceşti numele
şi profesia.
-
Este Leonid, manager la o firmă mică.
-
Pavel, fotograf!
-
Numele lui este Boris. Este dermatolog.
-
Du-te să verifici.
-
Se tot plimbă pe acolo,
fără să ştie că noi îl privim.
-
Da.
-
Seamănă foarte mult cu felul în care
noi vă privim de acolo.
-
Şi ce şimţi acolo sus?
-
Iubire!
-
Numele lui este Boris şi este artist!
-
Se pare că te-ai înşelat,
domnule Roşu-Aprins!
-
Se pare că nu ştii chiar tot.
-
Este dermatolog.
-
Ei, a ghicit măcar numele!
-
Nu contează, probabil a fost distras.
-
Şi Seraphim acum tocmai imi
spunea că mă iubeşte.
-
Deja?
-
Să vă las singuri?
-
Nu, de ce?! Şi pe tine te iubesc.
-
Asta-i bună!
-
Nu, stai puţin. Poţi să ne spui clar
pe care din noi o preferi?
-
Cum?
-
Vă iubesc pe amândouă.
-
- Şi pe tine.
- Mulţumesc.
-
Afemeiat fără îndoială.
-
Ce înţelegi prin 'Te iubesc'?
-
Iubire.
-
Eu îi iubesc pe toţi. Absolut toţi!
-
E ca un fel de lanţ al slăbiciunilor.
-
Haide să-i explicăm dragului nostru
reprezentant al puterilor supranaturale
-
ce este "iubirea".
-
Ei bine, iubirea apare când un bărbat
şi o femeie se întâlnesc
-
şi apare o scânteie.
-
Scânteie?
-
Ei bine, da, sau atracţie! Ca atunci când
nu te poţi gândi la altceva sau
-
la altcineva, şi nu vezi nimic în jur...
-
şi bucuria de a trăi creşte,
şi mănânci fără să te îngraşi.
-
- Deci tu spui că dragostea este...
- Un joc.
-
Oamenii joacă acest joc,
şi apoi se despart.
-
Se despart?
-
Ei bine, desigur, toate se sfârşesc
mai devreme sau mai târziu.
-
Ştii tu, vară, trafic, cafea,
ţigări...
-
zahăr, noapte ...
-
...şi dragoste.
-
Eu nu-s de părerea asta!
-
De-aia nu ai iubit!
-
Iartă-mă!
-
- Unde te duci? Stai!
- Nu vezi că un om este bătut?
-
Ce eşti tu, un fel de super-erou?
Ce-ţi pasă?
-
Hei, băieţi! Ce faceţi? Vine Anul Nou.
Daţi-i pace omului.
-
Tu ce te bagi, grăsano?
-
Eu grasă?
-
- Ce tarel!
- Ridică-te, repede! Hai, vino.
-
Îţi plac negrii.
-
Ţineţi-o.
-
- Scorpie ce eşti!
- N-o atingeţi!
-
Luaşi mâinile de pe ea.
-
Ce vrei?
-
Ia-ţi mâinile jegoase de pe mine,
macacule!
-
Care-i problema?
-
O fi din cauza porcăriilor
pe care le-am fumat?
-
Simt că-mi vine rău.
-
Hei băieţi, care-i problema?
Terminaţi cu prostiile!
-
Uluitor! Uluitor! Acesta este un caz
unic de pigmentare instantanee!
-
Să ştii, să vii la clinica mea.
Sunt dermatolog...
-
- Ia du-te-colo, dermatologule!
- Hai să ne cărăm de-aici.
-
Incredibil!
-
Boris Anatolyevich, dermatolog.
-
Ei bine, Boris Anatolyevich...
-
...absolvent de ştiinţe medicale,
de ce-aţi minţit?
-
Ştiţi, când o fată aşa de frumoasă
m-a abordat pe stradă,
-
n-am avut curajul să-i spun...
-
'Sunt dermatolog'.
-
Da, eşti aşa de frumoasă!
-
Da' ştiu că ai curaj.
-
Sunt un om bun, student la facultatea
de "utilaje petroliere".
-
Tatăl meu este rege.
-
Vreau să am grijă de tine.
Pentru mult timp. Cât vrei tu de mult.
-
Super, tu te-ai ales cu îngerul,
eu cu prințul.
-
Hai să ne îngrijim de faţa ta, Prinţule.
-
Wow! Deci iubitul meu e un înger?
-
Îmi imaginez ce-ar zice tata dacă
s-ar întoarce şi m-ar găsi neagră.
-
Nu are tată, doar mamă.
-
Hai că nu te cred.
Nu cred că eşti un înger.
-
Nu-l crede surioară, eu sunt îngerul!
-
- Nu, eu sunt!
- Amândoi sunteţi îngeri, hai să mergem.
-
Eu sunt înger. El nu e!
-
Deci eşti un înger?
-
Ei bine, haide. Dacă chiar eşti înger,
arată-mi ceva!
-
Ce?
-
Nu ştiu. Un miracol.
-
Hai!
-
Ce anume ai dori?
-
Ce-aş dori?
-
Când eram mică am avut un vis...
-
... cum că mergeam pe stradă. Apoi
am auzit o voce care mă striga: fetiţo!
-
m-am întors, şi l-am văzut...
-
pe acest tânăr frumos...
-
înalt de doi metri, care mi-a spus...
-
Actele la control, vă rog!
-
Bună!
-
Poftiţi!
-
Ai nevoie de invitaţie specială?
-
Nu am acte.
-
Cum aşa?
-
Cine eşti? De unde vii?
-
- Lăsaţi-l, este străin.
- Cu atât mai mult.
-
Unde ţi-e viza, vampirule?
-
Nu sunt vampir. Sunt un înger.
-
Dacă e pe aşa, vii cu noi.
Urcă-n maşină.
-
Hei băieţi. Se apropie Anul Nou, credeţi că...
-
am putea rezolva amiabil situaţia?
-
Amiabil? Cum adică?
-
Ei bine...
-
Cinci?
-
Zece?
-
Douăzeci de mii?
-
Nici vorbă! Nu luăm mită!
-
Seamănă cu coarnele de cerb!
-
Vreţi un cerb?
-
Da, sigur, du-mă la...
-
cerbul tău, cerbule.
-
Un cerb!
-
30 transmite, avem un cerb
în faţa noastră.
-
Un cerb!
-
Să fiţi aici într-un minut.
N-avem destui oameni.
-
- Mergeţi!
- Mulţumim!
-
Grăbiţi-vă că o-ncurcaţi.
-
Unde au plecat? Parcă voiau
cerbul ăsta, nu-i aşa?
-
Îl voiau!
-
Acum!
-
Avem cerbul.
-
Secvenţa următoare!
-
Unde sunt cuplurile de îndrăgostiţi?
-
Iată-le!
-
Cine eşti tu?
-
Asistenta dvs.
-
Păi atunci asistă-mă!
-
Am nevoie de nişte priviri. Şi am cerut
un cuplu de îndrăgostiţi...
-
... şi nu funcţionarii din administraţia
publică în grevă!
-
Ceai verde pentru dvs.
-
Hei, aţi vrea să apăreţi într-un cadru
pentru filmarea noastră, vă rog?
-
- Şi ce trebuie să facem?
-
- Regizoarea vă va spune tot, desigur
nu veţi fi plătiţi! Sunteţi de acord?
-
Haide, haide!
-
Hai să mergem!
-
Deci ce ziceţi?
-
- Bună!
- Bună!
-
Minunat!
-
În regulă, acum, abia v-aţi întâlnit!
-
Nu vă cunoaşteţi prea bine,
dar vă placeţi.
-
Nu vă uitaţi la aparatul de filmat.
Priviţi-vă unul pe celălalt!
-
Ochi în ochi, până la comanda 'tăiaţi'.
-
Trebuie să ne sărutăm?
-
- Sărut?
- Sărut?
-
Nu. În niciun caz nu vă sărutaţi.
E abia începutul relaţiei voastre.
-
Doar vă priviţi unul pe celălalt şi
în sufletele voastre se naşte magia.
-
Ca o floare.
-
E destinul vostru!
-
E destinul vostru, înţelegeţi?
-
Vă omor pe loc dacă priviţi la cameră
sau dacă vă sărutaţi.
-
Vă rog să aprobaţi costumele.
-
Gata de filmare!
Zăpadă, ventilator, camera!
-
Haideţi, mergeţi după ea.
-
Acţiune!
-
Acţiune!
- Gata!
-
Camera!
-
Scena 36. Secvenţa a treia. Dubla întâi.
-
Începeţi!
-
Nu pot, scuzaţi-mă. Lăsaţi-mă să...
-
Stop!
-
Tinere!
-
Tinere, tu, vino aici!
-
Vino aici! Ar trebui să joci în filme.
-
Faţa ta e uluitoare,
pur şi simplu străluceşte în cadru.
-
Şi a mea?
-
A ta nu.
-
Pur şi simplu nu. Ar trebui
să ai grijă la alimentaţie.
-
Ok, ce urmează?
-
SCENA 37.
-
Apoi va rula în cinematografe.
Pe ecrane uite aşa de mari.
-
De ce?
-
Cum adică de ce? Pentru că... ***
E aşa greu să explici un lucru simplu!
-
De ce tot spui cuvântul ***?
Ce înseamnă?
-
Ei bine, înseamnă...
-
e acelaşi lucru cu alt cuvânt,
care înseamnă...
-
...o femeie cu un comportament indecent,
ca să zicem aşa.
-
Cum o cheamă? O cunoşti?
-
Pe cine?
-
Pe femeia aceea...
-
O, ***! Mă-nnebuneşti de cap!
-
O spunem fără vreun motiv anume,
e o expresie.
-
Nu lătra, Jorik!
-
Jorik!
-
Ce nenorocire de An Nou!
-
Câinele e mort.
-
Iisuse!
-
Seraphim, fă ceva!
-
Ajutaţi-ne! Jorik!
-
Vreţi să-l controlaţi? Cred că are puls.
Mie mi-e frică!
-
- Cineva!
- Jorik!
-
Jorik!
-
O să fie bine.
-
Jorik!
-
Ridică-te!
-
Hai!
-
Ridică-te!
-
Jorik, ce m-ai speriat, ai speriat-o
pe mami, prostuţule!
-
- Vă mulţumesc foarte mult!
- Sărbători fericite, Jora!
-
Ai văzut? Cum e posibil aşa ceva?
-
Alo! Da!
-
Adică eu te înnebunesc de cap?
-
Nu cumva tu mă înnebuneşti de cap?
-
Valer, uite, gata cu tâmpeniile.
-
Ce?
-
Du-te la naiba, Valer!
-
Crezi că ai putea să faci
pe cineva atât de urât...
-
încât nicio fată să nu se apropie
de el la mai puţin de 3 metri?
-
Nu, nu pot!
-
Şi atunci la ce mai eşti bun?
-
Dar ce fac fetele de obicei
cu iubiţii lor?
-
Ţi-aş putea spune...
-
dar ai leşina.
-
Te rog ia aminte, numai cei mai puternici
şi echilibraţi îngeri
-
sunt trimişi în Rusia!
-
Ah, da!
-
Bine, poţi cel puţin să ridici o greutate?
-
Foarte bine. Ajunge, las-o jos.
-
Mulţumesc.
-
Seraphim, Seraphim!
-
Sunt aici!
-
- Sunt aici!
- Te văd.
-
Vino încoace! Acum o să înţelegi.
-
În fiecare an îmi spun: du-te şi cumpără
cadourile din timp'!
-
Cadouri? Te referi la daruri? Ofrande?
-
Cam aşa ceva. Nu chiar aşa de pretenţios.
-
Sunt mai degrabă o expresie a respectului,
iubirii, etc. Chestia e să ghiceşti.
-
Apropo, ce cadou să-i iau
lui tata?
-
Îşi doreşte schiuri.
-
- Schiuri?
- Schiuri.
-
Ei, ai grijă!
-
Aceasta este o campanie publicitară.
Nu doriţi să încercaţi?
-
- Asta e şampanie?
- Da.
-
Dorim.
-
Trebuie să plătim .
-
Nu, nu-i nevoie. Pune-l la loc.
-
- E gratis, nu-i aşa?
- Da.
-
Mulţumim!
-
- Nu putem face asta!
- Azi toată lumea poate face orice doreşte.
-
Ei bine?
-
Îţi place?
-
Mă simt ameţit.
-
Asta-i bine!
-
Să mergem!
-
Mă simt aşa de ameţit.
-
Se poate? Mulţumesc
-
Ce s-a întâmplat cu capul ei?
-
Nu are cap, pentru că femeia fără cap
este femeia ideală în ziua de azi!
-
Femeia ideală?
-
O, vă vine superb!
-
Rochia asta se potriveşte bine
cu capul tău.
-
Faceţi-o cadou fetei.
-
Asta e ceea ce fac barbaţii?
-
Cam aşa ceva.
-
O cumpărăm.
-
Ce e asta?
-
Cu această monedă, Regele Henry de Navarra
-
l-a eliberat din captivitate
pe prietenul lui,
-
Contele Antoine de Martignac...
-
...apoi s-a aflat printre monezile cu care
a fost cumpărat castelul regelui...
-
Apoi a fost pusă într-un cufăr
unde a rămas mai bine de 100 de ani,
-
dar a fost furată
în timpul incendiului din anul 1745...
-
Gata.
-
Nu primim valută străină.
-
Unde te duci? Stai, stai!
-
Stai!
Ţi-a furat moneda!
-
Chelnerul!
-
Este în regulă, are mai multă nevoie
de ea decât mine.
-
Fă ceva!
-
Nu e nevoie.
-
Are mai multă nevoie de ea.
-
Eşti aşa sfânt că îmi vine rău.
-
Mirosul unui bărbat adevărat.
Cum ar trebui să miroasă?
-
Depinde.
-
Probează-l!
-
Oh, Seraphim! Ajunge.
-
Miros acum ca un bărbat adevărat?
Miroase.
-
Miros?
-
Ai un miros absolut diferit.
-
Sigur, parfumul miroase diferit
pe fiecare persoană.
-
Tinere, acesta e parfumul tău!
-
- Parfumul meu?
- Tinere!
-
- Nu ai nevoie de el.
- Dar a spus că e parfumul meu!
-
Crede-mă!
-
Doamnă, vă rog să încercaţi
acest nou parfum.
-
Ce face?
-
Dansează.
-
De ce?
-
Pentru că se simte bine.
-
Şi eu mă simt bine. Dar nu dansez.
-
De ce?
-
Ca-ntr-un vârtej cuplurile vesele se învârtesc...
-
Ne despărţim acum de vechiul an...
-
- Cumpăraţi un sistem audio integrat...
- Seraphim!
-
- Toţi se uită la noi!
- Şi ce dacă! Mă simt bine. Hai să dansăm!
-
Te rog! Haide!
-
Stai!
-
Aşează-ţi mâna pe talia mea.
-
- Unde?
- Pe talie.
-
Hai să dansăm ca ea.
-
Mă simt ameţit.
-
E bine, aşa se întâmplă.
-
Frumoasă treabă, bătrâne!
-
Nu sunt bătrân. Sunt bărbat!
-
Iubitul ei!
-
Băiete, iubita ta este cea mai frumoasă.
-
Mulţumesc!
-
Este iubita mea numai pentru o zi!
-
Iubită pentru o zi?
-
Da, bineînţeles!
-
Nu sunt iubita ta deloc.
-
Sasha!
-
Stai puţin!
-
Ce?
-
Ai uitat schiurile!
-
Păstrează-le. Încă mai ai timp să schiezi.
Mai e încă mult timp până la 12 noaptea.
-
Varv?
-
Unde eşti?
-
Acasă! Îl tratez pe prinţ. Nu vrea
să meargă la spital. Preferă casa bunicii.
-
Ascultă, am căutat în enciclopedie. Înger
înseamnă 'mesager'.
-
Sasha, dacă el este un înger,
se află aici cu un anumit motiv! Înţelegi?
-
Este aici ca să aducă un mesaj.
-
Aşa că prinde-l şi fă-l să vorbească!
-
Nu mai am pe cine prinde,
ne-am despărţit!
-
Despărţit? Hai la mine!
Bunicuței i-e dor de tine.
-
Prinţul a făcut nişte cotlete.
-
Hei, uite un olimpic! Olimpic!
-
Ia uite la tipul ăsta!
-
Ce face? Nu-i rău deloc, nu-i aşa?
-
Te sun eu înapoi.
-
- Schiază pentru prima dată!
- Nu mai spune.
-
Fii serioasă! 90 de kilometri la oră!
-
Prima dată, aiurea!
Oricât de bun schior ar fi...
-
el riscă prea mult.
-
Îi plac riscurile.
-
Ne oprim? Tipul o să cadă până la urmă.
-
Nu e un tip obişnuit.
-
Accelerează, te rog!
-
Cum?
-
Calc-o, am spus!
-
Ieşi afară!
-
Jos din maşina mea. Afară! Afară!
-
Ok, am ieşit.
-
Cum poţi să te porţi aşa cu el?
Cum de vă purtaţi toate aşa cu noi?
-
Vă iubim, suntem gata să ne rupem gâturile
pentru voi, ca voi să vă daţi aere.
-
- S-o calci tu acasă!
- Ce?
-
Înţelegi ce vreau să spun cu asta!
-
Ai auzit!
-
Hei! Olimpicule!
-
Schiurile sunt foarte bune.
-
Tatălui tău o să-i placă.
-
Sasha, am spus că ești iubita mea
pentru o zi,
-
dar pentru mine asta înseamnă întreaga
mea viaţă. Înţelegi?
-
Nu, nu! Iubirea e un sentiment real
şi pământesc...
-
... şi implică întotdeauna să ai
pe cineva în preajmă...
-
- ...să-i simţi atingerile.
- Bine, atinge-mă!
-
Nu cred asta.
-
Stai. Stai!
-
De ce? Vrei să ne sărutăm?
-
Eu? Cu tine?
-
Uită-te la tine.
Nici măcar nu eşti un bărbat!
-
Dar miros ca un bărbat adevărat!
-
Nu, miroşi a ceva magic!
-
Ca un înger, nu ştiu cum. Dar asta
nu are nimic în comun cu un bărbat!
-
Bine, atunci. Ce să fac?
Spune-mi!
-
Nu ştiu...
-
Dacă un bărbat pune o astfel de întrebare,
atunci înseamnă că nu e deloc bărbat!
-
Hai să mergem, Vitya!
-
Oh! Iarăşi dăm de ei. Schiind.
-
Le dau una peste cap cu schiurile alea
dacă iarăşi fac figuri.
-
- Deci, ce s-a mai întâmplat acum?
- Repede, vă rog.
-
Nu ştiu, a căzut pur şi simplu!
-
A căzut?
-
- Nu spune nimic.
- Nimic nou!
-
Unde te doare?
-
Aici!
-
Asta pentru că ai schiat
cu coastele rupte!
-
Cum adică rupte? A mers pe
picioarele lui toată ziua!
-
Da, şi a şi zburat astrăzi.
Hai, pune-i curelele.
-
Vitya, aşează-l.
-
Mâna ta e aşa caldă!
-
Ce înseamnă asta?
-
- Înseamnă că inima ta pompează sânge,
deocamdată.
-
- Inima.
-
Sigur eşti un înger?
-
Ai putea să-i scoţi schiurile, măcar?
-
Nu sta acolo!
-
Apasă-ţi pieptul!
-
Am spus 'apasă-ţi pieptul'!
-
Am spus ţine-ţi pieptul apăsat!
-
Nu înţeleg. E o invitaţie la dans?
-
Ai spus 'apasă-ţi pieptul'.
-
Dragă! Vezi că sunt chel?
-
Asta înseamnă că iubesc femeile,
şi femeile mă iubesc pe mine.
-
Nu respira!
-
Dă-mi analizele.
-
Sânge, urină.
-
Fetiţo!
-
Aştepţi la radiografie?
-
Nu.
-
Stai aici, nu plânge.
Totul se vindecă în zilele noastre.
-
Te vor face bine!
-
Ce mai e şi asta?
-
- De ce nu funcţionează?
Ce se petrece aici?
-
- Doctore!
-
Doctore, iată analizele!
-
Îmi pare rău, doamnă! Aparatul meu
pentru radiografie nu funcţionează.
-
Analizele!
-
- Nu am nevoie de ele.
-
- Fă odată radiografia. Nimeni nu vrea
să ne vadă fără ea!
-
Pavlik, Pavlik!
-
Pavlik, vino încoace!
-
Hai să te vadă doctorul.
-
Vedeţi?
-
E complet negru.
-
Mamă!
-
Şi o să fie negru
pentru tot restul vieţii?
-
Depinde de el.
-
Chiar totul depinde de noi?
-
Totul.
-
Nu, dacă o să cred cu totul
că eşti un înger, o să o iau razna!
-
Oamenii nu înnebunesc
pentru că cred în îngeri!
-
Ce fac ei?
-
Joacă capra.
-
Cine este capra?
-
Lasă-ţi schiurile. Uite-o aici!
-
Îmi place să joc capra!
-
Şi mie!
-
Sigur, nu e chiar o pârtie. Aveam
o pârtie în Kamchatka...
-
pe care puteai să zbori efectiv
un kilometru strigând: mamaaaa...
-
...iar mama stătea la capătul ei şi râdea.
-
Şi apoi...
-
...m-a părăsit.
-
Te-a părăsit?
-
Pe 31 decembrie...
-
a mers împreună cu tata la munte...
-
... acolo a fost o avalanşă...
-
...şi mama s-a dus.
-
S-au iubit foarte mult. Şi ce dacă?
-
A salvat-o cumva această iubire?
-
Nu!
-
De-asta cred
că trebuie să trăiesc aici şi acum,
-
pentru că nimic nu va fi după asta.
-
M-am săturat de atâtea miracole.
-
Aş vrea să fii un om obişnuit.
-
Un om obişnuit?
-
Cum se face asta?
-
E foarte simplu. Oamenii obişnuiţi
merg în vizită...
-
ascund daruri sub pomul de Crăciun...
-
...se uită la filme vechi,
îşi pun dorinţe...
-
Şi apoi?
-
Şi apoi merg la culcare.
-
Şi apoi?
-
Şi apoi nimic! Nu există decât
"aici şi acum".
-
Şi acum îmi doresc să te sărut
mai mult ca orice.
-
Sasha, nu pot face asta!
-
Dar să dai buzna în viaţa mea
nu a fost o problemă pentru tine!
-
Seraphim!
-
Da, tată!
-
- Sasha! Te iubesc foarte mult!
- Ce?
-
Nu te teme. Te iubesc foarte mult!
Să nu te temi de nimic.
-
Draga mea fetiţă,
te iubesc tare mult!!
-
Ce spui tată? Tată, nu te aud!
-
Mă auzi?! Te iubesc foarte mult!
-
Alo!
-
Nu, nu, nu, nu!
-
Scuzaţi, vă rog, am nevoie de un telefon
ca ăsta, urgent!
-
Imediat!
-
După cum am fost informaţi
de biroul de presă
-
al Ministerului pentru Situaţii de urgenţă al Rusiei...
-
...avionul Su-825 a decolat
din Petropavlovsk, Kamchatka,
-
la ora Moscovei 12:03. După ce
a parcurs 500 kilometers...
-
echipa a descoperit că un motor a luat foc
-
şi a distrus sistemul de navigare.
-
Echipajul
face tot posibilul pentru a ateriza.
-
Situaţia e complicată de condiţiile
meteorologice nefavorabile.
-
Ninge puternic
în zonă de mai bine de 3 ore.
-
Domnişoară, telefonul dvs.
funcţionează bine.
-
Mai repede, te rog, tatăl meu este acolo!
-
Avionul are 132 de pasageri la bord,
inclusiv cei 7 membri ai echipajului.
-
Pe aeroport este stare de alertă maximă...
-
Abonatul are telefonul închis
sau în afara ariei de acoperire.
-
...la faţa locului sunt medici
pentru urgenţe, ambulanţe ...
-
Acestea sunt ştirile
din ultima jumătate de oră,
-
vă vom ţine la curent
cu evoluţia evenimentelor.
-
Te-am rugat
să mi-o aduci pe mama înapoi...
-
şi nu ai făcut-o...
-
Dacă mi-l iei pe tata...
-
Nu o să mai cred niciodată. Ai înţeles?
-
Ai putea să te rogi şi îngerului păzitor!
-
Uite-l aici!
-
Acesta m-a dezamăgit total.
-
- Îngerul?
- Da, îngerul!
-
Alo! Tată!
-
Sasha, totul e bine.
-
Sunt în viaţă. Nu-ţi face griji.
-
Tocmai am aterizat.
-
Tăticule!
-
Vom zbura către Moscova într-o oră.
Sunt bine.
-
Alo, alo, tata!
-
Ce bine!
-
Mulţumesc!
-
Tata trăieşte!
-
Permiteţi?
-
Bravo. Meriţi mulţumiri.
-
Hai înăuntru.
-
Dă-mi bomboana.
-
Dă-mi-o.
-
Mai încet. Sau îi spun Domnului
că nu eşti cuminte.
-
Iar eu o să-i spun
că furi bomboane de la fabrică.
-
Ce spui? Taci din gură!
-
Scuzaţi-mă.
-
Dumneavoastră sunteţi ambalatorul nr. 5?
De la fabrica Octombrie Roşu?
-
De ce?
-
Dacă nu încetezi să faci asta,
te vor concedia.
-
Doamne! Dar nu luam mult.
-
Oricum, n-o să mai fac!
-
Aţi putea să-mi spuneţi cât e ceasul?
-
Sigur!
-
- E ora zece!
- O să mă omoare.
-
Mai aveai încă 2 ore.
-
Şi deja ai dispărut!
-
Rodion!
-
- Ce m-ai speriat!
- Ce cauți aici?
-
Ar trebui să fii la mine în juma' de oră!
Hai urcă. Haide, haide.
-
Ce-i prostia asta, cu Valer. Mă tot sună
şi-mi spune poveşti cu îngeri.
-
Nu ți-a zis nimic despre chiloţii roşii?
-
Nu, nimic despre aşa ceva.
-
Opreşte aici.
-
Nu, nu-i ajut pe ăştia cu girofar
din principiu!
-
Te rog, opreşte!
-
Aţi putea, vă rog, să mă luaţi cu voi?
Până la prima intersecţie.
-
Mi-a murit cureaua de transmisie!
-
Hai urcă.
-
Nu mă recunoaşteţi?
-
Nu, îmi pare rău.
-
M-aţi dus până la universitate astăzi!
-
Eu?
-
Conduc o maşină de servici.
Nu avem voie să luăm pe nimeni!
-
Am luat asta pentru mama. De doi ani
nu vorbeşte cu nevasta mea.
-
Şi azi m-a sunat...
-
tremurând. Mi-a spus: 'Dumnezeu
era să mă pedepsească'.
-
Am întrebat-o: 'ce s-a întâmplat, mamă'?
-
Mi-a răspuns: 'câinele meu
a fost lovit de o maşină'.
-
Din cauza acelui câine, nu a mai vrut
să vorbească cu nevasta mea.
-
Într-o zi a spus: 'câinele meu
-
e mai bun decât Lena ta'.
-
Şi câinele a supravieţuit?
-
Nu e aşa simplu.
-
Uite ce mi-a spus.
-
Treceau pe acolo un bărbat cu o femeie,
-
femeia şi-a pus mâinile pe câine,
şi câinele a înviat!
-
Nişte veterinari paranormali?
-
Da, şi eu am râs aşa.
-
Dar ea era foarte serioasă, a spus
'Dumnezeu
-
era să mă pedepsească'.
-
Aţi putea opri aici?
-
Şi, ţi-ai trecut examenul?
-
Aceasta este ideea creativă.
-
Această firmă chiar are imaginaţie,
deşi pe mine nu mă impresionează.
-
Alegeţi aripile!
-
- Nu, mulţumesc!
- E obligatoriu!
-
Tinere, ai putea să fii mai atent? Mersi.
-
Tu ai furat moneda noastră astăzi?
-
Ce monedă?
-
Din secolul 16. Cu care regele Henry
de Navarra
-
şi-a răscumpărat din captivitate prietenul,
îţi aminteşti?
-
-Scuze, nu ştiu nimic despre
nicio monedă sau de Henry!
-
Tinere, continuă-ţi treaba,
totul e în regulă. Sasha, vino aici!
-
Sunt sigură că el a fost!
-
Sasha, ascultă, mulţumesc!
-
Uită-te la mine, uită-te la mine,
uită-te la mine. Eşti bine?
-
Ei, am căzut de pe fereastră astăzi.
-
Cred că am o surpriză pentru tine
în bucătărie, hai să mergem!
-
Rodion!
-
Nu te las să ieşi până nu vă împăcaţi!
-
Ce? Rodion! Deschide!
-
- O să sparg broasca!
- Nicio problemă, o s-o plăteşti din bursă!
-
Era sora mea, Marina, din Chelyabinsk!
-
Valer, nu-mi pasă cine era.
-
De ce eşti aşa arţăgoasă?
-
Nu sunt.
-
Uite ce e! Nici tu nu eşti o sfântă!
-
Am crezut că suntem oameni moderni,
şi că ne înţelegem perfect unul pe celălalt.
-
Valer!
-
- Schiezi, nu-i ala?
- Da, schiez!
-
Care este recordul tău la schi?
-
30 de kilometri la oră!
-
E foarte puţin!
-
Şi ştii că nu pot fi
doi fulgi de zăpadă identici?
-
Şi ce-i cu asta?
-
Sau ştiai că Henry de Navarra
şi-a cheltuit ultimul bănuţ
-
pentru a-l
elibera din captivitate pe prietenul lui?
-
Spune-i magnatului tău schior
că o să-i sparg faţa.
-
Nu o să poţi face asta! El poate ridica
o bancă din parc cu o singură mână.
-
- Sunt iertat?
- Da...
-
...acum poţi să-i spui lui Rodion
să deschidă uşa!
-
Rodion, deschide uşa!
-
Şi acum, un sărut!
-
Ce faci?
-
Omul a suferit atât de mult...
-
şi Rodik şi-a lăsat toţi invitaţii
ca să te caute pe tine. E Anul Nou!
-
Nu ai înţelege!
-
Şapte miliarde de oameni trăiesc pe Pământ,
din care 3.5 miliarde sunt femei.
-
Şi conform
statisticilor, femeile frumoase...
-
Nu mă interesează!
-
Cine-i tipul?
-
Credeam că au sosit toţi invitaţii.
-
Prieteni!
-
Imaginaţi-vă - într-un parc de distracţii,
dimineaţa, un om murea la datorie.
-
Toţi treceau pe lângă el, nepăsători,
cu excepţia lui!
-
Acesta e un om cu suflet bun
şi un tors puternic!
-
Dacă nu era el, în 3 zile
aţi fi venit cu coroane de flori!
-
Cum ai ajuns aici?
-
Tu m-ai invitat, îţi aminteşti?
-
Unde ai fost?
-
Am adus schiurile tatălui tău
şi rochia ta!
-
Sasha, ce rochie? Vă cunoaşteţi?
-
Da, desigur.
-
- Sunt iubitul ei.
- Da, şi atunci eu cine sunt?
-
Tu ai fost iubitul ei ieri.
-
Eu? Ieri?
-
Valer, Valer!
-
Marina din Chelyabinsk te iubeşte
foarte mult şi te aşteaptă.
-
Unde-i rochia mea?
-
Te-ai întors de tot?
-
Depinde de tine.
-
Cum aşa?
-
Sasha, oamenii au primit
cel mai de preţ cadou...
-
libertatea. Trebuie să alegi.
-
Am putea fi împreună?
-
Da, putem trăi împreună, ani buni
fericiţi, şi să avem copii.
-
Dar Cerul se va închide pentru mine
pentru totdeauna.
-
De ce?
-
Nu se primesc îngeri căzuţi.
-
Şi atunci ce facem?
-
Tu trebuie să alegi.
Dacă tu zici, eu rămân.
-
Simt că ameţesc.
-
Doamne, tu spui tot timpul
'iubire, iubire'
-
şi eu abia acum am aflat
ce este iubirea!
-
Unu!
-
Nu pot să fac asta. Nu sunt pregătită.
Nu-mi face asta.
-
5, 6!
-
Bine, pleacă! Nu, aşteaptă!
-
Aşteaptă, mi-ai tot spus că toate
au o cauză. Deci, de ce eşti aici?
-
8! 9!
-
Vei înţelege într-o zi.
-
10! 11!
-
Du-te.
-
12!
-
Sash!
-
La mulţi ani, draga mea!
-
Am avut de vorbit la telefon.
-
A zburat!
-
- Trebuia să-l ţii!
- L-am lăsat să plece!
-
- Nu trebuia să faci asta!
- Nu plânge, se va întoarce.
-
La mulţi ani Sasha! Sunt la aeroport!!
Dar nu ajung acasă!
-
Zborul meu
este peste 2 ore! Ai putea să vii aici?
-
Stai, aşteaptă!
-
Uite, iartă-mă, nu am rezistat atunci.
-
Păstreaz-o. Ai nevoie de ea
mai mult decât mine.
-
Tata!
-
Ia te uită!
-
Ce?
-
- Ce rochie frumoasă!
- Îţi place?
-
L-am pierdut pe Seryoga! Ce nebun...
-
Mergem?
-
Zburam în cerc deasupra aeroportului.
Toţi ţipau, plângeau, se rugau,
-
şi eu te-am sunat, m-am gândit
ca măcar să-ţi mai aud vocea.
-
- Tată!
-
Dintr-o dată avionul a început să zboare
în picaj, totul s-a calmat,
-
şi s-a aprins lumina.
-
În cinci minute aterizam în siguranţă.
Îţi poţi imagina aşa ceva?
-
Da!
-
Tată!
-
Ai iubit-o pe mama foarte mult?
-
Da, şi încă o mai iubesc.
-
Se pare că au anunţat zborul spre Reykjavik.
-
- E timpul să plec.
- Tată! Ţi-am luat nişte schiuri!
-
Cum ai ghicit?
-
Bine, o să le iau la întoarcere!
A, era să uit!
-
În grabă am fost trimişi
către zboruri diferite,
-
şi Seryoga şi-a uitat biletul la mine.
-
El va zbura peste o zi.
Ai putea să-i dai tu biletul?
-
Da, bineînţeles!
-
Foarte bine!
-
Ce spital primitor, doctorii beţi, asistentele
bete, pacientul cu pipeta era şi el beat!
-
Trai, neneacă! Trebuia să vii şi tu!
-
Domnişoară, aici este numărul 5?
-
Seraphim?
-
Numele meu e Sergey,
-
şi tu eşti Sasha?
-
Fiica lui Sansanich?
-
La tine veneam.
Ne-am pierdut unul de altul,
-
şi mi-a spus că a lăsat
biletul meu la tine.
-
Deci, ai biletul meu de avion?
-
Da, desigur.
-
Ce bine că s-a rezolvat,
a fost o încurcătură.
-
Semeni mult cu cea din poză.
-
Care?
-
Sansanich are o poză pe perete.
-
Nu sunt eu, e mama mea.
-
Aha!
-
- E o femeie foarte frumoasă!
- Mulţumesc!
-
Mama ta.
-
Bine, tre' să prind avionul.
Mulţumesc mult! La revedere!
-
Sergey!
-
Jacheta ta e murdară!
-
Şi ce să facem cu ea?