-
”Pe măsură ce ajungeam tot mai departe și
mai departe, Pământul devenea tot mai mic.
-
În cele din urmă s-a micșorat până la
mărimea unei mărgele, cea mai frumoasă
mărgică pe care ți-o poți imagina...,
-
odată ce vezi așa ceva, te schimbi ca om.”
(James Irwin, misiunea Apollo 15)
-
Când cauți o poză cu Pământul și Luna,
-
găsești imagini în care ele sunt
destul de apropiate.
-
Ceva de genul acesta.
-
Dar, în realitate, Pământul și Luna sunt
-
cam atât de depărtate.
-
Așa arată Pământul și Luna,
dacă păstrăm proporțiile.
-
Făcând același lucru, dar pentru
sistemul solar,
-
observăm că aproape orice imagine cu
sistemul solar nu păstrează proporțiile.
-
Dacă ai desena orbitele planetelor pe
o foaie de hârtie, respectând proporțiile
-
planetele ar deveni microscopice
și nu ai putea să le vezi.
-
Pur și simplu nu există nicio imagine
-
care să-ți arate în mod corect
cum se vede din exterior.
-
Singura modalitate de a vedea un model
la scară al sistemului solar
-
este de a construi unul.
-
Bine ați venit în deșertul Black Rock
(Piatra Neagră).
-
El este Alex, eu sunt Wylie,
el va fi în spatele camerei,
-
Eu voi face, probabil, o mulțime de
greșeli în fața camerei...
-
Avem 36 de ore pentru a măsura distanțele,
-
a trasa orbitele și a pregăti o filmare
cu încetinitorul de pe vârful
-
unui munte din apropiere.
-
Pentru a crea un model la scară redusă,
cu Pământul cât această mărgică,
-
avem nevoie de 7 mile (11,3 kilometri)
de spațiu liber.
-
Deci, de asta am venit aici.
-
Voi de ce ați venit?
-
Eu n-am serviciu…
-
La această scară, Soarele are un metru și
jumătate, deci un rotund cam atât de mare.
-
Acum ne îndreptăm cu mașina către Mercur,
-
și tocmai ce am ajuns.
-
Venus are aceeași dimensiune ca Pământul.
-
Am lumea pe undeva prin buzunare...
-
Și iată Pământul.
-
Iar acesta este Marte.
-
Avem câțiva roboți care se plimbă
pe acesta.
-
O dată ce filmarea cu încetinitorul
e gata, vom circula pe fiecare orbită
-
cu lumină, sperând că așa
se va putea vedea
-
cât de mari sunt în realitate.
-
Mai departe, către planetele exterioare.
-
Jupiter.
-
Saturn.
-
Lumina aia mică de acolo este Soarele
nostru, la peste o milă (1,6 km) distanță.
-
Soarele este acum foarte, foarte departe.
-
Uranus.
-
Asta este, am ajuns la marginea
Sistemului Solar.
-
Este ora 7 dimineața,
-
ne-am trezit chiar înainte de răsăritul
Soarelui...
-
Suntem pe orbita Pământului,
-
Wylie e acolo, ținând Soarele nostru,
-
semn pentru muzica emoționantă
a răsăritului de soare.
-
Deci, dacă am construit modelul corect,
-
perspectiva de unde este Pământul
în modelul nostru,
-
va fi identică cu cea de pe Pământul real.
-
Astfel, dacă ne uităm înapoi la Soare,
-
vedem că Soarele din modelul nostru
și Soarele real au exact aceeași mărime.
-
Și astfel verificăm faptul că proporțiile
sunt corecte.
-
Există doar 24 de oameni, în întreaga
istorie a speciei umane,
-
de miliarde de oameni,
-
care au reușit să vadă conturul întreg
al Pământului cu ochii lor.
-
Știre: "După micul dejun, astronauții
s-au dus în camera de echipare,
-
unde au îmbrăcat costumele spațiale..."
-
"Acesta este omul, încercând să ajungă
la Lună..."
-
"Am decolat..."
-
"Decolarea la 7:51..."
-
Pe orbita terestră, orizontul este doar
puțin curbat.
-
Când pornești spre Lună,
-
acel orizont se curbează încet
și se strânge în jurul său,
-
și dintr-o dată privești la ceva
ce este foarte ciudat,
-
dar foarte foarte familiar...
-
Astronaut: "O, Doamne, uită-te
la imaginea de acolo..."
-
"Uau, cât e de fermecător!"
-
Dacă îți ridici degetul mare în sus,
-
poți ascunde Pământul în spatele
degetului mare.
-
Tot ceea ce ai știut vreodată.
-
Totul e în spatele degetului tău.
-
Nimic mai mare de atât și atât de departe.
-
Este foarte frumos.
-
Încât îți vine să plângi.
-
Asta e ceea ce am vrut
să încerc să surprind.
-
Suntem pe o mărgică, plutind
în mijlocul a nimic.
-
Iar când vezi cu ochii tăi acest lucru,
-
e tulburător.
