Cum să înveți orice limbă în șase luni | Chris Lonsdale | TEDxLingnan University

Chris Lonsdale este director general la Chris Lonsdale & Associates, o companie fondată pentru a accelera îmbunătățirea productivității în rândul indivizilor și al echipelor manageriale. În plus, a dezvoltat o tehnică unică și integrată de învățare, ce oferă oamenilor modalități de a-și însuși o limbă sau cunoștințe tehnice complexe în scurt timp.

Cei din spate, mă auziți bine ?

În regulă.

V-a preocupat vreodată o întrebare

atât de mult timp, încât a devenit
o parte din gândirea voastră ?

Poate chiar parte
din identitatea voastră ?

Pe mine m-a preocupat o întrebare
mulți ani,

și anume: cum poți învăța mai repede ?

E o întrebare interesantă,

fiindcă, dacă înveți mai repede,

poți petrece mai puțin timp la școală.

Și dacă înveți foarte repede,

probabil că n-ar mai trebui să mergi
la școală.

Când eram mic, la școală era bine, dar...

...am observat des
că școala stă în calea învățării,

așa că m-am întrebat:
cum poți învăța mai repede ?

Totul a început când eram foarte mic.

La vârsta de 11 ani,

am trimis o scrisoare cercetătorilor
din Uniunea Sovietică,

întrebându-i despre hipnopedie,
adică învățarea în somn:

iei un magnetofon, îl așezi lângă pat,

acesta pornește în toiul nopții,
când dormi,

și așa se presupune că înveți.

O idee bună care, din păcate,
nu funcționează.

Însă hipnopedia a deschis uși
pentru cercetarea în alte domenii

și s-au făcut descoperiri incredibile
despre învățare,

pornind de la acea primă întrebare.

Ulterior m-a pasionat psihologia

și m-am ocupat de ea în diverse feluri

pentru tot restul vieții,
până în momentul de față.

În 1981 m-am dus în China

și am decis că voi vorbi chineza
ca un nativ în doi ani.

Trebuie să înțelegeți că în 1981
toată lumea credea

că limba chineză e foarte grea

și că un occidental poate studia
peste 10 ani

și tot să nu devină foarte bun.

M-am dus acolo și cu ideea

că voi lua toate concluziile

cercetărilor psihologice de până atunci

și le voi aplica procesului de învățare.

Grozav e că în șase luni am devenit
fluent în chineza mandarină

și după încă puțin am ajuns la nivel nativ.

Uitându-mă în jur, am văzut oameni
din diverse țări

chinuindu-se cu limba chineză,

am văzut chinezi chinuindu-se
să învețe engleza și alte limbi,

așa încât întrebarea s-a redus la:

cum poți ajuta un adult normal

să învețe o limbă străină
rapid, ușor și eficient ?

E o întrebare foarte importantă
în lumea de azi.

Ne confruntăm cu probleme uriașe
legate de mediu, dislocări sociale,

războaie și tot soiul de lucruri,

iar dacă nu putem comunica,
va fi greu să rezolvăm problemele.

Deci trebuie să știm vorbi
limba celorlalți. E foarte important.

Întrebarea devine: cum s-o facem ?

E foarte simplu.

Cauți oameni care o fac deja,

cauți situații în care deja funcționează,

apoi identifici principiile și le aplici.

Se numește „modelare”.
Studiez învățarea limbilor străine

și metoda modelării în acest domeniu
de 15-20 de ani.

Concluzia mea

e că orice adult poate învăța fluent
o a doua limbă în șase luni.

Când o spun, majoritatea crede
că sunt nebun și că așa ceva nu-i posibil.

Permiteți-mi să vă reamintesc
că istoria evoluției umane

înseamnă depășirea propriilor limite.

În 1950, toți credeau că e imposibil
să alergi o milă în patru minute,

până ce Roger Bannister a reușit asta
în 1956,

și de atunci timpul a tot scăzut.

Acum 100 de ani, toți credeau
că obiectele grele nu pot zbura.

Dar nu e așa și o știm toți.

Cum zboară obiectele grele ?

Prin reorganizarea materialului,
folosind principiile pe care le-am învățat

observând natura, păsările în acest caz.

Azi am ajuns și mai departe...

Așa de departe, încât putem zbura
cu mașina.

Puteți cumpăra așa ceva
cu vreo 200.000 USD.

Acum avem mașini care zboară.

Mai e un mod de a zbura,
pe care l-am învățat de la veverițe.

Tot ce trebuie să faci e să imiți
o veveriță zburătoare,

să-ți confecționezi un costum cu aripi
și gata, zbori ca o veveriță.

Majoritatea oamenilor, mulți,
n-aș spune toți,

dar mulți cred că nu știu să deseneze.

Însă există cinci principii-cheie,
pe care le poți aplica

când înveți să desenezi
și vei reuși în cinci zile.

Deci, dacă desenezi așa,
înveți principiile timp de cinci zile,

le aplici și, după cinci zile,
vei desena așa ceva.

Știu că e așa fiindcă ăsta a fost
primul meu desen

și după cinci zile de aplicat principiile,
iată ce am reușit să fac.

L-am privit și am spus:

„Deci așa arăt când mă concentrez
atât de intens,”

„că-mi explodează creierul”.

Deci oricine poate învăța să deseneze
în cinci zile

și, în același mod, urmând aceeași logică,

oricine poate învăța o a doua limbă
în șase luni.

Cum ? Sunt cinci principii
și șapte acțiuni.

Pot fi mai multe, dar astea sunt de bază.

Înainte să le expun, vreau să vorbesc
despre două mituri,

să le distrug.

Primul e că ai nevoie de talent.

Să vă spun povestea lui Zoe.

Zoe din Australia s-a dus în Olanda,
a încercat să învețe olandeza

și s-a străduit foarte mult,

până când oamenii i-au spus:
„Nu ești bună de nimic”,

„Nu ai talentat”, „Renunță”,
„Ne irosești timpul”

și ea era foarte deprimată.

Apoi a descoperit cele cinci principii,

s-a mutat în Brazilia, le-a aplicat

și în șase luni era fluentă în portugheză.

Deci talentul nu contează.

Oamenii cred și că imersia în altă țară
e soluția de a învăța o limbă.

Însă uitați-vă la occidentalii
din Hong Kong,

care trăiesc aici de zece ani
și nu vorbesc o boabă de chineză !

Uitați-vă la chinezii ce trăiesc
în America, Anglia, Australia, Canada

de 10-20 de ani și nu vorbesc
deloc engleza !

Imersia în sine nu funcționează,

fiindcă un om ce se îneacă
nu poate învăța să înoate.

Când nu vorbești o limbă,
ești ca un bebeluș.

Dacă te arunci într-un context

în care adulții discută despre lucruri
care te depășesc, nu vei învăța.

Care sunt cele cinci principii ?

Primul: cele patru cuvinte,
atenție, înțeles, relevanță și memorie,

legate între ele într-un mod important,

mai ales când e vorba de învățare.

Veniți cu mine într-o călătorie
prin pădure !

Vă plimbați prin pădure

și vedeți așa ceva:
mici semne pe un copac.

Poate le acordați atenție, poate nu.

Mai mergeți 50 m și vedeți asta...

Ar trebui să deveniți atenți.

Încă 50 m și, dacă n-ați fost atenți,
vedeți asta...

Acum sunteți atenți.

Tocmai ați învățat că asta e important

și relevant fiindcă înseamnă asta,

și orice informație legată
de supraviețuire

îți va atrage atenția

și astfel o vei ține minte.

Dacă se leagă de obiectivele personale,

vei fi atent.

Dacă e relevant, vei ține minte.

Deci primul principiu pentru învățarea
unei limbi

e să te axezi pe conținutul lingvistic
relevant pentru tine.

Ceea ce ne aduce la instrumente.

Le stăpânim folosindu-le și învățăm
cel mai rapid

când sunt relevante pentru noi.

Să vă spun o poveste.

Tastatura e un instrument.

Există metode de a tasta în chineză
într-un anumit fel.

Am avut o colegă acum mulți ani

care mergea la seral marțea și joia

câte două ore, exersa acasă

și după nouă luni tot n-a învățat
să tasteze în chineză.

Într-o seară ne-am confruntat cu o criză.

Aveam 48 de ore să predăm
un manual de instruire în chineză.

Colega a obținut slujba și vă garantez

că a învățat să tasteze în 48 de ore

fiindcă era relevant, semnificativ,
important

și folosea un instrument
pentru a crea valoare.

Deci al doilea principiu în învățarea
unei limbi e s-o folosești

ca instrument de comunicare de la început.

Așa cum face un copil.

Când am ajuns prima dată în China
nu vorbeam deloc chineza.

În a doua săptămână a trebuit să iau
un tren de noapte.

Am petrecut opt ore în vagonul-restaurant

de vorbă cu un șef de tren.

I-am trezit interesul

și am vorbit toată noaptea în chineză.

Desena în aer, gesticula,

își schimba mimica, astfel încât,
încet-încet,

am început să înțeleg tot mai mult.

Grozav e că, după două săptămâni,

când oamenii vorbeau în chineză în jur,

înțelegeam câte ceva,

fără să fi făcut efortul de a învăța.

Asimilasem limba în acea noapte
în tren.

Ceea ce ne aduce la al treilea principiu:

când vei înțelege prima oară mesajul,

vei învăța inconștient limba.

E un fapt bine documentat acum,

se numește
„aport de informații inteligibile”.

Se fac cercetări de 20-30 de ani.

Stephen Krashen, un lider în domeniu,

a publicat diverse studii.

Iată unul din ele.

Coloanele mov arată punctajele
la diverse teste lingvistice.

Sunt cei ce au învățat cu ajutorul
gramaticii și al studiului teoretic.

Cele verzi sunt cei ce au învățat
prin aport de informații inteligibile.

Deci înțelegerea dă rezultate.
Ea e cheia.

Învățarea limbilor nu înseamnă
acumularea multor cunoștințe.

Din multe puncte de vedere,
înseamnă pregătire fiziologică.

O cunoscută din Taiwan excela la engleză
în școală,

avea numai nota 10,

la fel și la facultate.
S-a dus în SUA

și a descoperit că nu înțelege
ce spun cei din jur.

Oamenii au început s-o întrebe:
„Ești surdă ?”

Era. Nu auzea limba engleză.

Asta fiindcă avem în creier filtre

ce lasă să treacă sunetele familiare

și le opresc pe cele ale limbilor nefamiliare.

Dacă nu auzi, nu vei înțelege,

iar dacă nu înțelegi, nu vei învăța.

Deci trebuie să poți auzi sunetele.

Există metode,
dar țin de pregătirea fiziologică.

Vorbirea implică folosirea musculaturii.

Avem 43 de mușchi faciali,

pe care trebuie să-i coordonăm

pentru a produce sunete
inteligibile pentru cei din jur.

Dacă v-ați apucat de un sport nou
de câteva zile,

știți că faceți febră musculară.

Dacă vă dor mușchii faciali,
sunteți pe calea cea bună.

Ultimul principiu se referă
la starea psihofiziologică.

Dacă ești trist, furios, îngrijorat,
supărat, nu vei învăța. Punct.

Dacă ești mulțumit, relaxat,
într-o stare alfa, curios,

veți învăța repede,

dar trebuie să tolerați ambiguitatea.

Dacă sunteți unul din cei
ce trebuie să înțeleagă

absolut fiecare cuvânt auzit,
veți înnebuni,

fiindcă veți fi mereu furioși
că nu sunteți perfecți.

Dacă vă mulțumiți să înțelegeți parțial

și sunteți atenți la ce înțelegeți,

veți fi relaxați și veți învăța rapid.

Pe baza celor cinci principii,
care sunt cele șapte acțiuni ?

Unu: ascultați mult !

Eu îi spun: „îmbibarea creierului”.

Căutați contexte în care auziți
vorbindu-se mult limba,

neavând importanță dacă înțelegeți sau nu.

Ascultați ritmul limbii,
elementele ce se repetă,

aspectele ce ies în evidență.

(Chineză) Pào nǎozi !
(Engleză) Îmbibați-vă creierul !

A doua acțiune: înțelegeți sensul

înainte de a înțelege cuvintele !

Cum faceți asta, dacă nu știți cuvintele ?

Înțelegând ce înseamnă diversele posturi.

Comunicarea umană se bazează
pe limbajul corporal.

Cu ajutorul acestuia, întelegeți
o mare parte din comunicare,

deci învățați
prin aport de informații inteligibile.

Puteți folosi și lucruri deja știute.

Dacă vorbiți chineza mandarină
și cantoneză și mergeți în Vietnam,

veți înțelege 60% din conversațiile zilnice,

fiindcă vietnameza înseamnă
30% mandarină și 30% cantoneză.

A treia acțiune: începeți să combinați !

Probabil că nu v-ați gândit la asta,

dar, dacă știți zece verbe,
zece substantive și zece adjective,

puteți spune 1000 de lucruri diferite.

Limba e un proces de creație.

Ce spun bebelușii ? „Eu”, „baie”, „acum”.

Așa comunică ei.

Deci începeți să combinați,
fiți creativi, distrați-vă !

Nu trebuie să iasă perfect,
ci doar să dea rezultate.

Când faceți asta, vă axați
pe fondul de bază.

Ce înseamnă asta ?

În fiecare limbă există conținut
cu frecvență mare.

În engleză, 1000 de cuvinte acoperă 85%

din tot ce veți spune
în comunicarea zilnică.

3000 de cuvinte înseamnă 98%

din tot ce veți spune
în conversația zilnică.

Dacă știți 3000 de cuvinte, vorbiți limba.

Restul e cireașa de pe tort.

Când începeți să învățați o limbă,
folosiți mai întâi „lada cu unelte”.

Săptămâna 1.

În noua limbă, spuneți lucruri cum ar fi:

„Cum se spune asta ?”, „Nu înțeleg”,

„Repetați, vă rog”, „Ce înseamnă ?”.

Totul în limba-țintă.

O folosiți ca pe un instrument,
dându-i o utilitate.

E relevant să învățați și alte lucruri
despre limbă.

În săptămâna 2, ar trebui să spuneți
lucruri ca:

„eu”, „aceasta”, „tu”, „aceea”,
„dă”, „fierbinte”,

pronume, substantive, verbe
și adjective simple,

comunicând ca un bebeluș.

În săptămâna 3 sau 4,
ajungeți la cuvintele de legătură.

„Deși”, „dar”, „așadar”
sunt transformatori logici

ce leagă cuvinte între ele, permițându-vă
să alcătuiți înțelesuri mai complexe.

Acum se cheamă că vorbiți.

Când ajungeți aici, ar trebui
să vă găsiți un „părinte lingvistic”.

Dacă veți privi interacțiunea
dintre copii și părinți,

veți înțelege ce înseamnă asta.

Când vorbește, copilul folosește
cuvinte și combinații simple,

uneori ciudate,
alteori o pronunție ciudată,

iar cei din afara familiei nu înțeleg.

Însă părinții înțeleg.

Astfel, copilul crește într-un mediu sigur
și capătă încredere.

Părinții comunică cu copiii
prin limbaj corporal

și într-un limbaj simplu,
înțeles de aceștia.

Deci există un mediu sigur,
pentru aportul de informații inteligibile,

care știm că funcționează,
altfel niciunul n-ați vorbi limba maternă.

Găsiți-vă deci un „părinte lingvistic”,

cineva interesat de voi ca persoană,

care va comunica cu voi ca un egal,

dar va fi atent și vă va ajuta
să înțelegeți mesajul.

Sunt patru reguli pentru aceștia.

Soții nu sunt potriviți pentru asta !

Cele patru reguli sunt:

unu, se vor strădui să înțeleagă
ce vreți să spuneți,

chiar dacă vă exprimați incorect.

Doi, nu vă vor corecta greșelile.

Trei, vă vor spune ce au înțeles
din mesajul vostru,

ca să le puteți răspunde adecvat.

În plus, vor folosi cuvinte
pe care le știți.

Al șaselea lucru pe care trebuie
să-l faceți e să copiați mimica.

Trebuie să folosiți adecvat musculatura,

pentru a pronunța într-un mod
înțeles de ceilalți.

Puteți face două lucruri.

Unul e să ascultați și să simțiți,

provoacând un circuit de reacție
la nivelul feței.

Ideal, însă, dacă veți observa
cum un vorbitor nativ

își folosește mușchii faciali

și veți lăsa subconștientul
să asimileze regulile,

atunci veți deprinde pronunția.

Dacă nu puteți privi un vorbitor nativ,
puteți folosi asta...

(Voce feminină)
Cânt, cântec, rege, înțepat, atârnat.

(Chris Lonsdale)
Ultima idee, ultima acțiune

e ceva ce eu numesc „conexiune directă”.

Ce înseamnă asta ?
Majoritatea celor ce învață o a doua limbă

repetă cuvintele din limba maternă
și din limba-țintă

de multe ori, încercând să le rețină.
Foarte ineficient !

Trebuie să înțelegeți

că tot ce știți
e imagine mentală și emoție.

Dacă vorbiți despre foc,
simțiți miros de fum,

auziți trosnetele, vedeți flăcările,

deci trebuie să accesați
acele imagini și amintiri

și să creați o nouă conexiune.
Eu îi spun „Aceeași cutiuță, altă cale”.

Renunțați la vechea conexiune,
creând-o pe cea nouă în timp,

devenind tot mai pricepuți
la asocierea noilor sunete

cu imaginile deja existente,
din reprezentarea internă.

În timp, va fi ușor să aplicați metoda,

care va deveni inconștientă.

Deci sunt cinci principii
ce trebuie aplicate și șapte acțiuni.

Pe oricare o folosiți, veți progresa.

Nu uitați că dețineți controlul
asupra lor.

Aplicați-le pe toate și veți fi fluenți
într-o nouă limbă în șase luni !

Mulțumesc.

(Aplauze)