Software-ul care a dus omenirea pe Lună

Vezi întreaga lecție: https://ed.ted.com/lessons/the-software-that-sent-humans-to-the-moon-matt-porter-and-margaret-hamilton

Aselenizarea navei Apollo 11 a fost despre astronauți, Centru de Control, software și hardware, toate lucrând împreună ca un sistem integrat. Niciunul dintre acestea nu ar fi fost posibil fără contribuțiile unui inginer: Margaret Hamilton. Cine a fost acest pionier? Matt Porter și Margaret Hamilton detaliază modul în care o femeie și echipa ei au lansat software-ul care a dus omenirea pe Lună.

Lecție de Matt Porter și Margaret Hamilton, regia TOTEM Studio.

Aproape de ora 4 după-amiaza,
în data de 20 iulie 1969,

omenirea era la doar câteva minute
de aselenizare.

Dar înainte ca astronauții
să-și înceapă coborârea,

s-a aprins o alarmă de urgență.

Ceva suprasolicita computerul

și amenința să anuleze aterizarea.

Pe Pământ, Margaret Hamilton
își ținea respirația.

Condusese echipa ce dezvoltase
software-ul inovator de zbor,

așadar știa că în această misiune
nu era loc de eroare.

Dar această urgență
din ultimul moment,

va dovedi în curând că software-ul ei
funcționa conform planului.

Născută cu 33 de ani înainte în Paoli,
Indiana, ea a fost mereu curioasă.

La facultate a studiat matematica
și filosofia,

înainte de a fi cercetătoare
la Institutul din Massachusetts

pentru a-și plăti specializarea.

Aici a lucrat prima oară pe un computer
la realizarea unui software

pentru a sprijini cercetările
în domeniul teoriei haosului.

Apoi, în laboratorul Lincoln al MIT,

Hamilton a creat software-ul primului
sistem aviatic american de apărare

ce detecta avioanele inamice.

Când a auzit
că faimosul inginer Charles Draper

căuta ajutor pentru a trimite
un om pe Lună,

s-a alăturat imediat echipei lui.

NASA se baza pe Draper și echipa lui
de peste 400 de ingineri

să inventeze primul computer
digital compact de zbor,

computerul de ghidaj Apollo.

Folosind comenzile astronauților,

dispozitivul trebuia să ghideze,
să conducă

și să controleze nava spațială.

Pe vremea computerele nefiabile
ce ocupau camere întregi,

acest computer de bord
trebuia să funcționeze perfect

și să încapă
într-un spațiu de 0,02 metri cubi.

Draper a împărțit cercetătorii
în două echipe:

una pentru crearea hardware-ului
și una pentru crearea software-ului.

Hamilton a condus echipa
care construia software-ul de zbor

pentru Modulul de Comandă
și pentru Modulul Lunar.

Această muncă,
pe care a numit-o „inginerie software”,

avea o miză incredibil de mare.

Erau în joc vieți omenești,

deci fiecare program
trebuia să fie perfect.

Software-ul lui Margaret trebuia
să detecteze rapid erorile neașteptate

și să revină la normal în timp real.

Dar acest tip de program adaptabil
era greu de realizat,

deoarece software-ul de atunci
putea procesa sarcinile

doar într-o ordine prestabilită.

Pentru a rezolva problema,

Margaret a creat un program „asincronic",

adică sarcinile mai puțin importante
erau întrerupte de cele mai importante.

Echipa ei a atribuit o prioritate
fiecărei sarcini

pentru a se asigura că fiecare sarcină
are loc în ordinea corectă

și la momentul potrivit,
indiferent dacă apare vreo surpriză.

După această inovație,

Margaret a înțeles că software-ul
poate ajuta astronauții

să lucreze într-un mediu asincronic.

Ea a proiectat Ecranele Prioritare

care ar fi întrerupt programul
obișnuit al astronauților

pentru a-i avertiza în caz de urgență.

Astronautul putea apoi comunica
cu Centrul de Comandă

pentru a găsi cea mai bună cale de urmat.

Asta a marcat prima dată
când software-ul a comunicat direct

și asincronic cu un pilot.

Această autoprotecție
a activat alarmele înaintea aselenizării.

Buzz Aldrin și-a dat seama repede
de greșeala sa -

activase accidental
radarului de întâlnire.

Acest radar era esențial
în călătoria lor spre casă,

dar aici consuma
resursele de calcul vitale.

Din fericire, Computerul de Ghidaj Apollo
era bine dotat să rezolve asta.

Pe durata suprasolicitării,
programele de repornire a software-ului

au permis doar procesarea
sarcinilor prioritare -

incluzând programele necesare
pentru aterizare.

Ecranele Prioritare
au dat astronauților o opțiune:

să aselenizeze sau nu.

În câteva minute,
Centrul de Comandă a luat o hotărâre.

Aselenizarea Apollo 11
e despre astronauți, Centru de Comandă,

software, hardware, toate funcționând
ca un sistem încorporat de sisteme.

Contribuțiile lui Hamilton au fost
esențiale pentru inginerii și cercetătorii

inspirați de țelul președintelui
John F. Kennedy de a ajunge pe Lună.

Și muncă ei a depășit misiunea Apollo 11 -

nu a fost găsită nicio eroare software
pentru nicio misiune Apollo cu echipaj.

După contribuția ei la Apollo,

Hamilton a creat o companie
ce folosea limbajul ei universal

pentru a inova sistemele și software-ul.

În 2003, NASA i-a onorat realizările
cu cel mai mare premiu în bani

pe care l-au oferit vreodată cuiva.

La 47 de ani după ce software-ul ei
a ghidat astronauții spre Lună,

Hamilton a primit
Medalia Prezidențială pentru Libertate

pentru schimbarea modului
în care ne raportă la tehnologie.