-
- Știm că ați văzut-o pe Maica Domnului,
-
ați putea să ne spuneți câteva
cuvinte despre aceasta?
-
- Nu eu însă, egumenul dinainte -
p. Andreas - Părintele Pimen îl știe...
-
acesta se încurcase cu zelotiștii,
-
acceptase învățătura lor
-
și s-a îndepărtat puțin de
la calea cea dreaptă.
-
Și s-a lăsat ademenit
de zelotiști [și dus în derivă].
-
Și a venit, așadar, o scrisoare
adresată Sfintei Chinotite,
-
cu referire la diverse probleme
-
trimisă Sfintei Chinotite.
-
Și Patriarhia m-a pus să-l caterisesc.
-
Eu eram pe atunci tânăr,
cel mai tânăr dintre monahi.
-
Și i-au spus: „Ori îți vei reveni,
ori vei pleca din stăreție!”
-
Acela s-a împotrivit, deoarece avea ....
-
Și a spus: „Eu știu, eu
o să-mi trasez calea mea!”
-
Și am citit acolo scrisoarea...
-
I-am spus: „Gheronda, nu sunt de
acord cu calea pe care ați apucat-o.”
-
Era și Starețuil meu, era greu
să spui astfel de discuții.
-
Însă mi-am făcut curaj și i-am spus.
-
„Iertați-mă, vă respect și vă iubesc,
dar nu vă împărtășesc ideile.
-
Faceți ce doriți!
-
De ce nu vă urmez?
-
Pentru că mâine va veni
scrisoarea de la Patriarhie,
-
și vă vor caterisi și ne veți întreba
de ce nu v-am de ce nu v-am ajutat,
-
de ce nu v-am spus o vorbă înțeleaptă,
-
și o să vă plângeți,
și eu nu doresc acest lucru.
-
Nu pot răbda acest lucru.
-
Să urmăm învățătura Bisericii!”
-
Și, în final, și-a dat demisia.
-
Și-a dat demisia și a
plecat la altă mănăstire.
-
Însă spre sfârșit s-a pocăit!
-
Și a cerut iertare și de la Patriarh
și de la Sfântul Sinod?
-
Nu e bine, nu e bine...
Să fim cu luare aminte!
-
- Era cam dintr-o bucată.
-
Pr. Ioasaf, când era tânăr,
a vrut să plece din mănăstire,
-
să plece la Karakalu, unde
îl avea duhovnic pe Pr. Condrat.
-
Și era agitat să-și
ia lucrurile și să plece.
-
Iar Părintele Stareț
îi dădea dreptate în toate.
-
Iar acela părea
foarte mulțumit.
-
La sfârșit i-a spus:
„Dacă îți spun ceva, vei împlini?”
-
Și a acceptat crezând
că s-a terminat povestea.
-
Dar Starețul i-a spus: „Ia-ți lucrurile
și te întoarce în mănănstire.”
-
Și atunci s-a întors.
-
Părintele Andreas a văzut-o
pe Maica Domnului la Monoxiliti (metoc)
-
- Da, spunea că s-a dus
acolo într-o zi și sufla vântul.
-
Și de dimineață nu era prins cu treburi
-
și s-a pornit spre Monoxiliti.
Ai fost?
-
- Am trecut pe acolo, nu am urcat acolo.
-
- Și apoi gândul îi spunea
să se uite înspre mare,
-
nu cumva să naufragieze cineva.
-
Și a coborât la mare. Era furtună.
-
Înspre M-rea Doinisiu sunt niște stânci,
-
și vede ceva mișcându-se acolo.
-
Se gândea să nu fie
vreo barcă naufragiată.
-
Și s-a apropiat de acel loc.
-
Însă era ca și cum cineva îi
amintea că acolo e ceva.
-
Și s-a apropiat de acel loc
și a văzut acolo o femeie.
-
Stătea în picioare pe niște stânci
-
și ținea trei cărți în mână.
-
Și a întrebat-o: „Tu ce cauți aici?”
-
„Ce caut eu aici?
Eu sunt stăpâna acestui loc!
-
Eu sunt stăpâna acestui loc!”
-
„Stăpâna locului?”
-
Ii s-a părut puțin ciudată și
i-a fost frică să nu fie înșelare.
-
Nu i-a dat importanță...
-
„Ce ții în mână?”
-
„Într-o carte îi scriu pe
cei care vin în Sfântul Munte.
-
În cealaltă scriu pe
cei care au plecat de aici.
-
Și în ultima îi scriu pe cei
care au plecat la ceruri.
-
- Pe cei care rămân în viață
și pe cei care au plecat către ceruri.
-
Nu i-a dat mare importanță.
-
S-a întors și a plecat.
-
Și când a ajuns înapoi la chilie,
și-a dat seama că era Maica Domnului.
-
Parcă se trezise: „Vai! Aceea era Maica Domnului!
-
Am recunoscut-o după fizionomie!
-
Cum de nu i-am sărutat mâna?!”
-
Și s-a întors repede acolo
crezând că o va mai găsi.
-
Unde s-o mai afle [pe Maica Domnului]?
-
I-a spus aceasta
duhovnicului său, părintelui Paisie.
-
L-a chemat și i-a povestit,
de teamă să nu fi fost în înșelare.
-
I-a povestit cu lux de amănunte totul,
-
rugându-l să nu spună
nimănui cât timp va trăi.
-
Însă i-a spus să o spună
părinților după moartea sa.
-
Când era spre sfârșitul vieții
-
și venise ziua spovedaniei celei de pe urmă,
-
iar apoi l-am înmormântat,
-
duhovnicul ne-a povestit
minunea cu Maica Domnului.
-
Și nu ne-a lăsat să o spunem mai departe,
-
nici nu am spus-o, acum e prima dată,
-
de atunci de când
s-a întâmplat acest lucru.
-
Era om virtuos și nevoitor.
-
L-am avut duhovnic pe Părintele Andreas.
