Cărți vechi transformate cu migală în artă

Ce faci cu o enciclopedie depășită în epoca informației? Cu cuțite X-Acto și ochi de expert, artistul Brian Dettmer face sculpturi frumoase și neașteptate care insuflă o viață nouă în cărțile vechi.

Sunt artist și sculptez cărți.

Asta e una din primele mele lucrări:
„Alternativă pentru cunoaștere”.

Am vrut să creez un teanc de cărți,
încât cei care intră în galerie,

crezând că admiră
un simplu teanc de cărți

să-și dea seama când se apropie,
că e o gaură sculptată în centru

și să se întrebe ce e cu ea, de ce,
și să se gândească din ce-i făcută.

Mă interesează textura,

dar mai ales textul și imaginile
pe care le găsim în cărți.

În majoritatea lucrărilor mele,
sigilez canturile cărții cu un lac gros

şi asta crează un fel de înveliş
la exteriorul cărţii,

care dă impresia de bloc solid,
dar paginile din interior rămân libere.

Apoi încep să sculptez, de la suprafaţă,
fără să schimb sau să adaug nimic.

Pur și simplu sculptez în jurul
a ce mi se pare interesant.

Tot ce vedeți în lucrarea terminată
se află exact unde era înainte să încep.

Cred că ce fac e un fel de remix,
pentru că lucrez cu materialul altcuiva,

la fel cum un DJ
lucrează cu muzica altora.

Asta era o carte despre picturile
lui Raphael, artistul renascentist.

Am luat-o, am remixat-o prin sculptat,

transformând-o în altceva,
mai nou și mai contemporan.

Vreau şi să ies din tiparele
ideii tradiţionale despre carte

să-i schimb formatul liniar,

încercând să schimb
structura cărții în sine

astfel încât să devină
în întregime o sculptură.

Folosesc cleme și sfori
și tot felul de materiale, greutăți,

care să fixeze cărțile înainte de lăcuire,

ca să-i schimb forma înainte să încep,
încât aşa ceva

să devină o piesă ca asta,
făcută dintr-un singur dicţionar.

Sau așa ceva

să se transforme în asta.

Ori ceva de genul ăsta

care cine știe ce va fi până la urmă
sau de ce e la mine în studio,

poate să devină aşa ceva.

Cred că oamenii se îngrijorează
că se distrug cărți, nu doresc să le rupă,

şi nimeni nu vrea să arunce o carte,
pentru că o consideră vie, ca pe un corp.

Sunt făcute ca mărime
să se potrivească cu corpul nostru,

dar pot continua să crească,
să se transforme.

Ca urmare cărțile sunt într-adevăr vii.

Pentru mine, cartea e un organism,
dar în același timp și tehnologie.

Pentru mine cartea e un instrument.

Dar și o mașinărie.

Îmi închipui şi că e un peisaj.

Aici e un set complet de enciclopedii
legate împreună și șlefuite,

pe care, în timp ce îl sculptam,
mă gândeam ce să aleg.

Puteam alege să fac orice
cu enciclopediile

dar am ales intenţionat
imagini de peisaje.

Cu materialul la fel, am folosit şmirghel.

Am şmirgheluit colţurile
ca şi ele să sugereze peisaje,

nu doar imaginile.

Când sculptez o carte

am în vedere pozele, dar şi textul.

Pentru mine sunt uşor similare

pentru că e interesant că,
citind un text, o carte,

ne imaginăm lucrurile.
Ce citim completăm cu imagini.

Citind un text, creăm imagini

și privind o poză, folosim cuvinte
ca să înţelegem ce vedem.

E un fel de yin-yang,
un fel de circuit alternativ.

Creez o lucrare ce va fi
completată de public.

Mai cred că ceea ce fac
se asemănă cu arheologia.

Excavez ca să obţin efectul maxim,
să descopăr cât mai mult

ca să pot expune descoperirea în lucrare.

În același timp

mă gândesc la idea anulării

la ceea ce se întâmplă acum
când mare parte din informație

e imună la idea de pierdere.

Ce nu se referă doar la pierderea
formatului în continuă schimbare

ci a pierderii informației în sine,

pentru ca nu le mai păstrăm
într-un format fizic

ci într-unul care trebuie să fie
tot timpul actualizat.

Am mai multe dicționare în atelierul meu

și folosesc calculatorul în fiecare zi.

Dacă am nevoie să caut un cuvânt,
îl caut pe calculator

pentru că pot merge direct
și imediat la ceea ce caut.

Cartea nu a avut niciodată formatul ideal
pentru informaţii nonliniare,

de aceea îndrumarele sunt
cele mai periclitate de dispariție.

Nu cred că va muri cartea vreodată.

Oamenii cred că acum,
cu tehnologia digitală, cartea va muri

și vedem cum lucrurile
se schimbă și evoluează.

Cred că și cartea va evolua.

Oamenii credeau că pictura va muri,

când fotografia și tiparul
deveneau din ce în ce mai răspândite.

În schimb, asta a permis picturii
să-şi schimbe rolul de până atunci.

A putut renunţa la povara generală narării

şi a devenit liberă
să-şi creeze propria poveste.

Așai a apărut modernismul,
iar pictura apuca pe căi diverse.

Același lucru cred
că se întâmplă acum cu cărțile,

când majoritatea tehnologiei
și informațiilor,

a arhivelor personale și culturale
sunt păstrate în format digital.

Asta permite cărții să devină ceva nou.

Sunt vremuri fascinante,
pentru un artist ca mine,

și e fascinant să urmăresc
ce se va întâmpla cu cartea.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)