Ce face viața să merite a fi trăită
-
0:01 - 0:03La câteva zile după ce soțul meu, Paul,
-
0:03 - 0:07a fost diagnosticat cu stadiu IV
de cancer pulmonar, -
0:07 - 0:10stăteam întinși în patul nostru acasă,
-
0:10 - 0:12iar Paul a zis:
-
0:12 - 0:13„O să fie bine”.
-
0:14 - 0:17Și-mi amintesc că am răspuns:
-
0:17 - 0:18„Da.
-
0:18 - 0:22Doar că încă nu știm ce înseamnă bine”.
-
0:23 - 0:27Eu și Paul ne-am cunoscut în primul an
ca studenți la medicină la Yale. -
0:27 - 0:30El era inteligent și bun și super amuzant.
-
0:31 - 0:35Obișnuia să țină un costum de gorilă
în portbagajul mașinii, -
0:35 - 0:37și zicea „E doar pentru urgențe”.
-
0:37 - 0:38(Râsete)
-
0:39 - 0:43M-am îndrăgostit de Paul pe măsură
ce am văzut câtă grijă avea de pacienți. -
0:43 - 0:46Stătea până târziu ca să vorbească cu ei,
-
0:46 - 0:49urmărind să înțeleagă experiența bolii,
-
0:49 - 0:51și nu doar partea tehnică.
-
0:53 - 0:55Mi-a spus mai târziu
că s-a îndrăgostit de mine -
0:55 - 1:00când m-a văzut plângând lângă un EKG
al unei inimi care încetase să bată. -
1:01 - 1:03Nu știam încă,
-
1:03 - 1:06dar până și în zilele palpitante
ale iubirii aflate la început, -
1:06 - 1:09învățam împreună
cum să gestionăm suferința. -
1:11 - 1:13Ne-am căsătorit și am devenit doctori.
-
1:13 - 1:15Eu lucram ca medic internist,
-
1:15 - 1:19iar Paul își termina pregătirea
ca neurochirurg -
1:19 - 1:21când a început să piardă în greutate.
-
1:22 - 1:27Avea dureri groaznice de spate
și o tuse care nu trecea. -
1:28 - 1:31Și când a fost internat în spital,
-
1:31 - 1:35pe CT se vedeau tumori
în plămânii și oasele lui Paul. -
1:37 - 1:40Amândoi tratasem pacienți
cu diagnostice devastatoare; -
1:41 - 1:44acum era rândul nostru.
-
1:47 - 1:49Am trăit cu boala lui Paul
timp de 22 de luni. -
1:50 - 1:52El și-a scris memoriile
despre acceptarea morții -
1:53 - 1:55Eu am născut-o pe fiica noastră Cady,
-
1:56 - 1:58și am iubit-o pe ea și pe noi.
-
1:59 - 2:03Am învățat în mod direct cum să facem față
deciziilor medicale foarte grele. -
2:05 - 2:09Ziua în care l-am dus pe Paul
în spital pentru ultima dată -
2:09 - 2:11a fost cea mai grea zi din viața mea.
-
2:13 - 2:15Când s-a întors spre mine la final
-
2:15 - 2:17și a zis „Sunt pregătit”,
-
2:19 - 2:22am știut că nu era
doar o decizie curajoasă. -
2:22 - 2:24Ci era decizia corectă.
-
2:25 - 2:28Paul n-a vrut ventilație mecanică
sau resuscitare. -
2:28 - 2:30În acel moment,
-
2:30 - 2:32cel mai important lucru pentru Paul
-
2:34 - 2:35era s-o țină pe fiica noastră.
-
2:37 - 2:39Nouă ore mai târziu,
-
2:39 - 2:40Paul a murit.
-
2:44 - 2:46Mereu m-am raportat la mine
ca la un îngrijitor - -
2:46 - 2:48cei mai mulți doctori o fac -
-
2:48 - 2:51și să am grijă de Paul
a aprofundat acest înțeles. -
2:52 - 2:56Să-l văd modelându-și
identitate pe parcursul bolii, -
2:56 - 2:59învățând să îi înțeleg
și să accept durerea, -
2:59 - 3:02discutând deciziile lui -
-
3:02 - 3:03aceste experiențe m-au învățat
-
3:03 - 3:09că reziliența nu înseamnă
să revii acolo unde erai -
3:09 - 3:11sau să te prefaci
că lucrurile nu sunt grele, -
3:12 - 3:14E atât de greu.
-
3:15 - 3:18E dureros, neplăcut.
-
3:19 - 3:21Dar este cel mai important lucru.
-
3:21 - 3:24Și am învățat că atunci
când le abordăm împreună, -
3:25 - 3:29avem dreptul să decidem
ce înseamnă succesul. -
3:31 - 3:35Unul din primele lucruri pe care Paul
mi le-a spus după diagnostic a fost: -
3:35 - 3:37„Vreau să te recăsătorești”.
-
3:38 - 3:42Și eram ceva de genul: „Uau, se pare
că acum putem spune orice cu voce tare”. -
3:42 - 3:44(Râsete)
-
3:44 - 3:46A fost atât de șocant
-
3:46 - 3:48și dureros...
-
3:49 - 3:51și generos,
-
3:51 - 3:52și foarte liniștitor
-
3:52 - 3:55pentru că a fost brutal de sincer,
-
3:55 - 3:58și acea sinceritate s-a dovedit a fi
exact ce aveam nevoie. -
3:59 - 4:00La începutul bolii lui Paul,
-
4:00 - 4:04ne-am pus de acord
să continuăm să vorbim direct. -
4:05 - 4:08Lucruri precum întocmirea unui testament,
-
4:08 - 4:10sau să ne completăm
o directivă de tratament în avans, -
4:10 - 4:13detalii pe care le-am evitat mereu -
-
4:13 - 4:15nu mai erau atât de înfricoșătoare
pe cât păreau. -
4:16 - 4:21Am realizat că o directivă de tratament
în avans e un gest de iubire - -
4:21 - 4:23ca jurămintele de nuntă.
-
4:24 - 4:26Un angajament să ai grijă de cineva,
-
4:26 - 4:28codificând promisiunea,
-
4:28 - 4:31că până când moartea ne va despărți,
-
4:31 - 4:32voi fi acolo.
-
4:34 - 4:37Dacă va fi nevoie,
voi vorbi în numele tău. -
4:37 - 4:40Îți voi onora dorințele.
-
4:41 - 4:45Acele documente au devenit o parte
tangibilă a poveștii noastre de iubire. -
4:47 - 4:48Ca doctori,
-
4:48 - 4:50Paul și cu mine ne aflam în poziția
-
4:50 - 4:53de a înțelege și chiar de a accepta
diagnosticul lui. -
4:54 - 4:55Nu am fost furioși,
-
4:55 - 4:57din fericire,
-
4:57 - 5:01pentru că am văzut atât de mulți pacienți
în situații devastatoare -
5:01 - 5:04și știam că moartea este o parte a vieții.
-
5:06 - 5:07Însă una e să știi asta;
-
5:07 - 5:09a fost o experiență foarte diferită
-
5:09 - 5:14să trăim efectiv cu durerea
și incertitudinea unei boli grave. -
5:15 - 5:18S-au făcut pași importanți
împotriva cancerului pulmonar, -
5:18 - 5:23dar știam că Paul probabil mai avea
de la câteva luni, la câțiva ani de trăit. -
5:25 - 5:26În acel timp,
-
5:26 - 5:29Paul a scris despre tranziția lui
de la doctor la pacient. -
5:30 - 5:34A vorbit despre sentimentul de a se afla
dintr-o dată la o răscruce de drumuri -
5:34 - 5:37și despre cum a crezut că va fi capabil
să vadă calea, -
5:37 - 5:40asta pentru că tratase mulți pacienți,
-
5:40 - 5:42și poate că ar putea să le urmeze pașii.
-
5:43 - 5:45Dar a fost total dezorientat.
-
5:46 - 5:48Mai degrabă decât o cale,
-
5:48 - 5:50scria Paul,
-
5:50 - 5:52„Am văzut în schimb
-
5:52 - 5:56doar un deșert aspru, gol,
strălucitor de alb -
5:57 - 6:00ca și cum o furtună de nisip
a șters tot ce era familiar. -
6:01 - 6:03A trebuit să-mi accept mortalitatea
-
6:04 - 6:08și să încerc să înțeleg
ce făcea viața mea să merite trăită, -
6:09 - 6:12și am avut nevoie ca oncologul meu
să mă ajute s-o fac”. -
6:15 - 6:17Doctorii care aveau grijă de Paul
-
6:18 - 6:22mi-au oferit o înțelegere mai profundă
a colegilor mei din sistemul medical. -
6:22 - 6:24Facem o muncă grea.
-
6:24 - 6:29Suntem responsabili să-i ajutăm
pe pacienți să-și vadă clar șansele -
6:29 - 6:31și opțiunile de tratament,
-
6:31 - 6:33și asta nu e niciodată ușor,
dar e cu adevărat greu -
6:33 - 6:37când avem de-a face cu boli
potențial terminale precum cancerul. -
6:38 - 6:42Unii oameni nu vor să știe
cât timp mai au, -
6:42 - 6:43alții vor.
-
6:44 - 6:46În orice caz, noi nu avem niciodată
acele răspunsuri. -
6:48 - 6:51Uneori substituim speranța
-
6:52 - 6:55subliniind scenariul cel mai bun.
-
6:56 - 6:58Într-un sondaj adresat doctorilor,
-
6:58 - 7:0355% au spus că au prezentat
o variantă îndulcită -
7:03 - 7:05față de opinia lor sinceră
-
7:05 - 7:07când au descris prognosticul unui pacient.
-
7:08 - 7:11E un instinct care vine din empatie.
-
7:12 - 7:14Dar cercetătorii au aflat
-
7:14 - 7:19că atunci când oamenii înțeleg mai bine
posibila evoluție a bolii, -
7:19 - 7:20au mai puțină anxietate,
-
7:21 - 7:23o abilitate mai mare de a planifica
-
7:24 - 7:26și mai puțină suferință
provocată familiei. -
7:29 - 7:32Familiile se pot strădui
cu acele conversații. -
7:32 - 7:38În cazul nostru, am realizat că informarea
ajută enorm în a lua decizii importante. -
7:39 - 7:40Mai exact,
-
7:41 - 7:42dacă să avem un copil.
-
7:45 - 7:50Câteva luni până la câțiva ani
însemna că Paul nu avea s-o vadă crescând. -
7:51 - 7:53Dar aveam șanse
să fie acolo la nașterea ei -
7:53 - 7:55și pentru începutul vieții ei.
-
7:57 - 7:59Îmi amintesc că l-am întrebat pe Paul
-
7:59 - 8:02dacă simțea că a-și lua la rămas bun
de la un copil -
8:02 - 8:05avea să facă moartea și mai dureroasă.
-
8:06 - 8:08Iar răspunsul lui m-a uluit.
-
8:08 - 8:10A spus:
-
8:10 - 8:13„Nu ar fi minunat dacă ar face-o?”
-
8:16 - 8:17Și am făcut-o.
-
8:18 - 8:20Nu ca să-i facem cancerului în ciudă.
-
8:22 - 8:23ci pentru că învățam
-
8:23 - 8:29că să trăiești la maxim
înseamnă să accepți suferința. -
8:32 - 8:34Oncologul lui Paul i-a personalizat
chimioterapia -
8:34 - 8:38pentru ca el să poată
continua să lucreze ca neurochirurg, -
8:38 - 8:40ceva ce inițial credeam
că era absolut imposibil. -
8:42 - 8:43Când cancerul a avansat
-
8:43 - 8:45și Paul a trecut de la operații la scris,
-
8:46 - 8:50medicul lui de îngrijire paliativă
i-a prescris medicație stimulantă -
8:50 - 8:51ca să poată fi mai concentrat.
-
8:53 - 8:56L-au întrebat pe Paul
despre prioritățile și grijile lui. -
8:57 - 9:01L-au întrebat ce compromisuri
era dispus să facă. -
9:02 - 9:07Aceste conversații sunt modul cel mai bun
prin care să te asiguri -
9:07 - 9:11că îngrijirea pe care o primești
se potrivește cu valorile tale. -
9:12 - 9:15Paul glumea că nu e ca discuția
despre barză -
9:15 - 9:16pe care o ai cu părinții,
-
9:16 - 9:18când treceți peste cât mai repede
-
9:18 - 9:20și apoi vă prefaceți că nu s-a întâmplat.
-
9:20 - 9:24Ci revii asupra conversației
pe măsură ce lucrurile se schimbă. -
9:24 - 9:26Continui să spui lucrurilor pe nume.
-
9:28 - 9:30Sunt deplin recunoscătoare
-
9:30 - 9:32pentru că doctorii lui Paul au simțit
-
9:32 - 9:35că munca lor nu era să încerce
să ne dea răspunsuri pe care nu le aveau, -
9:35 - 9:39sau doar să încerce să repare
lucrurile pentru noi, -
9:39 - 9:41ci să-l sfătuiască pe Paul
în decizii dureroase, -
9:42 - 9:47când corpul lui ceda,
dar dorința lui de viață nu. -
9:49 - 9:51Mai târziu, după ce Paul a murit,
-
9:52 - 9:55am primit zeci de buchete de flori,
-
9:55 - 9:56dar am trimis doar unu...
-
9:57 - 9:59oncologului lui Paul,
-
9:59 - 10:03pentru că ea i-a susținut dorințele
-
10:03 - 10:05și l-a ajutat să-și cântărească opțiunile.
-
10:07 - 10:11Ea a știut că a trăi înseamnă mai mult
decât a rămâne în viață. -
10:14 - 10:17Acum câteva săptămâni,
un pacient a venit în clinica mea. -
10:17 - 10:20O femeie care se confrunta
cu o boală cronică gravă. -
10:21 - 10:24Și în timp ce vorbeam
despre viața și îngrijirea ei medicală, -
10:24 - 10:28mi-a spus: „Îmi iubesc echipa
de îngrijire paliativă. -
10:28 - 10:31Ei m-au învățat
că e în regulă să spun „nu”. -
10:32 - 10:33Da, m-am gândit, bineînțeles că e.
-
10:35 - 10:37Dar mulți pacienți nu simt asta.
-
10:39 - 10:41„Compassion and Choices” a făcut un studiu
-
10:41 - 10:45în care oamenii au fost întrebați
despre preferințele în îngrijire medicală. -
10:45 - 10:49Și mulți oameni
și-au început răspunsul prin cuvintele: -
10:49 - 10:51„Dacă aș avea de ales...”
-
10:52 - 10:54Dacă aș avea de ales.
-
10:55 - 10:57Și când am citit acel „dacă”,
-
10:57 - 10:59am înțeles mai bine
-
10:59 - 11:02de ce unul din patru oameni
-
11:02 - 11:07primește tratament medical
excesiv sau nedorit, -
11:07 - 11:12sau un membru al familiei primește
tratament excesiv sau nedorit. -
11:14 - 11:16Nu e pentru că doctorii n-ar înțelege.
-
11:16 - 11:17Înțelegem.
-
11:18 - 11:20Înțelegem consecințele psihologice reale
-
11:20 - 11:23asupra pacienților și familiilor lor.
-
11:24 - 11:26Și noi ne confruntăm cu ele.
-
11:27 - 11:32Jumătate din asistenții medicali
și un sfert din doctorii din ATI -
11:32 - 11:35au luat în considerare demisia
-
11:35 - 11:40din cauza stresului produs de sentimentul
că pentru unii din pacienți -
11:40 - 11:43au prescris o îngrijire
care nu se alinia cu valorile lor. -
11:45 - 11:48Dar doctorii nu se pot asigura
de respectarea dorințelor tale -
11:48 - 11:50până nu știu care sunt ele.
-
11:52 - 11:56Ai vrea să fii conectat la aparate
dacă ar oferi șansa unei vieți mai lungi? -
11:57 - 12:01Ești mai preocupat de calitatea
acelui timp, -
12:01 - 12:02mai degrabă decât de cantitate?
-
12:03 - 12:06Ambele alegeri sunt profunde și curajoase,
-
12:07 - 12:09dar pentru noi toți, e alegerea noastră.
-
12:10 - 12:12E valabil atât la sfârșitul vieții,
-
12:13 - 12:16cât și pe parcursul vieții
când primim îngrijire medicală. -
12:16 - 12:18Dacă ești însărcinată,
vei alege testarea genetică? -
12:18 - 12:20E o înlocuire de genunchi corectă sau nu?
-
12:22 - 12:25Vrei să faci dializă într-o clinică
sau acasă? -
12:27 - 12:28Răspunsul corect e:
-
12:29 - 12:30depinde.
-
12:31 - 12:35Ce echipă medicală te poate ajuta
să trăiești așa cum vrei? -
12:37 - 12:39Sper că o să vă amintiți această întrebare
-
12:39 - 12:43data viitoare când veți face o alegere
pentru îngrijirea voastră medicală. -
12:43 - 12:46Aduceți-vă aminte că mereu aveți de ales,
-
12:47 - 12:53și că e în regulă să spuneți nu
unui tratament care nu vi se potrivește. -
12:55 - 12:58E o poezie de W.S. Mewin -
-
12:58 - 13:00are doar două versuri -
-
13:00 - 13:02care exprimă cum mă simt acum.
-
13:05 - 13:08„Absenţa ta a trecut prin mine
-
13:08 - 13:11Cum trece aţa printr-un ac.
-
13:12 - 13:15Orice fac este tivit în culoarea ei.”
-
13:17 - 13:21Pentru mine această poezie
descrie dragostea mea pentru Paul, -
13:22 - 13:23și o nouă forță
-
13:24 - 13:27care provine din iubirea și pierderea lui.
-
13:28 - 13:31Când Paul a zis: „Va fi bine”,
-
13:32 - 13:36asta nu a însemnat
că îi vom putea vindeca boala. -
13:37 - 13:42În schimb, am învățat să acceptăm
bucuria și tristețea în același timp; -
13:43 - 13:47să descoperim frumusețe și sens
-
13:47 - 13:51în ciuda faptului și tocmai pentru că toți
ne naștem -
13:52 - 13:53și toți murim.
-
13:55 - 13:57Iar pentru toată suferința
și nopțile nedormite, -
13:58 - 14:00se pare că există și bucurie.
-
14:00 - 14:03Aduc flori la mormântul lui Paul
-
14:03 - 14:06și mă uit la copilul nostru de doi ani
cum aleargă pe iarbă. -
14:07 - 14:12Aprind un foc de tabără pe plajă
și mă uit la apus cu prietenii noștri. -
14:14 - 14:17Exercițiile și meditația au ajutat mult.
-
14:19 - 14:20Iar cândva,
-
14:20 - 14:22sper să mă recăsătoresc.
-
14:25 - 14:28Cel mai important, am șansa
să o văd pe fata noastră crescând. -
14:29 - 14:33M-am gândit mult la ce îi voi spune
-
14:33 - 14:34când va crește.
-
14:36 - 14:38„Cady,
-
14:39 - 14:42să trăim întreaga gamă de experiențe -
-
14:42 - 14:44viața și moartea,
-
14:44 - 14:45dragostea și pierderea -
-
14:46 - 14:48sunt șansa pe care o avem.
-
14:49 - 14:54A fi om nu se întâmplă fără suferință.
-
14:56 - 14:57Ci se întâmplă prin ea.
-
14:59 - 15:01Când facem față suferinței împreună,
-
15:02 - 15:04când alegem să nu ne ascundem de ea,
-
15:05 - 15:06viețile noastre nu pălesc,
-
15:07 - 15:08ci se îmbogățesc.”
-
15:10 - 15:13Am înțeles că cancerul nu e mereu o luptă.
-
15:14 - 15:16Iar dacă este,
-
15:16 - 15:19poate că e o luptă pentru ceva diferit
decât credeam. -
15:21 - 15:23Treaba noastră nu e să învingem soarta,
-
15:24 - 15:26ci să ne ajutăm unii pe alții.
-
15:27 - 15:29Nu precum soldații,
-
15:30 - 15:31ci precum păstorii.
-
15:34 - 15:36Astfel facem să fie bine,
-
15:36 - 15:37chiar dacă în realitate nu e.
-
15:39 - 15:41Prin a spune cu voce tare,
-
15:41 - 15:43prin a ne ajuta unii pe alții,
-
15:45 - 15:47și un costum de gorilă nu strică
niciodată. -
15:48 - 15:49Vă mulțumesc!
-
15:50 - 15:57(Aplauze)
- Title:
- Ce face viața să merite a fi trăită
- Speaker:
- Lucy Kalanithi
- Description:
-
În acest discurs profund emoționant, Lucy Kalanithi reflectă asupra vieții și sensului ei, împărtășind povestea regretatului ei soț, Paul, un tânăr neurochirurg care a început să scrie după ce a primit diagnosticul de cancer în fază terminală. „Să trăim întreaga gamă de experiențe - viața și moartea, dragostea și pierderea - e șansa pe care o avem,” spune Kalanithi. „A fi om nu se întâmplă fără suferință, ci se întâmplă prin ea.”
- Video Language:
- English
- Team:
- closed TED
- Project:
- TEDTalks
- Duration:
- 16:09
Bianca-Ioanidia Mirea approved Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Bianca-Ioanidia Mirea edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Mirel-Gabriel Alexa accepted Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Oana Ruxandra Constantin edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death | ||
Oana Ruxandra Constantin edited Romanian subtitles for What makes life worth living in the face of death |