Ce pot face cetățenii obișnuiți pentru a avea un cuvânt de spus în reglementarea internetului

Arhitectul IT Fadi Chehadé a contribuit la alcătuirea infrastructurii care reglementează internetul, adică lucruri esențiale precum sistemul de nume de domeniu (DNS) și standardele adreselor IP. Astăzi, el se concentrează pe identificarea de modalități prin care folosirea internetului să fie un avantaj pentru societate, și nu o amenințare. Într-o scurtă conversație cu Bryn Freedman, curatorul Institutului TED, Fadi Chehadé aduce la lumină subiecte ca războiul tehnologic dintre lumea occidentală și China, felul cum companiile IT ar putea folosi puterea pe care o au pentru a influența în bine societățile și economia, sau ce pot face cetățenii obișnuiți pentru a avea un cuvânt de spus în reglementarea internetului.

Bryn Freedman: Spuneai că în secolul XX

puterea globală se afla
în mâinile guvernelor.

La începutul acestei ere digitale,

aceasta s-a mutat la corporații,

iar în viitor, ea va trece
în mâinile fiecăruia dintre noi.

Am intervievat o mulțime de oameni

care spun că greșești,

și care pariază pe puterea companiilor.

Deci, de crezi că ai dreptate?

De ce indivizii vor reuși
să dețină puterea, până la urmă?

Fadi Chehadé: Deoarece companiile
răspund nevoilor indivizilor,

iar noi, în calitate de cetățeni,

trebuie să înțelegem
că jucăm un rol important

în modelarea viziunii
despre cum va fi guvernată lumea.

Într-adevăr, în acest moment, lupta
pentru supremație se dă între guverne.

Ele și-au pierdut din putere
în fața companiilor,

deoarece internetul nu este creat
în jurul sistemului națiune-stat,

în care guvernele dețin puterea.

Internetul este transnațional.

Nu este internațional,
dar nu e nici național,

și în consecință
companiile devin foarte influente.

Ele ne modelează economia,

Ne modelează societatea.

Guvernele nu știu ce să facă.

În momentul de față, ele sunt reactive.

Și mă tem că dacă noi,
în calitate de cetățeni,

care suntem, în opinia mea,
pionul principal în acest joc,

nu ne luăm în serios rolul nostru,

atunci ai dreptate.

Criticii, sau persoanele care îți spun
că vor domina corporațiile, au dreptate.

Așa va fi.

BF: Așadar spui că cetățenii
vor forța companiile,

sau companiile
vor fi forțate să fie receptive.

Sau există vreo temere
că nu vor face asta?

FC: Eu cred că o vor face.

Nu mai departe acum două săptămâni,

o companie mică, Skip, a câștigat
în fața lui Uber și Lyft și a tuturor,

primind aprobare pentru transportul
cu scutere din San Francisco.

Iar dacă citești de ce a câștigat Skip,

este pentru că ei i-au ascultat
pe oamenii din San Francisco,

care erau sătui
de scuterele parcate peste tot,

așa că s-au dus la primărie și au spus:

„Vom asigura noi acest serviciu,

dar răspunzând cerințelor oamenilor,

adică vom desfășura totul
în mod organizat.”

Și-au autoguvernat comportamentul
și au câștigat contractul

în detrimentul unor companii foarte mari.

BF: Vorbind despre instrucțiuni
și autoguvernare,

ți-ai petrecut viața
creând instrucțiuni și norme

pentru domeniul internetului.

Crezi că acele zile vor dispărea?

Cine va hotărî direcțiile?
Cine va deține controlul

și cine va crea acele norme?

FC: În acest moment,
procedurile care reglementează

partea tehnică a internetului
sunt bine puse la punct.

Câțiva ani m-am dedicat
stabilirii acestor reguli,

centrate pe ideea
că internetul este o singură rețea.

Sistemul numelui de domeniu, adresele IP,

toate sunt acum reglementate.

Totuși, dacă vorbim
de zona soft a internetului,

adică acele aspecte
care ne afectează zi de zi,

confidențialitate, siguranță, etc.,

sistemul care să le reglementeze
nu există, din păcate.

Deci aici avem o problemă.

Este necesară crearea urgentă
a unui sistem de cooperare și administrare

astfel încât companiile, guvernele
și cetățenii să fie cu toții de acord

cu privire la cum va evolua
această nouă eră digitală.

BF: Atunci, ce va mai fi de interes
pentru o companie digitală?

De exemplu, Facebook.

Ei pretind că au în prim plan
interesele utilizatorilor,

dar cred că multă lume e sceptică
față de aceste declarații.

FC: A fost foarte greu să supraveghem
răspunsul companiilor IT

la reacția cetățenilor
cu privire la tehnologiile lor.

Acum doi sau trei ani, câteva dintre ele
chiar au ignorat total acest lucru.

Varianta pe care o aud
în multe ședințe de management este:

„Suntem doar o platformă online.

Nu e problema noastră
dacă această platformă

le determină pe familiile din Pakistan
să își omoare fetele.

Nu e treaba noastră. E problema lor.
Noi doar deținem o platformă online.”

Cred că intrăm într-o etapă

în care companiile încep să realizeze
că acest gen de justificări nu mai ține,

și încep să resimtă ripostele

din partea oamenilor,
utilizatorilor, cetățenilor,

ba chiar și din partea guvernelor,
care încep să spună:

„Lucrurile nu mai pot continua așa.”

Așadar, cred că se întâmplă
un proces de maturizare,

mai ales în Silicon Valley,

unde oamenii încep să spună:
„Avem o responsabilitate.”

Când vorbesc cu liderii de acolo, le zic:

„Uite ce e, poți fi un CEO,
cel mai de succes CEO dintr-o companie,

dar poți să fii și un făuritor.”

Acesta e cuvântul cheie.

„Cu puterea pe care o ai

poți modela viețile
și economia a miliarde de oameni.

Ce alegi să fii?”

Iar răspunsul corect
este că nu trebuie să alegi, de fapt.

Ăsta e adevărul care ne scapă.

Atunci când o persoană matură
ca Brad Smith, președintele Microsoft,

a declarat, acum câteva luni:

„Avem nevoie
de o nouă Convenție de la Geneva

pentru a gestiona
siguranța în spațiul digital”,

majoritatea directorilor cu experiență
din Silicon Valley

au fost împotriva spuselor sale.

„Ce vrei să spui, Convenția de la Geneva?

Nu avem nevoie de așa ceva.
Fiecare își face regulile.”

Lucrurile se schimbă, însă,

și încep să văd mulți lideri spunând:

„Ajutați-ne.”

Dar aici apare dilema.

Cine îi va ajuta pe acei lideri
să acționeze corect?

BF: Chiar așa, cine îi va ajuta?

Mi-ar plăcea să mai stăm de vorbă,

dar spuneți-mi cea mai mare teamă,
respectiv cea mai mare speranță

referitor la ce se va întâmpla.

FC: Cea mai mare speranță a mea
este că fiecare dintre noi

va deveni un făuritor
al acestei noi ere digitale.

Aceasta e marea mea speranță.

Adeseori, din păcate, dăm vina pe alții.

„E vina managerilor, ei se poartă așa.”

„Statul nu face destul.”

Dar noi?

Cum își asumă fiecare dintre noi
responsabilitatea impactului avut

asupra spațiului digital?

Și unul din lucrurile
cu care insist asupra universităților

este că avem nevoie ca absolut
toți studenții de la facultățile de profil

care vor scrie vreodată
o linie de cod de programare

sau vor proiecta
un nou dispozitiv de conectare

să conștientizeze
responsabilitatea și impactul

a ceea ce iese din mâinile lor.

Așa că am propus să creăm un jurământ,

precum cel al lui Hipocrate,

astfel că orice student
care intră la o facultate de profil

să depună un soi de jurământ
de specialitate, sau de conștientizare,

sau de loialitate pentru utilizatori.

Asta e marea mea speranță,
că ne vom ridica la acest nivel.

Guvernele și corporațiile
se vor lupta la infinit pentru putere,

dar noi ce facem?

Dacă nu ne asumăm și noi un loc
la masa de joc,

lucrurile nu se vor termina bine.

Cea mai mare temere a mea?

Cea mai mare temere a mea,
ca să fiu diplomat,

gândul care mă ține treaz noaptea

este actualul război
dintre occident, lumea liberală,

și China,

din sfera inteligenței artificiale.

Războiul e cât se poate de real,

iar pentru aceia dintre noi
care au prins era neproliferării nucleare

și au văzut guvernele căzând de acord

să pună deoparte
niște lucruri extrem de periculoase,

ei bine, Fundația Carnegie
tocmai a finalizat un studiu.

Ei au stat de vorbă
cu fiecare stat deținător de arme nucleare

și i-au întrebat:

„La ce armă digitală
ai fi dispus să renunți

împotriva școlilor
și spitalelor altui stat?”

Iar răspunsul

din partea
tuturor marilor puteri nucleare, a fost:

„La niciuna.”

Asta e cea mai mare temere a mea.

Folosirea ca armă a spațiului digital,

respectiv
graba cu care se investește în asta.

BF: Se pare
că o să ai foarte mult de muncă,

și la fel și noi.

Fadi, îți mulțumesc foarte mult!
Apreciez prezența ta aici.

FC: Și eu îți mulțumesc!

(Aplauze)