Comportamentul moral al animalelor

Empatie, cooperare, corectitudine și reciprocitate, grija pentru bunăstarea altora pare o trăsătură pur umană. Dar Frans de Waal prezintă surprinzătoare videoclipuri cu teste de comportament la primate și alte mamifere care evidențiază câte din aceste trăsături ne sunt comune.

M-am născut în Den Bosch,

de unde pictorul Hieronymus Bosch
și-a luat numele.

De asta întotdeauna
mi-a plăcut acest pictor

care a trăit în secolul XV.

Ce e interesant în privinţa lui
asupra moralităţii

e că a trăit într-o perioadă
în care influența religiei apunea,

și se întreba, cred,
ce s-ar întâmpla cu societatea

dacă n-ar exista deloc religie
sau mai puțină religie.

A pictat faimosul tablou
„Grădina Plăcerilor Pământeşti”

pe care unii l-au interpretat

ca fiind umanitatea
înainte de căderea din rai

sau umanitatea fără cădere.

Te face să te întrebi

cum ar fi fost dacă n-am fi gustat
din fructul cunoașterii,

ce fel de moralitate am fi avut?

Mult mai târziu, ca student,
m-am dus la o grădină diferită,

o grădină zoologică în Arnhem,
unde sunt ținuți cimpanzei.

Aici sunt eu la o vârstă fragedă
cu un pui de cimpanzeu.

(Râsete)

Am descoperit acolo

că cimpanzeii sunt avizi de putere
și am scris o carte despre asta.

La vremea aceea interesul
în multe cercetări pe animale

viza agresiunea și competiția.

Am ilustrat o imagine a regnului animal,
inclusiv a umanității,

în care în esență suntem competitivi,

suntem agresivi,

urmărim doar propriul nostru interes.

Asta e lansarea cărții mele.

Nu știu cât de bine au citit-o cimpanzeii,

dar cu siguranță păreau
interesați de carte.

Pe parcursul cercetării
despre putere, dominație,

agresiune, și altele,

am descoperit că cimpanzeii
se împacă după certuri.

Aici sunt doi masculi
care au avut o scărmăneală.

Au ajuns într-un copac, iar unul
dintre ei întinde mâna către celălalt.

La o secundă după ce am făcut
poza s-au apropiat,

s-au pupat și s-au îmbrățișat.

E interesant pentru că pe atunci se credea

că totul are legătură
cu competiția și agresiunea,

deci nu avea sens.

Tot ce contează e dacă câștigi sau pierzi.

Dar de ce te-ai împăca după bătaie?

Nu are nicio explicație.

La fel fac și bonobii.
La ei totul e legat de sex.

Deci se împacă prin sex.

Dar principiul e exact același.

Principiul e că ai o relație valoroasă

care e afectată de conflict,

deci trebuie să faci ceva.

Întreaga mea imagine a regnului animal,

incluzând și oamenii,

a început să se schimbe în acel moment.

Avem această imagine

în științele politice, economie,
științele umane,

chiar filozofie,

că omul e un lup pentru om.

În structura de bază,
natura noastră e meschină.

Cred că e o imagine nedreaptă față de lup.

Lupul, la urma urmei
e un animal foarte cooperant.

De aceea mulți aveți un câine acasă
care are aceste caracteristici.

E nedrept și față de umanitate

pentru că umanitatea e mult
mai cooperantă și empatică

decât se consideră în general.

Deci am început să fiu interesat
de aceste aspecte

și să le studiez la alte animale.

Iată stâlpii moralității.

Dacă întrebi pe oricine:
„Pe ce se bazează moralitatea?”

iată cei doi factori
care mereu sunt menționați.

Unul e reciprocitatea,

care e asociată
cu corectitudinea și dreptatea.

Și celălalt e empatia și compasiunea.

Moralitatea umană e mai mult decât atât,

dar dacă elimini acești doi stâlpi,
n-ar rămâne prea mult.

Deci sunt absolut esențiali.

Să vă dau câteva exemple.

E un foarte vechi video
din Yerkes Primate Center

unde cimpanzeii
sunt antrenați să coopereze.

Deci încă de acum o sută de ani

făceam experimente asupra cooperării.

Sunt doi tineri cimpanzei care au o cutie,

iar cutia e prea grea ca un singur
cimpanzeu s-o tragă.

Bineînțeles, se află hrană pe cutie,

altfel n-ar trage așa tare.

Apropie cutia.

Observați că se sincronizează.

Vedeți că lucrează împreună,
trag concomitent.

Deja e un mare avans față
de multe alte animale

care n-ar fi capabile să facă asta.

Iar acum veți vedea
o imagine mai interesantă

pentru că unul din cimpanzei
fusese hrănit.

Unul din cei doi nu prea
e interesat să muncească.

(Râsete)

(Râsete)

(Râsete)

[- uneori se pare că își pot transmite
dorințele și scopurile prin gesturi]

Priviți ce se întâmplă la sfârșit.

(Râsete)

Ia totul.

(Râsete)

Sunt două aspecte interesante aici.

Unul e că cimpanzeul din dreapta

înțelege perfect că are nevoie
de un partener,

deci o percepție deplină
a nevoii de cooperare.

Al doilea e că partenerul
e dispus să muncească

chiar dacă nu e interesat de hrană.

De ce? Probabil că are legătură
cu reciprocitatea.

Sunt multe dovezi
la primate și alte animale

că își returnează favoruri.

Așadar i se va returna favorul
la un moment dat în viitor.

Și astfel funcționează totul.

Facem același test cu elefanți.

E foarte periculos de lucrat cu elefanții.

Altă problemă cu elefanții
e că nu poți face un aparat

care să fie prea greu
pentru un singur elefant.

Probabil poți,

dar ar fi un aparat destul mare.

Ce am făcut în cazul lor,

facem aceste studii în Tailanda
pentru Josh Plotnik,

avem un sistem în jurul căruia
există o funie, o singură funie.

Dacă tragi de un capăt,
funia dispare la capătul celălalt.

Deci doi elefanți trebuie s-o apuce
concomitent și să tragă simultan.

Altfel nimic nu se întâmplă
și sfoara dispare.

În primul videoclip veți vedea
doi elefanți eliberaţi simultan,

ajung la dispozitiv.

Dispozitivul e la stânga,
cu mâncare pe el.

Deci vin, sosesc împreună,

apucă împreună și trag împreună.

Pare simplu pentru ei.

Iată-i.

Iată cum o apropie.

Dar acum vom face sarcina
mai dificilă.

Pentru că scopul experimentului

e de a vedea cât de bine
înțeleg cooperarea.

Înțeleg la fel de bine
ca cimpanzeii, de exemplu?

În faza următoare

dăm drumul unui elefant
înaintea celuilalt,

și acesta trebuie să fie destul de deștept

să stea acolo și să aștepte,
să nu tragă de sfoară,

pentru că dacă trage,
sfoara dispare și testul se termină.

Acest elefant face ceva ilegal

pe care nu noi l-am învățat.

Dar demonstrează
înțelegerea pe care o are,

pentru că își pune piciorul pe sfoară,

calcă pe sfoară și-l așteaptă pe celălalt,

iar celălalt va face toată
treaba pentru el.

Asta numim noi parazitism.

(Râsete)

Dar demonstrează inteligența elefanților.

Concep diverse
astfel de tehnici alternative

pe care noi nu le-am aprobat neapărat.

Celălalt elefant vine acum

și va trage.

Priviți-l pe celălalt.
Nu uită să mănânce, bineînțeles.

(Râsete)

Asta a fost partea
de cooperare-reciprocitate.

Acum ceva despre empatie.

Empatia e principala mea temă
de cercetare în prezent.

Empatia are două calități.

Una e partea de înțelegere.
Iată o definiție obișnuită:

capacitatea de a înțelege
și împărtăși sentimentele altuia.

A doua e partea emoțională.

Deci empatia are de fapt două căi.

Una e calea trupului.

Dacă vorbești cu o persoană tristă,

adopți o expresie tristă
și o postură tristă

și înainte să îţi dai seama, devii trist.

Asta e într-un fel calea trupului
de empatie emoțională,

pe care multe animale o au.

Și un câine obișnuit o are.

De asta țin oamenii mamifere pe lângă casă

și nu țestoase sau șerpi, sau altele

care nu au acel gen de empatie.

Apoi există o cale cognitivă,

care are mai mult de-a face
cu împrumutarea perspectivei altcuiva.

Asta e mai limitată.

Sunt câteva animale, cred că elefanții
și primatele sunt capabile,

dar sunt foarte puține animale care pot.

Așadar sincronizarea, care e parte
din întregul mecanism empatic

e foarte veche în regnul animal.

La oameni, bineînțeles, putem studia
asta prin molipsirea căscatului.

Oamenii cască dacă alții cască.

E asociată cu empatia.

Activează aceleași zone în creier.

De asemenea, știm că cei ce suferă
de molipsirea căscatului

sunt foarte empatici.

Cei ce au probleme cu empatia,
de exemplu copiii cu autism,

nu manifestă molipsire la căscat.

Deci sunt conectate.

Studiem asta la cimpanzei
prin prezentarea unui cap animat.

Asta vedeți în stânga sus,

un cap animat care cască.

Și un cimpanzeu care privește,

un cimpanzeu viu care privește
un ecran de computer

pe care expunem aceste animații.

(Râsete)

Deci căscatul e contagios,
toți sunteți familiari cu asta,

e posibil ca și voi să începeți
să căscați curând,

e ceva ce e comun cu alte animale.

E asociat cu acea cale
a trupului de sincronizare

care evidențiază empatia,

și asta e practic universală la mamifere.

Studiem și expresii complexe.
Asta e consolarea.

E un cimpanzeu mascul
care a pierdut o luptă și urlă.

Un pui vine la el
și își pune brațul în jurul lui

și îl calmează.

Asta e consolare.
E similară cu consolarea umană.

Comportamentul de consolare

(Râsete)

e motivat de empatie.

De fapt modul de studiere
al empatiei la copii

e de a instrui un membru
al familiei să se arate abătut

și apoi urmărim ce fac cei mici.

Așadar e relaționată cu empatia,
și la astfel de expresii ne uităm.

Recent am publicat un experiment
de care poate ați auzit,

despre altruism la cimpanzei,

unde întrebarea e
dacă le pasă cimpanzeilor

de bunăstarea altuia?

Zeci de ani s-a presupus
că doar oamenii sunt capabili de asta,

că doar oamenii își fac griji
de bunăstarea altora.

Am făcut un foarte simplu experiment

cu cimpanzei care locuiesc
în Lawrenceville,

în stația experimentală Yerkes.

Iată cum trăiesc.

Îi chemăm într-o cameră
unde facem experimente cu ei.

În acest caz punem doi cimpanzei alături,

iar unul are un container plin
cu jetoane cu diferite semnificații.

Un anumit jeton hrănește
doar partenerul care alege,

celălalt îi hrănește pe amândoi.

Acesta e un studiu
pe care l-am făcut cu Vicky Horner.

Iată jetoanele în două culori.

Ei au un container plin de ele.

Și trebuie să aleagă una
din cele două culori.

Veți vedea cum funcționează.

Dacă acest cimpanzeu
face alegerea egoistă,

care e jetonul roșu în acest caz,

trebuie să ni-l dea nouă.

Noi îl luăm, îl punem pe o masă
unde sunt două porții,

dar în acest caz doar cel
din dreapta primește hrana.

Cea din stânga se depărtează
pentru că știe deja

că ăsta nu e un test bun pentru ea.

Următorul e jetonul pro-social.

Deci cel ce face alegerea,
asta-i partea interesantă aici,

pentru cel ce alege

nu prea contează.

Ne dă acum un jeton pro-social
și amândoi primesc mâncare.

Cel ce alege întotdeauna
primește răsplata.

Deci nu contează defel.

Ar putea de fapt alege orbește.

Dar ce am descoperit

e că preferă jetonul pro-social.

Asta e linia de 50%
care e probabilitatea aleatorie.

În special dacă partenerul atrage
atenția asupra sa, alege pentru amândoi.

Iar dacă partenerul îl presează,

dacă partenerul începe
să scuipe apă să-l intimideze

atunci alegerea merge în jos.

(Râsete)

E ca și când ar spune,

„Dacă nu te porți frumos
n-am să fiu pro-social azi.”

Iar asta se întâmplă
fără un partener,

când nu există un partener acolo.

Deci am descoperit că cimpanzeilor le pasă

de bunăstarea altuia,

în special pentru alți
membri din grupul lor.

Ultimul experiment pe care doresc
să vi-l menționez

e studiul nostru despre dreptate.

Acesta a devenit un studiu renumit.

Există acum mult mai multe,

pentru că după ce l-am făcut
cu zece ani în urmă,

a devenit foarte cunoscut.

L-am făcut original cu maimuțe capucin.

Vă voi arăta primul experiment
pe care l-am făcut.

A fost făcut până în prezent
cu câini și păsări

și cu cimpanzei.

Dar cu Sarah Brosnan am început
cu maimuțe capucin.

Deci ce am făcut,

am pus două maimuțe capucin
una lângă alta.

Din nou, aceste animale trăiesc în grup,
se cunosc una pe alta.

Le izolăm de grup,
le punem într-o cameră-test.

Au o foarte simplă sarcină de făcut.

Dacă dai fiecăreia un castravete,

cele două maimuțe alăturate,

sunt total dispuse să repete
de 25 de ori la rând.

Castravetele, chiar dacă e doar apă,
după părerea mea,

dar castravetele e în regulă pentru ele.

Dacă dai partenerului struguri,

preferințele culinare
ale maimuțelor capucine

corespund exact cu prețurile
din supermarket,

deci dacă dai uneia struguri,
o hrană mult mai bună,

creezi inegalitate între ele.

Așadar ăsta e experimentul
pe care l-am făcut.

Recent am filmat maimuțe noi
care n-au mai făcut acest experiment,

crezând că vor avea
o reacție mai puternică,

și s-a dovedit a fi adevărat.

Cea din stânga e maimuța
care primește castravete.

Cea din dreapta
e cea care primește struguri.

Cea care primește castravete,

observați că prima bucată
de castravete e ok.

Pe prima bucată o mănâncă.

Apoi o vede pe cealaltă că primește
struguri și veți vedea ce se întâmplă.

Ne dă o piatră. Asta e sarcina ei.

Noi îi dăm o bucată de castravete
și o mănâncă.

Cealaltă trebuie să ne dea o piatră.

Și asta face.

Primește un bob de strugure și-l mănâncă.

Cealaltă vede.

Ne dă o piatră acum,

primește din nou castravete.

(Râsete)

Testează acum piatra pe perete.

Trebuie să ne-o dea.

Și primește castravete din nou.

(Râsete)

Ăsta e în esență protestul
de pe Wall Street.

(Râsete)

(Aplauze)

Să vă povestesc,

mai am două minute, să vă spun o poveste
nostimă despre asta.

Acest studiu a devenit foarte renumit

și am primit o mulțime de comentarii,

în special de la antropologi, economiști,

filozofi.

Nu le-a plăcut deloc.

Pentru că deciseseră în mintea lor, cred,

că dreptatea e un aspect complex

și că animalele nu-l pot avea.

Un filozof chiar ne-a scris

că e imposibil ca maimuțele
să aibă un simț al dreptății

pentru că dreptatea a fost inventată
în timpul Revoluției Franceze.

(Râsete)

Un altul a scris un întreg capitol

spunând că ar crede că e vorba
de simţul dreptăţii

dacă cea care a primit
struguri i-ar refuza.

Interesant e că Sarah Brosnan,

care făcuse asta cu cimpanzei,

avea vreo două perechi de cimpanzei

în care, într-adevăr, cel ce primea
struguri refuza strugurele

până când și celălalt primea strugure.

Deci ne apropiem foarte mult
de sensul uman de dreptate.

Și cred că filozofii trebuie
să-și regândească filozofia.

Deci să rezumăm.

Cred că avem o moralitate evolutivă.

Cred că moralitatea
e mult mai mult decât credeam,

dar ar fi imposibilă
fără aceste ingrediente

pe care le găsim în alte primate,

care sunt empatia și consolarea,

tendințe pro-sociale, reciprocitate
și un simţ al dreptății.

Am urmărit aceste trăsături specifice

să vedem dacă putem crea moralitate
de jos în sus, ca să spun așa,

fără ca religia
sau divinitatea să fie implicate,

și să vedem cum se poate obține
moralitate prin evoluție.

Vă mulțumesc pentru atenție!

(Aplauze)