Ce știm (și ce nu știm) despre coronavirus

Ce se întâmplă în cazul unei contaminări cu coronavirus? Cine prezintă cel mai mare risc? Cum ne putem proteja? Expertul în sănătate publică David Heymann, care a condus activitatea în cazul epidemiei SARS din 2003, ne împărtășește cele mai recente descoperiri despre COVID-19 și ce ne rezervă viitorul.

[Până în dimineața zilei
de 27 februarie 2020,

la nivel mondial au fost confirmate
cel puțin 82.000 de cazuri de coronavirus

și 2.810 decese.

La invitația TED, dr. David Heymann
prezintă evoluția epidemiei.]

[Ce se întâmplă dacă ești infectat
cu coronavirus?]

Pare o boală ușoară,
ca o răceală obișnuită

la majoritatea persoanelor.

Există anumiți oameni
care dezvoltă o formă gravă a bolii;

printre ei, personalul medical.

Infectarea lor este gravă,

expunerea fiind mai mare
decât la oamenii obișnuiți

și, în același timp, n-au deloc imunitate.

La oamenii de rând,

cel mai probabil doza de virus
cu care sunt infectați

e mult mai mică decât cea la care
e expus personalul medical

care dezvoltă forme mai grave.

Așadar, cu puțin noroc,
infecția ta nu va fi foarte gravă.

Asta înseamnă că persoanele mai în vârstă
și cele afectate de mai multe boli

sunt cele de care trebuie să ne asigurăm

că sunt îngrijite în spitale.

[Care sunt persoanele
cele mai expuse acestui virus?]

Cei mai expuși sunt oamenii

din țările în curs de dezvoltare,

care nu au acces
la servicii medicale de calitate

și nici la un spital,

în condițiile în care țara lor
va fi lovită de epidemie.

Aceștia vor în mare pericol,

în special vârstnicii.

În toate populațiile
vârstnicii sunt la risc,

dar mai ales acolo
unde nu au acces la oxigen.

În țările industrializate,

cei foarte bătrâni și cu comorbidități,

cei care suferă de diabet
sau au alte boli,

sunt vulnerabili.

Populația generală nu pare a fi la risc.

[Ce afecțiuni medicale preexistente
pun oamenii în pericol?]

În primul rând,

e important dacă există deja
o afecțiune pulmonară.

De regulă vârstnicii au un risc ridicat,

în special cei peste 70 de ani,

deoarece sistemul lor imunitar
nu este la fel de eficient

ca înainte,

și astfel sunt mai predispuși
să se îmbolnăvească.

În plus, în anumite cazuri din China,

unii s-au infectat simultan
cu virusul gripal

și în același timp

au existat și câteva infecții
cu bacterii rezistente

pe lângă pneumonia apărută.

[Unde putem găsi informații actualizate?]

Centrul pentru Controlul Bolilor
din Atlanta ține evidența

și are actualizări permanente pe website.

Și Organizația Mondială a Sănătății
din Geneva,

care coordonează majoritatea activităților
pe plan internațional,

are un site cu actualizări la zi.

E responsabilitatea noastră
ca indivizi să ne informăm,

astfel încât să înțelegem

și să ne asigurăm că putem contribui
în felul nostru

la prevenirea unei răspândiri majore.

[Ați condus intervenția
în cazul epidemiei SARS din 2003.

Cum se compară cu cea de acum?]

Este aceeași problemă
cu aceste contaminări noi.

E o infecție care se transmite oamenilor

care nu au fost expuși niciodată
la acest virus.

Nu au deloc protecția anticorpilor

și nu este clar dacă sistemul lor imunitar

poate face față sau nu acestui virus.

Este un virus care se găsește de obicei
la lilieci sau alte animale,

și acum și la oameni.

Iar oamenii nu sunt familiarizați
cu acest virus.

Însă treptat

începem să învățăm mai multe,
ca și în cazul SARS.

Cu siguranță sunt mai multe cazuri mortale

decât în cazul SARS.

Dar dacă împărțim
la numărul persoanelor infectate,

sunt mult mai mulți oameni infectați
decât au fost cu SARS.

Rata deceselor din această cauză,

adică raportul dintre decese
și numărul cazurilor de SARS,

a fost de aproximativ 10%.

Cu coronavirusul actual, COVID-19,

este de 2% sau chiar mai puțin.

Așadar, este un virus mai puțin periculos.

Totuși e un virus mortal,

de aceea nu ne dorim să pătrundă
în populația globului.

[Cât de adecvate au fost acțiunile
la granițe precum aeroporturile?]

Se știe că aeroporturile
sau orice puncte de granițe terestre

nu pot împiedica intrarea unei epidemii.

Persoanele aflate în perioada de incubație
pot trece granița,

pot intra în țară

și pot contamina pe alții
atunci când se îmbolnăvesc.

Așadar, frontierele nu pot opri
un virus să intre într-o țară

prin măsurarea temperaturii.

Granițele sunt importante
pentru că celor care vin

din zone ce ar putea fi infectate

li se poate oferi o explicație,

tipărită sau verbală,

a semnelor și simptomelor
acestei contaminări

și ce ar trebui să facă în cazul
în care cred că au fost contaminați.

[Care este perioada pentru un vaccin?]

Vaccinurile sunt în curs de realizare,

se fac multe cercetări în acest moment.

Cercetarea presupune mai întâi
ca vaccinul să fie creat,

apoi se studiază siguranța și eficacitatea
pe animale,

care sunt contaminate cu virus
după ce au fost vaccinate,

iar apoi ajunge în studiile pe oameni.

Studiile pe animale n-au început încă,

dar vor începe curând
pentru anumite vaccinuri.

Se crede că până la sfârșitul anului

sau începutul anului viitor,

s-ar putea să avem unele vaccinuri

care să fie studiate pentru obținerea
licenței de la agențiile de reglementare.

E vorba de cel puțin un an
până ce acest vaccin va fi disponibil

și va putea fi folosit pe mulți pacienți.

[Ce întrebări despre epidemie
sunt încă fără răspuns?]

Știm cum se transmite,

dar nu știm cât de ușor
se transmite la oameni,

în comunități sau în zone neizolate.

Știm, de exemplu,

că se transmite ușor în zona închisă
a unui vas de croazieră.

Trebuie să înțelegem mai bine

cum se va răspândi odată ce ajunge
în zone mai deschise,

unde oamenii intră în contact
cu persoane care ar putea fi bolnave.

[Poate fi îmbunătățit răspunsul
la nivel global?]

O problemă majoră a zilelor noastre
este că privim epidemiile

din țările în curs de dezvoltare

ca pe ceva ce trebuie împiedicat.

Așadar, când e o epidemie de Ebola,

ne gândim: „Cum putem să oprim
epidemia în această țară?"

Nu ne gândim:
„Cum puteam ajuta această țară

să-și întărească capacitatea

de a detecta și reacționa la boli?"

Nu s-a investit suficient

în a ajuta țările să-și dezvolte
sarcinile de bază în sănătatea publică.

Ce am făcut a fost să investim
în multe mecanisme la nivel mondial,

care să ofere ajutor altor țări

pentru a opri epidemiile.

Dar vrem să vedem o lume
în care fiecare țară

face tot posibilul
pentru a-și opri epidemiile.

[Vom vedea mai multe epidemii în viitor?]

Azi sunt peste șapte miliarde de oameni.

Iar când acești oameni vin pe lume,

au nevoie de mâncare,

au nevoie de multe alte lucruri

și trăiesc împreună.

De fapt, suntem o lume urbană,
unde oamenii trăiesc în zone urbane.

Totodată, creștem mai multe animale,

iar aceste animale sunt în același timp
și hrană pentru oameni.

Ceea ce constatăm

este că interacțiunea om-animal
devine din ce în ce mai apropiată.

Această creștere intensă a animalelor

și creșterea numărului de oameni,

trăind împreună pe aceeași planetă

constituie un adevărat creuzet
în care pot apărea epidemiile.

Cu timpul, vom avea din ce în ce
mai multe epidemii de acest fel.

Prin urmare, un virus apărut astăzi
e doar un semnal de alarmă

pentru ce se va întâmpla în viitor.

Trebuie să ne asigurăm

de o colaborare tehnologică
la nivel mondial,

pentru a lucra împreună

să ne asigurăm că putem înțelege
când apar aceste epidemii

și să oferim rapid informațiile necesare
pentru a le controla.

[A trecut ce era mai rău?]

Nu pot spune cu exactitate.

Tot ce pot spune
e că trebuie să ne pregătim

pentru ce poate fi mai rău.

În același timp,

să învățăm cum să ne protejăm
pe noi și pe ceilalți,

în cazul unei epidemii.

[Mai multe informații: Centrul
pentru Controlul și Prevenirea Bolilor

Organizația Mondială a Sănătății]