Materia moartă: ingredientul secret din lanțul nostru trofic - John C. Moore

Vezi lecţia completă: http://ed.ted.com/lessons/dead-stuff-the-secret-ingredient-in-our-food-chain-john-c-moore

Când te gândești la cele mai joase niveluri ale lanțului trofic, probabil îți imaginezi erbivore ce pasc fericite pe o pajiște cu iarbă verde. Dar această imagine idilică lasă în urmă o sursă enormă (și uneori puțin apetisantă) de hrană: materia moartă. John C. Moore ne oferă detalii despre „lanțul trofic brun”, explicând modul în care aceste delicatese neobișnuite, precum gunoiul din baltă și excrementele animalelor, contribuie cu enorme cantități de energie în ecosistemele noastre.

Lecție de John C. Moore, animație de TED-Ed.

Dacă cineva te-ar numi gunoi,

probabil te-ai simţi ofensat,

dar din punct de vedere ştiinţific
s-ar putea să nu greșească.

Te-ai gândit vreodată
de unde provine mâncarea ta?

Ai putea spune că provine
de la plante, animale şi ciuperci,

dar probabil nu vrei să te gândeşti

la organismele putrede
şi excrementele

ce au hrănit acele plante,
animale şi ciuperci.

Într-adevăr, tu şi majoritatea
materiei corpului tău

sunteți la o distanţă
de doar doi sau trei pași

de lucruri precum mizeria din baltă.

Toate speciile din ecosistem,

de la creaturile unui recif
la peştele din lac,

la leii din savană,

sunt, direct sau indirect,
hrănite cu materie moartă.

Majoritatea materiei organice
din corpul nostru,

dacă am putea merge pe urmele ei,

provine din CO2 şi apă prin fotosinteză.

Plantele utilizează energia soarelui

pentru a transforma
dioxidul de carbon şi apa din mediu

în glucoză şi oxigen.

Apoi acea glucoză e transformată
în molecule organice complexe

pentru a forma frunze, tulpini,
rădăcini, fructe şi altele.

Energia din aceste molecule organice

susţine lanţurile alimentare
cu care ne-am obişnuit.

Probabil ați văzut ilustraţii
precum aceasta

sau aceasta.

Lanţurile alimentare verzi încep
cu plantele ce cresc la baza lor.

Dar în ecosistemele terestre
din viaţa reală,

mai puţin de 10% din plantă

este mâncată în timp ce este încă vie.

Dar cum rămâne cu restul de 90%?

Trebuie doar să te uiţi pe jos
într-o zi de toamnă.

Plantele vii pierd părţile moarte:

frunze căzute, ramuri rupte
şi chiar rădăcini de sub pământ.

Multe plante sunt norocoase
să trăiască fără a fi mâncate,

ca într-un final să moară
şi să lase rămăşiţe.

Ce se întâmplă cu aceste plante moarte,
nemâncate, nedigerate,

ce reprezintă 90% din plantele terestre?

Acestea devin detritus,

baza aşa-numitului lanţ trofic brun,

care arată cam așa.

Ceea ce se întâmplă cu plantele

se întâmplă și cu celelalte organisme
din lanţul trofic:

unele sunt mâncate de vii,

dar majoritatea sunt mâncate
doar când sunt moarte şi putrede.

De-a lungul lanţului alimentar,

organismele vii lasă materie organică
şi elimină deşeuri digestive

înainte să moară şi să-şi lase
rămăşiţele să se descompună.

Atâta moarte sună cumplit, nu-i aşa?

Dar nu este.

Tot detritusul este într-un final consumat

de microbi şi alţi gunoieri,

formând astfel baza lanţului trofic brun

ce susţine multe alte organisme,

inclusiv pe noi.

Oamenii de știință
au descoperit că detritusul

e o sursă de energie neaşteptat de mare,

alimentând majoritatea
ecosistemelor naturale.

Dar interacţiunile
din interiorul unui ecosistem

sunt mult mai complexe.

Un lanţ alimentar reprezintă
singura cale a fluxului de energie.

Iar în interiorul oricărui ecosistem,

multe din aceste fluxuri
sunt legate între ele

și formează o reţea de interacţiuni

sau o rețea trofică,

cu materie moartă
ce susţine acea reţea la fiecare pas.

Rețeaua trofică rezultată
e atât de interconectată

că aproape fiecare specie e la o distanţă
de doar doi pași de detritus,

chiar şi noi oamenii.

Probabil nu mănânci ceva putred,

excremente sau gunoi din baltă
în mod direct,

dar ceea ce mănânci tu probabil o face.

Multe animale pe care le mâncăm

fie se hrănesc singure direct cu detritus,

ca porcul, păsările, ciupercile, scoicile

sau pisica de mare şi altele,

fie sunt hrănite cu reziduuri animale.

Deci, dacă te gândeşti că natura
este plină de resturi,

atunci ai dreptate.

Însă gunoiul unui organism
e o comoară pentru altul

şi toată materia moartă în descompunere

asigură energia ce ne hrăneşte
şi majoritatea vieţii pe pământ,

pe măsură ce trece prin rețeaua trofică.

Asta numesc eu hrană pentru minte.