O mare pace e aici fără să vină de undeva ~ Ședere în tăcere cu Mooji de Crăciun

În această puternică ședere de Crăciun, Mooji ne ghidează către spațiul pur în care toate aparențele vin și trec. Dincolo de orice concepte am putea păstra despre noi înșine, sau de dubiile prezentate de către minte, suntem ghidați din nou și din nou către faptul simplu al conștiinței neschimbătoare care suntem.

Crăciun cu bucurie și un Aici și Acum fericit!

25 decembrie 2021
Monte Sahaja, Portugalia

Mai multe video-uri ca acesta sunt disponibile pe website-ul nostru, https://mooji.org/mooji-tv

Om. Namaste, namaste tuturor.

Crăciun fericit!

[Mooji] Și vă mulțumesc
că v-ați alăturat nouă astăzi

[Mooji] pentru, să zicem,
contemplația sau meditația acestei dimineți.

Și am în fața mea
un ecran mare cu multe fețe.

Așa că m-am uitat la aceste fețe
care sunt disponibile vederii mele.

Vă mulțumesc că v-ați alăturat.

Minunat, minunat.

Și pentru toți cei care vă alăturați,

oriunde v-ați afla pe planetă,
în acest moment,

inima mea răspunde,
și spune mulțumesc că v-ați alăturat.

Toată dragostea astăzi,

și din perspectiva mea, o zi fără sfârșit,

o zi a lui Dumnezeu, nu doar o zi bună.

Și nu în mod special pentru că este Crăciunul,

dar de fapt, pe măsură ce înaintăm în interior

împreună în timpul acestei dimineți în meditație,

veți ajunge să vedeți ce vreau să spun
când spun, o zi fără sfârșit,

o zi a lui Dumnezeu.

Și sunt foarte fericit pentru această oportunitate
de a fi cu atât de mulți,

care sunt în mare măsură
atrași către această călătorie.

Folosim cuvântul „călătorie” deocamdată.

O călătorie în conștientizarea fără călătorie,

pe care atâția au ajuns să o descopere
ca fiind însăși inima ființei.

Și, de asemenea,
această dimineață nu face excepție.

Nu este un nou început.
Nu este o altă șansă.

Este de fapt câmpul
de conștientizare neîntrerupt,

înainte ca primul gând să apară,

sau chiar prima imagine,

de a-i invita din nou pe toți cei
a căror inimă este deschisă acestei posibilități,

să se adune și din nou să verifice

ceea ce este neschimbabil.

Și este un moment grozav pentru asta

pentru că sunt niște vremuri,
ca orice alte vremuri în experiența lumii,

când este atât de multă schimbare,

dar știm că în vremurile noastre,
atât de multe lucruri par atât de instabile.

Dar aceia dintre voi, cei care am fost,

simt, norocoși să ne cunoaștem

și chiar mai mult de atât, de a fi, cumva,

cumva uniți în această înțelegere,
această experiență directă,

nu veți fi atât de profund tulburați
de evenimente externe.

Pentru că de la începutul piesei,

a fenomenului, a lumii manifeste,

natura ei este schimbarea.

Și schimbarea nu este un lucru rău, desigur.

Este expresia dinamică a Purului,

a Sinelui-Dumnezeu, poți spune așa.

Dar dacă acesta ar fi singurul lucru disponibil,

atunci, desigur, asta ar fi tot ce știm.

Dar simt că, norocoși sunt cei dintre voi
care au venit, chemați de har,

prin grația propriei voastre ființe,

de a explora tărâmul interior al propriei fiinţe.

Și așa, astăzi, stăm aici în cinstea
Domnului Isus Hristos, de asemenea,

care nu este doar amintit,

dar venerat de ființe din întreaga lume,

în cea mai mare stimă a inimii,

în mare cinste pentru lumina lui Hristos,
Conștiința Christică.

Deci, mulțumesc pentru atenție,

pentru acest timp scurt
pe care îl vom avea astăzi, împreună.

Și eu doar voi, dacă pot găsi...

Oh, am clopoțelul meu aici.

Este doar un semnal că
vom începe sesiunea în această dimineață.

Poate dura aproximativ 30
până la 40 de minute sau cam așa ceva.

La sfârșitul cărora
veți auzi sunetul, din nou, al acestui clopoțel,

care indică doar
încheierea sesiunii, ca atare.

Dar, desigur, ceea ce sunteți
pe cale să redescoperiți,

sau să continuați să verificați, este atemporal!

Nu există sfârșit, nici nu a existat
vreodată un început, de asemenea.

Deci, mulțumesc.

Când ajungem iar să verificăm în interior,

nu este pentru a ne simți bine un moment.

De multe ori când oamenii se adună

cu ocazii precum Crăciunul
sau orice sărbătoare,

pare că ar fi un alt eveniment.

Dar realizarea Sinelui nu este un eveniment.

Sinele nu este un eveniment.

Este fără început sau sfârșit,

așa cum mulți dintre voi ați ajuns
să vedeți și să verificați.

Am putea chiar să spunem,
este experiența voastră neîntreruptă

sau fundalul tuturor experiențelor.

Deci, acestea fiind spuse,
vă mulțumesc din nou că v-ați alăturat,

și este minunat să văd fețele voastre frumoase,

și să simt prezența voastră din nou,

cei pe care sunt destul de norocos

să-i am în cameră cu mine la nivel vizual.

Și pentru cei dintre voi aflați
în camera invizibilă, pentru mine,

oriunde ați fi,
toată binecuvântarea, tot Harul să fie cu voi.

Și fie ca acest timp împreună
să fie profund semnificativ,

un punct în, nu un punct,

un punct care, de fapt,
prin care se intră în infinit,

spațiul nelimitat al Adevărului.

Să fiți binecuvântați. Mulțumesc. Om

[Mooji sună la clopoțel]

Deci, fiindcă suntem împreună în acest moment,

oriunde ați fi așezați,

pot vedea deja,
pentru cei care sunt la vedere...

Cei pe care vă văd,
stați deja destul de confortabil,

și asta e tot.

Nu vi se cere nimic mai mult,

dar vă amintesc
să rămâneți vigilenți în atenția voastră.

Undeva pe parcurs,
este posibil să simțiți atracția somnolenței.

Acest lucru este destul de comun și, mai ales,

pentru că atenția voastră
este chemată în interior.

Voi spune „în interior” deocamdată,

pentru că veți descoperi
Ceea ce este dincolo de interior și exterior.

Așa că am menționat somnul,

pentru că poate părea minții

că somnul este doar
un loc foarte odihnitor, o stare,

și că ești cumva...

Este în regulă.

Este o diferență
între odihnă și somn.

Dar dacă simțiți atracția

și vă treziți picotind,

vă reamintesc dinainte că

conștientizarea nici nu doarme,
nici nu este trează,

sub forma opusului somnului.

Este neîntreruptă.

Deci nu vă cer, personal,
să faceți ceva,

dar fiind conștienți
spre ce indică vocea mea,

realizați că nu trebuie să vă întoarceți
la stânga sau la dreapta,

sau să faceți orice solicitări fizice

pentru a înțelege și a cuprinde profund,

a permite cuvintelor și ceea ce indică ele

pur și simplu să plutească în interiorul
spațiului Sinelui vostru conștient.

Înainte de orice cuvânt,
chiar înainte ca primul cuvânt sau gând să apară,

trebuie să apară în interiorul a ceva
care nu apare,

și va fi perceput, firesc.

Orice gând, orice senzație,
oricât de subtilă, apare

și apare fără efort
într-un câmp de conștientizare neîntreruptă.

Nu vă cer să vizualizați nimic,

pentru că ceea ce vorbesc este dincolo de formă.

Dar toate formele apar în prezența sa,

și tu ești aici.

Când spun: Tu ești aici,

foarte des și cel mai frecvent,

apare o imagine a propriului sine
să preia asta,

când spun: Tu ești aici.

Dar orice senzație a formei personale
sau a identității este, de asemenea, percepută,

adică ești conștient.

Când spui „eu”,
și are orice conotație personală,

în mod natural există o conștientizare,

și asta este foarte important:
conștientizarea este constantă!

„Eul” clipește în interiorul conștientizării

și pe măsură ce clipește,
se înregistrează în conștientizarea însăși.

Dar acest „eu”, dacă este considerat personal,

nu este stabil. Bine?

Deci, sentimentul de sine personal,
este de asemenea aparent.

Este foarte important să subliniem acest lucru,

pentru că presupunem de obicei,
fără a încerca vreodată să verificăm,

că atunci când simți „eu”, este personal,

şi că persoana este faptul a cine
sau ceea ce ești.

Dar aici, spun eu, doar pare.

Și simțul personal se schimbă,

gândind într-un fel sau altul.

Intenția, memoria, imaginea de sine,

toate acestea apar
în acel câmp al conștiinței sau al conștientizării

care în sine nu se schimbă.

Deci, voi face un mic exercițiu,
un mic exemplu în acest sens.

Ești în mod natural conștient,

chiar înainte ca eu să apar în fața ta,
ești conștient.

Ești conștient de corpul tău,

unde stai, cum te simți.

Toate acestea sunt senzații care apar
într-un câmp foarte liniştit,

pe care îl numesc câmpul conștientizării.

Chiar și aspectul formei mele,

și asta este percepută în tine.

Conștientizarea nu trebuie să se miște
la stânga sau la dreapta.

De fapt, nu există stânga sau dreapta,

sus sau jos, interior sau exterior
pentru conștientizarea însăși,

deși acestea sunt percepute ca mișcări
în conștientizarea nemișcată.

Sper că acest lucru este
suficient de clar pentru voi.

Dacă ar fi să încep să număr
unu, doi, trei, patru,

de fapt orice număr până la o sută,
o mie, un milion,

acestea sunt doar auzite
și simțite în conștientizare.

Ele nu au niciun impact
asupra conștientizării în sine.

Puteți vedea? Vedeți?

Unu, doi, trei, patru,
șapte, zece, douăzeci și cinci, treizeci...

O mie, un milion...
Conștientizarea nu s-a mișcat.

Puteți vedea asta, desigur.

Și dacă schimbăm numerele
în cuvinte sau concepte,

precum asta și aceea, acolo sau aici, sus sau jos,

sau cerul, luna, sămânța, oceanele, orașele,

toate acestea sunt percepute în mod natural

în domeniul conștientizării neschimbate.

Puteți verifica acest lucru imediat.

Aceasta este natura Adevărului!

Nu trebuie să mergeți să luați o carte
pentru a verifica acest lucru.

Nu trebuie să mergeți și să luați
sau să porniți un program

pentru a explora dacă acest lucru este adevărat.

Aceasta este minunăția
propriei conștiințe,

că poate verifica:
„Da, am vorbit despre numere,

oricât de multe numere ar fi,
ele nu afectează conștientizarea ca atare.

Acest lucru este evident".

Și eu spun,
să schimbăm numerele în concepte.

Asta, aia, tu, eu, lumină, întuneric,

în picioare, în șezut, cameră, casă, orașe,
toate lucrurile acestea,

vedeți, conștientizarea nu s-a mișcat.

Și totuși, înțelegerea și percepția au loc

în spațiul conștientizării.

Nu este nimic nou.

Aceasta nu este o filozofie nouă.

Acesta este cel mai simplu lucru.

Dar vă cer să puteți verifica:
„Asta este adevărat, în mod firesc”.

Să lăsăm numerele și conceptele deoparte,

și să aducem imagini ale îngerilor sau demonilor,

sau flori, sau mâna ta,
sau o reflexie în oglindă.

Toate acestea sunt, de asemenea, percepute,
fără efort, în conștientizarea neschimbătoare!

Deci vezi, nu trebuia să faci nimic
pentru a intra în conștientizare!

Conștientizarea este acolo, este aici,
chiar înainte de intenție,

chiar înainte de identitate,

pentru că toate acestea apar în interiorul
câmpului numit conștientizarea însăși.

Dintre toate gândurile,
gândul „eu”, simțul „eu”,

indică propria existență.

În somn adânc, nu ai avut această
experiență a sinelui sau a altuia.

Ai fi putut să te căsătorești azi dimineață,

după-amiaza să facem o nuntă,
ai o lună de miere,

vă culcați împreună,
adormi cu iubitul tău.

Vă îmbrățișați, „Noapte bună”,
adormi.

Poate la început visezi.
Este o punte care trece printr-o stare de vis.

În starea ta de vis,

poate iubitul tău nu este acolo cu tine
în starea de vis.

Poate ești pe spatele unei cămile

traversând deșertul Sahara
cu mulți prieteni.

Deci părăsești chiar și acea stare de a fi singur
cu iubitul tău,

iar acum te afli într-o altă stare.

Apoi vine somnul profund

și te găsești, de fapt,

nici măcar nu ești conștient;
ești dincolo de stări.

Nu există sentimentul iubitului tău,

această cameră frumos decorată,

nunta, viitorul; nimic nu este acolo.

Apoi apare ceea ce numim starea de veghe.

Când starea de veghe,
adică apariția conștiinței,

când apare conștiința,

fie simultan, fie imediat după,

apare propria conștientizare
a existenței proprii.

Este conținută în conștiința

care creează și dă viață
la toate imaginile pe care le vedem,

incluzându-ne pe noi, în forma aceluia
care experimentează viața din fața noastră.

Așa.

Nu te-ai mutat.
Nu ai făcut nimic special.

Toate acestea le puteți percepe, în mod natural.

Sau puteți spune,
chiar actul sau funcţionarea percepţiei

are loc total spontan
și fără efort.

Chiar și actul de a percepe
este perceput în acest,

voi folosi cuvântul „fond”
momentan,

dar în curând nici măcar
de acesta nu va fi nevoie.

Dar mă refer pur și simplu la ceea ce este
dincolo de funcţionarea percepţiei.

O să încerc să păstrez totul
cât se poate de simplu,

pentru că nu trebuie să implicăm
mintea discriminatorie.

Tot ce împărtășesc,
puteți verifica, imediat.

Pur și simplu ești aici.

Orice apare,

trebuie să apară ulterior propriei prezențe,

pentru că tu ești cel care le percepe.

Așadar, dacă toate lucrurile perceptibile,
acum, în fapt și potențial,

trebuie să apară în câmpul conștient

și se observă că se mișcă, vin și pleacă,

ridicându-se și căzând,
apărând și dispărând,

ceea ce le percepe,
evident, în raport cu ele nu se mișcă.

Și tu ești aici, și tu ești asta.

Uite, chiar dacă spun că persoana ta,

chiar dacă spun că persoana ta,

istoria, relațiile, legăturile voastre,

visele și aspirațiile voastre apar,

pe măsură ce folosesc cuvintele ele apar
și se mișcă,

dar martorul lor este neclintit.

Simțul identității voastre personale

apare de asemenea
în faţa a ceea ce nu este personal.

Nu este nimic de calculat.

Este deja așa.

Ești aici.

Este acest aici, acest aici nemișcat,

mărturia impersonală a tuturor lucrurilor;

începem aici.

Am ajuns să identificăm și să recunoaștem asta,

că acea identificare, acea mărturie este ea însăși
făcută în conștiință

și de către conștiință.

Și vezi că sentimentul tău ca persoană
cu o istorie personală,

toate acestea apar, se schimbă și dispar,

în fața acesteia
care nu apare sau nu dispare,

este deja o descoperire profundă și imediată.

Dacă m-ați urmărit până acum,
și asta e clar pentru voi,

firesc, firesc există
o spațialitate naturală în prezența voastră.

Observați asta.

Nu încercați să fiți spațioși.

Nu încercați să fiți conștienți.

În mod normal, atenția merge rapid
la simțul personalității

și o mare parte a zilei noastre
este trăită în identitate,

identitatea de sine ca persoană.

Și cu asta suntem obișnuiți,

și de fapt,
este o stare haotică, imprevizibilă,

chiar aparent previzibilă, repetitivă,

dar acum ceva este retras.

Chiar și această retragere este urmărită

în spaţiul nemişcat al conştiinţei.
Puteți vedea asta.

Când ești conștient astfel,

nu vei fi ușor deranjat de ceea ce vezi,

știind că ceea ce vine și pleacă

este jocul impermanenței.

Acum,

dacă tot ceea ce percepi
este o funcție a dualității...

Fii foarte prezent acum.

Tot ceea ce percepem este astfel:
„Percep asta sau aia”, un obiect.

Există o dualitate.

Dacă toate cele ce pot fi percepute
sunt ignorate, lăsate deoparte,

dacă nu ar fi nimic de perceput în mod obiectiv,
ce ar rămâne?

N-ar fi percepută chiar și lipsa perceperii?

Puteți spune: „Nu este nimic aici”.

Dar chiar și neantul este perceput.

Chiar și nimicul poate apărea obiectiv pentru voi.

„Sunt conștient de sentimentul neantului

sau absenţa a ceva."

Poate conștientizarea să acorde atenție
doar conștientizării?

Există două conștientizări
ca una să fie atentă la cealaltă? Nu.

Ești în mod natural conștient de sine, acum!

Chiar și în conștientizarea ta naturală de Sine,

dacă în câmpul din fața ta apar obiecte,

nu ești deranjat de ele

dacă nu devii personal,

care este un obicei și rezultatul condiționării.

Chiar acum,
lasă totul să apară sau să dispară.

Dar nu te conecta la orice apare,

iar ceea ce rămâne este
conștientizarea ta naturală de Sine.

Nu este conștientizarea obiectelor acum.

Conștient de sine.

Nu doi.

De fapt, nici măcar unul.

Când ești atât de confirmat
în această recunoaștere,

uite, automat,
există o spațialitate în tine.

Este indefinibil, de fapt.

O lejeritate.

Pace.

Totuși, nu faci nimic.

Acestea sunt doar parfumul tău.

Nu vă cer să vizualizați absolut nimic,

nici să vă imaginați.

Natural.

Nu visând.

Nu făcând, sau chiar nefăcând.

Pur și simplu conștient de sine.

Acum, desigur, stai confortabil.

Și de ce nu, este ziua de Crăciun!

Te poți așeza confortabil.

Dar experiența ta chiar acum

nu este datorită acestui lucru.

Conștientizarea nu are nevoie de un loc să stea,
nici de o cameră caldă,

nici măcar să fii singur fizic.

Nu necesită condiții sau mediu specifice.

Toate aceste lucruri ar fi
percepute în mod natural.

Dar ca și numerele,

sunt percepute
fără a afecta conștientizarea rădăcină care ești.

Ai nevoie de ceva timp să te gândești la asta?

Ai nevoie de ceva timp să te gândești la asta?

Chiar dacă ai încerca să te gândești la asta,

însăși gândirea ta apare în mod natural

în interiorul conștiinței neschimbate,
negânditoare. Nu-i așa?

[Mooji] Acum, mintea ar putea produce
un gând foarte, foarte inteligent:

„La ce folosește conștientizarea”,

pentru că așa gândește persoana.

„Este utilă? La ce o pot folosi?

Mă va ajuta să obțin un loc de muncă mai bun?"

Deci, dacă ești în această stare,
te voi lăsa în acea stare.

Bucură-te de acea stare.

Dar cei dintre voi care sunteți aici,
continuați să acordați atenție acestui „aici”.

Nu e nimic de argumentat...

Nu e nimic de crezut.

Nu este nici măcar un apel la încredere.

De ce? Experiență directă! Vezi?

Și uite, acest gest, [gesturi cu mâna]

eu spun: experiență directă,
ca și cum asta ar fi o mișcare,

dar chiar şi acea mişcare este percepută
în conștientizarea neschimbătoare.

Și nu contează

dacă ești credincios sau necredincios,

dacă ești religios sau nereligios.

De ce? Pentru că este fundamental

naturii tuturor ființelor umane!

Nu este nimic de criticat.

Nu este nimic de schimbat.

Nimic de devenit.

Nici măcar nu e nimic de nedevenit,

pentru că nu ai făcut nimic,

în afară de pur și simplu acordarea permisiunii
în interiorul tău

de a căuta și a verifica.

Nu ai nevoie să construiești
un mediu deosebit.

Nu ți-am cerut să aprinzi niște lumânări,

să pui niște tămâie,

să porți haine confortabile,

să stai în grădină; nimic de genul ăsta.

Deci, fără condiții de îndeplinit,

în afară de voința ta,
deschiderea ta de a privi.

Și Asta!

Aceasta.

Și nu-ți dau nicio formă să te agăți de Asta.

Aceasta este.

Dacă asculți cu mintea,

mintea ta va spune:
„Aceasta este ce? Aceasta este ce?"

Pentru că trebuie să aibă o structură.

Dar eu spun: Aceasta este.

Aici ești,
dincolo de limitele unei identităţi personale.

Ești într-o stare de hipnoză?

Nu am balansat vreun pendul
în fața voastră.

Nu vorbesc cu o voce anume.

Nu arunc pudră magică pe ecran.

Ce ai făcut?

Orice definiție a ta

este o construcție inutilă, în acest moment.

Poți fi mai mult din asta?
Sau mai puțin de atât?

Lipsește ceva în mod fundamental

în percepția ta non-fenomenală?

Uite.

Ai nevoie de ceva timp pentru asta?

Aici, este atemporalitate.

Iată, ce anotimp este, în Aceasta?

Când a început Asta?

Și se poate termina?

Dincolo de începuturi, durată și sfârșit.

Căci astfel de lucruri doar apar
pe ecranul conștiinței

care este mereu în mișcare

și observată din locul neschimbător.

Puteți verifica.

Recunoscând Aceasta,

este posibil să simțiți o senzație de somnolență,

dar și asta este percepută.

Nu este rezultatul conștientizării,

și nu este nimic care necesită atenție.

Trebuie să fiți foarte nemișcați?

Trebuie să vă urmăriți respirația?

„Încet acum, încet acum.

Nu pierde conștientizarea. Oh, fii atent."

Contează vreunul din aceste lucruri?

Ce zici dacă ai sta în mâini?

Aceia dintre voi care pot.

Eu nu o pot face.

Va deveni conștientizarea cu susul în jos?

Și dacă dintr-o dată?
[zgomot exploziv, urmat de respirație înfricoșată]

A fost conștientizarea speriată?

A fost conștientizarea surprinsă?
[respiră greu] Nu.

Acțiuni, reacții, interacțiuni
se întâmplă spontan

în conștientizarea care nu se întâmplă.

Am de gând să amân cuvintele
pentru câteva clipe.

Scufundați-vă în propria voastră conștiință.

Poți să te îndepărtezi de propria ta conștiință?

Sau este aceasta o tendință familiară a minții

de a cădea din nou în stări personale?

Da, se poate întâmpla.

Dar se poate întâmpla în afara conștientizării?

Există un mod special de a sta,

o asana mult mai de bun augur,

sa fii mai conștient?

Există un anumit comportament,
sa fii mai conștient?

Poți fi mai conștient sau mai puțin conștient?

Cum arată gradul de conștientizare de 65%?

Ești mort?

Sau pe deplin în viață?

„Plictisitor! Plictisitor!”

Plictisit sau distrat?

Să încercăm un mic exercițiu,
doar pentru un minut.

Încercați să nu fiți conștienți.

Este conștientizarea o acțiune?
Sau o inacțiune?

Ce rost are, în definitiv?

Ce valoare are să ajungi
la o asemenea recunoaștere?

Valoare, valoroasă sau nevaloroasă,

sunt stări, concepte,
din câmpul schimbător al minții.

Aici, ești dincolo.

Dar nu dincolo, ca într-un loc dincolo.

Nu în ceea ce privește distanța, ci subtilitatea.

Acum, chiar și actul de a percepe este perceput.

Ești drogat?

Poți să descrii?

Sau există măcar energia
de a te deranja încercând să descrii?

Este ceva descriptibil?

Și totuși, dacă aș putea să-ți arunc un măr,
l-ai mai prinde?

Sau ar fi: [se lovește pe frunte]
„Oh, nu, pentru că doar eram conștient”?

Acțiuni, reacții, interacțiuni

funcţionează spontan în fiinţa trezită.

Alb, negru, galben;

ce sunt astea pentru tine?

Masculin, feminin,

creștin, musulman, hindus, budist,

ateu, filosof;

ce sunt astea pentru tine?

Aici, cunoașterea și ființa sunt una.

Este aceasta o chemare la inerție, la lene?

Asta blestemă cumva lumea?

Sau te face super-special?

Sau ridică stima de sine?

Nimic de genul acesta.

De fapt, vei întoarce frumusețea naturală

care aparține lumii.

O mare dragoste înflorește în inima ta,

o pace profundă este aici fără să sosească!

Da.

Oh, s-ar putea să nu fii de acord
sau să fii de acord.

Ce contează pentru conștientizare?

Și când au început toate acestea, apropo?

„Oh... Mmm...

Poate acum o jumătate de oră?"

„Oh, cât este ceasul în conștientizare?"

În scurtă vreme,

voi încheia.

Este posibil să auziți sunetul unui clopoțel.

„Ahh! Conștientizarea s-a terminat!

Putem primi mai multă conștientizare?

Putem avea o altă întâlnire, Mooji,
să mai primim niște conștientizare?

Am nevoie de o completare la conștientizare".

„O, Crăciun fericit!"

„An Nou Fericit!"

„Oh, în ce fus orar ești?"

Ce înseamnă asta pentru conștientizare?

„Eu sunt bogat, el este sărac”.

„Tipul ăsta este foarte puternic."
„Oh, nu sunt suficient de bun".

Ce înseamnă asta pentru conștientizare?

Ce frumos ești, dincolo de formă.

Ce fel de frumusețe este asta?

„Dar Mooji, aștept partea suculentă.

Adică, știi, factorul uimitor!"

Intrăm într-o altă etapă
a „factorului uimitor” al conștientizării?

Nu am un „factor uimitor”.

Nici măcar nu am un „factor acum”.

Îmi pare rău să te dezamăgesc.

Cât de semnificativ.

O să mai iau un moment de odihnă cu voi.

Odihniți-vă în propria conștiință.

„Oh, este o chestiune privată, îmi pare rău."

„Nu, nu. Conștientizarea ta."

„Engleza mea nu este cea mai bună.”

„Oh, nu ești suficient de fericit?"

„Să vedem ce pot face."

„Încă nu este suficient de bine?"

„Ceva de dovedit sau de infirmat?"

„Oh, pentru cei dintre voi care vă apropiați
de conștientizare,

accelerați puțin".

„Aproape ați ajuns!"

„Dumnezeu te iubește.
Dar nu pe tine, nu, nu, nu pe tine".

„Încă nu există suficientă conștientizare."

Cuvintele mele nu sunt cuvinte.

„Când aveam 16 ani, poate 17...”

Ce contează pentru conștientizare?

„Ei bine, în viitor
mi-ar plăcea să călătoresc în Brazilia".

Ce înseamnă asta pentru conștientizare?

„Nu, pentru că atunci când ajung acolo,
voi fi mai conștient.

Dar înainte de asta, vreau să merg la Kailash.

Ahh, voi fi conștientizare de top,
conștientizare de top!

Atunci voi fi perfect."

Perfect, imperfect,

pierdut, găsit,

succes, eșec;

ce sunt astea pentru voi?

Natura voastră este libertatea.

Nu există maya pentru voi.

Deci, vă voi părăsi în curând.

Aveți lucruri mult mai bune de făcut.

Și, Inshallah, vă voi revedea, în curând.

Unde pot să merg?

Ce trucuri poate juca Maya cu voi?

Vă poate arunca în iad?
Vă poate arunca în iad acum,

fără cooperarea voastră?

„Trimite-mi CV-ul tau, te voi evalua."

Crăciun fericit.

Și Fericit Acum Aici!

Toate acestea sunt dragostea Lui,

dansând.

Tu dansezi.

Vă iubesc.

După cum am indicat mai devreme,

la începutul acestei minunate oportunități
de a fi cu voi astăzi,

am spus că la final, voi...

Veți auzi sunetul clopoțelului.

Va însemna doar sfârșitul acestei sesiuni,
și nimic altceva.

Nimic mai mult decât atât.

[Mooji sună la clopoțel]

Slavă lui Dumnezeu, Sinele Suprem.

Binecuvântat este harul Său
pentru că ați ajuns să vedeți asta

și să realizați asta în inima voastră,
în interiorul inimii noastre.

Viață veșnică.

Pace.

Fericire.

Mulțumire totală.

Amin

Și doar un ultim lucru.

Doar în cazul în care conștientizarea
începe să dispară,

încerc să dezvolt un unguent
pentru a vi-l trimite.

Ok? În regulă. Om

Mulțumesc.

[muzică]

Copyright © 2021 Mooji Media Ltd.
Toate drepturile rezervate.

Nicio parte a acestei înregistrări
nu poate fi reprodusă

fără acordul expres al Mooji Media Ltd.