Necredința generației Z

Cuvânt al Părintelui Josiah Trenham.

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă
binecuvânteze!
Vă mulțumesc pentru prezență!
Am o reflecție pentru voi astăzi pe
care am intitulat-o
necredința generației Z.
Dar înainte de a mă lansa în această
discuție despre această generație unică,
mă întreb dacă ați descărcat noua aplicație
PNP din magazinul de aplicații
sau din Magazinul Google.
Sper că da!
Cred că o veți găsi incredibilă și
resursele sunt abundente
pentru creștere dumneavoastră spirituală
și sper că ne veți ajuta prin alegerea
de a deveni un donator lunar pentru PNP,
din moment ce totul este acum gratuit
pe platforma noastră.
Desigur că ”am căzut de pe o stâncă”
cu privire la venituri
și trebuie să ne consolidăm prin
dobândirea de donatori lunari
care se vor ruga pentru noi și care să ne
dea dăruiască.

Motivul pentru care am adus în discuție
această problemă a generației Z
și că o abordez este pentru că recent
am dat un interviu
unei minunate influențatoare pe rețele
sociale din generația Z.
Ea a venit să mă intervieveze împreună
cu echipa ei
despre unele dintre particularitățile
Generației Z,
în special despre realitatea că Generația Z
este cea mai puțin religioasă,
cea mai puțin atașată de credință din
toate generațiile americane.

Acest lucru este ceva care a deranjat-o
pe gazdă și s-a gândit că
eu aș putea contribui cu ceva la asta.
Este adevarat că Gen Z care este formată
din oameni născuți între 1997 și 2012,
așa că cei mai mari din Gen Z s-ar putea
găsi spre sfârșitul anilor 20,
sau abia să aiba 12 ani,
deci în acest interval de vârste sunt.
Acest segment demografic care reprezintă
aproximativ 20% din populația SUA
are cel mai mare procent neafiliere religioasă.

34% din generația Z nu are niciun
angajament religios,
nici o afiliere religioasă formală.
9% sunt atei, 9% sunt agnostic.
Adică peste jumătate din populația
din Gen Z nu e în niciun fel asociată
cu credința sau religia.
Când am auzit asta, primul meu gând
a fost ”Bling!!!” Gong!
Nu este un semn bun!
Și foarte plin de prevestiri pentru viitorul
celor din Gen Z dacă ei rămân
subdezvoltați din punct de vedere spiritual
dacă rămân necredincioși.

Există tot felul de consecințe măsurate
pentru o comunitate.
Cu cât devine mai secularizată, aceste
fapte despre progresul necredinței
și consecințele pentru structura socială
a unei națiuni nu sunt bine cunoscute.

Eu m-am gândit să menționez doar
câteva dintre ele.
Pe măsură ce credința scade, implicarea
în comunitate scade,
cu cât ești mai angajat religios, cu atât
ești mai interesat de comunitatea dvs.,
cu atât mai mult sunteți implicat în
interacțiunea cu comunitatea dvs.
Există o diferență masivă între cei
care sunt implicați religioși
și cei care nu sunt implicați în ceea
cluburi sportive și sociale,
cei care sunt foarte religioși, 46% din
această categorie demografică sunt
implicați în sporturi și cluburi sociale,
în timp ce doar 16% din cei care nu au
nici o afiliere fac donații caritabile
și au implicare caritabilă prin voluntariat.
De asemenea, crește pe măsură ce
afilierea religioasă crește
și scade pe măsură ce afilierea scade.
Interconectivitate, adică legătura cu
vecinii și familia,
crește odată cu afilierea religioasă,
iar sentimentul de izolare crește
pe măsură ce afilierea religioasă scade.
Sentimentul de insularitate care este
adesea folosit ca o bombă,
acest concept că oamenii dedicați religiei
sunt blocați în propriile lor comunități
și insular, asta pur și simplu nu e adevărat.

Este complet inventat!
Oamenii care sunt dedicați comunităților
religioase au cel mai mare grad
de implicare în toate activitățile publice
și acest lucru este evident.
Să folosim creștinii ca și exemplu, care e,
desigut, religia majoritară în America.
Un creștin serios se consideră un proiect
și vede calea sa spre mântuire
prin aproapele său.
Nu există cale de a ajunge în Împărăția
cerurilor fără a-ți iubi aproapele,
fără a-ți sluji aproapele!
Așa că puteți vedea că cu cât sunteți
mai angajat în credința creștină,
e departe de a fi izolat, de a deveni
un fel de terorist domestic
așa cum unii dintre pateticii noștri
lideri politici seculari sugerează.
O afiliere creștină puternică, un angajament
față de Biserica ta locală
este de fapt, un mare semn de largă
conexiune în societate și cu totul
opusul insularității.

De ce atunci există această prăbușire
a credinței în rândul tinerilor din Gen Z.
Voi împărtăși cu voi câteva dintre lucrurile
pe care le-am împărtășit în acest interviu.
Cred că, în multe feluri, iar acest lucru se
dovedește în cercetarea care a fost făcută
cu aceasta generatie, și anume că există
un puternic sentiment de dezamăgire
venind din partea celor care au profesie
religioasă, și eu nu cred că este doar
ăspunsul tipic că Biserica e plină de
ipocriți, de cei care nu vor să devină
oameni decenți,
cei care nu vor să se angajeze în
proiectul de pocăință și să devină urmași
ai lui Iisus, împotriva noastră.

Bineînțeles că e la fel de veche ca și
necredința, acuzația împotriva creștinilor
că toți suntem ipocriți.
Niciunul dintre noi nu va nega asta.
Suntem ipocriți care ne pocăim.
Mergem la Biserică pentru a ne putea
pocăi de ipocrizie și să devenim
mai puțin ipocriți, mai autentici, mai
inspirați de Integritatea lui Iisus,
mai supuși conducerii Duhului Sfânt
în viața noastră, astfel încât să nu acționăm
...???
Având omul vechi și omul nou este
realitatea noastră și suntem chemați
în urmarea lui Iisus să persecutăm omul
vechi, să-l dăm la moarte pe omul vechi
și să trăim noua viață a iubirii, a credinței
și a speranței.
Speranța ipocriziei este o boală umană
universală.
Este o boală a păcătoșilor și să o folosim
ca pe o bombă împotriva creștinilor
și ca o justificare pentru a nu fi angajați
noi înșine în proiectul de pocăință
și transformarea în Hristos este jalnică,
cu ”J” mare

Dar nu cred că asta e ceea ce Gen Z
susține.
Eu nu cred că ei sunt doar o generație
unică care aruncă această acuzație
de ipocrizie asupra Bisericii,
mai mult decât alții.
Eu cred că ei au o oarecare legitimitate
în a simți în acest fel.
Un exemplu ar fi că au fost dezamăgiți
de propriile lor familii.
Această generație mai mult decât oricare
alta a suferit durerea catastrofală a divorțului
și o mare parte din Generația Z a fost
crescută și e crescută de familii monoparentale,
care este cel mai rău marker social
pentru boli mintale, depresie si nefericire.

Mai ales că este acest standard ridicat
al lui Iisus despre căsătorie și
despre marele păcat al divorțului.
Cred că aceasta este una dintre căderi
când copiii sunt zdrobiți și
speranțele lor sunt zdrobite.
Este greu să crezi că poate exista o altă
cale când părinții lor nu au fost capabili
să-și mențină dragostea unul pentru
celălalt sau angajamentul lor față de
Dumnezeu pentru binele copiilor.
Acesta este doar un exemplu.

De asemenea, aș spune că ei au trăit
printr-o perioadă în America
de mare declin în vitalitatea Bisericilor
creștine care sunt în mod obișnuit
pe scena noastră.
A fost un colaps masiv al identității creștine.
Acesta este cazul printre bisericile
protestante principale care au fost
asimilate radical la cultura seculară
și și-au pierdut sarea și lumina lor,
În cadrul acestui cadru protestant
a existat această contrapondere care e
creșterea bisericilor biblice non-denominaționale
care sunt deosebit de mari aici în vest,
în California, mai mult decât în orice
alt stat din America.

Aceste biserici au multă sinceritate
religioasă, o mare devoțiune pentru Biblie,
multă căldură, dar nu atât de multă lumină,
o foarte mare deconectare, nu doar de
istoria creștină, dar și de tradiția sacră,
de modurile normative de sfințenie creștină
care au fost urmărite timp de 2000 de ani.
Multe dintre aceste biserici nu pot nici
măcar să se asocieze între ele,
de unde și titlul de non-denominaționale.

O biserică non-denominațională este
denumire a uneia, este o declarație
asupra conducerii acelei parohii că
ei nu sunt capabili să fie intangibili
printr-un contact contabil,
chiar și cu o altă parohie, o altă biserică.
Și desigur, și o privire superficială în
istoria bisericii pentru a vedea că
o astfel de viziune a guvernării bisericii
nu a existat, ideea că fiecare congregație
este independentă și nu are nicio
responsabilitate față de Biserica mai mare.
Pur și simplu nu veți găsi așa ceva.

Și astfel, au existat multe mișcări pozitive
în aceste biserici non-denominaționale,
dar de multe ori ușa din spate este la fel
de mare ca cea din față.
Dacă ne mutăm de la biserica protestantă
și ne uităm la bisericile romano-catolice
în timpul în care Gen Z a fost în procesul
de a fi crescută, vedeți de asemenea,
prăbușirea completă a vitalitații credinței
romano-catolice.
Dacă o folosim ca fereastră, prăbușirii
călugărilor și călugărițelor lor,
a lumii lor monahale, și aceasta este
o măsură foarte importantă pentru că
călugării și călugărițele din Biserica Romano
Catolică au fost bătăile de inimă,
nu doar în menținerea credinței catolice,
dar și în caritate.
Și dacă vă uitați de la aproximativ 1955
până astăzi, 95% colaps în viața monahală,
ceea ce este catastrofal la extrem.

Și astfel, în ultimele decenii pentru fiecare
catolic care este botezat,
șase părăsesc biserica romano-catolică.
Dacă ne întoarcem privirea spre creștinismul
ortodox, la creștinismul ortodox răsăritean
în America, nu avem o mai bună situație
istorică.
Avem alte boli pentru Ortodoxie, se pare că
noi încă nu am decis că suntem în America,
chiar dacă poporul nostru a venit la
aceste țărmuri de peste 1025,
în cea mai mare parte, și s-au revărsat
în toate părțile până la prima jumătate
a secolului 20.
Suntem încă foarte concentrați pe
terenuri străine, pe țările noastre
și am arătat puțin sau deloc interes
pentru America.
Aceasta se exprimă în mila a eforturile
caritabile, educaționale
și chiar la o incapacitate de a susține
un accent pe Marea Comisia
aici în America, care la diferite momente
ale istoriei ortodoxe americane a fost
mai bună, dar este cu siguranță
în subsolul abisal astăzi.
Deci, dacă acestea sunt exemplele de
devotament creștin cu care Gen Z
a crescut, este vreo surpriză, este vreo
mirare că ei au o așa mare dificultate
de a face un angajament formal
la credință?

Atunci când am fost rugat în interviu
să împărtășesc ceva personal,
m-am gândit la ceea ce cred că a fost
problema primară.
Primul meu răspuns a fost pur și simplu
să spun că e vina mea, sunt de vârsta
părinților care au crescut copii din Gen Z
și mă întreb la marile obstacole pe care
proprii mei copii au fost nevoiți
să le trăiască cu mine.

Dacă Iisus spune că ultima apologetică
care va dovedi realitatea și prezența sa
printre noi este prin aceasta că toți
oamenii vor ști că voisunteți discipolii mei,
dacă aveți dragoste unul pentru altul.
Iubiți-vă unul pe altul așa cum v-am iubit Eu!
Aceasta este ultima apologetică și acest
lucru este ceea ce câștigă oamenii
la o afirmare a credinței, atunci când ei
o văd trăită de cei pe care îi cunosc
și pentru care au o dispoziție de a-i iubi,
să-și iubească părinții, bunicii, prietenii,
mătușile și unchii lor, o credință care
nu poate fi explicată prin nimic de pe
pământ cu excepția miracolului prezenței
lui Iisus în viața noastră.
Acesta este răspunsul la îndoiala Gen Z
și eu mă căiesc de lipsa mea de a fi o
persoană mai explicită.
Vreau să fiu o persoană mai incapabilă
de a fi explicată de nimic, cu excepția
faptul că Iisus este în viața mea și că
Dumnezeu este regele meu.
Și fie ca Domnul să mă ajute și pe mine
și pe voi, dacă aveți același sentiment.
Fie să trăim în așa fel încât să luminăm
inimile copiilor noștri, nepoților noștri
și ale prietenilor noștri,
înflăcărați pentru Dumnezeu
și că El nu poate fi negat și că aceasta
ar fi cea mai mare bucurie și fericire
pentru prietenii și vecinii noștri
care ne cunosc, pentru ca să facă
un angajament formal față de Domnul
Iisus Hristos, față de Sfânta Sa Biserică.

Aceasta este calea prin care Sfânta
Ortodoxie explodează,
acesta este modul în care câștigăm
o
o cultură și punem capăt necredinței.
lăsăm vieți care nu pot fi
explicate cu excepția acceptării uh prin
miracolul
Credință să ne iubim copiii și
să ne sacrificăm pentru copiii noștri astfel încât Jenzi
nu are un motiv să simtă că
au suferit uh de familia lor
viața dacă trăim în așa fel încât că
realitatea Împărăției Cerurilor este
incontestabilă pentru copiii noștri, cred că
ei își vor lua angajamente față de
Credință mai ales că trebuie să judecăm
circumstanțele în care trăim
nu putem face greșeala de a dori pur și simplu
să ne reproducem copilăria sau modul
în care am mers la biserică cultura nu este
la fel cultura noastră s-a degradat teribil
Tentațiile care
îi înconjoară pe copiii noștri astăzi sunt mult
mult mai intense și mult mai agresive
anticreștine decât au fost când eu
a fost o persoană tânără și fiind născut în
60 și de aceea nu-mi pot trăi viața
în felul în care au făcut-o părinții mei, nu pot
presupune că uh merge acum și apoi la
la biserică duminica sau chiar să merg în fiecare
duminica ca asta va fi
suficient pentru a-mi ajuta copiii să negocieze
calea îngustă a credinței în această foarte
cultură agresiv seculară nu
Temptations sunt de așa natură încât un mult mai
concertată, mult mai intensă, sinceră
devotat și iubitor față de Dumnezeu
trebuie să fie făcut astfel încât copiii noștri să poată
împreună cu noi să negocieze uh circumstanțele
ale vieții și să găsească Împărăția Cerurilor
În mijlocul unei revoluții culturale noi
nu putem face doar mișcarea foarte ignorantă de
de a repeta ceea ce am făcut și nu putem
tolera acest tip de angajament șubred
angajament care va produce de fapt
necredință în copiii noștri, ei nu vor
să ia în serios credința noastră și prin urmare
ei vor lua credința lor în serios
fără o intervenție a lui Dumnezeu și poate
cei care intervin prin Duhul să vină și
abundă, în schimb, să fim ceea ce creștinii
au fost întotdeauna hotărâți să fie cei
care, în conformitate cu Faptele Apostolilor
Apostoli în capitolul 2:42 au fost dedicați
la învățătura apostolilor și la
părtășiei la
konia la frângerea pâinii și la
rugăciunilor în fiecare zi dacă vreți să
vedeți schimbarea mergeți la biserică în fiecare zi nu
lipsiți niciodată duminica considerați că credința voastră este
cel mai important lucru din viața ta
pentru că Dumnezeul căruia îi slujim a spus că
cea mai mare dintre toate poruncile este să iubești
pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta
cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
numărul unu, Dumnezeu să ne aprindă inimile
Foc și poate El salva gen Z și le face
liderii unei mari
reînnoire și a unei mari
pocăință Mai sfântă
Ortodoxie
să prospere spre slava Sfintei Treimi
Amin
[Muzică]