De ce Google Glass?

Nu e un demo, ci mai mult un argument filozofic: de ce Serghei Brin şi echipa sa Google au vrut să realizeze un computer - cameră video pe ochi, numit Glass? Pe scena de la TED2013, Brin îndeamnă la un nou mod de relaţionare cu computerele mobile - nu aplecat desupra unui ecran, ci întâmpinând lumea cu privirea sus.

E minunat să fiu din nou la TED.

Pun imediat filmul.

(Muzică)

(Video) Bărbat: OK Glass, filmează.

Femeie: Asta e. Începem în două minute.

Bărbat 2: Glass, filmează Clubul Zburătorilor.

Bărbat 3: Caută în Google
imagini cu cap de tigru. Hmm.

Bărbat 4: Ești gata? (Lătrat)

Femeie 2: Chiar acolo. Glass, fă o poză.

(Copil țipând)

Bărbat 5: Pornește!

Bărbat 6: Bip! E grozav.

Copil: Uau! Uite la șarpele ăla!

Femeie 3: Glass, filmează!

Bărbat 7: După pod, prima ieșire.

Barbat 8: OK, A12, acolo!

(Aplauze)

(Copii cântând)

Bărbat 9: Google spune „delicios" în Thai !

Google Glass: อร่อย
Bărbat 9: Mmm, อร่อย.

Femeie 4: Google „meduză"

(Muzică)

Bărbat 10: E minunat.

(Aplauze)

Sergey Brin: Scuze. Tocmai am primit
un mesaj de la un prinţ nigerian.

Are nevoie de 10 milioane de dolari.

Sunt atent la lucrurile astea

pentru că de aici am început afacerea

şi ne merge destul de bine.

Acuma serios,

poziţia în care m-aţi văzut,

privind în jos spre telefon,

e motivul care a generat acest proiect, Glass.

Ne-am întrebat dacă în viitor,

aşa vom dori să interacţionăm cu oamenii din viaţa noastră,

să obţinem informaţie.

Aşa, plimbându-ne cu ochii în jos?

Asta a fost viziunea Glass,

şi de asta am creat această formă.

Nu o să trec în revistă tot ce face şi ce nu,

vreau să vă spun mai mult

despre ce ne-a motivat să ajungem aici.

Înafară de potenţiala izolare socială

când eşti afară şi vrei să te uiţi la telefon,

corpul tău stă aşa?

Stai pe-acolo

şi freci o bucată de sticlă.

Te plimbi de colo-colo.

Când am imaginat Glass, ne-am gândit

ce putem face ca să eliberăm mâinile?

Aţi văzut tot ce fac oamenii aceia din video.

Toţi purtau Glass, şi aşa am realizat filmările.

Şi vrei ceva care să nu-ţi acopere ochii.

De aceea am pus ecranul sus de tot,

înafara orizontului vizibil,

ca să nu-ţi obtureze priveliştea

şi nici propria privire spre ceilalţi.

Am dorit să eliberăm şi urechile,

sunetul se propagă prin oasele craniului,

pare ciudat la început, dar te obişnuieşti.

Ironic, dacă vrei să auzi mai bine, îţi astupi urechea,

surprinzător, dar aşa funcţionează.

Acum 15 ani când am înfiinţat Google,

visam să nu fie necesar să cauţi într-o listă.

Informaţia să-ţi parvină la nevoie.

Iată, după 15 ani, prima formă

care captează câmpul vizual

atunci când eşti pe stradă,

când vorbeşti cu oameni ş.a.m.d.

Proiectul ne-a luat peste 2 ani.

Am învăţat multe.

A fost important să-l facem comod.

Primele prototipuri erau imense.

Erau ca telefoanele mobile legate de cap.

Foarte grele şi incomode.

A fost secret pentru designerul industrial

până când a acceptat job-ul,

apoi aproape că a ieşit pe uşă urlând.

Dar am progresat mult.

Altă surpriză neaşteptată a fost camera video.

Prototipurile originale nu aveau camere de filmat,

dar e magnific să pot imortaliza momente

petrecute cu familia şi copiii.

Fără Glass n-aş fi scos atunci aparatul

sau telefonul ca să imortalizez momentul.

Am mai aflat, lucrând cu acest aparat,

că aveam un tic nervos.

Cu celularul, trebuie să priveşti în jos,

dar e şi un obicei vicios.

Dacă aş fi fumat, probabil că aş fuma în loc de asta.

Mi-aş aprinde ţigara. Ar arăta mai important.

Aş fi cam aşa.

Dar în acest caz, scot ăsta

şi stau ca şi cum aş avea ceva

foarte important de făcut.

Deodată mi-am dat seama cât de mult pierd

din viaţă, doar izolându-mă,

fie pentru un email ori o postare socială,

chiar dacă nu era

atât de important şi presant.

Cu ăsta ştiu că voi primi mesaje,

şi, dacă am nevoie, le citesc,

fără să stau să le verific mereu.

M-am bucurat de o explorare mai amplă a lumii,

făcând lucruri nebuneşti, cum aţi văzut în video.

Vă mulţumesc mult tuturor.

(Aplauze)