Comunismul

Vedere de ansamblu asupra statelor comuniste și marxist-leniniste

M-am gândit să fac
un video despre comunism,

pentru că am vorbit
despre acesta în câteva

dintre video-urile de istorie,
și nu v-am dat până acum

o bună definiție a ceea ce înseamnă

sau o bună înțelegere a ce presupune.

Pentru a înțelege comunismul

dați-mi voie să desenez un spectru aici.

Voi începe cu capitalismul.

Aceasta va fi cu adevărat
o vedere de ansamblu.

Despre asta îți poți face o teză de doctorat.

Capitalism - și voi merge un pic mai încolo

și putem înainta către socialism.

Și apoi putem merge spre comunism.

Versiunile moderne ale comunismului

sunt produsul minților lui
Karl Marx și Vladimir Ilici Lenin.

Karl Marx a fost un filozof german

din secolul al XIX-lea

care, în al său manifest comunist
și în alte scrieri a creat practic

fundamentul filozofic pentru comunism.

Iar Vladimir Lenin a condus
Revoluția Bolșevică în Uniunea Sovietică,

creând, practic, Uniunea Sovietică.

A fost primul om care

a dat ideilor lui Karl Marx
o formă mai concretă.

Fiecare națiune și fiecare țară
pe care o vedem ca fiind comunistă

a urmat, de fapt,
tiparul lui Vladimir Lenin.

Vom vorbi despre asta într-o clipă.

Mai întâi să vorbim despre diferențele
filozofice dintre aceste lucruri

și despre cum vom înainta.

Karl Marx vedea comunismul
ca pe un fel de evoluție

de la coputalism, prin socialism, până la comunism.

Ce vedea el în capitalism?

Cel puțin în această parte ceea ce vedea era corect.

Si proprietate privată,
posesiune privată asupra pământului.

Acesta este principalul aspect al capitalismului.

Aceasta e lumea în care cei mai
mulți dintre noi trăiesc azi.

Problema pe care o vedea el
la capitalism era aceea că,

credea el,

atunci când ai proprietate privată

oamenii încep să acumuleze capital.

Și când vorbim de capital,
putem vorbi de pământ,

dar putem vorbi și despre fabrici,

despre orice tip de resurse naturale.

Deci oamenii încep să acumuleze
câte un pic din toate astea.

Voi face o mică diagramă aici.

Să spunem că cineva are un pic de capital.

Acest capital poate fi o fabrică sau poate fi pământ.

Voi scrie "capital". Să spunem cp e pământ.

Deci cineva are în proprietate
o bucată de pământ.

El deține mai mult decât toți ceilalți.

Ai un grup de oameni, alții,

care nu au pământ,
dar ar avea nevoie.

Și de vreme ce acest tip
deține tot pământul

ei sunt nevoiți să lucreze
pământul acestui tip.

Trebuie să-l lucreze.

Punctul de vedere al lui
Karl Marx: el a spus "uite,

avem toți acești lucrători
care nu au capital

și acest tip care are capital.

Așa că îi poate face
pe acești lucrători să muncească

pe un salariu foarte mic, și tot
ceea ce e în plus e profit

care rezultă din acest aranjament

și pe care deținătorul
de capital îl poate obține.

Pentru că acești lucrători nu vor
putea obține măriri de salarii,

pentru că este atât de multă competiție
între ei pentru locul de muncă

de la ferma acestui tip,

el nu se va gândi prea mult la asta.

Poate competiția s-ar putea
manifesta altfel.

Poți avea o realitate

în care, în cele din urmă,

vei avea un grup de oameni
cu o cantitate rezonabilă de capital

și un grup de lucrători.

Și proprietarii de capital vor intra
în competiție pentru lucrători.

Poate că lucrătorii vor putea face
ca salariile să le fie mărite

și ei ar putea în cele din urmă
acumula propriul lor capital

și ar putea, în final, să-și pornească
propriile mici business-uri.

Marx nu s-a gândit prea mult
la aces tip de realitate.

A văzut-o doar pe aceasta - o spun

în apărarea lui, deși nu vreau să capăt obiceiul

de a-l apăra prea mult pe Karl Marx.
Dar spre apărarea lui, asta e ceea

ce se întâmpla la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Avem, în special, revoluția industrială.

Chiar și în Statele Unite aveam ceea ce

Mark Twain a numit "epoca poleită".

Industriașii care acumulaseră
cantități uriașe de capital

aveau, e adevărat, o putere mare

în fața muncitorilor, iar Karl Marx a zis:

"uite, dacă cel care are tot capitalul
are și toată puterea

și toată orânduiala
face niște profituri,

el va putea să păstreze profiturile

pentru că poate păstra la nivel redus
lefurile acestor fraieri.

Așa că ce se va întâmpla
e că cel care are capitalul

va sfârși prin a avea și mai mult.

Va sfârși cu și mai mult capital.

Și va avea și mai multă putere.

Și va fi capabil să-i țină pe acești oameni

la un salariu minim

astfel încât ei să nu poată acumula
niciodată propriul lor capital.

Așa că, din punctul de vedere al lui Karl Marx,
evoluția naturală era aceea

ca acești oameni să înceapă să se organizeze.

Oamenii puteau începe
să se organizeze în sindicate.

Așa puteau spune în mod colectiv
celui care deținea pământul sau fabrica

"nu, nu vom munci"

sau "vom face greve dacă nu ne mărești salariile"

sau "dacă nu ne dai condiții mai bune de muncă".

Când începi să vorbești de sindicalizare

începi să te miști în direcția socialismului.

Celălalt element care mișcă lucrurile
în direcția socialismului

e acela că lui Karl Marx
nu-i plăcea concentrarea mare.

Socialiștilor - în general, aș spune - nu le place

concentrarea mare a averii;
există realitatea în care

îi avem acești oameni care pot acumula

toate aceste averi - și poate într-o anumită măsură

o pot face pentru că sunt inovatori,

sau buni manageri ai pământului sau altfel.

Cu toate astea, marxiștii nu găsesc prea multe merite

deținătorilor de capital.

Poate au niște abilități în managementul

vreunui fel de operațiune.

O altă problemă e că averea
e transmisă mai departe

către moștenitori.

Deci avem o proprietate privată
în această situație

care pur și simplu trece de la tată la fiu,

de la părinte la copil, deci nici măcar

nu se bazează pe vreun fel de meritocrație.

E doar bazată pe moștenire,

iar asta e o problemă care

s-a manifestat în Europa dacă mergem
înapoi până la Revoluția Franceză,

când aveam generație după generație de nobili.

Indiferent cât de incompetentă
ar fi fost fiecare generație,

avea atât de multă bogăție

încât controla esențialmente totul.

Aveai, în același timp,
un grup de oameni fără avere

nevoiți să lucreze pentru nobili.

Și când ai acest tip de decalaj al averilor

asta duce la revoluție.

Un alt principiu de mișcare în direcția socialistă

ține de redistribuirea averilor.

Voi scrie aici: redistribuire.

Redistribuire.

Așadar, în socialism tot poți avea proprietate privată

dar guvernul preia un rol mai mare.

Notez aici: guvern.

Și unul dintre rolurile guvernului

este de a redistribui averea;
de asemenea, guvernul

începe să aibă control asupra
factorilor majori de producție.

Poate utilitățile, poate
unele dintre marile fabrici

care produc lucruri importante,
deodată trec în mâinile guvernului.

Sau, cu cuvintele comuniștilor,

"în mâinile poporului"
- și redistribuirea continuă.

Prin urmare, în teorie
nu ai averi uriașe

în mâinile câtorva oameni.

Dacă duci aceste idei
către concluzia lor naturală

ajungi la statul comunist teoretic.

Statul comunist teoretic
este o societate fără clase

și, din perspectiva lui Karl Marx

- iar acesta e un lucru
destul de greu de imaginat -

o societate fără stat.

În capitalism ai, categoric, clase.

Ai clasa care deține capitalul

și apoi ai clasa muncitoare

și ai toate aceste diviziuni.

Sunt diferite unele de celelalte.

Marx nu și-a imaginat o lume

în care muncitorii puteau ieși din schemă

și puteau obține propriul capital

să-și înceapă, poate, propriile afaceri.

N-a văzut decât tensiunea care avea
să ducă, în cele din urmă, la socialism.

Și, în final, la o societate fără clase în care...

ei bine, n-a intrat prea mult în detalii,

dar era egalitate, fiecare
din acea societate era proprietar

asupra a tot și societatea
găsea cumva o cale

ca bunurile să fie împărțite și tot restul.

Și era o societate fără stat. E chiar mai greu

să ne gândim la asta
într-o manieră concretă.

Deci asta era perspectiva lui Karl Marx

care nu s-a materializat niciodată

până când nu a apărut Vladimir Lenin.

Deci versiunea actuală a comunismului,

acest lucru pe care cei mai mulți
dintre noi îl văd ca fiind comunism

e adesea descris drept
un stat marxist-leninist.

Leninist.

Acestea sunt uneori văzute ca interschimbabile.

Marxismul e ca o utopie pură:

vom ajunge, în sfârșit, într-o lume
în care suntem cu toții egali

fiecare face exact ce vrea

există o abundență de orice...

Cred că, într-o anumită măsură, descrie

ceea ce se întâmplă în Star Trek
când fiecare poate merge

la un replicator de la
care obțin ceea ce vor.

Și dacă vor să picteze o parte din zi

atunci o pot face.

Și nu ești doar pictor.

Poți să faci tot ceea ce vrei.

Deci e o chestie foarte utopică.

Voi scrie asta.

Marxismul pur e o societate utopică.

În cazul în care nu știți ce înseamnă utopic:

e o societate perfectă în care nu există clase,

toți oamenii sunt egali, toți guvernează

aceste vieți bogate, variate, împlinite.

Utopia este văzută ca fiind nerealistă.

Dacă o privești într-o lumină negativă
e ca și cum ai spune

"Nu știu cum o să ajung odată acolo, cine știe?".

Nu vreau să fiu negativ,

poate vom avea într-o zi o societate utopică.

Leninismul e însă elementul
mai practic al comunismului.

Pentru că după Revoluția Bolșevică care

a avut loc în 1917 în Imperiul Rus
a fost creată Uniunea Sovietică

și comuniștii au avut de condus un guvern

de guvernat un stat pe baza
acestor idei ale comunismului.

Intr-o filozofie leninistă,

- și aici comunismul intră în tensiune

cu ideile democrației -

ai nevoie

de un partid pe care îl numesc "avangardă".

Avangarda revoluționară

e cea care conduce marșul.

Acest partid de avangardă creează

această stare de revoluție permanentă.

Misiunea sa este să călăuzească societatea.

E aproape ca și cum ar fi părintele societății

care o conduce de la capitalism,
prin socialism

până la statul ideal comunist.

E unul dintre lucrurile acelea

pe care statul ideal comunist nu le-a definit.

E greu de spus când ai ajuns acolo

așa că ce se întâmplă într-un stat leninist

e că partidul de avangardă,
care e numit de obicei

Partidul Comunist, e într-o
stare de revoluție permanentă

susținând că îndrumă poporul

către un viitor stat fără să existe o definiție clară

despre cum este acest stat viitor.

Așa că atunci când vorbim
despre marxism-leninism

pe lângă faptul că vorbim despre
ceea ce se întâmplă

în sfera economică, vorbim și despre

sistemul partinic, în care

ai de fapt doar un partid dominant

care va acționa, să sperăm,
în interesul poporului.

Deci un partid comunist dominant

care acționează în interesul poporului.

Evident, partea proastă aici e cum știi

că acționează într-adevăr în interesul poporului?

Cum știi că sunt cu adevărat competenți?

Ce mijloace sunt să faci ceva

dacă ei alocă greșit bunurile?

Dacă sunt corupți?
Cum, dacă ai un singur partid?

Să fie limpede,

cel mai mare stat comunist existent

este Republica Populară Chineză.

Și, deși e controlată de Partidul Comunist,

în termeni economici
nu mai e de fapt atât de comunistă.

Ar putea fi derutant.

Ce aș vrea e să desenez un spectru.

Pe axele verticale, aici, voi pune "democratic".

Iar aici voi pune "autoritarist".

"Autoritarist" sau "totalitar". Voi pune "totalitar".

Sau "autoritarist".

Voi face un alt video
despre această diferență.

"Autoritarist"... sunt similare.

Totalitarismul e o formă
extremă a autoritarismului

în care guvernul controlează totul,

ai câțiva oameni care controlează totul.

E foarte nedemocratic.

Autoritarismul e de-a lungul
acestor direcții.

Și apoi, în acest spectru

avem capitalism, socialism și comunism.

Voi pune Statele Unite.

Undeva, aici,

aș pune Statele Unite aici.

Are mici elemente de socialism.

Avem sindicate muncitorești.

Nu controlează totul.

Avem de asemenea oameni care lucrează
și nu sunt în sindicatele muncitorești.

Există unele elemente de redistribuire.

Sunt taxe de moștenire, sunt...

Nu e o formă extremă de redistribuire,

poți moșteni proprietatea privată,

există "plase de siguranță" pentru oameni,

există MediCare și MedicAid,
există sistem de asigurări sociale,

deci există unele elemente de socialism.

Dar SUA au o foarte
viguroasă istorie capitalistă,

proprietate privată, piețe adânci.

Deci aș pune Statele Unite aici.

Aș pune URSS - nu actuala Rusie,

ci Uniunea Sovietică, cea care a existat,

aș pune-o...

Aș pune-o cam aici.

URSS aici.

Aș pune actualul stat rus

undeva pe-aici.

Pentru că, de fapt, au mai puține
plase de siguranță...

Economia lor o poate lua razna

și ei au de fapt un decalaj mai mare al averilor

decât o țară ca Statele Unite.

Asta e. Aici e Rusia actuală.

Și probabil că cea mai interesantă

e Republica Populară Chineză

actuala R. P. Chineză,

care e, cel puțin la suprafață,
un stat comunist,

dar în anumite privințe e mai
capitalistă decât Statele Unite.

Acum ei nu au o profundă
redistribuire a averilor,

nu au plase de siguranță
puternice pentru cetățeni.

Deci aș putea pune unele elemente din China

aici, mai aproape de stânga; și sunt

mai puțini democratici decât Statele Unite
sau chiar decât actuala Rusie.

Chiar dacă unii vor numi actuala Rusie...

Ei bine, nu intrăm prea mult în temă.

Dar actuala Chină, putem desena aici un pic.

S-ar putea să fie chiar

un pic mai capitalistă decât Statele Unite.

Cu siguranță nu au legi ale muncii bune

și toate celelalte; dar în alte privințe,

ai foarte multă proprietate de stat.

Și ai foarte mult control de stat.

Așa că, în anumite privințe, au o deschidere

pe tot spectrul;
aici e China.

Și chiar dacă e numită stat comunist

în anumite privințe e mai capitalistă

decât țări foarte mândre de capitalismul lor.

Dar din alte puncte de vedere,
în special în privința guvernului,

a proprietății și a controlului guvernamental...

Plus un partid dominant.
Așa că e un fel de stat leninist

cu mai puțin marxism.

În această privință, se îndreaptă
în direcția comunismului.

Să sperăm că asta clarifică

o temă care poate fi uneori derutantă.