Ce vine după tragedie? Iertarea

Într-o noapte teribilă din 1995, nepotul de 14 ani al lui Ples Felix l-a ucis pe fiul lui Azim Khamisa într-o inițiere ritualică de gașcă alimentată de droguri, alcool și un fals sentiment de apartenență. Întâlnirea mortală i-au trimis pe Khamisa și Felix într-o meditație adâncă, pentru a ierta și a fi iertat - iar într-un act de curaj și reconciliere, cei doi bărbați s-au întâlnit și au format o legătură de durată. Împreună au folosit povestea lor ca plan pentru o societate mai bună și mai iertătoare, unde victimele tragediilor pot crește și se pot vindeca. Pregăți-vă să fiți impresionați de povestea lor inimaginabilă. „Pacea este posibilă,” spune Khamisa. „Cum știu asta? Pentru că eu mă aflu în pace.”

Azim Khamiza: Noi, oamenii,
avem multe momente definitorii în viață.

Uneori aceste momente sunt vesele,

iar alteori sunt sfâșietoare,

tragice.

Dar în aceste momente definitorii,
dacă putem să facem alegerea corectă,

manifestăm literalmente un miracol

în noi și alții.

Unicul meu fiu, Tariq, un student,

amabil, generos, un bun scriitor,
un bun fotograf,

cu aspirații de a lucra
pentru National Geographic,

logodit cu o frumoasă domnișoară,

lucra ca livrator de pizza
vinerea și sâmbăta.

A fost momit la o adresă falsă

de o gașcă tânără.

Iar într-o ceremonie de inițiere,

un tânăr de 14 ani l-a împușcat și ucis.

Moartea bruscă, fără simțire

a unei ființe umane inocente, neînarmate;

durerea copleșitoare a unei familii;

confuzia totală când încerci
să absorbi o realitate nouă, hidoasă.

Inutil să spun că mi-a adus viața
într-o stare de ruină.

Unul din cele mai grele lucruri
pe care le-am făcut

a fost să-i sun mama,
care locuia în alt oraș.

Cum îi spui unei mame
că n-o să-și mai vadă fiul,

sau să-l mai audă râzând,

sau să-l mai îmbrățiseze?

Eu practic sufismul.

Meditez două ore pe zi.

Și uneori,

în traume și tragedii profunde,

există o scânteie de claritate.

Deci ce am înțeles în meditația mea

este că au existat victime
la ambele capete ale armei.

Este ușor de văzut că fiul meu
a fost victima unui puști de 14 ani,

puțin mai complicat de văzut
că a fost victima societății americane.

Iar asta atrage după sine întrebarea:
cine este societatea americană?

Păi, suntem tu și eu,

deoarece nu cred că societatea
e doar întâmplătoare.

Cred că suntem cu toții responsabili
de societatea pe care am creat-o.

Iar copiii care ucid copii
nu sunt un semn al unei societăți civile.

Deci la nouă luni după ce Tariq a murit,

am înființat fundația Tariq Khamisa,

iar sarcina noastră
la fundația Tariq Khamisa

este să oprim copiii să ucidă copii

prin ruperea ciclului
violenței tineretului.

Iar în esență avem trei sarcini.

Prima și cea mai mare
este să salvăm viețile copiilor.

Este important să facem asta.
Pierdem atât de mulți zilnic.

A doua sarcină

este să oferim alegerile corecte,
ca acești copii să nu mai evadeze

și să aleagă viața de gașcă de cartier,
infracțiuni, droguri, alcool și arme.

Iar a treia sarcină este să-i învățăm
principiile nonviolenței,

ale empatiei, ale compasiunii,

ale iertării.

Eu am început cu premisa foarte simplă

că violența este un comportament învățat.

Niciun copil nu s-a născut violent.

Dacă acceptați asta drept truism,

nonviolența poate de asemenea
să fie un comportament învățat,

dar trebuie să-i învățați,

deoarece copiii nu vor învăța asta

prin osmoză.

Curând după asta,
am apelat la fratele meu de aici,

considerând că ambii ne-am pierdut un fiu.

Fiul meu a murit.

Nepotul lui este
în penitenciarul de adulți.

I-am cerut să mi se alăture.

După cum vedeți, 22 de ani mai târziu,
noi încă suntem împreună,

deoarece nu pot
să-l readuc pe Tariq din morți,

tu nu-l poți scoate pe Tony
din închisoare,

dar ce putem face

este să fim siguri că niciun tânăr
din comunitatea noastră

nu mai sfârsește mort
sau în închisoare.

Cu îndurarea lui Dumnezeu,

fundația Tariq Khamisa a fost un succes.

Avem un model de școală sigură

care are patru programe diferite.

Primul e o întâlnire directă
cu Ples și cu mine.

Suntem prezentați,

nepotul acestui bărbat
a ucis fiul acestuia,

iar acum sunt aici împreună.

Avem curriculum de clasă.

Avem un program de îndrumare
după școală, și creăm un club al păcii.

Și mă bucur să vă împărtășesc

că pe lângă predarea
acestor principii ale nonviolenței,

putem să reducem suspendările
și expulzările cu 70%,

ceea ce este enorm.

(Aplauze)

Ceea ce este enorm.

Cinci ani după moartea lui Tariq,

am finalizat călătoria iertării,

și m-am dus să-l văd
pe cel care mi-a ucis fiul.

Avea 19 ani.

Și îmi amintesc întâlnirea
deoarece noi eram -

acum are 37, e încă în închisoare -

dar la prima întâlnire,
ne-am blocat privirile.

Eu mă uit în ochii lui,
el se uită în ochii mei,

eu încercând să găsesc în ochii lui
un ucigaș, dar nu am reușit.

Eram pe cale să trec de privirea lui

și să-i ating umanitatea, căci am înțeles

că strălucirea din el
nu era diferită de cea din mine

sau oricine de aici.

Deci nu mă așteptam la asta.
Avea remușcări.

Era articulat. Era manierat.

Și am putut spune
că iertarea mea l-a schimbat.

Vă rog deci să-l întâmpinați
pe fratele meu, Ples.

(Aplauze)

Ples Felix: Tony este singurul
și unicul copil al fiicei mele.

Tony a fost născut de fiica mea,

care avea 15 ani
când l-a născut pe Tony.

Să fii mamă
e cea mai grea meserie de pe planetă.

Nu există lucru mai greu pe planetă
decât să crești altă ființă umană

și să fii sigur că e în siguranță,
protejată

și bine poziționată
pentru a avea succes în viață.

Tony a experimentat multă violență
în timpul copilăriei sale.

Și-a văzut unul din verii favoriți

ucis într-un foc al unei arme automate

și într-o gașcă din Los Angeles.

A fost foarte traumatizat
în atât de multe moduri.

Tony s-a mutat la mine.

Am vrut să fiu sigur
că are tot ce avea nevoie

pentru a avea succes.

Dar în această seară aparte,

după ani alături de mine

și eforturi imense de a avea succes

și de a se ridica la așteptările mele
de a fi o persoană de succes,

în această zi aparte,
Tony a fugit de acasă în acea seară,

s-a dus la oameni
pe care îi considera prieteni,

i s-au dat droguri și alcool

și le-a luat

deoarece a crezut
că-i vor înlătura grijile.

Dar tot ce au făcut
a fost să-i crească anxietatea

și să creeze un mai mare...

gândire mai mortală din partea lui.

A fost invitat la un jaf,

i s-a dat un pistol de 9 mm.

Și în prezența unui tânăr de 18 ani
care îi ordona

și a doi băieți de 14 ani
pe care îi considera prieteni,

l-a împușcat și l-a ucis
pe Tariq Khamisa,

fiul acestui bărbat.

Nu există cuvinte, nu există cuvinte

care pot să exprime
pierderea unui copil.

Înțelegând că nepotul meu
era responsabil

pentru omorul acestei ființe umane,

m-am dus în locul de rugăciune,
așa cum m-au învățat părinții mei,

și am început să mă rog
și să meditez.

Lucrul pe care dl. Khamisa
și eu îl avem în comun,

și nu știam asta,
pe lângă a fi niște ființe minunate,

este că amândoi medităm.

(Râsete)

Mi-a fost de mare ajutor

deoarece mi-a oferit oportunitatea
de a căuta îndrumare și claritate

despre cum am vrut să fiu alături
de acest bărbat și de familia sa.

Sigur, rugăciunile mele au primit răspuns,

deoarece am fost invitat la o întâlnire
în casa acestui om,

i-am întâlnit mama, tatăl,

soția, fratele, i-am întâlnit famila

și am avut șansa de a fi cu acești
oameni buni conduși de acest bărbat,

care în spiritul iertării,

a creat pentru mine oportunitatea

de a împărtăși cu el și cu copiii

importanța înțelegerii nevoii
de a fi cu un adult responsabil,

de a-și concentra furia
într-un mod sănătos,

și de a învăța să mediteze.

Programele pe care le avem
la fundația Tariq Khamisa

asigură atât de multe instrumente
la îndemâna copiilor

astfel încât ei să le folosească
toată viața.

Este important pentru copiii noștri
să înțeleagă că adulții îi iubesc

și le pasă de ei și îi susțin,

dar este de asemenea important
pentru copiii noștri să învețe meditația,

să învețe să fie pașnici,

să învețe să fie puternic ancorați,

și să învețe să interacționeze
cu alți copii

într-un mod blând, empatic

și minunat de iubitor.

Societatea are nevoie de iubire

și din cauza asta suntem aici
pentru a împărtăși iubirea cu copiii,

deoarece copiii noștri
ne vor vor conduce,

deoarece cu toții
vom depinde de copiii noștri.

Când îmbătrânim și ne retragem,
ei voi prelua această lume pentru noi,

deci cu cât le oferim mai multă iubire,
tot atât o să ne ofere înapoi.

Binecuvântări. Mulțumesc.

(Aplauze)

AK: Deci eu m-am născut în Kenya,
am fost educat în Anglia,

iar fratele meu de aici este un baptist.

Eu practic sufismul musulman.

El e un afro-american,

dar îi spun mereu,
eu sunt afro-americanul din grup.

Eu m-am născut în Africa. Tu nu.

(Râsete)

Și m-am naturalizat ca cetățean.

Sunt un cetățean din prima generație.

Și am simțit că, fiind cetățean american,

trebuie să-mi asum
partea mea de responsabilitate

pentru uciderea fiului meu.

De ce? Deoarece a fost tras
de un copil american.

Ați putea lua poziția,
mi-a ucis unicul și singurul fiu,

ar trebui spânzurat
de cel mai înalt stâlp.

Cum îmbunătățește asta societatea?

Și știu că probabil vă întrebați
ce s-a întâmplat cu acel tânăr.

Încă e în închisoare.
A împlinit 37 de ani pe 22 septembrie,

dar am niște vești bune.

De 12 ani am încercat să-l scoatem.

O să ni se alăture în sfârșit peste un an.

(Aplauze)

Iar eu sunt foarte entuziasmat
să-l avem alături,

deoarece știu că l-am salvat,

însă el va salva zeci de mii de studenți

când își va prezenta mărturia

în școli unde suntem prezenți
în mod regulat.

Când le spune copiilor:
„La 11 ani, am intrat într-o gașcă.

Când aveam 14 ani,
l-am ucis pe fiul domnului Khamisa.

Am petrecut o puzderie de ani
în închisoare.

Sunt aici să vă spun: nu merită.”

Credeți că îl vor asculta copiii?

Da, asta pentru că intonația sa

va fi a unei persoane
care a apăsat trăgaciul.

Și știu că dorește
să întoarcă ceasul înapoi.

Desigur, nu este posibil.

Mi-aș dori să fi fost.
L-aș avea din nou pe fiul meu.

Fratele meu l-ar avea din nou
pe nepotul său.

Deci cred că asta demonstrează
puterea iertării.

Deci care e punctul cheie de aici?

Doresc să închei
sesiunea noastră cu acest citat,

care e baza celei de-a patra cărți a mea,

care întâmplător,

are cuvântul de început
scris de către Tony.

Începe astfel:
bunăvoința susținută creează prietenie.

Nu îți faci prieteni bombardându-i, nu?

Îți faci prieteni crescând bunăvoința.

Asta trebuie să fie evident.

Bunăvoința susținută creează prietenie,

prietenia susținută creează încredere,

încrederea susținută creează empatie,

empatia susținută creează compasiune,

iar compasiunea susținută creează pace.

Numesc asta formula mea de pace.

Începe cu bunăvoință, prietenie,
încredere, empatie, compasiune și pace.

Dar oamenii mă întreabă:
cum extinzi bunăvoința

către persoana care ți-a ucis copilul?

Le răspund: faci asta prin iertare.

Căci, este evident,
a funcționat pentru mine.

A funcționat pentru familia mea.

Ce este un miracol e faptul
că a funcționat pentru Tony,

a funcționat pentru familia lui,

poate funcționa pentru voi
și familiile voastre,

pentru Israel și Palestina,
Corea de Nord și Coreea de Sud,

pentru Irak, Afganistan, Iran și Siria.

Poate funcționa
pentru Statele Unite ale Americii.

Permiteți-mi să vă las cu asta, surorilor,

și câțiva frați -

(Râsete)

că pacea este posibilă.

Cum știu asta?

Pentru că eu mă aflu în pace.

Mulțumesc foarte mult. Namaste.

(Aplauze)